Prospect Erbitux 2 mg/ml, solutie perfuzabila

Substanța activă: cetuximabum

Producator: Merck KGAA, Germania

Clasa ATC: [L01XC]: >> >> >>

Grupa farmaceutică: alte medicamente antineoplazice, anticorpi monoclonali

Indicații Erbitux 2 mg/ml, solutie perfuzabila:

Erbitux este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu cancer colorectal metastatic care prezintă gena KRAS de tip sălbatic şi care exprimă receptorul pentru factorul de creştere epidermică (RFCE)
• în asociere cu chimioterapie pe bază de irinotecan,
• ca tratament de primă linie, în asociere cu FOLFOX,
• în monoterapie la pacienţii la care terapia pe bază de oxaliplatină şi irinotecan a eşuat şi care prezintă intoleranţă la irinotecan.

Erbitux este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtului
• în asociere cu radioterapia pentru boala local avansată,
• în asociere cu chimioterapia pe bază de platină pentru boala recurentă şi/sau metastatică.

Contraindicații:

Erbitux este contraindicat la pacienţii cu antecedente cunoscute de reacţii severe (gradul 3 sau 4) de hipersensibilitate la cetuximab.
Asocierea Erbitux cu scheme chimioterapice care conţin oxaliplatină este contraindicată la pacienţii cu cancer colorectal metastatic (CCRm) care prezintă gena KRAS cu mutaţii sau la care statusul genei KRAS nu este cunoscut.
Înaintea începerii tratamentului combinat, trebuie avute în vedere contraindicaţiile pentru medicamentele chimioterapice utilizate concomitent sau pentru radioterapie.

Administrare Erbitux 2 mg/ml, solutie perfuzabila:

Erbitux trebuie administrat sub supravegherea unui medic cu experienţă în utilizarea medicamentelor antineoplazice. Este necesară monitorizarea strictă în timpul perfuziei şi cel puţin o oră după terminarea perfuziei. Trebuie asigurată disponibilitatea echipamentului de resuscitare.
Doze
Înaintea primei perfuzii, pacienţilor trebuie să li se administreze premedicaţie cu un antihistaminic şi un corticosteroid. Această premedicaţie este recomandată înaintea tuturor perfuziilor ulterioare.
În toate indicaţiile, Erbitux se administrează o dată pe săptămână. Doza iniţială este de 400 mg cetuximab pe mÂ² de suprafaţă corporală. Fiecare dintre dozele săptămânale ulterioare este de câte 250 mg cetuximab pe mÂ².
Cancer colorectal
La pacienţii cu cancer colorectal metastatic, cetuximab este utilizat în asociere cu chimioterapie sau în monoterapie (vezi pct. 5.1). Statusul tumorii pentru prezenţa genei KRAS de tip sălbatic trebuie verificat înainte de prima perfuzie cu cetuximab. Este important să se utilizeze o metodă de testare validată, de către un laborator cu experienţă.
Pentru dozajul sau modificările dozelor recomandate în cazul medicamentelor chimioterapice administrate concomitent, a se vedea Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) pentru aceste medicamente. Ele nu trebuie administrate mai devreme de o oră de la terminarea perfuziei cu cetuximab.
Se recomandă continuarea tratamentului cu cetuximab până când se observă progresia bolii subiacente.
Cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtului
La pacienţii cu cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtului, local avansat, cetuximab este utilizat
în asociere cu radioterapia. Se recomandă începerea tratamentului cu cetuximab cu o săptămână înaintea radioterapiei şi continuarea tratamentului cu cetuximab până la sfârşitul perioadei de radioterapie.
La pacienţii cu cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtului, recurent şi/sau metastatic, cetuximab este utilizat în asociere cu chimioterapie pe bază de platină, urmat de cetuximab sub formă de terapie de întreţinere până la progresia bolii (vezi pct. 5.1). Chimioterapia nu trebuie administrată mai devreme de o oră de la terminarea perfuziei cu cetuximab.
Grupe speciale de pacienţi
Până în prezent s-au investigat numai pacienţii cu funcţie renală şi hepatică adecvată.
Cetuximab nu a fost studiat la pacienţii cu tulburări hematologice preexistente.
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, dar experienţa este limitată la pacienţii cu vârsta de 75 ani sau peste.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea cetuximabului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită. Nu au fost identificate semnale noi privind siguranţa la copii şi adolescenţi din datele raportate într-un studiu de fază I.
Pentru indicaţiile aprobate, Cetuximab nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare
Erbitux 2 mg/ml se administrează intravenos pe o linie de perfuzie prevăzută cu filtre, cu ajutorul unei pompe de perfuzie, al unui picurător gravitaţional sau al unui injectomat.
Pentru doza iniţială, se recomandă o durată de perfuzie de 120 minute. Pentru dozele săptămânale ulterioare, se recomandă o durată de perfuzie de 60 minute. Rata maximă de perfuzie nu trebuie să depăşească 10 mg/min, echivalentul a 5 ml/min de Erbitux 2 mg/ml.

Compoziție Erbitux 2 mg/ml, solutie perfuzabila:

Fiecare ml soluţie perfuzabilă conţine cetuximab 2 mg.
Fiecare flacon a 50 ml conţine cetuximab 100 mg.
Cetuximab este un anticorp monoclonal chimeric de tip IgG1 produs într-o linie de celule de mamifer (Sp2/0) prin tehnologia ADN-ului recombinant.

Lista excipienţilor :
Fosfat dihidrogenat de sodiu
Fosfat disodic
Clorură de sodiu
Apă pentru preparate injectabile

Precauții:

Reacţii adverse legate de perfuzie
Dacă pacientul prezintă o reacţie uşoară sau moderată legată de perfuzie, rata de perfuzie poate fi diminuată. Se recomandă menţinerea acestei rate reduse de perfuzie pentru toate perfuziile ulterioare.
La pacienţii trataţi cu cetuximab au fost raportate reacţii severe legate de perfuzie.
Simptomele au apărut de obicei în timpul primei perfuzii şi în interval de până la o oră de la terminarea acesteia, dar pot apărea şi după cîteva ore sau în timpul perfuziilor ulterioare. Se recomandă ca pacienţii să fie atenţionaţi despre posibilitatea unui astfel de debut tardiv şi să fie sfătuiţi să îşi contacteze medicul, dacă apar simptomele unei reacţii legate de perfuzie. Apariţia unei reacţii
severe legate de perfuzie impune întreruperea imediată şi definitivă a terapiei cu cetuximab şi poate necesita tratament de urgenţă.
Se recomandă atenţie deosebită în cazul pacienţilor cu un status redus al performanţelor fizice şi cu patologie cardio-pulmonară preexistentă.
Tulburări respiratorii
S-au raportat cazuri de boală pulmonară interstiţială, majortatea pacienţilor provenind din populaţia japoneză. În cazul diagnosticării unei boli pulmonare interstiţiale, tratamentul cu cetuximab trebuie întrerupt, iar pacientul trebuie tratat în mod corespunzător.
Reacţii cutanate
Reacţiile cutanate sunt foarte frecvente şi poate fi necesară întreruperea sau oprirea tratamentului.
Conform recomandărilor din practica clinică, trebuie luate în considerare utilizarea preventivă a tetraciclinelor cu administrare orală (6 - 8 săptămâni) şi aplicarea topică de hidrocortizon cremă 1% împreună cu o componentăhidratantă. Pentru tratarea reacţiilor cutanate s-au utilizat corticosteroizi topici cu potenţă medie până la mare sau tetracicline cu administrare orală.
Dacă pacientul prezintă o reacţie cutanată severă (â‰¥ gradul 3; Institutul Naţional de Oncologie din Statele Unite - Criteriile de Terminologie Uzuale pentru Evenimente Adverse, CTUEA), terapia cu cetuximab trebuie întreruptă. Tratamentul poate fi reluat numai dacă reacţia s-a redus la gradul 2.
Dacă reacţia cutanată severă a apărut pentru prima dată, tratamentul poate fi reluat fără nici o modificare a regimului de dozaj.
La a doua şi a treia apariţie a reacţiilor cutanate severe, terapia cu cetuximab trebuie din nou întreruptă.
Tratamentul poate fi reluat cu o doză mică (200 mg/mÂ² după a doua apariţie şi 150 mg/mÂ² după a treia apariţie) numai dacă reacţia s-a redus la gradul 2.
Dacă reacţiile cutanate severe apar pentru a patra oară sau nu se reduc la gradul 2 în timpul întreruperii temporare a tratamentului, se impune întreruperea definitivă a tratamentului cu cetuximab.
Tulburări electrolitice
Scăderea progresivă a concentraţiilor serice de magneziu apare frecvent şi poate determina apariţia unei hipomagnezemii severe. Hipomagnezemia este reversibilă după întreruperea administrării de cetuximab. În plus, hipokaliemia poate apărea ca o consecinţă a diareei. Poate apărea, de asemenea, hipocalcemia; frecvenţa episoadelor de hipocalcemie severă poate creşte în special în cazul asocierii cu chimioterapia pe bază de platină.
Se recomandă determinarea concentraţiilor serice de electroliţi înaintea tratamentului cu cetuximab şi periodic în timpul tratamentului. Se recomandă instituirea unui tratament de substituţie electrolitică, în funcţie de necesităţi.
Neutropenia şi complicaţiile asociate determinate de infecţii
Pacienţii care primesc cetuximab în asociere cu chimioterapia pe bază de platină prezintă un risc crescut de apariţie a neutropeniei severe, care poate duce la apariţia unor ulterioare complicaţii infecţioase cum ar fi neutropenie febrilă, pneumonie sau sepsis. Se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienţi, în special a celor care prezintă leziuni cutanate, mucozită sau diaree, care pot facilita apariţia infecţiilor.
Tulburări cardiovasculare
S-a observat o frecvenţă crescută a unor evenimente cardiovasculare severe şi uneori letale, precum şi a deceselor în urma tratamentului în cazul tratamentului cancerului pulmonar cu celule non mici, al carcinomului cu celule scuamoase al capului şi gâtului şi al carcinomului colorectal. În unele studii s-a observat o corelaţie cu vârsta â‰¥ 65 de ani sau cu statusul performanţelor fizice. Când se prescrie cetuximab trebuie să se ţină cont de statusul cardiovascular şi al performanţelor fizice ale pacienţilor şi de administrarea concomitentă de compuşi cardiotoxici, cum sunt fluoropirimidinele.
Tulburări oculare
Pacienţii care prezintă semne şi simptome care sugerează cheratita, cum sunt: inflamare oculară, lăcrimare, sensibilitate la lumină, vedere înceţoşată, dureri oculare şi/sau înroşire a ochilor, sub formă acută sau care se agravează, trebuie trimişi imediat la un medic oftalmolog.
Dacă se confirmă diagnosticul de cheratită ulcerativă, tratamentul cu cetuximab trebuie întrerupt sau oprit. Dacă se diagnostichează cheratita, beneficiile şi riscurile continuării tratamentului trebuie atent evaluate.
Cetuximab trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de cheratită, cheratită ulcerativă sau xeroftalmie severă. De asemenea, utilizarea lentilelor de contact este un factor de risc pentru cheratită şi ulceraţie.
Pacienţi cu cancer colorectal ale căror tumori prezintă mutaţii ale genei KRAS
Cetuximab nu trebuie utilizat în tratamentul pacienţilor cu cancer colorectal ale căror tumori conţin mutaţii ale genei KRAS sau pentru care nu se cunoaşte statusul KRAS al tumorii. Rezultatele provenite din studii clinice au demonstrat un profil beneficiu-risc nefavorabil în cazul tumorilor care conţin mutaţii ale genei KRAS. În mod special, la aceşti pacienţi s-au observat efecte negative asupra timpului de supravieţuire fără progresia bolii (TSFPB) şi a timpului total de supravieţuire (TTS) la administrarea ca adjuvant la tratamentul cu FOLFOX4.
S-au raportat, de asemenea, constatări similare la administrarea cetuximab ca adjuvant la tratamentul cu XELOX în asociere cu bevacizumab (CAIRO2). Totuşi, în acest studiu nu s-au demonstrat nici efecte pozitive asupra TSFPB sau TTS la pacienţii cu tumori cu genă KRAS de tip sălbatic.
Grupe speciale de pacienţi
Până în prezent au fost investigaţi doar pacienţii cu funcţie renală şi hepatică adecvată (concentraţia plasmatică a creatininei â‰¤ 1,5 ori limita superioară a normalului, concentraţiile plasmatice ale transaminazelor â‰¤ 5 ori limita superioară a normalului şi concentraţia plasmatică a bilirubinei â‰¤ 1,5 ori limita superioară a normalului).
Cetuximab nu a fost studiat la pacienţii care au prezentat una sau mai multe dintre următoarele valori ale parametrilor de laborator:
• hemoglobina < 9 g/dl
• număr de leucocite < 3000/mmÂ³
• număr absolut de neutrofile < 1500/mmÂ³
• număr de trombocite < 100000/mmÂ³
Există o experienţă limitată privind utilizarea cetuximabului în asociere cu radioterapia în cancerul colorectal.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea cetuximabului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită. Nu au fost identificate semnale noi privind siguranţa la copii şi adolescenţi din datele raportate într-un studiu de fază I.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Dacă în urma tratamentului pacienţii prezintă simptome care le afectează capacitatea de concentrare şi reacţie, acestora li se recomandă să nu conducă sau să nu folosească utilaje până la diminuarea efectului medicamentului.

Reacții adverse ale Erbitux 2 mg/ml, solutie perfuzabila:

Principalele reacţii adverse ale cetuximabului sunt reacţiile cutanate, care apar la peste 80% din pacienţi, hipomagnezemia, care apare la peste 10% din pacienţi şi reacţiile legate de perfuzie, care se manifestă prin simptome uşoare până la moderate la mai mult de 10% din pacienţi şi simptome severe la mai mult de 1% din pacienţi.
Următoarele definiţii se referă la terminologia privind frecvenţa, utilizată în continuare:
Foarte frecvente (â‰¥ 1/10)
Frecvente (â‰¥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (â‰¥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (â‰¥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Un asterisc (*) indică faptul că informaţii suplimentare cu privire la reacţiile adverse respective sunt furnizate sub tabel.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: Hipomagnezemie.
Frecvente: Deshidratare, în special datorată diareei sau mucozitei; hipocalcemie; anorexie care poate duce la scădere ponderală.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee.
Frecvenţă necunoscută: Meningită aseptică.
Tulburări oculare
Frecvente: Conjunctivită.
Mai puţin frecvente: Blefarită, cheratită.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: Tromboză venoasă profundă.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: Embolie pulmonară, boală pulmonară interstiţială.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: Diaree, greaţă, vărsături.
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: Creşteri ale valorilor concentraţiilor enzimelor hepatice (ASAT, ALAT, FA).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: Reacţii cutanate*.
Foarte rare: Sindrom Steven-Johnson/Necroliză epidermică toxică.
Frecvenţă necunoscută: Suprainfecţia leziunilor cutanate*.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Reacţii uşoare sau moderate legate de perfuzie*; inflamaţii uşoare sau moderate ale mucoaselor, care pot duce la epistaxis.
Frecvente: Reacţii severe legate de perfuzie*, oboseală.
Informaţii suplimentare
În general, nu s-au observat diferenţe semnificative clinic legate de sex.
Reacţii adverse legate de perfuzie
Reacţiile uşoare sau moderate legate de perfuzie sunt foarte frecvente, incluzând simptome cum sunt febră, frisoane, ameţeli sau dispnee, care pot apărea în special în timpul sau la scurt timp după prima perfuzie cu cetuximab.
Reacţiile severe legate de perfuzie pot apărea frecvent, în cazuri rare având evoluţie letală. Ele se dezvoltă de obicei în decursul primei ore a perfuziei iniţiale cu cetuximab, dar pot apărea după câteva ore sau după perfuziile ulterioare. Deşi mecanismul de producere nu a fost identificat, unele dintre aceste reacţii pot fi de natură anafilactoidă/anafilactică şi pot include simptome cum sunt bronhospasmul, urticaria, creşterea sau scăderea presiunii arteriale, pierderea conştienţei sau şocul. În cazuri rare s-au observat angină pectorală, infarct miocardic sau stop cardiac.
Pentru abordarea clinică a reacţiilor legate de perfuzie.
Reacţii cutanate
Reacţiile cutanate pot apărea la peste 80% dintre pacienţi şi se prezintă, în principal, sub forma unei erupţii cutanate acneiforme şi/sau, mai puţin frecvent, sub formă de prurit, piele uscată, descuamare, hipertricoză sau afecţiuni ale unghiilor (de exemplu paronichie). Aproximativ 15% dintre reacţiile cutanate sunt severe, incluzând cazuri izolate de necroză cutanată. Majoritatea reacţiilor cutanate apar
în timpul primelor trei săptămâni de tratament. Ele se vindecă în timp, în general fără sechele, după întreruperea tratamentului şi dacă sunt respectate recomandările privind ajustarea regimului de dozaj.
Leziunile cutanate induse de cetuximab pot expune pacientul la suprainfecţii (de exemplu cu S. aureus), care pot duce la apariţia unor complicaţii cum sunt celulita, erizipel sau a unor complicaţii cu evoluţie potenţial letală, cum sunt sindromul stafilococic al pielii opărite sau sepsis.
Tratamentul asociat
Când cetuximab este utilizat în asociere cu alte medicamente chimioterapice, a se vedea de asemenea Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) pentru medicamentele respective.
În cazul asocierii cu chimioterapia pe bază de platină poate creşte frecvenţa cazurilor de leucopenie severă sau neutropenie severă, ducând astfel la o incidenţă mai mare a complicaţiilor infecţioase cum ar fi neutropenie febrilă, pneumonie şi sepsis, prin comparaţie cu chimioterapia pe bază de platină, administrată ca monoterapie.
In cazul administrării concomitente cu fluoropirimidine, s-a observat creşterea frecvenţei ischemiei cardiace, inclusiv a infarctului miocardic şi insuficienţei cardiace congestive, precum şi a frecvenţei sindromului mână-picior (eritrodisestezie palmo-plantară) comparativ cu fluoropirimidinele.
În asociere cu radioterapia locală pentru zona capului şi gâtului, reacţiile adverse suplimentare au fost cele tipice radioterapiei (cum sunt inflamaţii ale mucoaselor, dermatită de iradiere, disfagie sau leucopenie, prezentă mai ales sub formă de limfocitopenie). Într-un studiu clinic controlat randomizat incluzând 424 pacienţi, s-a raportat apariţia dermatitei severe acute de iradiere şi a inflamaţiei
mucoaselor, precum şi a evenimentelor legate de radioterapie, cu o frecvenţă uşor mai mare la pacienţii cărora li s-a administrat radioterapie în asociere cu cetuximab, faţă de cei care au primit doar radioterapie.

Supradozajul:

Până în prezent există o experienţă limitată în utilizarea de doze unice mai mari de 400 mg/mÂ² de suprafaţă corporală sau în administrarea de doze săptămânale mai mari de 250 mg/mÂ² de suprafaţă corporală. În studiile clinice în care s-au administrat doze de până la 700 mg/mÂ² la fiecare două săptămâni.

Interacțiuni cu alte medicamente:

În cazul asocierii cu chimioterapia pe bază de platină poate creşte frecvenţa cazurilor de leucopenie severă sau neutropenie severă, ducând astfel la o incidenţă mai mare a complicaţiilor infecţioase cum ar fi neutropenie febrilă, pneumonie şi sepsis, prin comparaţie cu chimioterapia pe bază de platină, administrată ca monoterapie.
In cazul administrării concomitente cu fluoropirimidine, s-a observat creşterea frecvenţei ischemiei cardiace, inclusiv a infarctului miocardic şi insuficienţei cardiace congestive, precum şi a frecvenţei sindromului mână-picior (eritrodisestezie palmo-plantară) comparativ cu fluoropirimidinele.
În cazul asocierii cu capecitabină şi oxaliplatină (XELOX), frecvenţa cazurilor de diaree severă poate fi crescută.
Un studiu convenţional privind interacţiunile a arătat că proprietăţile farmacocinetice ale cetuximabului rămân nemodificate în cazul administrării concomitente a unei doze unice de irinotecan (350 mg/mÂ² de suprafaţă corporală). În mod similar, proprietăţile farmacocinetice ale irinotecanului au rămas nemodificate în cazul administrării concomitente de cetuximab.
La om, nu s-au efectuat alte studii convenţionale privind interacţiunile cetuximabului cu alte medicamente.

Administrarea de Erbitux 2 mg/ml, solutie perfuzabila în sarcină / alaptare:

Sarcina
RFCE este implicat în dezvoltarea fetală. Un număr limitat de observaţii la animale indică un transfer placentar al cetuximabului şi s-a constatat că alţi anticorpi de tip IgG1 traversează bariera fetoplacentară. Datele obţinute la animale nu au evidenţiat teratogenitate. Cu toate acestea, s-a observat o incidenţă crescută a avorturilor, dependentă de doză. Nu sunt disponibile date suficiente de la femeile gravide sau care alăptează.
Se recomandă insistent ca Erbitux să fie administrat în timpul sarcinii sau la orice femeie care nu utilizează metode adecvate de contracepţie numai dacă beneficiul potenţial pentru mamă justifică eventualele riscuri pentru făt.
Alăptarea
Femeilor li se recomandă să nu alăpteze în timpul tratamentului cu Erbitux şi timp de 2 luni de la administrarea ultimei doze, deoarece nu se cunoaşte dacă cetuximab se excretă în laptele matern.
Fertilitatea
Nu există date privind efectul cetuximabului asupra fertilităţii la om. Nu au fost evaluate efectele asupra fertilităţii la ambele sexe în studii specifice la animale.

Prezentare ambalaj:

Soluţie incoloră care poate conţine particule vizibile albicioase şi amorfe care aparţin de medicament.

50 ml soluţie într-un flacon (sticlă de tip I) prevăzut cu dop (cauciuc brombutilic acoperit cu teflon) şi capsă (aluminiu).
Cutie cu 1 flacon.

Condiții de păstrare:

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

Alte medicamente cu substanța activă cetuximabum:

Erbitux 5 mg/ml soluție perfuzabilă

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Erbitux 2 mg/ml, solutie perfuzabila(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Erbitux 2 mg/ml, solutie perfuzabila vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!