CEFACLOR, caps. | cefaclorum

Indicatii:

Este indicat in tratamentul urmatoarelor infectii determinate de tulpini susceptibile ale microorganismelor evidentiate. Otita medie cauzata de Str. pneumoniae, haemophilus influenzae, stafilococi, Str. pyogenes streptococi (beta-hemolitici de grupa A) si Moraxella catarrhalis (fost Branhamella catarrhalis). Infectiile tractului respirator inferior, inclusiv pneumonia, cauzate de Str. pneumoniae, Haemophilus influenzae, stafilococi, Str. pyogenes streptococi (beta-hemolitici de grupa A) si Moraxella catarrhalis (fost Branhamella catarrhalis). Infectiile tractului respirator superior, inclusiv faringita si amigdalita, cauzate de Str. pyogenes streptococi (beta-hemolitici de grupa A) si Moraxella catarrhalis.

Nota:
Penicilina este medicamentul de electie in tratamentul si prevenirea infectiilor streptococice, inclusiv in profilaxia reumatismului articular acut. Amoxicilina a fost recomandata de American Heart Association ca regim standard pentru profilaxia endocarditei bacteriene in interventiile stomatologice, in cavitatea bucala si la nivelul cailor aeriene superioare, cu penicilina V, ca alternativa rationala si acceptabila, in profilaxia bacteriemiilor cu streptococi (beta-hemolitici din sursele mentionate.

Cefaclor este in general eficace in eradicarea streptococilor din nazofaringe; totusi, date substantiale evidentiind eficacitatea cefaclor in prevenirea secundara fie a reumatismului articular acut ori a endocarditei bacteriene, nu sunt disponibile in prezent.
Infectiile tractului urinar, inclusiv pielonefrita si cistita determinate de Escherichia coli, Proteus mirabilis, Klebsiella spp. si stafilococi coagulazo-negativi.

Nota:
Cefaclor s-a dovedit eficace atat in infectiile acute, cat si in infectiile cronice ale tractului urinar. Infectiile pielii si ale tesuturilor moi determinate de Staphylococcus aureus si Str. pyogenes streptococi (beta-hemolitici de grupa A).
Sinuzita. Uretrita gonococica. Pentru determinarea susceptibilitatii microorganismelor incriminate la cefaclor ar trebui efectuate culturi si studii de susceptibilitate.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la cefalosporine.

Administrare:

Adulti: Doza uzuala este de 250 mg la 8 ore. Doza zilnica totala nu trebuie sa depaseasca 4 g/zi.
Copii: Doza uzuala zilnica recomandata este de 20 mg/kg/zi divizata in doze administrate la 8 ore. In cazul unor infectii mai grave, otita medie, sinuzita si infectii cauzate de organisme mai putin susceptibile, se recomanda 40 mg/kg/zi in doze divizate, pana la maximum 1 g/zi. Nu a fost stabilita eficacitatea si siguranta administrarii in cazul nou-nascutilor sub o luna.
Afectarea renala: De obicei, nu sunt necesare modificari ale dozajului in cazul pacientilor cu insuficienta renala moderata sau severa.

Compozitie:

ceclor (cefaclor monohidrat USP, Lilly), este un antibiotic semisintetic din clasa cefalosporinelor, pentru administrare orala.

Din punct de vedere chimic este 3-cloro-7-D- (2-fenilglicinamido)-3-cefem-4-carboxilic acid monohidrat.

Precautii:

Inainte de introducerea terapiei cu cefaclor, trebuie luate in considerare cu multa grija preexistenta unor reactii de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente.

Daca acest produs va fi administrat pacientilor sensibili la penicilina, trebuie avut grija pentru ca au fost inregistrate si cazuri de soc anafilactic dupa administrarea antibioticelor beta-lactamice in cazul pacientilor hipersensibili.

Medicamentul trebuie administrat cu multa grija si in cazul pacientilor cu episoade alergice cunoscute.
Colita pseudomembranoasa a fost raportata in cazul administrarii majoritatii antibioticelor cu spectru larg.

Reactii adverse:

Un numar mic de pacienti au prezentat diaree si, rar, greata si varsaturi. Au fost raportate reactii asemanatoare bolii serului (eritem polimorf, eruptii eritematoase sau alte manifestari dermatologice insotite de artrita/artralgie, cu sau fara febra).

Aceste reactii apar mai frecvent la copii decat la adulti. Ca si in cazul altor cefalosporine, reactii alergice cum ar fi eruptiile morbiliforme, urticaria si pruritul au fost observate.

Mult mai rar au fost raportate reactii de hipersensibilitate mult mai grave, cum ar fi sindromul Stevens-Johnson, epidermoliza necrotica toxica si socul anafilactic. Ca si in cazul unor peniciline si a altor cefalosporine au fost raportate cazuri rare de hepatita tranzitorie si de icter colecistic. Foarte rar a aparut nefrita interstitiala reversibila. Eozinofilia, o usoara crestere a testelor AST, ALT si a fosfatazei alcaline, precum si foarte rare cazuri de trombocitopenie au fost raportate in timpul terapiei cu cefaclor.

Sarcina si alaptarea:

Nu s-a stabilit siguranta utilizarii acestui produs in timpul sarcinii la femei. Evaluarea studiilor experimentale realizate pe animale nu indica nici un efect nociv, fie el direct sau indirect, in ceea ce priveste dezvoltarea embrionului sau a fatului, a cursului dezvoltarii lui peri- si postnatale.

Cefaclor trebuie folosit in timpul sarcinii numai daca este absoluta nevoie. Cefaclor este excretat in laptele uman.
Cum nu se cunosc efectele asupra nou-nascutului, cefaclorul trebuie administrat cu multa grija femeilor aflate in perioada de alaptare.