CLAFORAN, flac.inj. | cefotaximum

Indicatii:

Infectii severe cauzate de germeni sensibili la cefotaxime: Infectii: ale tractului respirator inclusiv nas si git; ale urechii; ale rinichilor si tractului urinar; ale pielii si tesuturilor moi; ale oaselor si cartilajelor; ale organelor genitale inclusiv gonoreea; ale regiunii abdominale. Septicemii, endocardite, meningite; pentru profilaxia preoperatorie la pacientii cu risc crescut de infectie si pentru profilaxia infectiilor la pacienti cu rezistenta scazuta. Cefotaxime este in general eficient impotriva urmatorilor patogeni: staphylococci, streptococci aerobi si anaerobi, streptococcus pneumoniae, neisseria spp., haemophilus influenzae, escherichia coli, citrobacter spp., salmonella spp., klebsiella spp., enterobacter aerogenes, serratia spp., proteus spp.indol-pozitiv si indol-negativ, yersinia enterocolitica, clostridium spp. si bacteroides spp. Patogeni cu sensibilitatea variabila la cefotaxime: streptococcus faecalis, enterobacter cloacae, pseudomonas aeruginosa si bacteroides fragilis. Nu exista suficienta experienta clinica in cazul infectiilor cu salmonella typhi si paratyphi A si B. Cefotaxime nu este eficient contra lui treponema pallidum si clostridium difficile. Terapie combinata: in infectii severe ce pot periclita viata, combinatiile de Claforan cu aminoglicozide sunt indicate fara a mai astepta rezultatele testelor de sensibilitate. Cele doua preparate trebuie administrate separat.

Contraindicatii:

La pacientii cu sensibilitate la penicilina si beta-lactam exista posibilitatea sensibilitatii incrucisate. Functia renala va trebui monitorizata la pacientii tratati concomitent cu aminoglicozide. Nu se va administra in cursul sarcinii (mai ales in primele 3 luni) si nici in timpul alaptarii, decat cu indicatie stricta.

Administrare:

Depinde de severitatea infectiei, sensibilitatea patogenului si starea generala a pacientului. Rezistenta se dezvolta lent ca si in cazul penicilinei. Studiile in vitro efectuate asupra combinatiilor de Claforan cu aminoglicozide au relevat un efect sinergic sau aditiv. Dupa injectare se obtin concentratii inalte de Claforan depasind evident susceptibilitatea majoritatii patogenilor, in ser, tesuturi si fluidele organismului. Claforan este eliminat predominant prin rinichi, intr-o forma antibacteriana activa. Altfel: adulti si copii peste 12 ani - cite 1 fiola Claforan 1,0 la fiecare 12 ore. In infectii severe doza zilnica poate fi crescuta pina la max.12 g. Daca doza zilnica este de 4 g, aceasta poate fi divizata in 2 doze egale, administrate la interval de 12 ore. Daca sunt necesare doze mai mari, intervalul dintre injectii sau perfuzii se va reduce la 8 sau 6 ore. Tratamentul gonoreei: o doza unica de 0,5 g Claforan intramuscular. Profilaxia preoperatorie a infectiilor: o doza de 1-2 g Caforan cu 30-60 min inainte de inceperea operatiei. La pacientii cu functie renala deteriorata cu un clearance la creatinina de 5 ml/min sau mai mic doza de intretinere va fi redusa la jumatate din doza normala. Durata tratamentului: depinde de raspunsul pacientului. Tratamentul trebuie continuat inca cel putin 3 zile dupa ce temperatura a revenit la normal.
Injectie intravenoasa: continutul unei fiole de Claforan 1,0 se va dizolva in cel putin 4ml apa pentru injectii; solutia se va injecta intr-un interval de timp de 3-5 min. Perfuzie intravenoasa: pentru doze mai mari. Perfuzii de scurta durata: 2 g Claforan se vor dizolva in 40 ml apa pentru injectii sau intr-una din solutiile perfuzabile uzuale si se va administra intr-un interval de 50-60 min. Administrare intramusculara: 1 fiola de Claforan 1,0 se va dizolva in 4 ml apa pentru injectii; solutia se va injecta profund in muschiul gluteus.

Actiune:

Antibiotic din clasa cefalosporinelor, cu actiune bactericida.

Compozitie:

Fiecare fiola cu pulbere uscata contine 1,048 g cefotaxime sodium corespunzind la 1,0 g cefotaxime

Reactii adverse:

La nivelul tabloului sanguin: trombocitopenie, eozinofilie, leucopenie. La nivelul ficatului: cresterea nivelului seric al enzimelor hepatice si al bilirubinei. La nivelul rinichilor: cresterea pasagera a creatininei si ureei serice. La nivelul tractului gastro-intestinal: greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree. Reactii locale: iritatie inflamatorie si durere la locul injectarii. Alte reactii: reactii cutanate alergice (urticarie, exantem) si prurit.