Prospect REVASC, pulb. inj.

Acest medicament a fost retras de pe piața din România.

Substanța activă: desirudinum

Clasa ATC: [B01AX]: sange si organe hematopoietice >> anticoagulante >> produse antitrombotice >>

Indicații REVASC, pulb. inj.:

Prevenirea trombozei venoase profunde la pacienţii supuşi intervenţiilor chirurgicale elective de înlocuire, la nivelul şoldului sau genunchiului.

Contraindicații:

Desirudinul este contraindicat la pacienţii:
- cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- cu sângerări active şi/sau tulburări ireversibile de coagulare
- cu insuficienţă renală sau hepatică severă
- în timpul sarcinii
- cu hipertensiune severă necontrolatăşi endocardită bacteriană subacută.

Administrare REVASC, pulb. inj.:

Prevenirea trombozei venoase profunde la pacienţii supuşi intervenţiilor chirurgicale elective de înlocuire, la nivelul şoldului sau genunchiului.
acienţii adulţi şi vârstnici

Doza recomandată este de 15 mg de două ori pe zi. Prima injecţie trebuie să înceapă cu 5 până la 15 minute înainte de începerea intervenţiei chirurgicale, dar după inducerea blocului anestezic regional, dacă se utilizează. Tratamentul cu desirudin este continuat post operator, de două ori pe zi timp de 9 până la maxim 12 zile, sau până când pacientul este complet mobilizabil, oricare din acestea survine prima. În prezent, nu există o experienţă clinică care să susţină utilizarea desirudinului pe perioade mai lungi de 12 zile.

Administrarea se face prin injecţie subcutanată, de preferinţă în regiunea abdominală. Trebuie să se folosească cel puţin patru locuri de injectare diferite, utilizate prin rotaţie.

Copii
Nu există experienţă privind utilizarea la copii.

Pacienţi cu insuficienţă renală
Desirudinul este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (o valoare a clearance-ului creatininei mai mică de 30 ml/min, corespunzând unei valori a creatininei serice > 2,5 mg/dl sau 221 Î¼mol/l). La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (valoarea clearanceului creatininei între 31 şi 90 ml/min) trebuie să fie monitorizat timpul parţial de tromboplastină activată (aPTT).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Desirudinul este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă monitorizarea aPTT.

Acțiune:

Mecanism de acţiune

Desirudinul este un inhibitor selectiv, cu potenţă ridicată, al trombinei libere circulante şi al celei de la nivelul trombusului. În urma administrării unei doze de 15 mg desirudin, de două ori pe zi, prin injecţie subcutanată (s.c.), s-a observat o prelungire medie a valorii maxime a aPTT de aproximativ 1,4 ori faţă de valoarea iniţială. La concentraţiile serice date de doza terapeutică, nu are nici un efect asupra altor enzime ale sistemului hemostatic precum factorul IXa, factorul Xa, kalicreina, plasmina, tPA sau proteina C activată. În plus, nu prezintă nici un efect asupra altor serin-proteaze cum sunt enzimele digestive tripsina şi chemotripsina, sau asupra activării complementului pe calea clasică sau alternativă. În cadrul a două studii clinice controlate, efectuate în regim dublu orb, rata globală a evenimentelor tromboembolice la pacienţii trataţi cu desirudin 15 mg s.c., de două ori pe zi (N = 370), a fost jumătate faţă de cea constatată la pacienţii trataţi cu doza standard de heparină nefracţionată (N=396) (p<0,0001); rata trombozei venoase profunde proximale a fost de numai o cincime faţă de cea observată în cazul tratamentului cu heparină (p<0,0001). Până în prezent, datele clinice sunt disponibile numai cu referire la chirurgia de şold.

Efecte farmacodinamice

Proprietăţile anticoagulante ale desirudinului sunt demonstrate de abilitatea sa de a prelungi timpul de coagulare pe plasma umană sau de şobolan, fie în cazul inducerii directe (timp de trombină), fie în cazul inducerii pe calea intrinsecă (aPTT) sau extrinsecă (PT). Desirudinul nu are activitate profibrinolitică.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Timpul mediu de absorbţie al desirudinului administrat subcutanat (s.c.) este de 4,1, 4,5 şi 5,4 ore pentru niveluri de dozare de 0,1, 0,3 şi 0,5 mg/kg, respectiv (media globală = 4,6 ore). Conform valorilor medii ale ariei de sub curbă (ASC), absorbţia este completă.

După administrări de doze unice s.c. de 0,1-0,75 mg/kg, concentraţiile plasmatice ale desirudinului au crescut rapid până la nivele maxime (Cmax) într-un interval de 1 până la 3 h. Atât valorile (Cmax) cât şi cele ale ASC sunt dependente de doză.

Distribuţie

Desirudinul se distribuie în spaţiul extracelular cu o valoare a volumului de distribuţie în condiţii de stabilitate de 0,25 l/kg, independent de doză.

Metabolizare şi eliminare

Dispariţia desirudinului din plasmă este rapidă în prima fază, aproximativ 90% din doza intravenoasă administrată in-bolus dispărând din circulaţie în decurs de 2 ore după injecţie. Urmează o fază terminală a eliminării mai lentă, cu o valoare medie a timpului de înjumătăţire prin eliminare, terminal, independentă de doză, de 2 până la 3 ore. Valorile medii ale timpului de remanenţă sunt de 1,7 - 2 ore şi de 6 - 7 ore în urma administrării i.v. şi, respectiv, s.c.

Cantitatea totală de desirudin excretat în urină în formă nemodificată a fost de 40-50% din doza administrată. Metaboliţii cărora le lipsesc unul sau doi dintre aminoacizii C-terminali constituie o proporţie mică din materialul recuperat din urină (<7%). Datele in vitro şi in vivo la animale indică faptul că desirudinul este eliminat şi metabolizat, în cea mai mare parte, de către rinichi. Eliminarea hepatică a desirudinului sau a complexului trombină-desirudin nu pare să fie semnificativă.

S-a constatat că clearance-ul total al desirudinului este situat în acelaşi interval în cazul administrării

s.c. sau i.v. (aprox. 1,95-2,20 ml/min/kg), fiind independent de doză. Clearance-ul total şi renal al desirudinului sunt uşor reduse la subiecţii vârstnici faţă de voluntarii tineri. Nu se aşteaptă ca această scădere să prezinte o semnificaţie clinică, şi nu este necesară reducerea dozei.

Compoziție REVASC, pulb. inj.:

Fiecare flacon conţine desirudin 15 mg. După reconstituire, un flacon conţine desirudin* 15 mg** pe 0,5 ml.

Desirudin constă într-un lanţ polipeptidic unic, alcătuit din 65 resturi aminoacidice şi 3 punţi disulfidice.

* produs prin tehnologie ADN recombinant, pe celule de drojdie.
** corespunzând la antitrombină aproximativ 270000 unităţi (UAT) sau desirudin 18000 UAT pe mg, conform celui de-al doilea standard internaţional al OMS pentru alfa-trombină.

Excipienti
Pulbere: clorură de magneziu, hidroxid de sodiu.

Solvent: manitol (E 421) apă pentru preparate injectabile.

Precauții:

În cazul administrării desirudinului la pacienţii cu risc crescut de complicaţii hemoragice, insuficienţă hepatică uşoară până la moderatăşi/sau insuficienţă renală uşoară până la moderată, este necesară monitorizarea aPTT, iar valoarea maximă nu trebuie să depăşească dublul valorii de referinţă. Dacă este necesar, tratamentul cu desirudin va fi întrerupt până când valoarea aPTT coboară sub dublul valorii de referinţă, după care tratamentul cu desirudin poate fi reluat, la o doză redusă.

Utilizarea desirudinului trebuie să se facă cu grijă la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante şi/sau antiagregante plachetare şi/sau medicamente antiinflamatorii non-steroidiene. Se recomandă monitorizarea pentru detectarea semnelor de hemoragie. Utilizarea concomitentă a desirudinului cu trombolitice şi ticlopidină nu a fost investigată la această populaţie de pacienţi.

Efectul anticoagulant al desirudinului este puţin reversibil. Cu toate acestea, nivelurile aPTT pot fi reduse prin administrarea intravenoasă de DDAVP (desmopresină).

Teste de laborator: La pacienţii cu risc crescut de hemoragie şi/sau insuficienţă renală sau hepatică este necesară monitorizarea timpului parţial de tromboplastină activată (aPTT). Valoarea maximă a aPTT nu trebuie să depăşească dublul valorii de referinţă. Dacă este necesar, tratamentul cu desirudin va fi întrerupt până când valoarea aPTT coboară sub dublul valorii de referinţă, după care tratamentul cu desirudin poate fi reluat, la o doză redusă.

Atenționări:

Anafilaxia: Revasc poate determina reacţii alergice, inclusiv anafilaxie şi şoc (vezi pct. 4.8). La pacienţii re-expuşi la tratament cu produse pe bază de hirudin în cadrul celui de-al doilea ciclu de tratament sau ulterior, s-au raportat reacţii anafilactice letale. Cu toate că nu s-au raportat reacţii adverse letale în legătură cu utilizarea desirudin, înainte de a lua decizia de a re-expune pacientul la Revasc, trebuie avute în vedere opţiuni de tratament alternativ. Întrucât aceste reacţii sunt mediate imun, pacienţii expuşi anterior la hirudin sau un analog de hirudin pot prezenta un risc crescut. Iniţierea tratamentului cu Revasc trebuie să se facă numai în locuri unde asistenţa medicală este disponibilă rapid şi unde pot fi tratate reacţiile anafilactice. Pacienţii trebuie informaţi că li s-a administrat Revasc.

Administrarea desirudinului nu trebuie să se facă prin injecţie intramusculară din cauza riscului de hematom local.

Utilizarea desirudinului trebuie să se facă cu precauţie în condiţiile unui risc crescut de hemoragie precum intervenţiile de mare chirurgie, biopsia sau puncţia unui vas necompresibil înainte cu mai puţin de o lună; antecedente de accident vascular hemoragic, hemoragii intracraniene sau intraoculare, inclusiv retinopatia diabetică (hemoragică); un atac ischemic cerebral în ultimele 6 luni, o tulburare hemostatică cunoscută (congenitală sau dobândită, de exemplu hemofilia, bolile hepatice) sau antecedente de hemoragie gastro-intestinală sau pulmonară în ultimele 3 luni.

Reacții adverse ale REVASC, pulb. inj.:

În cadrul studiilor clinice controlate care au investigat o doză de 15 mg desirudin administrată de două ori pe zi şi o doză standard de heparină nefracţionată, majoritatea reacţiilor adverse raportate au fost explicate prin natura operaţiei de şold şi prin modul de acţiune al celor două medicamente studiate. La fel ca şi în cazul altor anticoagulante, hemoragia reprezintă cea mai frecventă reacţie adversă întâlnită.

Reacţiile adverse raportate sunt prezentate mai jos în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţă; în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii: frecvente (â‰¥1/100 până la <1/10); mai puţin frecvente (â‰¥1/1000 până la <1/100); rare (â‰¥1/10000 la <1/1000).

Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente: Creşterea transaminazelor serice
Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente: Anemie Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente: Ameţeală, insomnie, confuzie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente: Dispnee

Tulburări gastrointestinale Frecvente: Greaţă Mai puţin frecvente: Hematemeză, vomă, constipaţie
Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente: Hematurie, retenţie urinară
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: Erupţii cutanate, urticarie
Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puţin frecvente: Hipokaliemie
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente: Infecţii de tract urinar, cistită
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Frecvente: Secreţii la nivelul plăgilor Mai puţin frecvente: Alterarea procesului de vindecare a plăgilor
Tulburări vasculare Frecvente: Hipotensiune arterială, tromboflebită profundă Mai puţin frecvente: Epistaxis, hipertensiune arterială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: Febră, tumefacţie la locul injectării, hematoame, edem al membrelor inferioare Mai puţin frecvente: Durere la nivelul membrelor inferioare, durere, durere abdominalăşi toracică

Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente: În cadrul studiilor clinice, reacţiile alergice s-au raportat în aceeaşi proporţie (1,6%) la pacienţii trataţi cu desirudin (N=2367) şi la cei trataţi cu heparină nefracţionată (N=1134), indiferent de cauzalitate.

Rare: În cazul reexpunerii la desirudin, în cadrul studiilor clinice s-au detectat anticorpi anti-hirudin.
Reacţiile adverse raportate în cadrul studiilor clinice, fără legătură cu medicamentul studiat, au fost episoadele hemoragice, oliguria, hiperpirexia şi dislocarea articulară.

În cadrul programelor de urmărire ulterioare punerii pe piaţă, s-au raportat cazuri rare de hemoragie majoră, dintre care unele au fost letale; de asemenea s-au primit raportări rare privind reacţii anafilactice sau anafilactoide fără evoluţie letală, care au condus la instalarea şocului.

Supradozajul:

Nu există antidot pentru desirudin. Supradozajul cu desirudin poate conduce la complicaţii hemoragice.
În asemenea cazuri, administrarea desirudinului trebuie oprită. Dacă este necesar, pot fi folosiţi înlocuitori de plasmăşi/sau transfuzii sanguine.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Administrarea oricărui medicament care ar putea spori riscul de hemoragie trebuie întreruptă înainte de iniţierea tratamentului cu desirudin. În cazul în care administrarea concomitentă nu poate fi evitată, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape, prin mijloace clinice şi de laborator.

În timpul tratamentului profilactic, nu se recomandă utilizarea concomitentă a medicamentelor care conţin heparine (heparine nefracţionate şi cu masă moleculară mică) şi dextrani. Efectele desirudinului şi ale heparinelor nefracţionate în sensul prelungirii aPTT s-au dovedit a fi aditive.

La fel ca şi în cazul altor anticoagulante, desirudinul trebuie utilizat cu precauţie în cazul asocierii cu alte medicamente care afectează funcţia plachetară: aceste medicamente includ: acidul acetilsalicilic şi AINS, ticlopidina şi clopidogrelul, antagoniştii de glicoproteine IIb/IIIa (abciximab, eptifibatide, tirofiban) şi iloprost.

În cazul în care un pacient este trecut de pe tratamentul cu anticoagulante orale pe cel cu desirudin sau de pe tratamentul cu desirudin pe cel cu anticoagulante orale, monitorizarea atentă a activităţii anticoagulante trebuie continuată, cu metode corespunzătoare. La efectuarea schimbării, această activitate trebuie avută în vedere la evaluarea statusului global al pacientului din punctul de vedere al coagulării.

Administrarea de REVASC, pulb. inj. în sarcină / alaptare:

Nu există date adecvate privind utilizarea desirudinului la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Revasc este contraindicat în timpul sarcinii. Nu se cunoaşte dacă desirudinul este excretat în laptele uman.
Cu toate acestea, mamele care alăptează trebuie sfătuite să evite alăptatul, sau trebuie utilizate medicaţii alternative.

Medicamente cu indicații asemănătoare cu REVASC, pulb. inj.(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul REVASC, pulb. inj. vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!