Prospect Lorista H, 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Substanța activă: losartan potasic

Producator: KRKA, d.d., Slovenia

Clasa ATC: [C09DA]: >> >> >>

Grupa farmaceutică: antagonisti de angiotensina II, combinatii, antagonisti de angiotensina II si diuretic

Indicații Lorista H, 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate:

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la pacienţii la care tensinea arterială sanguină nu a fost controlată adecvat prin monoterapia cu losartan.

Contraindicații:

*Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii produsului şi la substanţele chimice derivate de sulfonamide (datorită conţinutului de hidroclorotiazidă).
*Utilizarea medicamentului este contraindicată la pacienţii cu anurie.
*Utilizarea medicamentului este contraindicată în trimestrele II şi III de sarcină.

Administrare Lorista H, 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate:

Doza uzuală recomandată de iniţiere şi întreţinere cu Lorista H este de 1 comprimat pe zi.
La pacienţii care nu reacţionează prompt la tratament, doza poate fi crescută la 2 comprimate Lorista H, o dată pe zi.

Doza maximă recomandată este de 2 comprimate Lorista H, o dată pe zi.
Efectul antihipertensiv maxim este atins la 3 săptămâni după iniţierea tratamentului.

Utilizarea în insuficienţa renală
Nu se recomandă administrarea Lorista H la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min).

Utilizarea în insuficienţa hepatică
Nu se recomandă administrarea Lorista H la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Tratamentul cu Lorista H nu este recomandat la pacienţii cu depleţia volumului circulant (de exemplu la cei trataţi cu doze mari de diuretice).

Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor. La această grupă de populaţie experienţa este limitată.

Utilizarea la copii
Nu a fost determinată eficacitatea şi siguranţa tratamentului la copii.

Lorista H poate fi administrat împreună cu alte antihipertensive.

Mod de administrare: utilizarea medicamentului nu depinde de mese.
Durata perioadei de tratament nu este restricţionată.

Acțiune:

Lorista H este o combinaţie fixă de losartan şi hidroclorotiazidă.

Ingredienţii activi din Lorista H exercită efecte aditive de reducere a presiunii sanguine, într-o măsură mai mare decât componentele individuale. Efectul este considerat rezultat al acţiunii complementare mutuale al celor două componente. Datorită efectului diuretic, hidroclorotiazida creşte activitatea reninei plasmatice, creşte secreţia de aldosteron, scade potasemia şi creşte nivelele angiotensinei II.

Losartanul blochează toate efectele importante fiziologice ale angiotensinei II şi prin inhibarea aldosteronului, poate reduce pierderile de potasiu induse de diuretic.

Losartan posedă un efect uricozuric moderat şi tranzitoriu.
Hidroclorotiazida determină o creştere moderată a nivelelor concentraţiilor acidului uric, iar losartanul reduce hiperuricemia indusă de diuretic.

Efectul antihipertensiv al Lorista H persistă 24 ore. În studiile clinice pe o durată de cel puţin 1 an, s-a observat că efectul antihipertensiv a fost stabil. Cu toată scăderea considerabilă a presiunii sanguine, administrarea Lorista H nu a avut vreun efect clinic semnificativ asupra frecvenţei cardiace.

În studiile clinice, după 12 săptămâni de tratament cu un produs ce conţinea losartan 50 mg/hidroclorotiazidă 12,5 mg, presiunea diastolică, măsurată în poziţie şezândă înainte de administrarea medicamentului, a fost redusă în medie cu 13,2 mm Hg.

Într-un studiu ce compara combinaţia losartan 50 mg/hidroclorotiazidă 12,5 mg şi combinaţia captopril 50 mg/hidroclorotiazidă 25 mg la pacienţi hipertensivi < 65 ani şi pacienţi â‰¥ 65 ani, răspunsul antihipertensiv în ambele grupe a fost similar din punct de vedere terapeutic şi al vârstei. În general, losartan 50 mg/hidroclorotiazidă 12,5 mg a demonstrat o frecvenţă mai mică (statictic semnificativ) a reacţiilor adverse relaţionată la medicament, precum şi un număr statistic semnificativ mai scăzut de cazuri de întrerupere a tratamentului datorită reacţiilor adverse, în comparaţie cu combinaţia captopril 50 mg/hidroclorotiazidă 25 mg.

Un studiu pe 131 pacienţi cu HTA severă a demonstrat efectele benefice ale combinaţiei losartan 50 mg/hidroclorotiazidă 12,5 mg, administrată ca terapie de start sau administrată împreună cu alte antihipertensive după 12 săptămâni de tratament.

Lorista H este eficient în reducerea presiunii sanguine atât la femei, cât şi la bărbaţi, fără diferenţe rasiale, de vârstă (<65 ani sau la vârstnici â‰¥65 ani) şi este eficient în HTA de toate gradele.

Losartan

Losartan este un antagonist oral al receptorilor de angiotensină II (tip AT1).

Angiotensina II se leagă de receptorul AT1, prezent îm multe dintre ţesuturi (de ex. muşchii netezi vasculari, suprarenale, rinichi şi inimă) şi induce anumite reacţii biologice importante, inclusiv vasoconstricţie şi eliberarea de aldosteron. Angiotensina II stimulează de asemenea proliferarea celulelor musculaturii netede.

Losartanul se leagă selectiv de receptorii AT1, lucru demonstrat de testele biologice de legare farmacologică. Losartan, la fel ca şi metabolitul său farmacologic activ, derivat de acid carboxilic

(E-3172), blochează toate efectele fiziologice importante ale angiotensinei II in vitro, precum şi in vivo, indiferent de sursă şi metodă de sinteză.

Consecutiv administrării de losartan şi în lipsa feedbackului negativ produs de angiotensina II asupra secreţiei de renină, determină creşterea activităţii reninei plasmatice. Creşterea activităţii reninei în plasmă determină creşterea nivelelor plasmatice ale angiotensinei II. În timpul creşterii nivelelor angiotensinei II, prezenţa efectului antihipertensiv al losartanului şi menţinerea scăderii concentraţiilor de aldosteron plasmatic sugerează că losartanul este eficient în blocarea receptorilor angiotensinei II.

Losartan nu se leagă de alţi receptori hormonali sau canale de ioni, lucru important în ceea ce priveşte reglarea cardiovasculară. În plus, losartanul nu inhibă ECA (kininaza II), o enzimă responsabilă, pe lângă conversia angiotensinei I în angiotensină II, pentru descompunerea bradikininei în peptide inactive. Astfel, apar efecte ce nu sunt asociate blocajului receptorilor AT1, ca amplificarea efectelor mediate de bradikinină sau apariţia de edeme (losartan 1,7%, placebo 1,9%), ce nu depind de losartan.

Losartanul nu afectează răspunsul la bradikinină, ceea ce corespunde mecanismului specific al efectului losartanului. Prin contrast, IECA blochează răspunsul la angiotensină I şi potenţează răspunsul la bradikinină, fără să altereze răspunsul la angiotensină II. Acestea sunt diferenţele între efectele farmcodinamice ale losartanului şi IECA.

Într-un studiu ce urmărea frecvenţa tusei la pacienţii trataţi cu losartan, în comparaţie cu pacienţii trataţi cu IECA, s-a dovedit că frecvenţa tusei la pacienţii trataţi cu losartan sau hidroclorotiazidă, a fost similară, dar considerabil mai mică decât la pacienţii trataţi cu IECA. În plus, analiza generală a 16 studii dublu-orb, cu 4131 pacienţi, frecvenţa tusei raportate spontan la pacienţii trataţi cu losartan a fost similară (3,1%) ca la grupul tratat cu placebo (2,6%) sau hidroclorotiazidă (4,1%), în timp ce în grupul tratat cu IECA a fost de 8,8%.

Losartan nu afectează reflexele autonome şi nu are efect permanent asupra noradrenalinei plasmatice.

În studiile clinice, administrarea unei doze zilnice de losartan la pacienţii cu HTA esenţială moderată spre intermediară, a scăzut statistic semnificativ presiunea sanguină sistolică şi diastolică. În studiile clinice cu durată de până la 1 an, efectul antihipertensiv s-a păstrat. Măsurarea presiunii sanguine în momentul de activitate minimă (la 24 ore de la administrare) comparată cu efectul maxim, (5 - 6 ore

de la administrare) a demonstrat o scădere relativ lentă a presiunii sanguine pe o perioadă de 24 ore. Efectul antihipertensiv a urmat ritmul circadian normal. Scăderea presiunii sanguine la sfârşitul intervalului de administrare a fost de 70 - 80% din efectul maxim, determinat la 5 - 6 ore de la administrarea dozei. Întreruperea administrării losartanului la pacienţii hipertensivi nu a determinat o creştere bruscă a presiunii sanguine. Chiar în condiţiile unei scăderi considerabile a presiunii sanguine, administrarea de losartan nu a produs efecte clinice importante asupra frecvenţei cardiace.

Efectul antihipertensiv al unei doze de 50 mg losartan este similar efectului unei doze de 20 mg enalapril, administrat o dată pe zi. Efectul antihipertensiv al losartanului în doze de 50 - 100 mg, o dată pe zi, este comparabil cu al atenololului în doze de 50 - 100 mg, administrat o dată pe zi.

Losartan are aceeaşi eficienţă la hipertensivii bărbaţi şi femei, tineri (<65 ani) şi vârstnici (â‰¥65 ani). Efectul antihipertensiv al losartanului în monoterapie este prezent la toate rasele, similar cu al celorlalte medicamente cu acţiune pe sistemul renină-angiotensină, cu eficacitea mai slabă la rasa neagră.

Efectele losartanului asupra presiunii sanguine sunt aditive acţiunii hipotensoare a diureticelor tiazidice.

Hidroclorotiazidă
Mecanismul detaliat al efectelor antihipertensitive ale tiazidelor este necunoscut.

Tiazidele nu modifică valorile normale ale presiunii sanguine.

Hidroclorotiazida este diuretic şi antihipertensiv. Afectează reabsorbţia electroliţilor din tubii distali renali. Hidroclorotiazida creşte în mod egal excreţia de sodiu şi clor. Natriureza se poate însoţi şi de o eliminare de potasiu şi bicarbonaţi.

Diureza începe la 2 ore după administrarea orală, cu valori maxime la 4 ore şi persistă 6-12 ore.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Losartan
După administrare orală, losartanul este foarte bine absorbit şi în timpul metabolizării de prim pasaj, se formează un metabolit activ, derivat de acid carboxilic, precum şi metaboliţi inactivi. Biodisponibilitatea este de 33%. Concentraţiile maxime de losartan apar la 1 oră după administrare şi, pentru metabolitul activ, la 3-4 ore. Profilul concentraţiilor plasmatice nu se modifică în cazul administrării medicamentului cu alimentele obişnuite.

Distribuţie
Losartan

Losartan, precum şi metabolitul activ, se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%, în special de albumine. Volumul de distribuţie al losartanului este de 34 l. Experimentele efectuate pe şobolani au demonstrat că losartanul are un nu trece sau trece în cantităţi neglijabile prin bariera hematoencefalică.

Hidroclorotiazida
Hidroclorotiazida trece prin bariera placentară, nu trece prin bariera hematoencefalică şi este excretată în laptele matern uman.

Biotransformare
Losartan
Losartanul administrat i.v. sau oral, se transformă în proporţie de 14% în metabolit activ.

După administrarea i.v. sau orală de losartan potasic, marcat cu 14C, circulaţia markerului radioactiv în plamă este atribuită losartanului şi metabolitului activ.

S-a observat o conversie minimă de losartan la metabolit activ, la 1% din pacienţii monitorizaţi.

Pe lângă metabolitul activ, se formează şi metaboliţi inactivi, inclusiv 2 metaboliţi principali, obţinuţi prin hidroxilarea lanţului butil, precum şi un metabolit mai puţin important, N-2 tetrazol glucuronid.

Hidroclorotiazidă

Hidroclorotiazida nu este metabolizată.

Eliminare

Losartan

Clearance-ul plasmatic al losartanului este de aproximativ 600 ml/min, iar al metabolitului activ, de 50 ml/min. Clearance-ul renal al losartanului este de aproximativ 74 ml/min, iar al metabolitului activ, de 26 ml/min. După administrarea orală, 4% din doza de losartan este eliminată sub formă nemodificată, iar 6% sub formă de metabolit activ. Farmacocinetica losartanului şi a metabolitului activ este lineară la doze de până la 200 mg losartan potasic, administrat oral.

După administrare orală, concentraţia plasmatică de losartan şi metabolit activ scade poliexponenţial, cu un timp de înjumătăţire final de 2 ore (losartan) şi 6-9 ore (metabolit activ).

Nici losartanul, nici metabolitul activ nu produc acumulare plasmatică după administrarea unei doze de 100 mg, o dată pe zi.

Excreţia biliară şi urinară contribuie la eliminarea losartanului şi metaboliţilor săi.

După o doză orală de losartan marcat cu 14C la om, 35% şi 58% din radioactivitate se regăseşte în urină şi fecale.

Hidroclorotiazidă
Hidroclorotiazida nu este nici metabolizată şi nici eliminată rapid pe cale renală.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare în 24 ore variază între 5,6-14,8 ore.

Cel puţin 61% din doza orală este eliminată sub formă nemodificată.

Caracteristici după administrare

Losartan-hidroclorotiazidă

Concentraţia de losartan şi metabolit activ în plasma şi absorbţia de hidroclorotiazidă la hipretensivii vârstnici nu prezintă deosebiri semnificative faţă de hipertensivii mai tineri.

Losartan
După administrare orală la pacienţi cu ciroză hepatică alcoolică, fază moderată spre intermediară, concentraţiile de losartan au fost de 5 ori mai mari, iar ale metabolitului activ de 1,7 ori mai mari decât la voluntarii tineri.

Nici losartanul şi nici metabolitul activ nu sunt dializabili.

Date preclinice de siguranţă
Datele studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică, de toxicitate la doze repetate, de genotoxicitate, de potenţial carcinogenetic şi de toxicitate a reproducţiei nu arată prezenţa vreunei probleme de siguranţă la oameni.

Potenţialul toxic al losartan potasic, a fost evaluat printr-o serie de studii de toxicitate la doze orale repetate, într-un interval de până la 3 luni la maimuţe şi de până la 1 an la şobolani şi câini. Nu s-au observat fenomene toxice la doze recomandate.

Losartanul nu a prezentat efecte carcinogenetice la doze maxime tolerate administrate la şoareci şi şobolani, timp de 105, respectivn 92 săptămâni. Aceste doze maxime tolerate au depăşit de 270-150 ori la şobolani şi de 45-27 ori la şoareci, dozele sistemice ale losartan şi metabolitului farmacologic activ obţinute la oameni, prin administrarea a 50 mg losartan.

În studiile cu losartan potasic, sau cu metabolitul farmacologic activ (E-3174) nu au apărut dovezi de genotoxicitate directă.

În studiile pe şobolani masculi şi femele, care au primit doze orale de losartan potasic, de până la 150, respectiv 300 mg/kg/zi, nu a fost afectată fertilitatea şi performanţa reproductivă. Aceste doze au depăşit de aproximativ 150-125 ori la şobolanii masculi şi de 300-170 ori la femele, dozele maxime zilnice recomandate la om.

Losartan potasic a provocat reacţii adverse la fetuşii şi puii nou-născuţi de şobolan. Aceste efecte includ scăderea greutăţii corporale, mortalitate şi/sau toxicitate renală. În plus, s-au obţinut concentraţii semnificative de losartan şi metabolit activ în laptele femelelor de şobolan. Datorită datelor farmacocinetice, aceste efecte sunt atribuite expunerii la medicament în gestaţia târzie şi în perioada de alăptare.

Compoziție Lorista H, 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate:

Fiecare comprimat filmat conţine 50 mg de losartan potasic şi 12,5 mg hidroclorotiazidă.

Lista excipientilor:
Comprimat
Amidon pregelatinizat, celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, stearat de magneziu.

Film
Hipromeloză, talc, macrogol 4000, galben de chinolină (E 104), dioxid de titan (E 171).

Precauții:

Losartan şi hidroclorotiazidă

Hipersensibilitate: angioedem-vezi capitolul Reacţii adverse.
Utilizarea produsului nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) vezi capitolul Reacţii adverse.

La anumiţi pacienţi, datorită tratamentului cu hidroclorotiazidă, poate apărea o creştere a concentraţiilor plasmatice ale acidului uric şi/sau gută.

Losartanul reduce concentraţiile plasmatice ale acidului uric.
Combinaţia losartan şi hidroclorotiazidă scade hiperuricemia indusă de hidroclorotiazidă.

Losartan
Insuficienţa renală: datorită inhibării sistemului renină-angiotensină, la persoanele sensibile, în special la vârstnici, pot apărea alterări ale funcţiei renale, inclusiv insuficienţă renală, care poate fi reversibilă la întreruperea tratamentului.

Medicamentele care afectează sistemul renină-angiotensină pot creşte concentraţiile plasmatice ale ureei şi creatininei la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic. Aceleaşi efecte au fost raportate la tratamentul cu losartan; modificările funcţiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului.

Hidroclorotiazidă
Alterarea echilibrului hidroelectrolitic: la fel ca în cazul oricărei terapii antihipertensive, la anumiţi pacienţi poate apărea o hipotensiune simptomatică.

La orice pacient tratat cu diuretice se recomandă monitorizarea electrolitemiei la intervale regulate.

Efecte metabolice şi endocrine:
Tratamentul cu tiazide poate scădea toleranţa la glucoză, astfel putând fi necesară ajustarea dozelor antidiabeticelor, inclusiv insulină.

Tiazidele pot scădea excreţia calciului în urină, provocând creşteri moderate şi trecătoare ale concentraţiilor plasmatice ale calciului.

O hipercalcemie considerabilă poate fi o manifestare a unui hiperparatiroidism latent. Înainte de efectuarea unor teste paratiroidiene, tratamentul cu tiazide va fi întrerupt.

Tratamentul cu diuretice tiazidice poate fi asociat unor creşteri ale nivelelor colesterolului şi trigliceridelor.

Litiu
Combinaţia cu litiu nu este recomandată.

Alte efecte:
La pacienţii ce utilizează tiazide, poate apărea o reacţie de hipersensibilitate, indiferent dacă au sau nu istoric alergic sau de astm bronşic. După folosirea tiazidicelor s-au raportat exacerbări sau activări ale unui lupus eritematos sistemic.

La sportivii de performanţă hidroclorotiazida conţinută în acest produs medicamentos poate produce un rezultat fals pozitiv la testele anti-doping.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Lorista H are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În special la iniţierea tratamentului şi în cazuri individuale, losartanul poate produce hipotensiune şi ameţeli, astfel afectând indirect şi trecător abilităţile psihofizice.

De aceea, la iniţierea tratamentului, nu se recomandă acţiuni ce necesită stare de alertă şi pacienţii nu vor conduce vehicule sau folosi utilaje.

Reacții adverse ale Lorista H, 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate:

În studiile clinice cu losartan potasic şi hidroclorotiazidă, nu au apărut reacţii adverse specifice acestei combinaţii.

Reacţiile adverse apărute au fost cele cunoscute la utilizarea losartan potasic şi/sau hidroclorotiazidă.

În studiile clinice controlate pentru HTA esenţială, singura reacţie adversă dependentă de medicament a fost ameţeala, cu o incidenţă â‰¥1% decât placebo la pacienţii trataţi cu losartan şi hidroclorotiazidă.

Mai sunt şi alte reacţii adverse raportate după introducerea pe piaţă a medicamentului:

*Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: reacţii anafilactice, angioedem.

*Tulburări vasculare
Neobişnuite: vasculită.

*Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Obişnuite: tuse.

*Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită.

*Tulburări gastrointestinale
Obişnuite: diaree.

*Tulburări cutanate şi ale ţesuturilor moi
Neobişnuite: urticarie.

*Investigaţii diagnostice
Rare: hiperpotasemie, creşteri ale ALT.

S-au observat reacţii adverse ce ţin de componentele individuale, care pot apărea şi în cazul combinaţiei Lorista H:

Losartan

*Tulburări hematologice şi limfatice
Neobişnuite: anemie, purpura Henoch-Schlonlein, echimoze, hemoliză.

*Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii anafilactice, angioedem urticarie.

*Tulburări de metabolice şi de nutriţie
Neobişnuite: anorexie, gută.

*Tulburări psihice
Obişnuite: insomnie.
Neobişnuite: anxietate, tulburări anxioase, panică, confuzie, depresie, vise anormale, tulburări de somn, somnolenţă, tulburări de memorie.

*Tulburări ale sistemului nervos
Obişnuite: cefalee, ameţeli
Neobişnuite: nervozitate, parestezii, neuropatie periferică, tremor, vertij, migrenă, sincopă.

*Tulburări oculare
Neobişnuite: vedere înceţoşată, senzaţie de arsuri/înţepături oculare, conjunctivită, scăderea acuităţii vizuale.

*Tulburări acustice şi vestibulare
Neobişnuite: tinitus.

*Tulburări cardiace
Neobişnuite: hipotensiune, hipotensiune ortostatică, sternalgie, angină pectorală, bloc AV de grad II, AVC, infarct de miocard, palpitaţii, aritmii (fibrilaţie atrială, bradicardie sinusală, tahicardie, tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară).

*Tulburări vasculare
Neobişnuite: vasculită.

*Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Obişnuite: tuse, infecţii de tract respirator superior, congestie nazală, sinuzită.
Neobişnuite: disconfort faringian, faringită, laringită, dispnee, bronşită, epistaxis, rinită, congestie respiratorie.

*Tulburări gastrointestinale
Obişnuite: durere abdominală, greaţă, diaree, dispepsie.
Neobişnuite: constipaţie, dureri dentare, uscăciunea gurii, flatulenţă, gastrită, vărsături.

*Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Neobişnuite: alopecie, dermatită, piele uscată, eritem, înroşirea pielii, fotosensibilitate, prurit, rash, urticarie, transpiraţii.

*Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Obişnuite: crampe musculare, dureri dorsale, dureri ale membrelor inferioare, mialgie.
Neobişnuite: dureri ale membrelor superioare, dureri ale şoldului, inflamaţie articulară, dureri ale genunchiului, dureri osteomusculare, dureri ale umărului, rigiditate musculară, artralgii, artrită, coxalgie, fibromialgie, slăbiciune musculară.

*Tulburări renale şi ale căilor urinare
Neobişnuite: nicturie, polakiurie, infecţii ale tractului urinar.

*Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Neobişnuite: scăderea libidoului, impotenţă

*Tulburări generale şi la locul de administrare
Obişnuite: astenie, oboseală, dureri toracice.
Neobişnuite: edem facial, febră.

*Investigaţii diagnostice
Obişnuite: hiperpotasemie, scăderea uşoară a hematocritului şi a hemoglobinei.
Neobişnuite: creşterea uşoară a uremiei şi creatininemiei.
Foarte rare: creşterea enzimelor hepatice şi a bilirubinei.

*Hidroclorotiazidă
Tulburări hematologice şi limfatice
Neobişnuite: agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică, leucopenie, purpură, trombocitopenie.

*Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii anafilactice

*Tulburări de metabolice şi de nutriţie
Neobişnuite: anorexie, hiperglicemie, hiperuricemie, hipokaliemie, hiponatremie.

*Tulburări psihice
Neobişnuite: insomnie.

*Tulburări ale sistemului nervos
Obişnuite: cefalee.

*Tulburări oculare
Neobişnuite: pierderea temporară a vederii, xantopsie.

*Tulburări vasculare
Neobişnuite: angeită necrozantă (vasculită, vasculita cutanată).

*Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Neobişnuite: tulburări respiratorii, inclusiv pneumonie şi edem pulmonar.

*Tulburări gastrointestinale
Neobişnuite: sialoadenită, spasme, iritaţii gastrice, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.

*Tulburări hepatobiliare
Neobişnuite: icter (colestază intrahepatică), pancreatită.

*Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Neobişnuite: fotosensibilitate, urticarie, necroliză toxică epidermică.

*Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Neobişnuite: crampe musculare.

*Tulburări renale şi ale căilor urinare
Neobişnuite: glicozurie, nefrită interstiţială, disfuncţie renală, insuficienţă renală.

*Tulburări generale şi la locul de administrare
Neobişnuite: febră, ameţeli.

Supradozajul:

Există date clinice limitate asupra supradozării la om.
Nu există proceduri specifice pentru tratamentul supradozării cu Lorista H.

Tratamentul este simptomatic şi suportiv.

Administrarea Lorista H va fi întreruptă, iar pacientul va fi pus sub supravghere medicală atentă.
Se recomandă lavaj gastric (dacă timpul de la ingestia medicamentului nu este prea lung) şi administrarea de cărbune activ.
Se pot aplica procedurile obişnuite de tratament ale deshidratării şi corectării echilibrului electrolitic, comei hepatice şi hipotensiunii.

Losartan
Există date clinice limitate asupra supradozării la om.

Manifestările cele mai probabile ale supradozării pot fi hipotensiunea şi tahicardia, totuşi poate apărea şi bradicardia, datorată stimulării parasimpatice (vagale). În caz de hipotensiune simptomatică, se va iniţia un tratament de suport. Nici losartanul şi nici metabolitul său activ nu sunt eliminaţi prin hemodializă.

Hidroclorotiazidă
Simptomele obişnuite rezultă din pierderea de electroliţi (hipopotasemia, hipocloremia, hiponatremia) şi din deshidratare, datorată diurezei excesive. În caz de administrare concomitentă de digoxină, hipopotasemia poate potenţa aritmiile cardiace. Nu se cunoaşte nivelul eliminării hidroclorotiazidei prin dializă.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Interacţiunile ce apar la ingredienţii individuali ai produsului pot apărea şi în cursul tratamentului cu Lorista H.

Losartan
În studiile clinice farmacocinetice, nu s-au observat interacţiuni relevante clinic cu hidroclorotiazida, digoxina, warfarina, cimetidina, fenobarbitalul, ketoconazolul şi eritromicina.

Efectele farmacodinamice ale utilizării concomitente de losartan şi ketoconazol, fenobarbital, estrogeni, cimetidină, precum şi alţi inductori sau inhibitori CYP au fost relativ uşoare: creşterea sau descreşterea AUC cu aproximativ 20%. Consecinţele clinice ale acestor interacţiuni nu au fost evaluate.

Rifampicina şi fluconazolul pot reduce concentraţiile metabolitului activ. Consecinţele clinice ale acestor interacţiuni nu au fost evaluate.

Ca şi în cazul altor blocante ale angiotensinei II sau efectelor sale, administrarea concomitentă de diuretice ce economisesc potasiul (spironolactonă, triamteren, amilorid), suplimente sau substituenţi de sare cu potasiu, pot produce creşterea potasemiei.

La administrarea concomitentă de antagonişti de angiotensină II şi antiinflamatorii nesteroidiene (de exemplu inhibitori selectivi COX-2, acid acetilsalicilic >3g/zi şi AINS neselectivi), poate apărea atenuarea efectului antihipertensiv.

Ca şi la IECA, utilizarea concomitentă de antagonişti de angiotensină II poate determina un risc crescut de agravare a unei insuficienţe renale, inclusiv insuficienţă renală acută, precum şi o creştere a potasemiei, în special la pacienţii cu funcţie renală deja afectată.

Combinaţia va fi administrată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii vor fi hidrataţi adecvat şi se va lua în calcul monitorizarea periodică a funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente şi periodic după aceea.

După administrarea concomitentă de litiu şi IECA s-au raportat creşteri reversibile ale litemiei şi a toxicităţii acestuia. Au fost raportate cazuri foarte rare şi în cazul antagoniştilor de receptori de angiotensină II. Coadministrarea de litiu şi losartan şi hidroclorotiazidă trebuie efectuată cu precauţie. Dacă această combinaţie este absolut necesară, se vor monitoriza concentraţiile plasmatice ale litiului.

Hidroclorotiazidă

Terapia combinată cu diuretice tiazidice şi următoarele medicamente poate da interacţiuni:
*Alcool, babiturice sau anestezice sistemice: potenţarea hipotensiuni ortostatice.
*Antidiabeticele (orale şi insulină): poate fi necesară ajustarea dozelor de antidiabetice.
*Alte antihipertensive-efecte aditive.
*Răşini (colestiramina şi colestipolul): în prezenţa răşinilor schimbătoare de anioni absorbţia hidroclorotiazidei este redusă. O doză unică de colestiramină sau colestipol poate lega hidroclorotiazida, reducând absorbţia acesteia din tractul gastrointestinal cu 85, respectiv 43%. Astfel, Lorista H trebuie administrat cu o oră înainte de ingestia răşinii.

*Corticosteroizi, ACTH: cresc depleţia electroliţilor în particular hipokaliemie.
*Aminele presoare (de exemplu adrenalina): poate apare o reducere a răspunsului la amine presoare, dar nu atât încât să contraindice utilizarea acestora.
*Relaxante musculare ce nu produc depolarizare (de exemplu tubocurarina): creştere posiblă a susceptibilităţii la relaxante musculare.
*Litiu: diureticele scad clearance-ul renal al litiului, crescând riscul de toxicitate.

Nu se recomandă tratament concomitent cu:
*Antiinflamatorii nesteroidiene: administrarea antiinflamatoriilor nesteroidiene reduce efectele diuretic, natriuretic şi antihipertensiv la anumiţi pacienţi.
*Doze mari de suplimente cu calciu: administrarea concomitentă cu diuretice tiazidice poate duce la predispoziţia de a dezvolta un sindrom la lapte-alcaline, cu hipercalcemie, alcaloză metabolică şi insuficienţă renală.

Efecte asupra examenelor de laborator:

Tiazidele pot afecta testele funcţionale paratiroidiene, datorită efectelor pe metabolismul calciului.

Administrarea de Lorista H, 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate în sarcină / alaptare:

Sarcină
Cu toate că nu există experienţă în utilizarea Lorista H la femeile însărcinate, studiile la animal cu losartan sare de potasiu au demonstrat apariţia de leziuni fetale şi neonatale şi chiar decese; mecanismul se crede că este mediat farmacologic, prin efectele asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron.

Administrarea medicamentelor cu efecte asupra sistemului renină-angiotensină poate determina afectarea fătului sau chiar deces. Utilizarea acestora în trimestrele 2 şi 3 de sarcină produce afectare fetală şi neonatală (hipotensiune, hipoplazie craniană neonatală, anurie, insuficienţă renală reversibilă sau ireversibilă şi deces fetal).

Tiazidele penetrează bariera placentară şi apar în sângele ombilical.

Utilizarea de rutină a diureticelor la femeile însărcinate sănătoase nu este recomandată, deoarece prezintă risc atât pentru mamă, cât şi pentru făt, inclusiv icter fetal şi neonatal, trombocitopenie şi posibil alte efecte ce se pot manifesta la vârsta adultă. Diureticele nu previn apariţia sarcinii toxice şi nu există dovezi convingătoare ale eficacitaţii lor în tratamentul acesteia.

Lorista H nu va fi utilizat în sarcină, iar la apariţia unei sarcini, tratamentul trebuie întrerupt imediat.

Alăptare
Lorista H nu este recomandat în timpul alăptării.
Hidroclorotiazida poate inhiba formarea laptelui.

Dacă administrarea Lorista H este absolut necesară, se va întrerupe alăptarea.

Prezentare ambalaj:

Comprimate filmate, ovale, galbene, uşor biconvexe, cu o linie mediană pe una din feţe.

LORISTA H, 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate

Cutie cu un blister PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere PVC-PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu 4 blistere PVC-PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate.
Cutie cu 4 blistere PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu 8 blistere PVC-PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate.
Cutie cu 6 blistere PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu 12 blistere PVC-PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate.
Cutie cu 7 blistere PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu 14 blistere PVC-PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate.

Alte medicamente cu substanța activă losartan potasic:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Lorista H, 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Lorista H, 50 mg/12,5 mg, comprimate filmate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!