Prospect Angiox 250 mg pulb. pt. concentrat pt. sol. inj./perf.
Substanța activă: bivalirudinum
Producator: Nycomed Austria GMBH, Austria
Grupa farmaceutică: inhibitori direcţi ai trombinei
Indicații Angiox 250 mg pulb. pt. concentrat pt. sol. inj./perf.:
Indicaţii terapeutice Angiox este indicat pentru utilizarea ca anticoagulant la pacienţii adulţi supuşi intervenţiilor coronariene percutanate (PCI), inclusiv la pacienţii cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST supuşi intervenţiilor coronariene percutanate primare.De asemenea, Angiox este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu angină instabilă/infarct miocardic fără supradenivelare de segment ST programaţi pentru intervenţie de urgenţă sau în aşteptare.
Angiox trebuie administrat cu acid acetilsalicilic şi clopidogrel.
Contraindicații:
Angiox este contraindicat la pacienţii cu:• sângerare activă sau risc crescut de sângerare datorită tulburărilor de hemostază şi/sau tulburărilor ireversibile de coagulare
• hipertensiune arterială severă necontrolată terapeutic
• endocardite bacteriene subacute
• insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min) şi la pacienţii dependenţi de dializă.
Administrare Angiox 250 mg pulb. pt. concentrat pt. sol. inj./perf.:
Angiox trebuie administrat de către medici specialişti, cu experienţă în intervenţiile coronariene. Doze Pacienţi supuşi unei PCI, inclusiv unei intervenţii primare Doza de Angiox recomandată pentru pacienţii supuşi unei PCI este de 0,75 mg/kg, administrată intravenos în bolus, urmată imediat de perfuzie intravenoasă cu o viteză de perfuzie de 1,75 mg/kg şi oră, cel puţin până la sfârşitul intervenţiei. Perfuzia poate continua timp de 4 ore după PCI, dacă starea clinică permite aceasta. La sfârşitul perfuziei de 1,75 mg/kg şi oră, se poate continua cu o doză redusă de perfuzie de 0,25mg/kg şi oră, timp de 4-12 ore, dacă starea clinică o permite. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie după PCI primară pentru a identifica eventualele semne şi simptome de ischemie miocardică. Pacienţi cu angină pectorală instabilă/infarct miocardic fără supradenivelare de segment ST Doza de Angiox recomandată pentru începerea tratamentului la pacienţii cu SCA este de 0,1 mg/kg, în bolus, urmată de perfuzie în doză de 0,25 mg/kg şi h. Pacienţii care necesită continuarea tratamentului, pot continua perfuzia cu doza de 0,25 mg/kg şi h până la 72 ore.Dacă pacientul necesită PCI, trebuie administrată suplimentar, în bolus, o doză de 0,5 mg/kg de bivalirudină înainte de procedură, iar doza perfuzabilă trebuie crescută la 1,75 mg/kg şi h pe toată durata procedurii. După PCI, reducerea dozei perfuzabile la 0,25 mg/kg şi h trebuie făcută în următoarele 4-12 ore în funcţie de răspunsul clinic. La pacienţii care sunt supuşi intervenţiei de bypass aortocoronarian (CAGB), perfuzia intravenoasă cu bivalirudină trebuie continuată pe toată durata intervenţiei. Imediat înainte de intervenţie trebuie administrată în bolus o doză de 0,5 mg/kg, urmată de o perfuzie cu doza de 1,75 mg/kg şi h pe toată durata intervenţiei. La pacienţii la care se intervine pentru bypass aortocoronarian (CAGB), perfuzia cu bivalirudină trebuie administrată cu cel puţin 1 oră înainte de începerea intervenţiei chirurgicale, apoi se opreşte administrarea, iar pacienţii vor fi trataţi cu heparină nefracţionată (HNF). Eficacitatea şi siguranţa unei singure doze de Angiox administrate în bolus nu au fost evaluate, şi nu este recomandată, nici dacă este programată o intervenţie PCI de scurtă durată. Timpul de coagulare activată (TCA) poate fi utilizat pentru a evalua activitatea bivalirudinei. Cu scopul de a evita valorile scăzute ale TCA, medicamentul reconstituit sau diluat trebuie agitat înainte de utilizare şi se administrează intravenos în bolus rapid. Valorile TCA la 5 minute după administrarea bivalirudinei în bolus sunt în medie de 365 ±100 secunde. Dacă după 5 minute TCA este mai mic de 225 secunde, trebuie administrată în bolus o a doua doză de 0,3 mg/kg. Când valoarea TCA este mai mare de 225 secunde, nu este necesară o monitorizare suplimentară dacă doza de 1,75 mg/kg este administrată corect în perfuzie. Cateterul poate fi scos la 2 ore după întreruperea perfuziei cu bivalirudină, fără monitorizarea suplimentară a TCA. Insuficienţă renală Angiox este contraindicat în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min) şi al celor dializaţi (vezi pct. 4.3). În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, doza în SCA (0,1 mg/kg în bolus sau 0,25 mg/kg şi h în perfuzie) nu trebuie ajustată. Pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 30-59 ml/min) supuşi PCI (chiar dacă sunt trataţi sau nu cu bivalirudină pentru SCA) trebuie să primească o perfuzie cu o viteză de perfuzare mai mică, de 1,4 mg/kg şi h. Doza administrată în bolus nu trebuie să difere de doza recomandată mai sus, pentru SCA sau PCI. Pe durata PCI, monitorizarea timpului de coagulare cum ar fi TCA este recomandată la pacienţii cu insuficienţă renală. Timpul de coagulare activată (TCA) trebuie determinat la 5 minute după doza administrată în bolus. Dacă TCA este mai mic de 225 secunde, se administrează în bolus o a doua doză de 0,3 mg/kg. TCA trebuie determinat din nou, la 5 minute după administrarea în bolus a celei de a doua doze. Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozelor. Studiile de farmacocinetică indică o metabolizare scăzută a bivalirudinei la nivel hepatic, de aceea siguranţa şi eficacitatea bivalirudinei nu au fost studiate specific la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pacienţi vârstnici Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor vârstnici deoarece funcţia renală scade cu înaintarea în vârstă. Copii şi adolescenţi Nu există indicaţii relevante privind utilizarea Angiox la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Utilizarea concomitentă cu alt tratament anticoagulant La pacienţii cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST supuşi unei intervenţii coronariene percutanate primare, tratamentul standard adjuvant administrat înainte de internarea în spital trebuie să includă clopidogrel, şi poate include de asemenea administrarea precoce de HNF (vezi pct. 5.1). Pacienţii pot să înceapă tratamentul cu Angiox la 30 minute după întreruperea heparinei nefracţionate administrată intravenos, sau la 8 ore după întreruperea heparinei cu greutate moleculară mică administrată subcutanat. Angiox poate fi utilizat în asociere cu un inhibitor al GP IIb/IIIa. Vezi pct. pentru informaţii suplimentare privind administrarea de bivalirudină cu sau fără un inhibitor al GP IIb/IIIa.
• hipersensibilitate cunoscută la bivalirudină sau la oricare dintre excipienţi, sau la hirudine
Mod de administrare Angiox se administrează pe cale intravenoasă. Iniţial, Angiox trebuie reconstituit în vederea obţinerii unei soluţii de bivalirudină de 50 mg/ml. Medicamentul reconstituit trebuie apoi diluat din nou într-un volum total de 50 ml pentru a obţine o soluţie de bivalirudină de 5 mg/ml. Medicamentul reconstituit şi diluat trebuie omogenizat cu grijă înainte de administrare. Vezi pct. pentru instrucţiuni complete privind modul de administrare. Angiox se administrează în cantităţi ce variază în funcţie de greutatea corporală, cu un bolus iniţial (prin injecţie intravenoasă rapidă) urmat de perfuzie intravenoasă.
Compoziție Angiox 250 mg pulb. pt. concentrat pt. sol. inj./perf.:
Un flacon conţine bivalirudină 250 mg. După reconstituire, 1 ml conţine bivalirudină 50 mg. După diluţie, 1 ml conţine bivalirudină 5 mg.Precauții:
Angiox nu este destinat pentru utilizare intramusculară. Nu trebuie administrat intramuscular. Hemoragie În timpul tratamentului, pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru semnele şi simptomele sângerării, în special dacă bivalirudina este asociată cu un alt anticoagulant. Deşi cele mai multe sângerări asociate cu bivalirudina apar la locul puncţiilor arteriale, la pacienţii supuşi PCI, hemoragia poate apare şi în alte locuri în timpul terapiei. Scăderi inexplicabile ale hematocritului, hemoglobinei sau presiunii arteriale poate indica o hemoragie. Tratamentul trebuie întrerupt dacă se observă sau se suspectează sângerarea.Nu se cunoaşte antidotul bivalirudinei, dar efectul acesteia scade rapid în timp (T½ este între 35 şi 40 minute). Administrarea concomitentă cu inhibitori plachetari sau anticoagulante Utilizarea concomitentă de medicamente anticoagulante poate creşte riscul de sângerare. Atunci când bivalirudina este administrată concomitent cu un inhibitor plachetar sau un medicament anticoagulant, parametrii clinici şi biologici ai hemostazei trebuie monitorizaţi atent. În cazul pacienţilor care utilizează warfarină şi cărora li se administrează bivalirudină, trebuie luată în considerare monitorizarea raportului internaţional normalizat (INR - International Normalized Ratio), pentru a se asigura faptul că acesta revine la valoarea anterioară tratamentului, după întreruperea administrării bivalirudinei. Hipersensibilitate Reacţiile de hipersensibilitate tip alergic au fost raportate mai puţin frecvent (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100) în cadrul studiilor clinice. Trebuie luate toate măsurile de precauţie pentru a depista pacienţii alergici la această substanţă. Pacienţii trebuie informaţi despre semnele precoce ale reacţiilor de hipersensibilitate, care includ erupţie cutanată, urticarie generalizată, senzaţie de constricţie toracică, wheezing, hipotensiune arterială şi anafilaxie. În caz de şoc, trebuie instituit tratamentul medical standard. Anafilaxia, incluzând şocul anafilactic cu evoluţie letală, au fost raportate foarte rar (≤ 1/10000) după punerea pe piaţă a medicamentului. Apariţia anticorpilor antibivalirudină este rară şi nu a fost asociată cu reacţii alergice sau anafilactice. Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi anterior cu lepirudină, care au dezvoltat anticorpi antilepirudină. Tromboză acută de stent La pacienţii cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST supuşi unei intervenţii coronariene percutanate primare s-a observat tromboză acută de stent (<24 ore), tratată prin revascularizarea vasului responsabil (RVR). Pacienţii ar trebui să rămână timp de cel puţin 24 de ore într-o unitate unde s-ar putea trata complicaţiile ischemice, iar după PCI primară trebuie atent monitorizaţi pentru semne şi simptome ale ischemiei miocardice.
Atenționări:
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilajeNu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reacții adverse ale Angiox 250 mg pulb. pt. concentrat pt. sol. inj./perf.:
În toate studiile clinice, datele cu privire la apariţia sângerărilor au fost colectate separat de celelalte reacţii adverse şi sunt prezentate în Tabelul 8 cu definiţiile corespunzătoare utilizate în fiecare studiu. Studiul HORIZONS (Pacienţi cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST supuşi unei intervenţii coronariene percutanate primare) Următoarele informaţii despre reacţiile adverse sunt bazate pe un studiu clinic efectuat cu bivalirudină la pacienţii cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST supuşi unei intervenţii coronariene percutanate primare; 1800 pacienţi au fost randomizaţi numai la bivalirudină, iar 1802 pacienţi au fost randomizaţi la heparină şi un inhibitor al GP IIb/IIIa. Reacţiile adverse grave au fost raportate mai frecvent la grupul cu heparină şi un inhibitor al GP IIb/IIIa comparativ cu grupul tratat cu bivalirudină. Un total de 55,1% din pacienţii cărora li s-a administrat bivalirudină au avut cel puţin un eveniment advers raportat şi 8,7% au avut o reacţie adversă raportată. Reacţiile adverse la bivalirudină sunt enumerate pe aparate, sisteme şi organe, în Tabelul 1. Incidenţa trombozei de stent în primele 24 de ore a fost de 1,5% la pacienţii cărora li s-a administrat bivalirudină, faţă de 0,3% la pacienţii trataţi cu HNF plus inhibitor al GP IIb/IIIa (p=0,0002). În urma trombozei acute de stent au survenit două decese, 1 în fiecare grup de studiu. Incidenţa trombozei de stent între 24 de ore şi 30 de zile a fost de 1,2 la pacienţii trataţi cu bivalirudină, faţă de 1,9% la pacienţii trataţi cu HNF plus inhibitor al GP IIb/IIIa (p=0,1553). În urma trombozei subacute de stent au survenit un total de 17 decese, 3 în grupul tratat cu bivalirudină şi 14 în grupul tratat cu HNF plus inhibitor al GP IIb/IIIa. Nu s-au raportat diferenţe semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce priveşte apariţia trombozei de stent între cele două grupuri la 30 de zile (p=0,3257) şi 1 an (p=0,7754). Numărul de trombocite, sângerarea şi coagularea În studiul HORIZONS, atât sângerări majore cât şi minore au apărut frecvent (≥1/100 şi <1/10). Atât sângerarea minoră cât şi cea majoră au fost semnificativ mai puţin frecvente la pacienţii trataţi cu bivalirudină decât la pacienţii trataţi cu heparină plus inhibitor al GP IIb/IIIa. Incidenţa sângerărilor majore este precizată în Tabelul 8. Sângerările majore au apărut cel mai frecvent la nivelul locului de introducere a cateterului. Cel mai frecvent eveniment a fost un hematom cu diametrul <5 cm la locul de puncţie.singur căruia i s-a administrat clopidogrel şi a 15 pacienţi cărora li s-a administrat de asemenea un inhibitor al GP IIb/IIIa. Tabelul 1. Studiul HORIZONS; date privind reacţiile adverse
Aparate, sisteme şi organe
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000)
Tulburări hematologice şi limfatice
Anemie, trombocitopenie,
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitate, inclusiv reacţie anafilactică şi şoc anafilactic, incluzând cazuri cu evoluţie letală
Tulburări ale sistemului nervos
Hemoragie intracraniană
Cefalee
Tulburări cardiace
Angină pectorală, Tromboza arterelor coronare
Tulburări vasculare
Hemoragie majoră cu orice localizare, inclusiv cazuri cu evoluţie letală, hemoragie minoră
Hematom, hipotensiune arterială
Pseudoanevrism vascular
Tulburări gastro-intestinale
Hemoragie retroperitoneală, hematemeză, hemoragie gastro-intestinală, melenă, greaţă
Hemoragie esofagiană, hemoragie peritoneală, hematom retroperitoneal, vărsături
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Hemoptizie, epistaxis, hemoragie pulmonară
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Echimoze
Erupţie cutanată tranzitorie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Dureri inghinale
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Tromboză de stent coronarian, inclusiv cazuri cu evoluţie letală, hematoame la locul de puncţie, hemoragie la
Leziune de reperfuzie (fără reluare a fluxului sau cu flux redus), contuzie
Aparate, sisteme şi organe
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000)
locul de puncţie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Hematurie Studiul ACUITY (Pacienţi cu angină instabilă/infarct miocardic fără supradenivelare de segment ST Următoarele informaţii despre reacţiile adverse sunt bazate pe un studiu clinic (ACUITY) efectuat cu bivalirudină, la un lot de 13.819 pacienţi cu SCA; 4612 pacienţi au fost randomizaţi numai cu bivalirudină, 4604 pacienţi au fost randomizaţi cu bivalirudină şi un inhibitor al GP IIb/IIIa, iar 4603 pacienţi au fost randomizaţi fie cu heparină nefracţionată fie cu enoxiparină, plus un inhibitor al GP IIb/IIIa. Reacţiile adverse au apărut mai frecvent la femei şi la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani, în ambele grupuri de pacienţi trataţi cu bivalirudină şi în grupul comparator tratat cu heparină, faţă de grupurile bărbaţi sau pacienţi mai tineri. Aproximativ 23,3% din pacienţii care au fost trataţi cu bivalirudină au avut cel puţin un eveniment advers raportat şi 2,1% au avut o reacţie adversă raportată. Reacţiile adverse ale bivalirudinei sunt enumerate pe aparate, sisteme şi organe, în tabelul 2. Numărul de trombocite, sângerarea şi coagularea În studiul ACUITY, datele cu privire la apariţia sângerărilor au fost colectate separat de celelalte reacţii adverse. Sângerările majore măsurate pe scala ACUITY au fost definite ca: intracraniene, retroperitoneale, intraoculare, hemoragii la nivelul locului de administrare necesitând intervenţii radiologice şi chirurgicale, hematom cu diametru ≥ 5 cm la nivelul locului de administrare, reducerea concentraţiei de hemoglobină ≥4 g/dl în absenţa unei surse de sângerare vizibile, reducerea concentraţiei de hemoglobină ≥3 g/dl cu sursă de sângerare vizibilă, repetarea operaţiei în caz de sângerare sau utilizarea oricărui medicament sanguin pentru transfuzie. Sângerările minore au fost definite ca orice eveniment hemoragic observat, care nu îndeplineşte criteriile sângerărilor majore. Sângerările minore au apărut foarte frecvent (≥ 1/10) şi sângerările majore au apărut frecvent (≥ 1/100 şi < 1/10). Frecvenţele sângerărilor majore sunt indicate în Tabelul 8 pentru grupul ITT (pe baza intenţiei de tratament) şi Tabelul 10 pentru grupul per protocol (cărora li s-a administrat clopidogrel şi aspirină). Atât sângerarea minoră şi cât cea majoră au fost semnificativ mai puţin frecvente la grupul la care s-a administrat bivalirudină decât la grupurile la care s-au administrat heparină plus inhibitori ai GP IIb/IIIa şi bivalirudină plus inhibitori ai GP IIb/IIIa. Efecte similare de reducere a sângerării au fost observate la pacienţii care au fost trecuţi pe tratament cu bivalirudină de pe tratament heparinic (N = 2078). Sângerările majore au apărut cel mai frecvent la nivelul locului de introducere a cateterului. Alte locuri de sângerare observate mai puţin frecvent, cu frecvenţă mai mare de 0,1% (mai puţin frecvent) sunt alte locuri de puncţie venoasă, spaţiul retroperitoneal şi tractul gastrointestinal, urechile, nasul şi gâtul. La 10 pacienţi trataţi cu bivalirudină, care au participat la studiul ACUITY (0,1%), a fost raportată trombocitopenia. Majorităţii acestor pacienţi li s-au administrat concomitent acid acetilsalicilic şi clopidogrel; de asemenea, 6 din 10 pacienţi au primit şi un inhibitor al GP IIb/IIIa. Mortalitatea în rândul acestor pacienţi a fost zero.
Tabelul 2. Studiul ACUITY; date privind reacţiile adverse
Aparate, sisteme şi organe
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000)
Tulburări hematologice şi limfatice
Creşterea INR, trombocitopenie, anemie
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitate, inclusiv reacţie anafilactică şi şoc anafilactic, inclusiv cazuri de deces
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee
Hemoragie intracraniană
Tulburări acustice şi vestibulare
Otoragie
Tulburări cardiace
Bradicardie, hemopericard
Tulburări vasculare
Hemoragie minoră cu orice localizare
Hemoragie majoră cu orice localizare, inclusiv cazuri de deces, tromboză inclusiv cazuri de deces
Hipotensiune arterială
Pseudoanevrism vascular
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Epistaxis
Hemoragie faringiană, hemoptizie
Tulburări gastro-intestinale
Hemoragie gastro-intestinală, hemoragie gingivală, greaţă, hemoragie retroperitoneală, melenă, vărsături
Hematemeză
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Echimoze
Urticarie, erupţie cutanată
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Dureri toracice, dureri dorsale, dureri inghinale
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Hematurie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Hemoragie la nivelul locului de puncţie vasculară, hematom < 5 cm la nivelul locului de puncţie vasculară
Hematom > 5 cm la nivelul locului de puncţie vasculară
Reacţii la nivelul locului de injectare
Aparate, sisteme şi organe
Studiul REPLACE-2 (Pacienţi supuşi unei intervenţii coronariene percutanate) Următoarele date privind reacţiile adverse au fost obţinute în urma unui studiu clinic privind utilizarea bivalirudinei la 6.000 de pacienţi supuşi unei intervenţii PCI, din care jumătate au fost trataţi cu bivalirudină (REPLACE-2). Evenimentele adverse au fost mai frecvente în cazul femeilor şi al pacienţilor cu vârsta peste 65 de ani, atât în grupul comparator tratat cu bivalirudină, cât şi în grupul comparator tratat cu heparină, comparativ cu pacienţii mai tineri sau de sex masculin. Aproximativ 30% din pacienţii trataţi cu bivalirudină au prezentat cel puţin un eveniment advers, iar 3% au prezentat o reacţie adversă. Reacţiile adverse ale bivalirudinei sunt enumerate în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme sau organe, în Tabelul 3. Trombocitele, sângerarea şi coagularea În cadrul studiului REPLACE-2, datele privind sângerarea au fost colectate separat de cele privind evenimentele adverse. Frecvenţele sângerărilor majore în cadrul grupului de studiu pe baza intenţiei de tratament sunt indicate în Tabelul 8. Sângerarea majoră a fost definită ca apariţiea oricăruia dintre următoarele: hemoragie intracraniană, hemoragie retroperitoneală, pierderi de sânge care duc la administrarea prin transfuzie a cel puţin două unităţi de sânge integral sau concentrat de globule roşii sau sângerare ce are ca rezultat o scădere mai mare de 3 g/dl a concentraţiei de hemoglobină sau o scădere mai mare de 4 g/dl a concentraţiei de hemoglobină (sau de 12% a hematocritului) fără identificarea locaţiei sângerării. Hemoragia minoră a fost definită ca orice sângerare observabilă care nu îndeplineşte criteriile necesare pentru clasificarea ca hemoragie majoră. Sângerările minore au apărut foarte frecvent (≥ 1/10), iar cele majore au apărut frecvent (≥ 1/100 şi < 1/10). Atât sângerările minore, cât şi cele majore au fost considerabil mai puţin frecvente la pacienţii trataţi cu bivalirudină comparativ cu pacienţii din grupul comparator tratat cu heparină şi inhibitor al GP IIb/IIIa. Sângerările majore au apărut cel mai frecvent la nivelul locului de introducere a cateterului. Printre celelalte locuri de sângerare observate mai puţin frecvent, cu frecvenţă mai mare de 0,1% (mai puţin frecvent), s-au numărat "alte" locuri de puncţie venoasă, spaţiul retroperitoneal şi tractul gastro-intestinal, urechile, nasul şi gâtul. În cadrul studiului REPLACE-2, trombocitopenia a apărut la 20 de pacienţi trataţi cu bivalirudină (0,7%). Majorităţii acestor pacienţi li s-a administrat concomitent aspirină şi clopidogrel, iar 10 din 20 de pacienţi au primit de asemenea inhibitor al GP IIb/IIIa. Nu au existat cazuri de deces. Tabelul 3. Studiul REPLACE-2; date privind reacţiile adverse
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100)
Rare ≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000
Tulburări hematologice şi limfatice
Trombocitopenie, anemie
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitate, inclusiv reacţie anafilactică şi şoc anafilactic, inclusiv cazuri de deces
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee
Hemoragie intracraniană
Tulburări acustice şi vestibulare
Otoragie
Tulburări cardiace
Angină pectorală, hemopericard, tahicardie
Aparate, sisteme şi organe
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100)
Rare ≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000
ventriculară, bradicardie
Tulburări vasculare
Hemoragie minoră cu orice localizare
Hemoragie majoră cu orice localizare inclusiv cazuri de deces, tromboză inclusiv cazuri de deces
Hipotensiune arterială, tulburări vasculare, anomalii vasculare
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Epistaxis, hemoragie faringiană, dispnee, hemoptizie
Tulburări gastro-intestinale
Greaţă, hemoragie gingivală, vărsături, hemoragie retroperitoneală, hemoragie gastro-intestinală
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Urticarie, erupţii cutanate
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Dureri dorsale
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Hematurie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Hemoragie la nivelul locului de puncţie vasculară, dureri la nivelul locului de injecţie, dureri toracice, hemoragie la nivelul locului de injectare
Supradozajul:
În cadrul studiilor clinice au fost raportate cazuri de supradozaj de până la 10 ori doza recomandată. De asemenea, a fost raportată administrarea în bolus a unor doze unice de până la 7,5 mg bivalirudină/kg. În unele cazuri de supradozaj au apărut sângerări. În caz de supradozaj, tratamentul cu bivalirudină trebuie imediat întrerupt şi pacientul trebuie monitorizat atent pentru decelarea oricărei manifestări de sângerare. În cazul unei sângerări majore, tratamentul cu bivalirudină trebuie imediat întrerupt. Cu toate că nu se cunoaşte un antidot la bivalirudină, bivalirudina este hemodializabilă.Interacțiuni cu alte medicamente:
Brahiterapia Formarea de trombi în timpul procedurii, a fost observată în timpul brahiterapiei cu raze gamma cu Angiox. Angiox trebuie utilizat cu prudenţă în timpul brahiterapiei cu raze beta.Studiile privind interacţiunile medicamentoase au fost efectuate cu inhibitori plachetari, incluzând acid acetilsalicilic, ticlopidină, clopidogrel, abciximab, eptifibatidă sau tirofiban. Rezultatele nu au arătat interacţiuni farmacodinamice cu aceste substanţe. Având în vedere mecanismul de acţiune, asocierea cu medicamentele anticoagulante (heparină, warfarină, trombolitice sau antiagregante plachetare) poate duce la creşterea riscului de sângerare. În cazul în care bivalirudina este asociată cu antiagregante plachetare sau cu medicamente anticoagulante, parametrii clinici şi biologici ai hemostazei trebuie monitorizaţi cu regularitate.
Administrarea de Angiox 250 mg pulb. pt. concentrat pt. sol. inj./perf. în sarcină / alaptare:
Sarcina Nu sunt disponibile date sau datele existente sunt limitate privind utilizarea bivalirudinei la femeile gravide. Studiile la animale cu privire la efectele acesteia asupra sarcinii, dezvoltării embrionale/fetale, naşterii şi dezvoltării postnatale sunt insuficiente. Angiox nu trebuie administrat în timpul sarcinii decât dacă starea clinică a mamei necesită tratamentul cu bivalirudină.În studiul HORIZONS, trombocitopenia a fost raportată la 26 (1,6%) din pacienţii trataţi cu bivalirudină şi la 67 (3,9%) din pacienţii trataţi cu heparină plus inhibitor al GP IIb/IIIa. Tuturor pacienţilor trataţi cu bivalirudină li s-a administrat concomitent aspirină, tuturor cu excepţia unuia Alăptarea Nu se cunoaşte dacă bivalirudina se excretă în laptele uman. Angiox trebuie administrat cu precauţie la femeile care alăptează.
Prezentare ambalaj:
Pulbere pentru concentrat pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă. Pulbere liofilizată de culoare albă sau aproape albă.Medicamente cu indicații asemănătoare cu Angiox 250 mg pulb. pt. concentrat pt. sol. inj./perf.(din aceeași clasă):
- 4 BONES
- 4 BONES Junior
- 4 BONES PLUS
- 4 Cereale cu lapte Bebelac
- 4321 Minceur Ultimate, comprimate
- 8 cereale cu fructe Hero Baby
- 8 Cereale cu Fructe Nestle
- 8 cereale cu miere Hero Baby
- 9 Vita
- A-cerumen solutie auriculara 2 ml
- Abacavir Aurobindo 300 mg comprimate filmate
- Abacavir/Lamivudină Aurobindo 600 mg/300 mg, comprimate filmate
- Abacavir/Lamivudină Glenmark 600 mg/300 mg comprimate filmate
- Abacavir/Lamivudină Mylan 600 mg/300 mg comprimate filmate
- Abacavir/Lamivudină Mylan Pharma 600 mg/300 mg comprimate filmate
- Abacavir/Lamivudină Sandoz 600 mg/300 mg comprimate filmate
- Abacavir/Lamivudină Stada 600 mg/300 mg comprimate filmate
- Abacavir/Lamivudină Terapia 600 mg/300 mg comprimate filmate
- Abacavir/Lamivudină Teva 600 mg/300 mg comprimate filmate
- Abacavir/Lamivudină Vale 600 mg/300 mg comprimate filmate
Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Angiox 250 mg pulb. pt. concentrat pt. sol. inj./perf. vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!