Prospect Vidotin 4 mg, comprimate

Substanța activă: perindoprilum

Producator: Gedeon Richter SA Romania

Clasa ATC: [C09AA]: sistem cardiovascular >> produse active pe sistemul renina-angiotensina >> inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei >> inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

Categoria: Hipertensiunea arteriala - HTA

Indicații Vidotin 4 mg, comprimate:

- Hipertensiune arterială esenţială
- Insuficienţă cardiacă

Contraindicații:

- Hipersensibilitate la perindopril, la oricare alt inhibitor al ECA sau la oricare dintre excipienţi
- Antecedente de edem angioneurotic (edem Quincke) asociat cu terapia anterioară cu inhibitor al ECA - Edem angioneurotic ereditar sau idiopatic
- Sarcină şi alăptare

Administrare Vidotin 4 mg, comprimate:

Administrare orală. Ingestia de alimente scade conversia perindopril la perindoprilat. Deşi acest lucru nu s-a dovedit a fi semnificativ clinic, se recomandă ca Vidotin să fie administrat inainte de masă.
Hipertensiune arterială În hipertensiunea arterială esenţială, doza iniţială recomandată este de 4 mg (perindopril terţ-butilamină), administrat o dată pe zi, dimineaţa. După o lună de tratament, doza poate fi crescută la 8 mg (perindopril terţ-butilamină) o dată pe zi. În cazul pacienţilor care au fost trataţi anterior cu un diuretic, hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară după administrarea primei doze de medicament, mai ales in cazul pacienţilor cu depleţie salină (hiponatremie) şi/sau hipovolemie, determinate de tratamentul anterior cu diuretic. Diureticul trebuie intrerupt cu 2-3 zile inaintea iniţierii tratamentului cu perindopril; in cazul pacienţilor la care nu se poate intrerupe tratamentul cu diuretic, tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg (perindopril terţ-butilamină). Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate. Schema de tratament trebuie ajustată in funcţie de răspunsul tensiunii arteriale la tratament. Pacienţii cu un sistem renină-angiotensină-aldosteron puternic activat [in special hipertensiune arterială renovasculară, depleţie salină (hiponatremie) şi/sau hipovolemie, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă] pot să prezinte hipotensiune arterială simptomatică, marcată, după administrarea primei doze de perindopril. Se recomandă inceperea tratamentului cu o doză de 2 mg (perindopril terţ-butilamină) pe zi, sub supraveghere medicală, iar doza va fi ajustată in funcţie de răspunsul pacientului. La pacienţii vârstnici tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg (perindopril terţ-butilamină) pe zi, doză ce poate fi crescută progresiv până la 4 mg după o lună de tratament; ulterior, dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 8 mg pe zi, in funcţie de capacitatea de funcţionare a rinichilor. Insuficienţă cardiacă Se recomandă ca Vidotin 4 mg, comprimate, care in general se asociază cu un diuretic care nu economiseşte potasiu şi/sau digoxină şi/sau un betablocant, să fie introdus sub strictă supraveghere medicală, cu o doză iniţială recomandată de 2 mg (perindopril terţ-butilamină), administrat dimineaţa. Această doză poate fi crescută cu 2 mg, la un interval de cel puţin 2 săptămâni până la 4 mg (perindopril terţ-butilamină), o dată pe zi, dacă această doză este bine tolerată. Doza va fi ajustată in funcţie de răspunsul pacientului la tratament. În insuficienţa cardiacă severă şi la pacienţii consideraţi cu risc crescut (pacienţi cu insuficienţă renală, predispuşi la tulburări electrolitice, pacienţi trataţi concomitent cu diuretice şi/sau vasodilatatoare), tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică (de exemplu pacienţi cu depleţie salină cu sau fără hiponatremie, pacienţi cu hipovolemie, pacienţi trataţi cu doze mari de diuretice) aceste condiţii clinice trebuie corectate, dacă este posibil, inainte de iniţierea terapiei cu perindopril. Similar altor inhibitori ai ECA, tensiunea arterială şi funcţia renală trebuie atent monitorizate, inainte şi in timpul tratamentului cu Vidotin. De asemenea, trebuie monitorizată potasemia. În studiile clinice efectuate cu inhibitori ai ECA, placebo controlate, prima administrare a 2 mg (perindopril terţ-butilamină) la pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară sau moderată nu a fost asociată cu reducerea semnificativă a tensiunii arteriale, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. Insuficienţă renală La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, doza de perindopril trebuie ajustată in funcţie de gradul insuficienţei renale. La aceşti pacienţi, supravegherea medicală va include monitorizarea potasemiei şi creatininemiei.

Se recomandă următoarele doze: Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza recomandată Clcrâ‰¥60 4 mg pe zi 30< Clcr<60 2 mg pe zi 15< Clcr<30 2 mg o dată la 2 zile Pacienţi hemodializaţi*) Clcr<15 2 mg, in ziua efectuării dializei, după şedinţa de dializă *) Clearance-ul de dializă al perindoprilatului este de 70 ml/min. Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică . Copii şi adolescenţi Deoarece la copii şi adolescenţi siguranţa şi eficacitatea administrării de perindopril nu au fost studiate, nu se recomandă utilizarea Vidotin la această grupă de vârstă.

Compoziție Vidotin 4 mg, comprimate:

Fiecare comprimat conţine perindopril terţ-butilamină 4 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 60,3 mg

Atenționări:

Hipotensiune arterială simptomatică Hipotensiunea arterială simptomatică este rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. La pacienţii hipertensivi trataţi cu perindopril, hipotensiunea arterială este posibil să apară mai ales în cazul în care pacientul prezintă depleţie hipovolemică (de exemplu, terapie cu diuretice, dietă hiposodată, dializă, diaree sau vărsături) sau hipertensiune arterială severă dependentă de renină . În cazul pacienţilor cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, iniţierea tratamentului şi ajustarea dozelor trebuie făcute sub monitorizare strictă. O abordare terapeutică similară trebuie aplicată şi pacienţilor cu cardiopatii ischemice sau boli cerebrovasculare, la care o scădere bruscă a tensiunii arteriale poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. În cazul în care apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi, dacă este necesar, se administrează perfuzii cu soluţie salină izotonă. Hipotensiunea arterială tranzitorie, ca răspuns la tratament, nu reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea dozelor următoare, care, în mod normal, se pot administra fără complicaţii, în momentul în care presiunea arterială a crescut în urma creşterii volemiei. Pacienţi cu insuficienţă cardiacă Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă asociată sau nu cu insuficienţă renală. Acest lucru este posibil să apară mai ales la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, ca urmare a administrării de doze mari de diuretice de ansă, hiponatremiei sau insuficienţei renale. La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care au tensiune arterială normală sau mică, administrarea de perindopril poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect poate fi anticipat şi, în general, nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie monitorizată funcţia renală .
Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică Similar altor inhibitori ai ECA, perindopril trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu stenoză a valvei mitrale şi obstrucţie a ejecţiei din ventriculul stâng cum sunt stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică. Insuficienţă renală Perindopril trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală. Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice ale potasiului, creatininei şi acidului uric (vezi pct. 4.2). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, hipotensiunea arterială determinată de iniţierea tratamentului cu inhibitori ai ECA poate duce, ulterior, la instalarea insuficienţei renale. În aceste cazuri s-a raportat insuficienţă renală acută, în general, reversibilă. În cazul unor pacienţi cu stenoză arterială renală bilaterală sau cu stenoză arterială renală pe rinichi unic, care au fost trataţi cu inhibitori ai ECA, s-a semnalat creşterea concentraţiei plasmatice a ureei şi creatininei, în general, reversibile după întreruperea tratamentului. Acest lucru este întâlnit mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală. Dacă este prezentă, de asemenea, hipertensiunea renovasculară, există risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală, cu cele mai mici doze şi cu o atentă creştere gradată a acestora. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor care să determine instalarea situaţiilor de mai sus, acesta trebuie întrerupt, iar funcţia renală trebuie monitorizată atent în timpul primei săptămâni de tratament cu perindopril. La unii pacienţi hipertensivi, care aparent nu prezentau boli vasculare renale preexistente, s-a produs creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei, în general, uşoare şi tranzitorii, în special când perindoprilul a fost administrat concomitent cu un diuretic. Acest lucru este de aşteptat să apară mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. Poate fi necesară reducerea dozelor şi/sau întreruperea tratamentului cu diuretic şi/sau perindopril.
Vârstnici La pacienţii vârstnici se recomandă evaluarea funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitori ai ECA, deoarece unii dintre pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la tratamentul cu inhibitori ai ECA. Pacienţi cu transplant renal Deoarece nu există experienţă privind utilizarea perindoprilui la pacienţii cu transplant renal recent, administrarea perindoprilului nu este recomandată la această grupă de pacienţi. Hipersensibilitate/edem angioneurotic Edemul angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui a fost rar raportat la pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, incluzând perindopril. Acest lucru poate să apară în orice moment al tratamentului. În aceste cazuri, tratamentul cu perindopril trebuie întrerupt imediat, trebuie instituite un tratament adecvat iar pacientul va fi monitorizat până la dispariţia completă a simptomelor, înainte de externare. Chiar şi în cazurile în care este implicat numai edemul limbii, fără probleme respiratorii, pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie îndelungată, deoarece tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi ineficace. Foarte rar, au fost raportate cazuri letale în cazul edemului angioneurotic asociat cu edem laringian sau edem al limbii. Pacienţii care prezintă edeme ale limbii, glotei sau laringelui pot prezenta obstrucţii ale căilor respiratorii, mai ales cei trataţi prin intervenţii chirurgicale la acest nivel. În astfel de cazuri trebuie instituite rapid măsuri de urgenţă. Acestea pot include administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebuie menţinut sub monitorizare medicală strictă, până la dispariţia completă şi susţinută a simptomelor. Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic, fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai ECA, pot să aibă un risc crescut de a dezvolta aceste reacţii la administrarea de inhibitori ai ECA
La pacienţii la care s-a administrat tratament cu inhibitori ai ECA s-a raportat edem angioneurotic intestinal. Aceşti pacienţi au prezentat dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături); în unele cazuri nu a existat în antecedente edem angioneurotic facial şi valorile esterazei C1 au fost normale. Edemul angioneurotic a fost diagnosticat prin investigaţii care au inclus tomografia computerizată abdominală sau ecografia sau în timpul intervenţiei chirurgicale, iar simptomele au dispărut după întreruperea administrării inhibitorului ECA. Edemul angioneurotic intestinal trebuie inclus în cadrul diagnosticului diferenţial, la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA care prezintă dureri abdominale. Reacţii anafilactoide la pacienţii hemodializaţi La pacienţii trataţi prin hemodializă în cadrul căreia se utilizează membrane cu flux mare (de exemplu AN 69), trataţi concomitent cu inhibitori ai ECA, au fost raportate reacţii anafilactoide. În cazul acestor pacienţi trebuie luată în considerare efectuarea dializei cu alt tip de membrane sau tratamentul cu alte clase de medicamente antihipertensive. Reacţii anafilactoide în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL) Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL) cu sulfat de dextran au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care pun viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA înaintea fiecărei proceduri de afereză. Tratament de desensibilizare Pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (de exemplu, cu venin de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide susţinute. La aceşti pacienţi aceste reacţii au putut fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA, dar au reapărut la readministrarea accidentală a acestor medicamente. De aceea, inhibitorii ECA trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii alergici în tratament de desensibilizare şi sunt contraindicaţi în timpul imunoterapiei antiveninoase.
Insuficienţă hepatică Foarte rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icter colestatic sau hepatită şi a evoluat până la necroză fulminantă şi, uneori, deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează perindopril şi dezvoltă icter sau la care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu perindopril trebuie întrerupt şi se va institui supraveghere medicală adecvată. Neutropenie/agranulocitoză/trombocitopenie/anemie La pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA au fost raportate neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie. Neutropenia este rară la pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alte complicaţii. Neutropenia şi agranulocitoza sunt reversibile după întreruperea tratamentului cu inhibitor al ECA. Perindoprilul trebuie administrat cu deosebită precauţie la pacienţii cu boli vasculare de colagen (de exemplu, lupus eritematos sistemic, sclerodermie), la pacienţii trataţi cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamidă sau la pacienţii care prezintă o combinaţie a acestor factori de risc, mai ales în cazul unei insuficienţe renale preexistente. Unii din aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave, care, în câteva cazuri, nu au răspuns la terapia intensivă cu antibiotice. Este recomandată monitorizarea regulată a numărului de celule albe pentru toţi pacienţii, dar mai frecvent pentru cei care prezintă factori de risc. Pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al unei infecţii. La pacienţii cu deficit congenital de G6-PD s-a constatat apariţia ocazională a anemiei hemolitice. Rasă Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de producere a edemului angioneurotic la pacienţii de rasă neagră decât la pacienţii din celelalte rase.
Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii de rasă neagră decât la celelalte rase, posibil datorită prevalenţei mai mari a valorilor mici de renină la populaţia de rasă neagră hipertensivă. Tuse S-a raportat tuse în legătură cu utilizarea inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Inducerea tusei de către inhibitorul ECA trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei. Intervenţii chirurgicale/anestezie La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială, perindoprilul poate bloca formarea de angiotensină II, consecutiv eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că este consecinţa acestui mecanism, se poate corecta prin expansiune volemică. Hiperpotasemie Creşterea potasemiei a fost raportată la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând perindopril. Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperpotasemie sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei trataţi concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente care conţin potasiu sau substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu ori pacienţi trataţi cu alte medicamente asociate cu creşterea potasemiei (de exemplu, heparina). Dacă tratamentul concomitent cu medicamentele menţionate anterior este absolut necesar, se recomandă monitorizarea regulată a potasemiei (vezi pct. 4.5). Pacienţi cu diabet zaharat În cazul pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, trebuie monitorizată strict glicemia în timpul primei luni de tratament cu inhibitor al ECA
Litiu În general, nu este recomandată asocierea litiului şi perindoprilului (vezi pct. 4.5). Suplimente cu potasiu, diuretice care economisesc potasiul, substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu Cu toate că în cadrul studiilor clinice cu inhibitori ai ECA, de regulă, potasemia rămâne în limitele valorilor normale, în cazul unor pacienţi a apărut hiperpotasemie. Factorii de risc care contribuie la apariţia hiperpotasemiei sunt insuficienţa renală, diabetul zaharat, consumul concomitent de diuretice care economisesc potasiul (de exemplu, spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimente cu potasiu sau substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu. Utilizarea suplimentelor care conţin potasiu, diureticelor care economisesc potasiul sau substituenţilor sărurilor pe bază de potasiu, mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală, poate determina o creştere semnificativă a potasemiei. Dacă perindoprilul este administrat cu un diuretic care elimină potasiul, hipopotasemia indusă de diuretic poate fi ameliorată. Proteinurie Proteinuria poate să apară, în special, la pacienţii cu disfuncţie renală preexistentă sau la administrarea unor doze mari de IECA. Deoarece Vidotin conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Perindoprilul poate determina reacţii adverse cum sunt ameţeală şi oboseală, şi, în consecinţă, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată.

Supradozajul:

Simptome La om, sunt disponibile date limitate cu privire la supradozaj. Simptomele supradozajului cu inhibitori ECA pot să includă hipotensiune arterială severă, şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse. Tratament În cazul unui supradozaj sau al unei intoxicaţii, tratamentul depinde de modul şi timpul de la ingestie şi de tipul şi severitatea simptomelor. În plus faţă de măsurile generale (impiedicarea adsorbţiei prin lavaj gastric şi administrarea de cărbune activat, accelerarea tranzitului intestinal prin administrarea de sulfat de sodiu), trebuie monitorizaţi parametrii vitali şi trebuie aplicate măsuri de susţinere a funcţiilor vitale, uneori fiind necesare măsuri de terapie intensivă. Perindoprilul poate fi eliminat prin dializă (vezi pct. 4.4, Reacţii anafilactoide la pacienţii hemodializaţi). În cazul producerii hipotensiunii arteriale, pacientul trebuie aşezat in clinostatism, iar ca primă măsură este necesară substituţia volemică cu soluţie salină. Dacă răspunsul este inadecvat, se pot administra. catecolamine intravenos. Se poate lua in considerare şi tratamentul cu angiotensină II. În cazul unei bradicardii refractare, trebuie instituit tratament cu pacemaker. Este esenţială monitorizarea constantă a balanţei hidro-electrolitice şi acido-bazice, glicemiei şi a fluxului urinar. În caz de hipopotasemie este necesar aport de potasiu.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Asocieri nerecomandate Diuretice care economisesc potasiul şi suplimente de potasiu Inhibitorii ECA atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice. Diureticele care economisesc potasiul (de exemplu, spironolactonă, triamteren, amilorid), suplimente de potasiu sau substituenţi ai sărurilor ce conţin potasiu pot determina creşteri semnificative ale potasemiei. În caz de hipopotasemie diagnosticată, manifestă clinic, dacă se impune administrarea concomitentă de inhibitori ECA şi diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu sau substituenţi ai sărurilor ce conţin potasiu, se recomandă precauţie şi monitorizarea frecventă a potasemiei. Asocieri care necesită precauţie Diuretice Când se adaugă un diuretic la schema terapeutică a unui pacient tratat cu perindopril, de regulă, efectul antihipertensiv este aditiv. Pacienţii trataţi deja cu diuretice, in special cei la care tratamentul cu diuretic s-a instituit recent, pot prezenta, ocazional, o scădere marcată a tensiunii arteriale atunci când se adaugă perindopril. Posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale simptomatice induse de perindopril poate fi redusă prin intreruperea administrării diureticului inainte de iniţierea tratamentului cu perindopril.
Litiu Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA şi litiu poate reduce excreţia litiului. Concentraţia plasmatică a litiului trebuie monitorizată frecvent. Antidiabetice Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu medicamente antidiabetice (insulină sau antidiabetice orale) poate determina creşterea efectului de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mult mai probabil să apară in primele săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate determina reducerea suplimentară a tensiunii arteriale .
Alte medicamente antihipertensive Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul hipotensiv al perindoprilului. Administrarea concomitentă cu trinitratul de gliceril şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare, poate determina reducerea suplimentară a tensiunii arteriale. Alopurinol Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu alopurinol creşte riscul de insuficienţă renală şi poate creşte riscul de leucopenie.
Procainamidă, citostatice sau medicamente imunosupresoare Administrarea concomitentă cu inhibitori ai ECA poate determina creşterea riscului de leucopenie. Asocieri care trebuie luate in considerare Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic â‰¥3 g pe zi Administrarea cronică de AINS poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorului ECA. AINS şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv de creştere a potasemiei şi pot determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte sunt, in general, reversibile. Rar, poate să apară insuficienţă renală acută, mai ales in cazul pacienţilor cu funcţie renală afectată, cum sunt vârstnicii sau pacienţii deshidrataţi.
Antiacide Dacă sunt administrate concomitent, medicamentele antiacide reduc biodisponibilitatea inhibitorilor ECA. Simpatomimetice Simpatomimeticele pot reduce efectului hipotensiv al inhibitorilor ECA; pacienţii trebuie monitorizaţi atent. Ciclosporină Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu ciclosporină creşte riscul de insuficienţă renală şi hiperpotasemie. Lovastatină Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu lovastatină creşte riscul de hiperpotasemie. Alte interacţiuni Alcool etilic Ingestia de alcool etilic in timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA creşte efectul hipotensiv al acestora. Alimente Ingestia concomitentă de alimente scade conversia perindoprilului la perindoprilat. Deşi acest efect nu s-a dovedit a fi semnificativ clinic, se recomandă ca Vidotin să fie administrat inainte de masă.

Administrarea de Vidotin 4 mg, comprimate în sarcină / alaptare:

Sarcină Perindopril nu trebuie utilizat in timpul primului trimestru de sarcină. Când o sarcină este planificată sau confirmată, trecerea la un tratament alternativ trebuie iniţiată cât mai curând posibil. La om, nu s-au efectuat studii controlate cu inhibitori ai ECA, dar intr-un număr limitat de sarcini, expuse in cursul primului trimestru de sarcină, nu s-a observat apariţia unor malformaţii compatibile cu fetotoxicitatea, după cum se descrie mai jos. Perindopril este contraindicat in timpul trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3). Se cunoaşte faptul că expunerea prelungită la inhibitori ai ECA in timpul trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină, induce fetotoxicitate (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, intârzierea osificării oaselor craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) . Dacă expunerea la perindopril s-a produs in timpul celui de al doilea trimestru de sarcină este recomandată verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Alăptare Excreţia perindoprilului in laptele matern nu este cunoscută. În consecinţă, nu se recomandă alăptarea in timpul tratamentului cu perindopril.

Prezentare ambalaj:

Cutie cu 3 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate

Alte medicamente cu substanța activă perindoprilum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Vidotin 4 mg, comprimate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Vidotin 4 mg, comprimate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!