Prospect PegIntron 50 micrograme pulb. + solv. pt. sol. inj.

Substanța activă: peginterferon alfa-2b
Clasa ATC: [L03AB]: >> >> >>

Indicații PegIntron 50 micrograme pulb. + solv. pt. sol. inj.:

Adulţi (terapie triplă):
PegIntron în asociere cu ribavirină şi boceprevir (terapie triplă) este indicat pentru tratamentul infecţiei cronice cu virus hepatic C (CVHC) genotip 1 la pacienţii adulţi (cu vârsta de 18 ani şi peste) cu afecţiune hepatică compensată, care nu au fost trataţi anterior sau care nu au răspuns la tratamentul anterior.
Vă rugăm să consultaţi rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) pentru ribavirină şi boceprevir atunci când PegIntron va fi administrat în asociere cu aceste medicamente.
Adulţi (terapie dublă şi monoterapie):
PegIntron este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi (cu vârsta de 18 ani şi peste) cu CVHC, care sunt pozitivi pentru ARN-ul virusului hepatitic C (ARN-VHC), incluzând pacienţii cu ciroză compensată şi/sau co-infectaţi cu HIV, stabili din puncte de vedere clinic.
PegIntron în asociere cu ribavirină (terapie dublă) este indicat pentru tratamentul infecţiei CVHC la pacienţii adulţi care nu au fost trataţi anterior, inclusiv pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV, stabili din punct de vedere clinic cât şi la pacienţii adulţi care nu au răspuns la tratamentul anterior cu interferon alfa (pegilat sau non-pegilat) şi ribavirină în asociere sau în urma monoterapiei cu interferon alfa.
Monoterapia cu interferon, inclusiv PegIntron, este indicată în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.
Vă rugăm să consultaţi RCP-ul pentru ribavirină atunci când PegIntron se administrează în asociere cu ribavirină.
Copii şi adolescenţi (terapie dublă):
PegIntron este indicat în asociere cu ribavirină în tratamentul copiilor cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţilor cu hepatită cronică C, netrataţi anterior, fără decompensare hepatică şi care au ARNVHC pozitiv. Când este luată decizia de a nu întârzia tratamentul până la vârsta adultă, este important să fie luat în considerare faptul că terapia în asociere induce o inhibare a creşterii. Reversibilitatea inhibării creşterii este nesigură. Decizia de tratament trebuie luată pentru fiecare caz în parte.
Vă rugăm să consultaţi RCP-ul pentru ribavirină capsule şi soluţie orală, atunci când PegIntron se administrează în asociere cu ribavirină.

Contraindicații:

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare interferon sau la oricare dintre excipienţi;
- Istoric de afecţiune cardiacă pre-existentă severă, inclusiv afecţiune cardiacă instabilă sau necontrolată, în ultimele şase luni;
- Afecţiuni medicale severe debilitante;
- Hepatită autoimună sau istoric de boală autoimună;
- Disfuncţie hepatică severă sau ciroză hepatică decompensată;
- Afecţiune tiroidiană preexistentă, dacă aceasta nu poate fi controlată prin terapie convenţională;
- Epilepsie şi/sau funcţie compromisă a sistemului nervos central (SNC);
- În cazul pacienţilor cu VHC/HIV cu ciroză şi un scor Child-Pugh ≥ 6.
- Administrarea asociată de PegIntron şi telbivudină.
Copii şi adolescenţi:
- Afecţiuni psihice severe, în prezent sau în antecedente, îndeosebi depresie severă, idei suicidare sau tentativă de suicid.
Terapie asociată: A se citi şi RCP-urile pentru ribavirină şi boceprevir în cazul în care PegIntron va fi administrat în terapie asociată la pacienţi cu hepatită cronică C.

Administrare PegIntron 50 micrograme pulb. + solv. pt. sol. inj.:

Tratamentul trebuie instituit şi monitorizat numai de către un medic cu experienţă în tratarea pacienţilor cu hepatită C.
• Doze
PegIntron trebuie administrat săptămânal, sub formă de injecţie subcutanată. Doza administrată la adulţi se stabileşte în funcţie de utilizarea sa în terapie asociată (terapie dublă sau terapie triplă) sau în monoterapie.
PegIntron în terapie asociată (terapie dublă sau terapie triplă)
Terapie dublă (PegIntron cu ribavirină): se aplică tuturor adulţilor şi copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de 3 ani şi peste.
Terapie triplă (PegIntron cu ribavirină şi boceprevir): se aplică pacienţilor adulţi cu CVHC genotip 1.
- Adulţi:
PegIntron 1,5 micrograme/kg şi săptămână în asociere cu ribavirină capsule.
Doza recomandată 1,5 µg/kg PegIntron, utilizat în asociere cu ribavirină, poate fi stabilită pe categorii de greutate în funcţie de concentraţiile pe stilou injector (pen)/flacon, conform Tabelului 1. Ribavirină capsule se administrează oral în două doze zilnice, odată cu mesele (dimineaţa şi seara).

Tabel 1 – Dozaj în tratamentul asociat*
Greutate (kg) PegIntron Ribavirină Capsule
Concentraţie pe flacon/stilou injector(pen) (μg/0,5 ml)
Administrare o dată pe săptămână (ml)
Doza zilnică
totală (mg)
Număr de capsule
(200 mg)
< 40 50 0,5 800 4a
40-50 80 0,4 800 4a
51-64 80 0,5 800 4a
65-75 100 0,5 1000 5b
76-80 120 0,5 1000 5b
81-85 120 0,5 1200 6c
86 -105 150 0,5 1200 6c
> 105 150 0,5 1400 7d

a: 2 dimineaţa, 2 seara
b: 2 dimineaţa, 3 seara
c: 3 dimineaţa, 3 seara
d: 3 dimineaţa, 4 seara
* A se consulta RCP-ul pentru boceprevir pentru detaliile despre doza de boceprevir care trebuie administrată în terapia triplă.
Durata tratamentului - Pacienţi netrataţi anterior
Terapia triplă:
A se consulta RCP-ul pentru boceprevir.
Terapie dublă:
Predictabilitatea răspunsului virologic susţinut: la pacienţii infectaţi cu genotipul 1 viral la care nu sau obţinut valori nedetectabile ale ARN-VHC sau au prezentat răspuns virologic adecvat la săptămâna 4 sau 12, este puţin probabil să apară un răspuns virologic susţinut şi trebuie evaluaţi pentru întreruperea tratamentului.
• Genotip 1:
- La pacienţii care prezintă valori nedetectabile ale ARN-VHC la săptămâna 12, tratamentul trebuie continuat o perioadă de încă nouă luni (adică, în total 48 săptămâni).
- Pacienţii cu o scădere detectabilă dar mai mare ≥ 2 log a valorilor ARN-VHC comparativ cu valorile de bază, la săptămâna 12 de tratament, vor fi re-evaluaţi la săptămâna 24 şi, dacă ARN-VHC este nedetectabil, trebuie să continue tratamentul complet (adică un total de 48 de săptămâni). Totuşi, dacă ARN-VHC este încă detectabil la săptămâna 24, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.
- În subgrupul de pacienţi infectaţi cu genotipul 1 şi cu încărcătură virală mică (< 600000 UI/ml), care devin ARN-VHC negativ la săptămâna 4 de tratament şi rămân ARNVHC negativ la 24 săptămâni, tratamentul poate fi întrerupt după aceste 24 săptămâni de tratament sau se poate continua pentru încă 24 săptămâni (adică în total 48 săptămâni de tratament). Totuşi, o durată totală de tratament de 24 săptămâni poate fi asociată cu un risc crescut de recădere faţă de un tratament cu durata de 48 săptămâni.
• Genotipurile 2 sau 3:
Se recomandă ca toţi pacienţii să fie trataţi cu terapie dublă 24 săptămâni, cu excepţia pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV, care trebuie să urmeze tratamentul, timp de 48 săptămâni.
• Genotip 4:
În general, pacienţii infectaţi cu genotipul 4 sunt consideraţi mai greu de tratat, iar datele clinice limitate (n=66) arată că aceştia ar fi compatibili cu aceeaşi durată a tratamentului cu terapie dublă ca şi pentru genotipul 1.
Durata tratamentului - Infecţia concomitentă VHC/HIV
Terapie dublă:
Durata tratamentului recomandată în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV este de 48 de săptămâni cu terapie dublă, indiferent de genotip.
Predictibilitatea răspunsului şi lipsei de răspuns în infecţia concomitentă VHC/HIV
Răspunsul viral precoce din săptămâna 12, definit ca înregistrarea unei scăderi cu 2 log a încărcăturii virale sau nivele nedetectabile de ARN-VHC, s-a demonstrat a fi predictiv pentru un răspuns susţinut la tratament. Valoarea predictivă negativă pentru răspunsul susţinut al pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină a fost de 99 % (67/68; Studiul 1). O valoare predictivă pozitivă de 50 % (52/104; Studiul 1) a fost observată pentru pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV la care s-a administrat terapie dublă .
Durata tratamentului – Reiniţierea tratamentului
Terapie triplă:
A se consulta RCP –ul pentru boceprevir.
Terapie dublă:
Predictibilitatea răspunsului virologic susţinut: toţi pacienţii, indiferent de genotip, care au avut o valoare serică a ARN- VHC sub limita inferioară de detecţie în săptămâna 12, trebuie să urmeze 48 de săptămâni de terapie dublă. Pacienţii retrataţi care nu au obţinut răspunsul virologic la săptămâna 12 (adică ARN-VHC sub limita de detecţie), este puţin probabil să obţină un răspuns virologic susţinut
după 48 de săptămâni de tratament.
Nu a fost studiată reluarea tratamentului cu interferon alfa-2b pegilat în asociere cu ribavirină pentru o perioadă mai mare de 48 de săptămâni la pacienţi infectaţi cu genotip 1 şi care nu au răspuns anterior la tratament.
- Copii şi adolescenţi cu vârsta de 3 ani şi peste (doar terapie dublă):
Doza la pacienţii copii şi adolescenţi se calculează pe baza ariei suprafeţei corporale pentru PegIntron şi pe baza greutăţii corporale pentru ribavirină. Doza recomandată de PegIntron este de 60 μg/m2 şi săptămână, administrată subcutanat, în asociere cu ribavirină 15 mg/kg şi zi administrată oral, în două prize separate, împreună cu alimente (dimineaţa şi seara).
Durata tratamentului
• Genotip 1:
Durata recomandată a tratamentului cu terapie dublă este de 1 an. Prin extrapolarea datelor clinice referitoare la tratamentul în asociere cu interferon standard la copii şi adolescenţi (valoare predictivă negativă 96% pentru interferon alfa-2b/ribavirină), este foarte puţin probabil ca la pacienţii la care nu se obţine răspuns virologic la 12 săptămâni să se înregistreze răspuns virologic susţinut. Ca urmare, se recomandă întreruperea tratamentului cu asocierea PegIntron/ribavirină la copii şi adolescenţi, dacă ARN-VHC la săptămâna 12 a scăzut < 2 log10 comparativ cu perioada anterioară tratamentului sau dacă prezintă ARN-VHC detectabil la săptămâna 24.
• Genotip 2 sau 3:
Durata recomandată a tratamentului cu terapie dublă este de 24 săptămâni.
• Genotip 4:
În studiul clinic cu PegIntron/ribavirină au fost trataţi doar 5 copii şi adolescenţi cu Genotipul 4. Durata recomandată a tratamentului cu terapie dublă este de 1 an. Este recomandată întreruperea tratamentului cu asocierea PegIntron/ribavirină la copii şi adolescenţi, dacă ARN-VHC la săptămâna 12 a scăzut < 2 log10 comparativ cu perioada anterioară tratamentului sau dacă prezintă ARN-VHC detectabil la săptămâna 24.
PegIntron administrat în monoterapie - Adulţi
La administrarea în monoterapie, doza de PegIntron este de 0,5 sau 1,0 µg/kg şi săptămână. Cea mai mică concentraţie pe flacon sau stilou injector (pen) disponibilă este 50 µg/0,5 ml; de aceea, pentru pacienţii cărora li s-a prescris 0,5 µg/kg şi săptămână, dozele trebuie ajustate la volum, după cum se arată în Tabelul 2. Pentru doza de 1,0 µg/kg, se pot face modificări de volum similare sau se pot 6
utiliza concentraţii alternative pe flacon, după cum se arată în Tabelul 2. Monoterapia cu PegIntron nu a fost studiată la pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV.

Tabel 2- Dozaj în monoterapie 0,5 μg/kg 1,0 μg/kg
Greutate (kg) Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (μg/0,5ml)
Administrare o dată pe săptămână (ml)
Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen)
(μg/0,5ml)
Administrare o dată pe săptămână(ml)
30-35 50* 0,15 50 0,3
36-45 50* 0,2 50 0,4
46-56 50* 0,25 50 0,5
57-72 50 0,3 80 0,4
73-88 50 0,4 80 0,5
89-106 50 0,5 100 0,5
106-120** 80 0,4 120 0,5
* Trebuie utilizat flaconul. Doza minimă furnizată de stiloul injector (pen) este 0,3 ml.
** Pentru pacienţi > 120 kg, doza de PegIntron se calculează pe baza greutăţii individuale a pacientului
Durata tratamentului
Pentru pacienţii care prezintă răspuns virologic în săptămâna 12, tratamentul trebuie continuat încă cel puţin trei luni (adică în total şase luni). Decizia de a prelungi tratamentul până la un an trebuie să se bazeze pe factorii prognostici (de exemplu genotip, vârsta > 40 ani, sex masculin, fibroză în punţi).
• Modificări ale dozelor la toţi pacienţii (monoterapie şi terapie asociată)
Dacă în timpul tratamentului cu PegIntron administrat în monoterapie sau terapie asociată, apar reacţii adverse severe sau se constată modificări ale rezultatelor testelor de laborator, se vor modifica dozele de PegIntron şi/sau ribavirină după caz, până la ameliorarea acestor reacţii adverse. Nu este recomandată scăderea dozei de boceprevir. Nu trebuie administrat boceprevir în absenţa PegIntronului
şi a ribavirinei. Deoarece complianţa poate fi importantă pentru rezultatul tratamentului, doza de PegIntron şi ribavirină trebuie menţinută pe cât posibil cât mai aproape de doza standard recomandată. În studiile clinice, au fost elaborate instrucţiuni pentru modificarea dozelor.
Instrucţiuni de reducere a dozelor în tratamentul asociat
Tabel 2a Instrucţiuni de modificare a dozelor în tratamentul asociat pe baza parametrilor de laborator
Rezultatele testelor de laborator
Se reduce numai doza zilnică de ribavirină (vezi nota 1) dacă:
Se reduce numai doza
de PegIntron (vezi nota 2) dacă:
Se întrerupe tratamentul asociat dacă:
Hemoglobină < 10 g/dl - < 8,5 g/dl
Adulţi: Hemoglobină:
Pacienţii cu istoric de afecţiune cardiacă stabilă
Copii şi adolescenţi: nu este aplicabil se înregistrează o scădere ≥ 2 g/dl a hemoglobinei în cursul oricărei perioade de 4 săptămâni din
timpul tratamentului (reducere permanentă a dozelor)
< 12 g/dl după patru săptămâni de la reducerea dozei
Leucocite - < 1,5 x 109/l < 1,0 x 109/l
Neutrofile - < 0,75 x 109/l < 0,5 x 109/l
Trombocite - < 50 x 109/l (adulţi) <70 x 109/l (copii şi adolescenţi)
< 25 x 109/l (adulţi) <50 x 109/l (copii şi adolescenţi)
Bilirubină directă - - 2,5 x LSN*
Bilirubină indirectă > 5 mg/dl - > 4 mg/dl (timp de > 4 săptămâni)
Creatinină serică - - > 2,0 mg/dl
Clearance creatinină - - Întrerupeţi administrarea
Ribavirină dacă ClCr < 50ml/min
Alanin aminotransferază (ALT) sau Aspartat aminotransferază (AST)
- - 2 x valoarea iniţială şi > 10 x LSN*
2 x valoarea iniţială şi > 10 x LSN*
* Limita superioară a valorilor normale
Nota 1: la pacienţii adulţi, prima reducere a dozei de ribavirină este de 200mg pe zi (cu excepţia pacienţilor trataţi cu 1400 mg pe zi, la care reducerea dozei trebuie să se efectueze cu 400 mg pe zi). Dacă este necesar, o a 2-a reducere a dozei va fi mai mare, cu 200 mg pe zi. La pacienţii la care doza de ribavirină este redusă la 600 mg zilnic, se va administra o capsulă de 200 mg dimineaţa şi două capsule de 200 mg seara.
La copii şi adolescenţi, prima reducere a dozei de ribavirină este la 12 mg/kg şi zi, a doua reducere a dozei de ribavirină este la 8 mg/kg şi zi.
Nota 2: la pacienţii adulţi, prima reducere a dozei de PegIntron este la 1 µg/kg şi săptămână. Dacă este necesar, o a 2-a reducere a dozei de PegIntron este la 0,5 µg/kg şi săptămână. Pentru pacienţii trataţi doar cu PegIntron: pentru a reduce doza, consultaţi ghidul referitor la reducerea dozelor.
La copii şi adolescenţi, prima reducere a dozei de PegIntron este la 40 µg/m2 şi săptămână, a doua reducere a dozei de PegIntron este la 20 µg/m2 şi săptămână.
Reducerea dozei de PegIntron la adulţi se poate face prin reducerea volumului recomandat sau utilizând o concentraţie mai mică, aşa cum este prezentat în Tabelul 2b. Reducerea dozei de PegIntron la copii şi adolescenţi este realizată prin modificarea dozei recomandate în cadrul unui proces în două etape, de la doza iniţială de start de 60 µg/m2
şi săptămână la 40 µg/m2
şi săptămână, apoi la 20 µg/m2
şi săptămână, dacă este necesar.
Tabelul 2b Scăderea în două etape a dozei de PegIntron în tratamentul asociat la adulţi Prima reducere a Dozei la PegIntron 1 µg/kg A Doua Reducere a Dozei la PegIntron 0,5 µg/kg
Greutatea Corporală kg
Doza de PegIntron
Cantitatea de PegIntron (µg) pentru administrare
Volumul (ml) de PegIntron pentru administrare
Greutatea Corporală kg
Doza de PegIntron
Cantitatea de PegIntron (µg) pentru administrare
Volumul (ml) de PegIntron pentru administrare
< 40 35 0,35 < 40 20 0,2
40 – 50
50 µg per
0,5 ml 45 0,45 40 – 50
50 µg per
0,5 ml* 25 0,25
51 – 64 56 0,35 51 – 64 30 0,3
65 – 75 72 0,45 65 – 75 35 0,35
76 – 85
80 µg per
0,5 ml
80 0,5 76 – 85 45 0,45
86 - 105 96 0,4 86 –
105
50 µg per
0,5 ml
50 0,5
> 105
120 µg
per
0,5 ml 108 0,45 > 105 80 µg per
0,5 ml 64 0,4
*Trebuie utilizat flaconul. Doza minimă furnizată de stiloul injector (pen) este 0,3 ml.
Instrucţiuni de reducere a dozelor de PegIntron administrat în monoterapie la adulţi Instrucţiunile de modificare a dozelor la pacienţii adulţi la care se administrează PegIntron în monoterapie sunt prezentate în Tabelul 3a.
Tabel 3a Instrucţiuni de modificare a dozelor de PegIntron administrat în monoterapie la adulţi, pe baza parametrilor de laborator
Rezultatele testelor de laborator
Se reduce la jumătate doza de PegIntron dacă:
Se întrerupe terapia cu PegIntron dacă:
Neutrofile < 0,75 x 109/l < 0,5 x 109/l
Trombocite < 50 x 109/l < 25 x 109/l
Reducerea dozei la pacienţii adulţi la care se administrează PegIntron 0,5 µg/kg în monoterapie trebuie realizată prin reducerea volumului cu jumătate. Dacă este necesar, trebuie utilizat flaconul a 50 µg/0,5 ml având în vedere că stiloul injector (pen-ul) poate furniza numai un volum minim de 0,3 ml.
La pacienţii adulţi la care se administrează PegIntron 1,0 µg/kg în monoterapie, reducerea dozei poate fi realizată prin scăderea volumului cu jumătate sau utilizând o concentraţie mai mică, aşa cum este prezentat în Tabelul 3b.
Tabel 3b – Reducerea dozei de PegIntron în regimul de monoterapie cu 1,0 μg/kg la adulţi Greutate (kg) Doza redusă
propusă (μg)
Concentraţie pe flacon/stilou injector (pen) (μg/0,5 ml)
Administrare o dată pe săptămână (ml)
Cantitate eliberată (μg)
30-35 15 50* 0,15 15
36-45 20 50* 0,20 20
46-56 25 50* 0,25 25
57-72 32 50 0,3 30
73-89 40 50 0,4 40
90-106 50 50 0,5 50
> 106 60 80 0,4 64
*Trebuie utilizat flaconul. Doza minimă furnizată de stiloul injector (pen) este 0,3 ml.
• Grupe speciale de pacienţi
Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală:
Monoterapie:
PegIntron trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă. La pacienţii cu disfuncţie renală moderată (clearance al creatininei 30-50 ml/min.), doza iniţială de PegIntron trebuie scăzută cu 25 %. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 15-29 ml/min), doza iniţială de PegIntron trebuie scăzută cu 50 %. Nu există date disponibile privind utilizarea PegIntron la pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min. Pacienţii cu insuficienţă renală severă, inclusiv cei hemodializaţi, trebuie monitorizaţi cu atenţie. Dacă funcţia renală se alterează pe durata tratamentului, tratamentul cu PegIntron trebuie întrerupt.
Tratamentul asociat:
Pacienţii cu clearance al creatininei < 50 ml/minut nu trebuie trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină (vezi RCP pentru ribavirină). Atunci când este administrat în terapie asociată, pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizaţi cu mai multă atenţie în ceea ce priveşte apariţia anemiei.
Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu PegIntron nu au fost evaluate la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, de aceea PegIntron nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi.
Utilizare la vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani):
Pentru PegIntron nu există modificări farmacocinetice aparente determinate de vârsta pacienţilor. Datele obţinute la pacienţii vârstnici cărora li s-a administrat o singură doză de PegIntron nu sugerează necesitatea modificării dozei de PegIntron în funcţie de vârstă.
Utilizare la copii şi adolescenţi
PegIntron poate fi utilizat în asociere cu ribavirină la copii cu vârsta de cel puţin 3 ani şi adolescenţi.
Mod de administrare:
PegIntron trebuie administrat ca injecţie subcutanată. Pentru instrucţiuni privind manipularea.

Compoziție PegIntron 50 micrograme pulb. + solv. pt. sol. inj.:

Fiecare flacon de PegIntron pulbere conţine peginterferon alfa-2b 50 micrograme măsurat pe proteină ca bază.
După reconstituire conform recomandării fiecare flacon conţine peginterferon alfa-2b 50 micrograme/0,5 ml.
Substanţa activă este un conjugat covalent de interferon alfa-2b recombinant* cu monometoxipolietilenglicol. Potenţa acestui produs nu trebuie comparată cu cea a unei alte proteine pegilate sau non-pegilate din aceiaşi clasă terapeutică.
*produs prin tehnologie cu ADNr în celule de E. coli care conţin o plasmidă hibridă modificată genetic care cuprinde o genă de interferon alfa-2b din leucocite umane
Excipienţi:
PegIntron conţine zahăr 40 mg per 0,5 ml.

Precauții:

Tulburări psihice şi ale Sistemului Nervos Central (SNC):
În cursul administrării PegIntron şi chiar după întreruperea tratamentului, mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat reacţii adverse severe la nivelul SNC, în special depresie, ideaţie suicidală şi tentativă de suicid. Alte reacţii adverse la nivelul SNC, manifestate prin comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora, cum ar fi ideaţie de omucidere), tulburări bipolare, furie, stare de confuzie sau alte tipuri de alterare a statusului mental au fost observate la pacienţii cărora li s-au administrat interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a se putea observa orice semne sau simptome de tulburări psihice. Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere severitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. Dacă simptomele psihice persistă sau se agravează sau se semnalează ideaţie suicidală, se întrerupe administrarea PegIntron, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric dacă este nevoie.
Pacienţii cu tulburări psihice severe prezente sau în antecedente:
Dacă tratamentul cu peginterferon alfa-2b este considerat necesar la pacienţii adulţi cu tulburări psihice severe prezente sau în antecedente, acesta trebuie iniţiat numai după ce au fost asigurate un diagnostic individualizat corespunzător şi un control terapeutic al tulburăriipsihice.
- Utilizarea PegIntron la copii şi adolescenţi cu tulburări psihice severe prezente sau în antecedente este contraindicată (vezi pct. 4.3). La copiii şi adolescenţii trataţi cu interferon alfa-2b în asociere cu ribavirină, au fost raportate mai frecvent idei suicidare şi tentative de suicid comparativ cu pacienţii adulţi (2,4% comparativ cu 1%) în timpul tratamentului şi în perioada de 6 luni după tratament. Ca şi la pacienţii adulţi, copiii şi adolescenţii au prezentat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţională şi somnolenţă).
Pacienţi care utilizează/consumă abuziv o substanţă
Pacienţii infectaţi cu VHC care au concomitent o tulburare legată de consumul unei substanţe (alcool etilic, canabis etc) prezintă un risc crescut pentru dezvoltarea tulburărilor psihice sau exacerbarea tulburărilor psihice preexistente atunci când sunt trataţi cu interferon alfa. Dacă tratamentul cu interferon alfa este considerat necesar la aceşti pacienţi, prezenţa tulburărilor psihice asociate şi potenţialul de consum al altor substanţe trebuie evaluate cu atenţie şi trebuie avută în vedere o abordare terapeutică adecvată înaintea iniţierii tratamentului. Dacă este necesar, trebuie luată în considerare o abordare interdisciplinară incluzând un profesionist din domeniul sănătăţii mintale sau un specialist în dependenţa de substanţe pentru a evalua, trata sau urmări pacientul. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului si chiar după terminarea acestuia. Se recomandă intervenţia precoce în cazul reapariţiei sau dezvoltării tulburărilor psihice sau a tulburărilor legate de consumul unei substanţe.
Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):
În timpul terapiei care durează până la 48 de săptămâni, la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani, au fost observate frecvent scădere în greutate şi inhibare a creşterii. Datele pe termen lung disponibile la copii trataţi cu asocierea interferon standard/ribavirină indică, de asemenea, o scădere substanţială a creşterii (o scădere>15 procente a creşterii în înălţime, comparativ cu valorile de referinţă) la 21% dintre copii, deşi aceştia nu mai urmau tratamentul de mai mult de 5 ani.
Evaluarea raportului beneficiu/risc la copii în funcţie de fiecare caz în parte:
Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în funcţie de datele de siguranţă observate la copii şi adolescenţi în studiile clinice.
- Este important de luat în considerare faptul că tratamentul asociat induce o inhibare a creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură.
- Riscul trebuie evaluat în funcţie de caracteristicile bolii la copil, cum sunt datele evidente de progresie a bolii (în special fibroză), afecţiunile concomitente care pot influenţa negativ progresia bolii (cum este infecţia concomitentă cu HIV), precum şi factorii de prognostic ai răspunsului la tratament (genotipul VHC şi încărcarea virală).
Oricând este posibil, copilul trebuie tratat după debutul creşterii pubertale, pentru a reduce riscul de inhibare a creşterii. Nu sunt disponibile date despre efectele pe termen lung asupra maturării sexuale.
Cazuri semnificative de obnubilare şi comă, inclusiv de encefalopatie, au fost observate la unii pacienţi, mai ales vârstnici, trataţi cu doze mai mari pentru afecţiuni oncologice. Deşi aceste reacţii sunt în general reversibile, la câţiva pacienţi remiterea completă a acestora a necesitat până la 3 săptămâni. Foarte rar, au apărut convulsii după administrarea unor doze mari de interferon alfa.
Tuturor pacienţilor cu hepatită cronică C participanţi la studiile selectate li s-a efectuat o puncţie hepatică înainte de includere, dar în anumite cazuri (de exemplu pacienţi cu genotip 2 şi 3), tratamentul poate fi posibil fără confirmare histologică. Trebuie consultate schemele actuale de tratament în vederea necesităţii efectuării unei puncţii hepatice înainte de începerea tratamentului.
Hipersensibilitate acută: Reacţiile de hipersensibilitate acută (de exemplu urticarie, angioedem, bronhoconstricţie, anafilaxie) s-au observat rar în timpul tratamentului cu interferon alfa-2b. Dacă în timpul tratamentului cu PegIntron apare o astfel de reacţie, tratamentul trebuie întrerupt şi instituită imediat terapie medicală corespunzătoare. Erupţiile cutanate tranzitorii nu necesită întreruperea tratamentului.
Aparat cardio-vascular: La fel ca în cazul interferonului alfa-2b, pacienţii adulţi cu istoric de insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau aritmii în antecedente sau prezente trataţi cu PegIntron, necesită o monitorizare atentă. Se recomandă ca pacienţilor care prezintă tulburări cardiace preexistente să li se efectueze electrocardiograme înaintea şi în cursul tratamentului. Aritmiile cardiace (în special supraventriculare) răspund de obicei la terapia convenţională, dar pot necesita întreruperea tratamentului cu PegIntron. Nu sunt disponibile date la copiii şi adolescenţii cu antecedente de boală cardiacă.
Funcţie hepatică: La fel ca în cazul tuturor tipurilor de interferon, tratamentul cu PegIntron trebuie întrerupt la pacienţii la care se semnalează prelungirea markerilor coagulării, ceea ce poate indica decompensarea hepatică.
Pirexie: Deşi febră poate fi asociată sindromului pseudogripal, semnalat în mod frecvent în cursul terapiei cu interferon, trebuie eliminate alte cauze ale febrei persistente.
Hidratare: Pacienţilor aflaţi în tratament cu PegIntron trebuie să li se menţină o hidratare adecvată, deoarece la unii pacienţi trataţi cu interferon alfa s-a observat hipotensiune arterială produsă de depleţie lichidiană. Uneori poate fi necesară refacerea necesarului de fluide.
Modificări pulmonare: În rândul pacienţilor trataţi cu interferon alfa, s-au semnalat rar infiltrate pulmonare, pneumonită şi pneumonie, ocazional cu consecinţe letale. La orice pacient care prezintă pirexie, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii este necesară radiografia pulmonară. Dacă radiografia toracică arată infiltrate pulmonare sau dacă există dovezi de insuficienţă pulmonară, pacientul va fi monitorizat cu atenţie, iar, dacă este cazul, tratamentul cu interferon alfa se va întrerupe. Întreruperea promptă a administrării interferonului alfa şi tratamentul cu corticosteroizi par să determine dispariţia reacţiilor adverse pulmonare.
Boli autoimune: În cursul tratamentului cu interferoni alfa, a fost semnalată apariţia de autoanticorpi sau afecţiuni autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia de afecţiuni autoimune pot prezenta un risc crescut. Pacienţii care prezintă semne şi simptome compatibile cu afecţiuni autoimune trebuie evaluaţi cu atenţie şi trebuie restabilit raportul beneficiu-risc al tratamentului continuu cu interferoni.
La pacienţii cu hepatită cronică C trataţi cu interferon, au fost raportate cazuri de sindrom VogtKoyanagi-Harada (sindrom VKH). Acest sindrom este o afecţiune inflamatorie granulomatoasă care afectează ochii, aparatul auditiv, meningele şi tegumentul. Dacă se suspectează sindromul VKH, tratamentul antiviral trebuie întrerupt şi trebuie luat în considerare tratamentul cu corticosteroizi.
Modificări oculare: Tulburări oftalmologice, incluzând hemoragii retiniene, exudate retiniene şi ocluzia arterei sau venei retiniene, au fost semnalate rar după tratamentul cu interferoni alfa.
Toţi pacienţii trebuie să facă un examen oftalmologic la începutul tratamentului. Orice pacient care acuză simptome oculare, inclusiv pierderea acuităţii vizuale şi a câmpului vizual, trebuie supus imediat unui examen oftalmologic complet. Este necesară examinarea periodică în cursul tratamentului cu PegIntron la pacienţii care prezintă afecţiuni care pot fi asociate cu retinopatia, cum ar fi diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu PegIntron la pacienţii la care apar afecţiuni oculare noi sau agravarea celor existente.
Modificări tiroidiene:Rar, pacienţii adulţi cărora li se administrează interferon alfa pentru tratarea hepatitei cronice C dezvoltă tulburări tiroidiene, fie hipotiroidie, fie hipertiroidie. Aproximativ 21 % din copiii trataţi cu tratamentul de asociere PegIntron/ribavirină au prezintată creşteri ale hormonului stimulant tiroidian (TSH). Alţi aproximativ 2 % au avut o scădere temporară sub limita inferioară a valorilor normale. Înainte de iniţierea tratamentului cu PegIntron, trebuie evaluate valorile TSH şi orice modificare la nivel tiroidian detectată trebuie tratată cu terapia convenţională. Dacă, în cursul tratamentului, un pacient dezvoltă simptome care evidenţiază o posibilă disfuncţie tiroidiană, este necesară determinarea valorilor concentraţiei plasmatice a TSH. În prezenţa disfuncţiei tiroidiene, tratamentul cu PegIntron poate fi continuat dacă valorile concentraţiei plasmatice de TSH pot fi menţinute în limite normale ca urmare a administrării unui tratament medicamentos. Copiii şi adolescenţii trebuie monitorizaţi la fiecare 3 luni pentru determinarea unei disfuncţii tiroidiene (de exemplu TSH).
Tulburări metabolice: Au fost semnalate cazuri de hipertrigliceridemie şi agravarea uneori severă a acesteia. De aceea, se recomandă monitorizarea valorilor concentraţiilor plasmatice de lipide.
Infecţie concomitentă HIV/VHC
Toxicitatea mitocondrială şi acidoza lactică:
Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV şi la care se administrează Terapie Anti-Retrovirală cu Activitate Intensă (HAART), pot prezenta risc crescut de apariţie a acidozei lactice. Adăugarea PegIntron şi ribavirinei la terapia HAART trebuie să se facă cu precauţie (vezi RCP pentru ribavirină).
Decompensarea hepatică în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV cu ciroză avansată:
Pacienţii cu infecţie concomitentă, cu ciroză avansată, cărora li se administrează HAART pot prezenta risc crescut de decompensare hepatică sau deces. Tratamentul suplimentar cu interferoni alfa în monoterapie sau în asociere cu ribavirină poate creşte riscul la aceşti pacienţi. Alţi factori care se pot asocia cu un risc mai mare de decompensare hepatică în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă, sunt tratamentul cu didanozină şi concentraţia plasmatică crescută de bilirubină.
Pacienţii cu infecţie concomitentă care urmează atât tratament antiretroviral (ARV), cât şi tratament antihepatitic, trebuie urmăriţi îndeaproape, prin evaluarea scorului Child-Pugh pe durata tratamentului.
La pacienţii care evoluează către decompensare hepatică, tratamentul antihepatitic trebuie întrerupt imediat iar tratamentul ARV trebuie reevaluat.
Anomalii hematologice la pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV:
Pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV care urmează tratament cu peginterferon alfa-2b/ribavirină şi HAART pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anomalii hematologice (cum ar fi neutropenie, trombocitopenie şi anemie) în comparaţie cu pacienţii care au doar monoinfecţie cu VHC. Deşi majoritatea acestor reacţii pot fi controlate prin reducerea dozelor, în cazul acestui grup de pacienţi trebuie urmat un protocol de urmărire a parametrilor hematologici.
Pacienţii la care se administrează asocierea terapeutică PegIntron şi ribavirină împreună cu zidovudină prezintă un risc crescut de a dezvolta anemie şi, prin urmare, utilizarea concomitentă a acestei asocieri cu zidovudina nu este recomandată.
Pacienţii cu număr scăzut de CD4:
În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV, sunt disponibile date limitate (N = 25) în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa în cazul subiecţilor cu CD4 sub 200 celule/µl. Se recomandă astfel prudenţă la administrarea tratamentului în cazul pacienţilor cu număr scăzut de CD4.
A se consulta şi RCP-urile pentru celelalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia anti VHC, pentru stabilirea şi gestionarea toxicităţii specifice fiecărui medicament, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale PegIntron în asociere cu ribavirină.
Tulburări dentare şi parodontale: Tulburările dentare şi parodontale care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat tratament asociat PegIntron şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale în cazul administrării pe termen lung a tratamentului asociat cu PegIntron şi ribavirină. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi de două ori pe zi şi să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot să prezinte vărsături. Dacă această reacţie apare, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine gura după fiecare episod.
Transplant de organe: Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea administrării PegIntron în monoterapie sau în asociere cu ribavirină pentru tratamentul hepatitei C, la pacienţii cu transplant hepatic sau de alte organe. Date preliminarii arată că tratamentul cu interferon alfa poate fi asociat cu o rată crescută a rejetului de grefă renală. De asemenea, s-a raportat şi rejet de grefă hepatică.
Alte modificări: Având în vedere raportările care semnalează agravarea bolii psoriazice preexistente şi a sarcoidozei de către interferonul alfa, utilizarea PegIntron la pacienţii cu psoriazis sau sarcoidoză se recomandă numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial.
Teste de laborator: Înaintea începerii tratamentului, la toţi pacienţii trebuie efectuate teste hematologice standard, ale biochimiei sângelui şi ale funcţiei tiroidiene. Valorile bazale considerate acceptabile înaintea începerii tratamentului cu PegIntron sunt:
• Trombocite ≥ 100000/mm3
• Neutrofile ≥ 1500/mm3
• Valoarea concentraţiei plasmatice a TSH trebuie să fie în limite normale
Testele de laborator se vor efectua în săptămânile a 2-a şi a 4-a de tratament şi, ulterior, periodic, conform indicaţiilor clinice. Valorile ARN-VHC trebuie măsurate periodic în timpul tratamentului.
Informaţii importante privind unele componente ale PegIntron:
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per 0,7 ml, adică "nu conţine sodiu".
Într-un studiu clinic, în care peginterferon alfa-2b a fost administrat la doza minimă (0,5 μg/kg/săptămână), s-a demonstrat că nu prezintă eficacitate când este administrat în monoterapie ca şi tratament de întreţinere pe termen lung (cu o durată medie de 2,5 ani) pentru prevenirea progresiei afecţiunii la pacienţii cu ciroză hepatică compensată care nu au răspuns la tratament. Nu s-a observat niciun efect semnificativ statistic la momentul apariţiei primului eveniment clinic (decompensare hepatică, carcinom hepatocelular, deces şi/sau transplant de ficat) comparativ cu absenţa tratamentului.
Prin urmare nu trebuie administrat PegIntron ca şi tratament de întreţinere pe termen lung în monoterapie.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care dezvoltă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului cu PegIntron trebuie avertizaţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

Reacții adverse ale PegIntron 50 micrograme pulb. + solv. pt. sol. inj.:

Adulţi
Terapie triplă
A se consulta RCP-ul pentru boceprevir.
Terapie dublă şi monoterapie
Cele mai frecvente reacţii adverse legate de tratament raportate în timpul studiilor clinice cu PegIntron în asociere cu ribavirină la adulţi, întâlnite la mai mult de jumătate din subiecţii studiului, au fost oboseală, cefalee, şi reacţii la nivelul locului de administrare. Alte reacţii adverse raportate la peste 25 % dintre subiecţi au fost greaţă, frisoane, insomnie, anemie, febră, mialgii, astenie, durere, alopecie, anorexie, scădere ponderală, depresie, erupţie şi iritabilitate. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au avut o intensitate uşoară până la -moderată şi au putut fi tratate fără a fi necesară modificarea dozelor sau întreruperea terapiei. Oboseala, alopecia, pruritul, greaţa, anorexia, scăderea ponderală, iritabilitatea şi insomnia au apărut cu o rată semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu PegIntron în monoterapie comparativ cu cei trataţi cu terapie combinată.
Următoarele reacţii adverse asociate tratamentului au fost raportate în studiile clinice sau în cadrul supravegherii post-comercializare la pacienţii trataţi cu peginterferon alfa-2b, inclusiv monoterapia cu PegIntron sau PegIntron/ribavirină. Aceste reacţii sunt prezentate în tabelul 4 conform clasificării pe aparate sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) sau frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 4 Reacţiile adverse raportate în studii clinice sau în cursul monitorizării după punerea pe piaţă la pacienţii trataţi cu peginterferon alfa-2b, incluzând monoterapia cu PegIntron sau asocierea PegIntron + ribavirină.
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente: Infecţie virală*, faringită*
Frecvente: Infecţie bacteriană (incluzând sepsis), infecţie fungică, gripă, infecţii ale tractului respirator superior, bronşită, herpes simplex, sinuzită, otită
medie, rinită
Mai puţin frecvente: Infecţii la locul injectării, infecţii ale tractului respirator inferior
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: Anemie, neutropenie
Frecvente: Anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie, limfadenopatie
Foarte rare: Anemie aplastică
Necunoscute: Aplazie exclusiv a liniei eritrocitare
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: Hipersensibilitate la medicament
Rare: Sarcoidoză
Necunoscute: Reacţii de hipersensibilitate acută, incluzând angioedem, anafilaxie şi reacţii anafilactice, incluzând şoc anafilactic, purpură trombocitopenică idiopatică, purpură trombocitopenică trombotică, lupus eritematos sistemic
Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism, hipertiroidism
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: Anorexie
Frecvente: Hipocalcemie, hiperuricemie, deshidratare, creşterea apetitului alimentar
Mai puţin frecvente: Diabet zaharat, hipertrigliceridemie
Rare Cetoacidoză diabetică
Tulburări psihice
Foarte frecvente: Depresie, anxietate*, labilitate emoţională*, tulburări de concentrare, insomnie
Frecvente: Agresivitate, agitaţie, furie, alterare a dispoziţiei, tulburări de comportament, nervozitate, tulburări ale somnului, scădere a libidoului, apatie, vise anormale, plâns
Mai puţin frecvente: Suicid, tentative de suicid, idei suicidare, psihoză, halucinaţii, atacuri de panică
Rare: Boală bipolară
Necunoscute: Ideaţie de omucidere, furie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee, ameţeli
Frecvente: Amnezie, afectarea memorie, sincopă, migrenă, ataxie, confuzie, nevralgie, parestezie, hipotestezie, hiperestezie, hipertonie, somnolenţă, perturbarea atenţiei, tremor, disgeuzie
Mai puţin frecvente: Neuropatie, neuropatie periferică
Rare: Convulsii
Foarte rare: Hemoragie cerebrovasculară, ischemie cerebrovasculară, encefalopatie
Necunoscute: Paralizie facială, mononeuropatii
Tulburări oculare
Frecvente: Tulburări de vedere, vedere înceţoşată, fotofobie, conjunctivită, iritaţie oculară, tulburări ale glandelor lacrimale, durere oculară, xeroftalmie
Mai puţin frecvente: Exudate retiniene
Rare: Pierdere a acuităţii vizuale sau în ceea ce priveşte câmpul vizual, hemoragie retiniană, retinopatie, ocluzie a arterei retiniene, ocluzie a venei retiniene, nevrită optică, edem papilar, edem macular
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: Tulburări/pierderi ale auzului, tinitus, vertij
Mai puţin frecvente Durere auriculară
Tulburări cardiace
Frecvente: Palpitaţii, tahicardie
Mai puţin frecvente: Infarct miocardic
Rare: Insuficienţă cardiacă congestivă, cardiomiopatie, aritmii, pericardită
Foarte rare: Ischemie cardiacă
Necunoscute: Efuzie pericardică
Tulburări vasculare
Frecvente: Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, hiperemie facială
Rare: Vasculită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte frecvente: Dispnee*, tuse*
Frecvente: Disfonie, epistaxis, tulburări respiratorii, congestie a tractului respirator, congestie sinusală, congestie nazală, rinoree, creştere a secreţiei la nivelul căilor aeriene superioare, durere faringo-laringiană
Foarte rare: Boală pulmonară interstiţială
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Vărsături*, greaţă, durere abdominală, diaree, xerostomie*
Frecvente: Dispepsie, boală de reflux gastroesofagian, stomatită, ulceraţie bucală, glosodinie, sângerare gingivală, constipaţie, flatulenţă, hemoroizi,
cheilită, distensie abdominală, gingivită, glosită, tulburări ale dinţilor
Mai puţin frecvente: Pancreatită, durere la nivelul cavităţii bucale
Rare: Colită ischemică
Foarte rare: Colită ulcerativă
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Hiperbilirubinemie, hepatomegalie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: Alopecie, prurit*
, xerodermie*
, erupţie cutanată tranzitorie*
Frecvente: Psoriazis, reacţie de fotosensibilitate, erupţie maculo-papulară, dermatită, erupţie eritematoasă, eczemă, transpiraţii nocturne, hiperhidroză, acnee, furuncule, eritem, urticarie, textură anormală a părului, afecţiuni ale unghiilor
Rare: Sarcoidoză cutanată
Foarte rare: Sindrom Stevens Johnson, necroliză epidermică toxică, eritem polimorf
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Mialgie, artralgie, durere musculoscheletală
Frecvente: Artrită, durere lombară, spasme musculare, dureri ale extremităţilor
Mai puţin frecvente: Dureri osoase, slăbiciune musculară
Rare: Rabdomioliză, miozită, artrită reumatoidă
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: Micţiuni frecvente, poliurie, anomalii ale urinii
Rare: Insuficienţă renală, alterare a funcţiei renale
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente: Amenoree, mastodinie, menoragie, tulburări menstruale, tulburări ovariene, tulburări vaginale, disfuncţie sexuală, prostatită, disfuncţie erectilă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Reacţie la locul injectării*, inflamaţie la locul injectării, oboseală,
astenie, iritabilitate, frisoane, febră, simptome asemănătoare gripei, durere
Frecvente: Durere toracică, disconfort toracic, durere la locul injectării, stare generală de rău, edem facial, edem periferic, stare anormală, sete
Rare: Necroză la locul injectării
Investigaţii diagnostice
Foarte frecvente: Scădere în greutate
*Aceste reacţii adverse au fost frecvente (≥1/100 şi < 1/10) în studiile clinice la pacienţii trataţi cu PegIntron în monoterapie
Majoritatea cazurilor de neutropenie şi trombocitopenie au fost uşoare (OMS gradele 1 sau 2). Au existat câteva cazuri de neutropenie mai severă la pacienţii trataţi cu doza recomandată de PegIntron în asociere cu ribavirină (OMS gradul 3:39 din 186 [21 %]; şi OMS gradul 4:13 din 186 [7 %]).
Într-un studiu clinic, la aproximativ 1,2 % din pacienţii trataţi cu PegIntron sau interferon alfa-2b în asociere cu ribavirină au fost raportate în timpul tratamentului evenimente psihice care pun în pericol viaţa pacienţilor. Aceste evenimente au inclus ideaţie suicidală şi tentativă de suicid.
Evenimentele adverse cardiovasculare (CDV), mai ales aritmia, au fost aparent corelate în principal cu afecţiuni CDV preexistente şi tratamente anterioare cu agenţi cardiotonici. La pacienţii fără dovezi de afectare cardiacă anterioară a fost raportată rar cardiomiopatie care poate fi reversibilă după întreruperea interferonului alfa.
Alte afecţiuni oftalmologice rar raportate după interferoni alfa includ retinopatii (inclusiv edem macular), hemoragii retiniene, ocluzia arterei sau venei retiniene, exudate retiniene, pierderea acuităţii vizuale sau a câmpului vizual, nevrită optică şi edem papilar.
Tratamentul cu interferoni alfa a fost asociat cu o varietate largă de tulburări imune sau mediate imun, incluzând tulburări tiroidiene, lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă (nouă sau agravată), purpură trombocitopenică idiopatică şi trombotică, vasculită, neuropatii inclusiv mononeuropatii şi sindrom Vogt-Koyanagi-Harada.
Pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV
În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV care urmează tratament cu PegIntron în asociere cu ribavirină, alte reacţii adverse (care nu au fost raportate în cadrul grupului de pacienţi cu mono-infecţie) care au fost raportate în studii largi cu o frecvenţă > 5 % au fost: candidoza orală (14 %), lipodistrofia dobândită (13 %), scăderea numărului de limfocite CD4 (8 %), reducerea apetitului alimentar (8 %), creşterea concentraţiei gama-glutamil transferazei (9 %), dorsalgii (5 %), creşterea concentraţiei amilazei serice (6 %), creşterea concentraţiei acidului lactic în sânge (5 %), citoliză hepatică (6 %), creşterea concentraţiei serice a lipazei (6 %) şi dureri la nivelul membrelor (6 %).
Toxicitatea mitocondrială:
Toxicitatea mitocondrială şi acidoza lactică au fost raportate în cazul pacienţilor HIV-pozitivi la care s-au administrat INRT, în asociere cu ribavirină pentru infecţia concomitentă cu VHC.
Valori de laborator pentru pacienţii cu infecţie concomitentă VHC/HIV:
Deşi efectele toxice hematologice cum ar fi neutropenia, trombocitopenia şi anemia au apărut mai frecvent în rândul pacienţilor cu infecţie concomitentă VHC/HIV, majoritatea au putut fi controlate prin modificarea dozelor şi rar au necesitat o întrerupere prematură a tratamentului. Anomaliile hematologice au fost raportate mai frecvent printre pacienţii trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină, în comparaţie cu cei trataţi cu interferon alfa-2b în asociere cu ribavirină. În Studiul 1, scăderea numărului absolut de neutrofile sub 500 celule/mm3 a fost observată la 4 % (8/194) dintre
pacienţi şi scăderea numărului de trombocite sub 50000 celule/mm3 a fost observată la 4 % (8/194) dintre
pacienţii care au primit PegIntron în asociere cu ribavirină. Anemia (hemoglobina < 9,4 g/dl) a fost raportată la 12 % (23/194) dintre pacienţii trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină.
Scăderea numărului limfocitelor CD4:
Tratamentul cu PegIntron în asociere cu ribavirină a fost asociat cu o scădere a numărului absolut de celule CD4+ în primele 4 săptămâni, fără a fi însoţit şi de o scădere a procentului de celule CD4+.
Scăderea numărului absolut de celule CD4+ a fost reversibilă în urma reducerii dozelor sau întreruperii tratamentului. Utilizarea PegIntron în asociere cu ribavirină nu a avut un impact negativ observabil asupra controlului viremiei HIV pe perioada tratamentului sau a urmăririi post-tratament. Sunt disponibile date limitate în ce priveşte siguranţa (N = 25) în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu număr de celule CD4+ < 200/μl.
Vă rugăm să citiţi şi RCP-urile celorlalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia VHC, pentru stabilirea şi gestionarea toxicităţii specifice fiecărui produs, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale PegIntron în asociere cu ribavirină.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu clinic cu 107 pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta de la 3 la 17 ani) care au primit tratamentul în asociere PegIntron şi ribavirină, au fost necesare modificări ale dozei la 25% dintre pacienţi, cel mai frecvent din cauza scăderii în greutate, anemiei şi neutropeniei. În general, profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescecenţi a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitoare la inhibarea creşterii. În timpul tratamentului în asociere cu PegIntron şi ribavirină pentru o perioadă de până la 48 de săptămâni, a fost observată inhibarea creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură (vezi pct. 4.4). Scăderea în greutate şi inhibarea creşterii au fost observate foarte frecvente în timpul tratamentului (la terminarea tratamentului, scădere medie a ratei de creştere în greutate de 15 procente, scădere medie de la valorile iniţiale pentru greutate şi înălţime a fost de 15 procente respectiv 8 procente) şi viteza de creştere a fost inhibată (<3 procente la 70% dintre pacienţi).
La terminarea perioadei de urmărire de 24 de săptămâni post-tratament, scăderea medie de la valorile iniţiale pentru greutate şi înălţime era încă de 3 respectiv 7 procente şi la 20% dintre copii creşterea era în continuare inhibată (viteza de creştere <3 procente). Pe baza datelor interimare din etapa de urmărire pe termen lung a acestui studiu, 22% (16/74) dintre copii au avut o scădere >15 procente a ratei de creştere în înălţime, din care 3 (4%) dintre copii au avut o scădere >30 procente deşi tratamentul se terminase de mai mult de 1 an. În particular, scăderea procentajului de creştere în înălţime de la valorile initiale până la terminarea perioadei de urmărire a fost mai proeminentă la copiii de vârstă prepubertală.
În acest studiu, cele mai frecvente reacţii adverse în toţi subiecţii au fost febră (80%), cefaleea, (62%), neutropenia (33%), oboseala (30%), anorexia (29%) şi eritemul la locul injectării (29%). Numai 1 pacient a întrerupt tratmentul ca urmare a unei reacţii adverse (trombocitopenia). Majoritatea reacţiilor adverse raportate în acest studiu au fost de intensitate uşoară sau moderată. Reactiile adverse grave au fost raportate la 7% (8/107) din toţi pacienţii şi au inclus durere la locul injectării (1%), dureer în extremităţi (1%), cefalee (1%), neutropenie (1%) şi febră (45). Reacţiile adverse importante ca urmare a tratamentului care au apărut la acestă populaţie de pacienţi au fost nervozitatea (8%), agresiunea 20 (3%), mânia (2%), depresie/stare depresivă (4%) şi hipotiroidismul (3%) şi 5 pacienţi au fost trataţi cu levotiroxină pentru hipotiroidism/valori crescute ale TSH.
Următoarele reacţii adverse în legătură cu tratamentul au fost raportate în studiul la copii şi adolescenţi trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină. Aceste reacţii sunt prezentate în Tabelul 5 în cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe (foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 to < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) sau frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 5 Reacţiile adverse raportate foarte frecvent, frecvent şi mai puţin frecvent în cursul studiilor clinice la copii şi adolescenţi trataţi cu PegIntron în asociere cu ribavirină.
Infecţii şi infestări
Frecvente: Infecţii fungice, gripă, herpes oral, otită medie, faringită streptococică, nazofaringită, sinuzită
Mai puţin frecvente: Pneumonie, ascaridioză, enterobiază, herpes zoster, celulită, infecţie a tractului urinar, gastroenterită
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: Anemie, leucopenie, neutropenie
Frecvente: Trombocitopenie, limfadenopatie
Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: Anorexie, scăderea apetitului alimentar
Tulburări psihice
Frecvente: Ideaţie suicidară, tentativă de suicid, depresie, agresivitate, labilitate emoţională, furie, agitaţie, anxietate, afectarea dispoziţiei psihice, nelinişte, nervozitate, insomnie
Mai puţin frecvente: Tulburări de comportament, stare depresivă, tulburări emoţionale, teamă, coşmaruri
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee, ameţeli
Frecvente: Disgeuzie, sincopă, tulburări ale atenţiei, somnolenţă, tulburări ale somn neodihnitor
Mai puţin frecvente: Nevralgie, letargie, parestezie, hipoestezie, hiperactivitate psihomotorie, tremor
Tulburări oculare
Frecvente: Durere oculară
Mai puţin frecvente: Hemoragie conjunctivală, prurit ocular, cheratită, vedere
înceţoşată, fotofobie
Tulburări ale auzului şi de echilibru
Frecvente: Vertij
Tulburări cardiace
Frecvente: Palpitaţii, tahicardie
Tulburări vasculare
Frecvente: Eritem facial
Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială, paloare
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Tuse, epistaxis, durere fangolaringiană
Mai puţin frecvente: Wheezing, discomfort nasal, rinoree
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Dureri abdominale, dureri abdominale superioare, vărsături, greată
Frecvente: Diaree, stomatită aftoasă, cheilită, ulceraţii orale, discomfort
gastric, durere la nivelul cavităţii bucale
Mai puţin frevente: Dispepsie, gingivită
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Hepatomegalie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: Alopecie, tegument uscat
Frecvente: Prurit, erupţie cutanată tranzitorie, erupţie cutanată eritematoasă, eczemă, acne, eritem
Mai puţin frecvente: Reacţii de fotosensibilitate, erupţie maculopapulară, exfolierea tegumentului, tulburări de pigmentare, dermatită atopică, decolorarea tegumentului
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Mialgie, artralgie
Frecvente: Durere musculoscheletală, dureri ale extremitaţilor, lombalgie
Mai puţin frecvente: Contractură musculară, fasciculaţii musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: Proteinurie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: Femei: Dismenoree
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Eritem la locul injectării, fatigabilitate, febră, frisoane, simptome pseudo-gripale, astenie, durere, stare generală de rău, iritabilitate Frecvente: Reacţie la locul injectării, prurit la locul injectării, eritem la locul injectării, uscăciune la nivelul locului injectării, durere la locul injectării, senzaţie de frig
Mai puţin frecvente: Durere toracică, discomfort toracic, durere facială
Investigaţii diagnostice
Foarte frecvente: Scădere a ratei de creştere (comparativ cu talia şi/sau greutatea corespunzătoare vârstei)
Frecvente: Creşterea nivelului sanguin al hormonului stimulant tiroidian, creşterea tiroglobulinei
Mai puţin frecvente: Prezenţa anticorpilor antitiroidieni
Leziuni şi intoxicaţii
Mai puţin frecvente: Contuzie

efect de clasă pentru medicamentele care conţin alfa-interferon – raportat în cazul tratamentului standard cu interferon la
pacienţi adulţi şi la copii şi adolescenţi; cu PegIntron raportat la pacienţi adulţi.
Cele mai multe dintre modificarile valorilor de laborator în studiile clinice cu PegIntron/ribavirină au fost uşoare sau moderate. Scăderea valorilor hemoglobinei, a celulelor albe, plachetelor sanguine, neutrofilelor şi scăderea bilirubinei pot necesita reducerea dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului. În timp ce modificări ale valorilor de laborator au fost observate la anumiţi pacienţi trataţi cu PegIntron utilizat în asociere cu ribavirină în studiile clinice, acestea au revenit la valorile iniţiale în câteva săptămâni de la terminarea tratamentului.

Supradozajul:

S-a raportat administrarea unor doze mai mari de până la 10,5 ori decât doza prescrisă. Doza zilnică maximă raportată este de 1200 μg, pentru o singură zi. În general, evenimentele adverse descrise în cazurile de supradozaj cu PegIntron sunt concordante cu profilul de siguranţă cunoscut pentru PegIntron; totuşi, severitatea evenimentelor poate fi crescută. Metodele standard de creştere a eliminării medicamentului, de exemplu dializa, nu s-au dovedit utile. Nu este disponibil nici un antidot specific pentru PegIntron; de aceea, în caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic şi observaţia atentă a pacienţilor. Dacă este posibil, medicii sunt sfătuiţi să se adreseze unui centru de toxicologie (CT).

Interacțiuni cu alte medicamente:

Rezultatele unui studiu cu administrare de doze multiple, care a evaluat substraturile P450 la pacienţi cu hepatita cronică C cărora li se administrează PegIntron (1,5 µg/kg) o dată pe săptămână timp de 4 săptămâni, au demonstrat o creştere a activităţii CYP2D6 şi CYP2C8/9. Nu au fost observate modificări ale activităţii CYP1A2, CYP3A4 sau N-acetiltransferazei.
Administrarea peginterferon alfa-2b împreună cu medicamente metabolizate de către CYP2D6 şi CYP2C8/9, în special aceea cu indice terapeutic îngust, cum sunt warfarina şi fenitoina (CYP2C9) şi flecainida (CYP2D6), trebuie făcută cu prudenţă.
Aceste rezultate pot fi parţial în legătură cu îmbunătăţirea capacităţii de metabolizare determinată de reducerea inflamaţiei hepatice la aceşti pacienţi în tratament cu PegIntron. De aceea, este necesară atenţie la iniţierea tratamentului cu PegIntron la pacienţi cu hepatită cronică la care se administrează medicamente cu indice terapeutic îngust şi sensibile la o insuficienţă metabolică uşoară a ficatului.
Într-un studiu farmacocinetic cu doze multiple, nu s-au observat interacţiuni între PegIntron şi ribavirină.
Metadonă:
La pacienţii cu hepatită cronică netrataţi anterior cu peginterferon alfa-2b şi care erau în tratament de întreţinere cu doză stabilă de metadonă, asocierea de PegIntron 1,5 micrograme/kg şi săptămână subcutanat timp de 4 săptămâni, a crescut ASC a R-metadonei cu aproximativ 15 % (IÎ 95 % pentru rata estimativă a ASC 103 – 128 %). Semnificaţia clinică a acestui fapt este necunoscută; totuşi, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor cauzate de accentuarea efectului sedativ, cât şi pentru depresia respiratorie. Riscul de prelungire a QTc trebuie luat în considerare mai ales la pacienţii la care se administrează doze mari de metadonă.
Infecţia concomitentă VHC/HIV:
Analogi nucleozidici: Utilizarea analogilor nucleozidici în monoterapie sau în asociere cu alte nucleozide determină acidoză lactică. Farmacologic, ribavirină stimulează formarea metaboliţilor fosforilaţi ai purinelor nucleozidice in vitro. Această acţiune poate creşte riscul de acidoză lactică indusă de analogii nucleozidici purinici (de exemplu: didanozină sau abacavir). Nu se recomandă administrarea concomitentă de ribavirină şi didanozină. Au fost raportate cazuri de toxicitate mitocondrială, în special acidoză lactică şi pancreatită, uneori letale (vezi RCP-ul pentru ribavirină).
A fost raportată exacerbarea anemiei determinate de ribavirină, atunci când zidovudina face parte din regimul terapeutic al HIV, deşi mecanismele exacte rămân încă neelucidate. Utilizarea concomitentă a ribavirinei cu zidovudina nu este recomandată datorită unui risc crescut de anemie.
Trebuie luată în considerare înlocuirea zidovudinei într-un tratament combinat antiretroviral (TAR), dacă acesta a fost stabilit deja. Acest fapt este important în special în cazul pacienţilor cu antecedente cunoscute de anemie indusă de zidovudină.
Un studiu clinic care a investigat administrarea asociată de telbivudină, 600 mg pe zi, cu interferon pegilat alfa-2a, 180 micrograme administrat subcutanat o dată pe săptămână, indică faptul că această asociere implică cu un risc crescut de dezvoltare a neuropatiei periferice. Nu este cunoscut mecanismul care este la baza acestor evenimente. Mai mult, siguranţa şi eficacitatea administrării de telbivudină în asociere cu interferonii în tratamentul hepatitei cronice tip B nu a fost demonstrată. Prin urmare, administrarea asociată de IntronA şi telbivudină este contraindicată.

Administrarea de PegIntron 50 micrograme pulb. + solv. pt. sol. inj. în sarcină / alaptare:

Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepţia la bărbaţi şi femei
PegIntron se recomandă la femeile cu potenţial fertil numai dacă utilizează mijloace de contracepţie eficace pe durata tratamentului.
Tratamentul asociat cu ribavirină:
Se impune precauţie extremă la pacientele şi partenerele pacienţilor cărora li se administrează PegIntron în asociere cu ribavirină pentru a evita sarcina. În timpul tratamentului şi 4 luni după terminarea acestuia, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace. Pacienţii de sex masculin sau partenerele lor trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace pe durata tratamentului şi timp de 7 luni după terminarea tratamentului.
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea interferon alfa-2b la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. S-a constatat că interferonul alfa-2b provoacă avort la primate. Un astfel de efect este probabil şi pentru PegIntron.
Riscul potenţial pentru om este necunoscut. PegIntron se va utiliza în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt.
Tratamentul asociat cu ribavirină:
Ribavirina determină malformaţii congenitale grave când este administrată în timpul sarcinii; ca urmare, tratamentul cu ribavirină este contraindicat la gravide.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă componentele acestui medicament se excretă în laptele matern. Ca urmare a posibilelor reacţii adverse la sugari, alăptarea trebuie întreruptă înaintea instituirii tratamentului.
Fertilitatea
Nu există date disponibile cu privire la efectele potenţiale ale tratamentului cu PegIntron asupra fertilităţii la bărbaţi sau femei.

Condiții de păstrare:

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).
Alte medicamente cu substanța activă peginterferon alfa-2b:
Medicamente cu indicații asemănătoare cu PegIntron 50 micrograme pulb. + solv. pt. sol. inj.(din aceeași clasă):
Dacă ați descoperit inexactități în prospectul PegIntron 50 micrograme pulb. + solv. pt. sol. inj. vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!
Echipa ROmedic nu încurajează autotratamentul. Este foarte periculos să luați medicație fără indicația medicului. Nu există medicament "sigur", toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient...există medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, nespecificate pe prospect. ROmedic nu își asumă responsabilitatea asupra efectelor pe care acest site le are asupra vizitatorilor.