OSPEXIN, compr. film. | cefaclorum

Indicatii:

Infectii usoare pana la semigrave provocate de germeni sensibili la cefalosporina: Infectii ale tractului respirator cu S. pneumoniae si streptococ A b-hemolitic. Infectii ale pielii si tesuturilor moi cu stafilococi si/sau streptococi. Infectii ale tractului urogenital incluzand prostatita, cauzate de E. coli, Pr. mirabilis si Klebsiellae. Infectii ale oaselor si articulatiilor, inclusiv osteomielita, cauzate de stafilococi si/sau Pr. mirabilis. Otita medie si faringita, cauzate de S. pneumoniae, H. infuenzae, stafilococi, streptococi si Neisseria cararrhalis. In stomatologie, infectii cauzate de stafilococi si/sau streptococi. Continuarea tratamentului parenteral cu cefalosporine.

Contraindicatii:

Hipersensibilitate cunoscuta sau banuita la cefalosporine; in cazul unei hipersensibilitati la penicilina atentia trebuie indreptata catre eventuale cross-alergii (incidenta de aprox. 5-100%). Nu se vor trata pe cale orala infectiile sistemice acute grave, care necesita un tratament parenteral.

Administrare:

Se va administra medicamentul independent de orele de masa. Capsulele si comprimatele se vor lua cu apa. Ospexin granulat pentru suspensie orala este utilizat in special la copii.

Actiune:

Ospexin este un antibiotic oral cu spectru larg, apartinand grupului de cefalosporine semisintetice. In concentratii adecvate are o actiune bactericida pentru microorganisme, actionand ca inhibitor al sintezei peretelui celular al agentilor patogeni. Medicamentul este bine tolerat chiar si de pacientii cu un stomac mai sensibil. Spectrul de actiune: Majoritatea suselor enumerate mai jos sunt sensibile. Germeni grampozitivi: Stafilococi (coagulazo-pozitivi cat si germeni producatori de penicilinaza), streptococi, pneumococi, Corynebacterium diphteriae, Bacillus anthracis, Clostridia, Listeria monocytogenes si Bacillus subtilis, Bacteroides melaninogenicus. Germeni gramnegativi: Escherichia coli, Shigella, Neisseria, Proteus mirabilis, Haemophilus influenzae (partial), Brucellaceae, Klebsiella spp. Treponema pallidum si actinomycete. Cefalexina nu actioneaza asupra unor bacterii ca: Proteus, Enterobacter, Pseudomonas aeruginosa, Mycobacterium tuberculosis si Chlamydia, si nici asupra protozoarelor si ciupercilor.

Compozitie:

Ospexin 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orala: 5 ml (o lingurita de masura) de suspensie contin: Cefalexina 125 mg; Benzoat de sodiu 25 mg; Zaharina sodica 0,8 mg; Zaharoza, aprox. 2,5 g; Ospexin 250 mg/ 5 ml granule pentru suspensie orala: 5 ml (o lingurita de masura) de suspensie contin: Cefalexina 250 mg; Benzoat de sodiu 25 mg; Zaharina sodica 2,9 mg; Zaharoza, aprox. 2,4 g; Ospexin 375 mg/5 ml granule pentru suspensie orala: 5 ml (o lingurita de masura) de suspensie contin: Cefalexina 375 mg; Benzoat de sodiu 25 mg; Zaharina sodica 3,3 mg; Zaharoza, aprox. 2,3 g; Ospexin 250 mg: 1 capsula contine: Cefalexina 250 mg; Ospexin 500 mg: 1 capsula contine: Cefalexina 500 mg; Ospexin 500 mg: 1 comprimat contine: Cefalexina 500 mg; Zaharina sodica 0,07 mg; Ospexin 1000 mg: 1 comprimat contine: Cefalexina 1000 mg; Zaharina sodica 0,14 mg.

Precautii:

Se impune prudenta la pacientii sensibili la penicilina (vezi "Contraindicatii"). La pacientii care au prezentat recent reactii generale grave de tip imediat dupa administrarea de penicilina, nu se va administra cefalosporina decat in urma unei indicatii foarte riguroase. La pacientii care prezinta reactii alergice (ex. urticarie, anafilaxie), tratamentul se va opri si se va institui un tratament cu epinefrina, antihistaminice si corticosteroizi. Inaintea inceperii tratamentului, se va efectua antibiograma. In caz de tratament prelungit in doze mari este recomandabil un control hematologic complet si diferentiat, precum si functiile hepatice si renale; de asemenea se va supraveghea aparitia de germeni si ciuperci rezistente. Infectiile secundare se vor trata ca de obicei. Aparitia diareei severe si persistente poate sugera o enterocolita mucomembranoasa (diaree, muco-hemoragii, dureri abdominale difuze, colici abdominale, febra), putand pune in dubiu prognosticul vital. In astfel de cazuri se opreste imediat tratamentul cu Ospexin si se instituie un tratament adecvat germenului pus in evidenta (de exemplu vancomicina pe cale orala de 4 ori/zi cate 250 mg). Preparatele antiperistaltice sunt contraindicate. Examene paraclinice: Dozarea glucozei urinare, cu substante reducatoare, cat si testul Coombs direct, pot fi fals pozitivate (chiar si la nou nascuti in cazul in care mama primeste cefalexina in timpul testelor de laborator). Testele bazate pe reactia glucozoxidaza, pot fi folosite cu mai multa certitudine. Ca urmare a tratamentului cu cefalexina, la cativa pacienti s-a gasit o crestere tranzitorie a nivelelor SGOT si SGPT. Cefalosporinele pot interfera in dozarea corpilor cetonici urinari. Atentionari pentru diabetici: La diabetici se va tine cont de continutul de zahar al granulelor (vezi "Compozitia").
Sarcina si alaptare: Nu exista dovada unui efect embriotoxic, teratogen sau mutagen al medicamentului in timpul sarcinii sau alaptarii; trebuie, oricum, tinut cont de faptul ca cefalosporina trece in laptele mamei.

Reactii adverse:

Efecte secundare apar relativ rar. Nu se cunosc efecte secundare severe. Cele mai obisnuite efecte secundare ce pot aparea in timpul administrarii de cefalosporina sunt: simptome gastrointestinale ca diareea (care de obicei se amelioreaza imediat o data cu oprirea tratamentului), cefalee, astenie, vertij, stare de confuzie, eozinofilie si neutropenie, stomatite, candidoze vaginale, prurit anal. Diareea in timpul tratamentului, poate conduce la suspectarea unei colite pseudomembranoase (v. "Atentionari speciale"). Alterarile ocazionale ale functiilor renale, survin cu totul izolat si sunt reversibile. Ca si la anumite peniciline, la cefalosporine, s-a putut observa, la cateva cazuri, aparitia de hepatita colestatica pasagera. Manifestarile alergice cutanate sub forma de prurit, urticarie sau exeme sunt extrem de rare (eriteme multiforme, sindrom Stevens-Johnson). Reactiile alergice la cefalosporine sunt, in general, mult mai putin severe decat cele la penicilina, dar se manifesta cu o rata mult mai inalta la pacientii alergici la peniciline. Reactiile anafilactice pot aparea in cazuri exceptionale. Cu totul sporadic pot aparea nefrite interstitiale. De regula, toate manifestarile alergice dispar o data cu oprirea tratamentului.