Prospect Trobalt 50 mg comprimate filmate

Substanța activă: retigabinum

Clasa ATC: [N03AX]: sistemul nervos >> antiepileptice >> antiepileptice >> alte antiepileptice

Indicații Trobalt 50 mg comprimate filmate:

Trobalt este indicat ca terapie asociată în tratamentul crizelor convulsive rezistente la tratament cu debut parţial cu sau fără generalizare secundară la pacienţii adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste cu epilepsie, în cazul cărora alte combinaţii medicamentoase recomandate s-au dovedit inadecvate sau nu au fost tolerate.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi.

Administrare Trobalt 50 mg comprimate filmate:

Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de Trobalt trebuie stabilită treptat în funcţie de răspunsul individual al pacientului, în vederea optimizării echilibrului dintre eficacitate şi tolerabilitate.
Doza iniţială maximă totală zilnică este de 300 mg (100 mg de trei ori pe zi). Ulterior, doza zilnică totală se creşte săptămânal cu maximum 150 mg, în funcţie de răspunsul individual şi de tolerabilitatea pacientului. Este de aşteptat ca doza de întreţinere eficace să se situeze între 600 mg/zi şi 1.200 mg/zi.
Doza maximă totală de întreţinere este de 1.200 mg/zi. Siguranţa şi eficacitatea dozelor care depăşesc 1.200 mg/zi nu au fost stabilite.
Dacă pacienţii omit una sau mai multe doze, se recomandă să ia o doză unică imediat ce îşi amintesc acest lucru.
După administrarea unei doze omise, următoarea doză trebuie administrată la distanţă de cel puţin 3 ore şi ulterior se va relua schema obişnuită de administrare.
La întreruperea tratamentului cu Trobalt, doza trebuie redusă progresiv.
Insuficienţă renală
Retigabina şi metaboliţii acesteia sunt eliminaţi în principal prin excreţie renală.
Nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei între 50 şi 80 ml/min).
Se recomandă o reducere cu 50% a dozei iniţiale şi a celei de întreţinere de Trobalt la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <50 ml/min; vezi pct. 5.2). Doza iniţială zilnică totală este de 150 mg şi se recomandă ca, în perioada de stabilire treptată a dozei, doza zilnică totală să fie crescută săptămânal cu 50 mg, până la obţinerea unei doze maxime totale de 600 mg/zi.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară reducerea dozei în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5 - 6).
Se recomandă o reducere cu 50% a dozei iniţiale şi a celei de întreţinere de Trobalt la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă (scor Child-Pugh ≥7; vezi pct. 5.2). Doza iniţială zilnică totală este de 150 mg şi se recomandă ca, în perioada de stabilire treptată a dozei, doza zilnică totală să fie crescută săptămânal cu 50 mg, până la obţinerea unei doze maxime totale de 600 mg/zi.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea retigabinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu există date disponibile.
Vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste)
Există date limitate privind siguranţa şi eficacitatea retigabinei la pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi peste. Se recomandă reducerea dozei iniţiale şi de întreţinere de Trobalt la pacienţii vârstnici. Doza iniţială zilnică totală este de 150 mg/zi şi în perioada de stabilire treptată a dozeidoza zilnică totală trebuie crescută săptămânal cu maximum 150 mg, în funcţie de răspunsul individual şi de tolerabilitatea pacientului. Nu se recomandă administrarea de doze mai mari de 900 mg/zi.
Mod de administrare
Trobalt se administrează oral divizat în trei prize în fiecare zi. Poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2). Comprimatele trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate, sfărâmate sau rupte.

Compoziție Trobalt 50 mg comprimate filmate:

Fiecare comprimat filmat conţine retigabină 50 mg.

Lista excipienţilor
Nucleu
Croscarmeloză sodică
Hipromeloză
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină.
Film
Comprimate de 50 mg:
Alcool polivinilic
Dioxid de titan (E171)
Talc (E553b)
Lac de aluminiu indigo carmin (E132)
Carmin (E120).
Lecitină (SOIA)
Gumă xantan

Precauții:

Afecţiuni oculare
Modificari de pigmentaţie (decolorare) a ţesuturilor oculare, inclusiv a retinei, au fost raportate în studii clinice de lungă durată cu Trobalt, câteodata, dar nu întotdeauna, în combinaţie cu modificări de pigmentaţie a pielii, buzelor sau unghiilor (vezi paragraful de mai jos şi punctul 4.8). Prognosticul pe termen lung al acestor constatări este pentru moment necunoscut, dar unele rapoarte au fost asociate cu diminuarea acuităţii vizuale. O examinare oftalmologică completă (care include testarea acuităţii vizuale, examinarea sub lampă cu fantă şi examenul fundului de ochi) ar trebui făcută la momentul iniţierii tratamentului şi la cel puţin fiecare 6 luni cât timp tratamentul este în desfăsurare. Dacă sunt detectate pigmentare a retinei sau modificări de vedere, tratamentul cu Trobalt trebuie continuat doar după reevaluarea atentă a raportului beneficiu/risc. Tratamentul cu Trobalt trebuie întrerupt cu condiţia să fie disponibile alte optiuni adecvate de tratament. Dacă tratamentul este continuat, pacientul trebuie monitorizat mai îndeaproape.
Afecţiuni ale pielii
Modificari de pigmentaţie (decolorare) a pielii, buzelor sau unghiilor au fost raportate în studii clinice de lungă durată cu Trobalt, câteodata, dar nu întotdeauna, în combinaţie cu modificări de pigmentaţie a ţesuturilor oculare. În cazul pacienţilor care manifestă aceste modificări, tratamentul cu Trobalt trebuie continuat doar după reevaluarea atentă a raportului beneficiu/risc.
Retenţie urinară
Retenţia urinară, disuria şi dificultăţile în iniţierea jetului urinar au fost raportate în studii clinice controlate cu retigabină, în general în primele 8 săptămâni de tratament. Trobalt trebuie folosit cu precauţie la pacienţi cu risc de retenţie urinară şi se recomandă ca pacienţii să fie avertizaţi cu privire la riscul de apariţie a acestor reacţii posibile.
Intervalul QT
Un studiu privind viteza de conducere intracardiacă efectuat la subiecţi sănătoşi a demonstrat că retigabina crescută treptat până la doze de 1.200 mg/zi a determinat o prelungire a intervalului QT. La trei ore de la administrare a fost observată o creştere medie a intervalului QT corectat individual (QTcI) de până la 6,7 ms (limită superioară de 95% IÎ unilateral 12,6 ms). Se recomandă precauţie atunci când se prescrie Trobalt concomitent cu medicamente despre care se ştie că pot prelungi intervalul QT şi la pacienţi cu istoric cunoscut de prelungire a intervalului QT, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie ventriculară, hipokaliemie sau hipomagneziemie şi atunci când se iniţiază tratamentul la pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi peste.
La aceşti pacienţi se recomandă efectuarea unei electrocardiograme (ECG) înainte de inţierea tratamentului cu Trobalt şi la cei cu valori iniţiale ale intervalului QT corectat >440ms, se va efectua ECG în momentul atingerii dozei de întreţinere.
Tulburări psihice
În studiile clinice controlate cu retigabină au fost raportate stare confuzională, tulburări psihotice şi halucinaţii. Aceste reacţii au apărut în general în primele 8 săptămâni de tratament şi au determinat frecvent întreruperea terapiei la pacienţii respectivi. Se recomandă ca pacienţii să fie avertizaţi cu privire la riscul de apariţie a acestor reacţii posibile.
Riscul suicidar
Ideaţia şi comportamentul suicidar au fost raportate la pacienţi trataţi cu medicamente anti-epileptice pentru o serie de indicaţii. O meta-analiză a studiilor randomizate, placebo-controlate cu medicamente anti-epileptice a demonstrat de asemenea un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei şi comportamentului suicidar. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut, iar datele existente nu exclud posibilitatea unui risc crescut pentru Trobalt.
De aceea, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semnele ideaţiei şi comportamentelor suicidare şi trebuie luat în considerare tratamentul adecvat. Pacienţii (şi aparţinătorii acestora) trebuie avertizaţi să solicite sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor ideaţiei şi comportamentelor suicidare.
Vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste)
Pacienţii vârstnici pot avea risc crescut de evenimente la nivelul sistemului nervos central, de retenţie urinară şi fibrilaţie atrială. Trobalt trebuie folosit cu precauţie la acest grup de vârstă şi se recomandă o doză iniţială şi de întreţinere redusă.
Crize convulsive de rebound
Similar altor medicamente anti-epileptice, terapia cu Trobalt trebuie întreruptă progresiv pentru a reduce riscul de apariţie a crizelor convulsive de rebound. Se recomandă ca doza de Trobalt să fie redusă pe durata a cel puţin 3 săptămâni, cu excepţia cazului în care aspectele legate de siguranţă impun oprirea bruscă a terapiei.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Reacţii adverse cum ar fi ameţelile, somnolenţa, diplopia şi vederea înceţoşată au fost raportate în studiile clinice controlate, mai ales în perioada de stabilire treptată a dozei. Se recomandă ca pacienţii să fie avertizaţi cu privire la riscul apariţiei acestor reacţii adverse în momentul iniţierii tratamentului şi după fiecare etapă de creştere a dozei şi să fie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până nu îşi dau seama de modul în care îi afectează terapia cu Trobalt.

Deoarece există variaţii individuale ale răspunsului la terapia cu orice medicament antiepileptic, se recomandă ca medicii să discute cu pacienţii aspectele specifice relaţiei dintre epilepsie şi capacitatea de a conduce vehicule.

Reacții adverse ale Trobalt 50 mg comprimate filmate:

În datele referitoare la siguranţă cumulate din trei studii multicentrice, randomizate, dublu-orb, placebo-controlate, reacţiile adverse au fost în general uşoare până la moderate ca intensitate, şi au fost cel mai frecvent raportate în primele 8 săptămâni de tratament. S-a constatat că există o relaţie dependentă de doză pentru ameţeli, somnolenţă, stare confuzională, afazie, anomalii de coordonare, tremor, tulburări de echilibru, afectarea memoriei, tulburări de mers, vedere înceţoşată şi constipaţie.
Reacţiile adverse cel mai frecvent incriminate de întreruperea tratamentului au fost ameţelile, somnolenţa, fatigabilitatea şi starea confuzională.
Următoarea convenţie a fost folosită pentru clasificarea reacţiilor adverse:
Foarte frecvente: ≥1/10
Frecvente: ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: ≥1/1.000 şi <1/100
Rare: ≥1/10.000 şi <1/1.000
Foarte rare: <1/10.000.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Aparate, sisteme şi organe
Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Creştere în greutate
Creşterea apetitului
Tulburări psihice
Stare confuzională
Tulburări psihotice
Halucinaţii
Dezorientare
Anxietate
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
Somnolenţă1
Amnezie1
Afazie
Anomalii de Hipokinezie
Aparate, sisteme şi organe
Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente
coordonare1
Vertij1
Parestezii
Tremor1
Tulburări de echilibru1
Afectarea memoriei1
Disfazie
Disartrie
Tulburări de atenţie
Tulburări de mers1
Mioclonii
Tulburări oculare
Modificari de pigmentaţie (decolorare) a ţesuturilor oculare, inclusiv a retinei, au fost observate după câţiva ani de tratament. Unele dintre aceste rapoarte au fost asociate cu diminuarea acuităţii vizuale.
Diplopie
Vedere înceţoşată
Tulburări gastro-intestinale
Greaţă
Constipaţie
Dispepsie
Xerostomie
Disfagie
Tulburări hepatobiliare
Creşterea valorilor testelor funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
A fost observată decolorarea albastră-gri a unghiilor, buzelor şi/sau pielii, în general la doze mai mari şi după câţiva ani de tratament.
Erupţie cutanată
Hiperhidroză
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Disurie
Dificultate de iniţiere a jetului urinar
Hematurie
Cromaturie
Retenţie urinară
Nefrolitiază
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitate
Astenie
Stare generală de rău
Edem periferic
1 Datele obţinute de la pacienţii vârstnici arată faptul că aceştia sunt mai predispuşi la anumite reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Reacţiile adverse corelate cu disfuncţia micţională, inclusiv retenţie urinară, au fost raportate la 5% dintre pacienţii trataţi cu retigabină din setul de date cumulate privind siguranţa. Majoritatea evenimentelor au apărut în primele 8 săptămâni de tratament şi nu a existat o relaţie doză-dependentă evidentă.
La pacienţii trataţi cu retigabină din setul de date cumulate au fost raportate stare confuzională la 9% dintre pacienţi, halucinaţii la 2% dintre pacienţi şi tulburări psihotice la 1% dintre pacienţi (vezi pct. 4.4). Majoritatea reacţiilor adverse au apărut în primele 8 săptămâni de tratament şi doar pentru starea confuzională a existat o relaţie dependentă de doză.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

Supradozajul:

Simptome şi semne
Nu există experienţă suficientă în ceea ce priveşte supradozajul cu retigabină.
În studiile clinice a fost raportat supradozajul cu doze de retigabină care au depăşit 2.500 mg/zi. În plus faţă de reacţiile adverse observate la doze terapeutice, simptomele supradozajului cu retigabină au inclus agitaţie, comportament agresiv şi iritabilitate. Nu s-au raportat sechele.
Într-un studiu efectuat la voluntari, aritmia cardiacă (stopul cardiac/asistola sau tahicardia ventriculară) a apărut la doi subiecţi în primele 3 ore după administrarea unei doze unice de 900 mg retigabină. Aritmiile au dispărut spontan şi ambii voluntari s-au recuperat fără sechele.
Tratament
În cazul unui supradozaj, se recomandă ca pacientul să primească terapie suportivă adecvată conform necesităţilor clinice, inclusiv monitorizarea prin electrocardiograme (ECG). Managementul ulterior trebuie efectuat conform recomandărilor centrului naţional de toxicologie, acolo unde acesta există.
S-a demonstrat că hemodializa scade cu aproximativ 50% concentraţiile plasmatice ale retigabinei si ale metabolitului N-acetilat (NAMR).

Interacțiuni cu alte medicamente:

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
Alte medicamente anti-epileptice
Datele in vitro au indicat un potenţial redus de interacţiune cu alte medicamente anti-epileptice. De aceea, potenţialul de interacţiune cu alte medicamente a fost evaluat pe baza unei analize cumulate a studiilor clinice şi deşi nu este considerată la fel de robustă ca şi studiile clinice individuale privind interacţiunile, rezultatele susţin datele obţinute in vitro.
Pe baza acestor date cumulate, retigabina nu a determinat efecte semnificative din punct de vedere clinic asupra concentraţiilor plasmatice minime ale următoarelor medicamente anti-epileptice:
- carbamazepină, clobazam, clonazepam, gabapentină, lamotrigină, levetiracetam, oxcarbazepină, fenobarbital, fenitoină, pregabalină, topiramat, valproat, zonisamidă.
În plus, pe baza datelor cumulate, nu au existat efecte semnificative din punct de vedere clinic ale următoarelor medicamente anti-epileptice asupra farmacocineticii retigabinei:
- lamotrigină, levetiracetam, oxcarbazepină, topiramat, valproat.
Această analiză a demonstrat de asemenea absenţa efectelor semnificative din punct de vedere clinic ale inductorilor (fenitoină, carbamazepină şi fenobarbital) asupra clearance-ului retigabinei.
Cu toate acestea, datele referitoare la starea de echilibru obţinute de la un număr mic de pacienţi din studii de fază II restrânse au indicat faptul că:
- fenitoina poate reduce expunerea sistemică la retigabină cu 35%
- carbamazepina poate reduce expunerea sistemică la retigabină cu 33%.
Interacţiunea cu digoxină
Date dintr-un studiu in vitro au demonstrat că metabolitul N-acetil al retigabinei (MNAR) a inhibat transportul mediat de glicoproteina P al digoxinei într-un mod dependent de concentraţie.
Pe baza unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi, dozele terapeutice de Trobalt (600-1200 mg/zi) au condus la o creştere mică (8-18%) a ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice) a digoxinei în urma administrării unei doze unice orale de digoxină. Creşterea nu a părut a fi corelată cu doza de Trobalt şi nu este considerată relevantă clinic. Nu a fost înregistrată nicio schimbare semnificativă în Cmax a digoxinei. Nu este necesară o ajustare a dozelor de digoxină.
Interacţiunea cu anestezice
Trobalt poate creşte durata anesteziei induse de unele anestezice (de exemplu tiopental sodic).
Interacţiunea cu alcool etilic
Administrarea concomitentă de etanol (1,0 g/kg) cu retigabină (200 mg) a determinat un grad mai mare de înceţoşare a vederii la voluntari sănătoşi. Se recomandă ca pacienţii să fie avertizaţi cu privire la efectele posibile asupra vederii pe care le poate avea administrarea Trobalt concomitent cu consumul de alcoolul etilic.
Analize de laborator
S-a demonstrat că retigabina interferă cu rezultatele analizelor clinice de laborator ale bilirubinei serice şi urinare, ceea ce poate duce la obţinerea unor valori fals crescute.
Contraceptive orale
În cazul administrării de doze de retigabină de până la 750 mg/zi nu s-a înregistrat niciun efect semnificativ clinic al retigabinei asupra farmacocineticii estrogenului (etinil estradiol) sau progesteronului (noretindron), componente ale medicamentelor contraceptive orale. În plus, nu s-a înregistrat niciun efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii retigabinei în cazul administrării acesteia concomitent cu medicamentele contraceptive orale cu combinaţii în concentraţii scăzute ale substanţelor active.

Administrarea de Trobalt 50 mg comprimate filmate în sarcină / alaptare:

Sarcina
Riscul corelat cu administrarea medicamentelor anti-epileptice în general
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să fie sfătuite de un specialist. Necesitatea tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie analizată atunci când o femeie intenţionează să rămână gravidă. La femeile tratate pentru epilepsie, întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie evitată deoarece acest lucru poate duce la reapariţia crizelor convulsive care ar putea avea consecinţe grave pentru femeie şi pentru făt.
Riscul de malformaţii congenitale este crescut de 2-3 ori la copil în cazul în care mama urmează terapie cu medicamente antiepileptice comparativ cu incidenţa estimată în populaţia generală, de aproximativ 3%. Malformaţiile raportate cel mai frecvent sunt labioschizis, malformaţii cardiovasculare şi defecte de tub neural. Terapia cu mai multe medicamente antiepileptice este asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale decât monoterapia şi de aceea, de câte ori este posibil, trebuie utilizată monoterapia.
Riscul corelat cu administrarea Trobalt
Datele provenite din utilizarea retigabinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale sunt insuficiente pentru evidenţierea efectelor toxice asupra funcţiei de reproducere deoarece concentraţiile plasmatice atinse în aceste studii au fost mai mici decât cele obţinute la om cu dozele recomandate (vezi pct. 5.3). Într-un studiu asupra dezvoltării la puii femelelor de şobolan tratate cu retigabină în timpul gestaţiei, a existat o întârziere a dezvoltării reacţiei de răspuns la zgomot neaşteptat (vezi pct. 5.3). Semnificaţia clinică a acestei observaţii nu este cunoscută.
Trobalt nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă retigabina se excretă în laptele uman. Studiile la animale au evidenţiat excreţia
retigabinei şi/sau a metaboliţilor acesteia în lapte. Trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a continua tratamentul cu Trobalt având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu Trobalt pentru femeie.
Fertilitatea
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte induse de tratamentul cu retigabină asupra fertilităţii. Însă concentraţiile plasmatice obţinute în aceste studii au fost mai mici decât cele obţinute la om cu dozele recomandate.
Efectul retigabinei asupra fertilităţii la om nu a fost stabilit.

Prezentare ambalaj:

Comprimate 50 mg:
Comprimate filmate rotunde, de culoare mov, marcate cu „RTG 50” pe una dintre feţe.

Comprimate 50 mg (ambalaje pentru terapia de întreţinere):
Blistere opace din PVC-PVDC-aluminiu. Ambalaje care conţin 21, 84 sau 168 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Condiții de păstrare:

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Alte medicamente cu substanța activă retigabinum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Trobalt 50 mg comprimate filmate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Trobalt 50 mg comprimate filmate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!