Prospect Vistide 75 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Acest medicament a fost retras de pe piața din România.

Substanța activă: cidofovirum

Clasa ATC: [J05AB]: antiinfectioase de uz sistemic >> antivirale de uz sistemic >> antivirale actionand direct pe virus >> nucleozide

Indicații Vistide 75 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă:

Vistide este indicat pentru tratamentul retinitei cu CMV la adulţi cu sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA) şi fără disfuncţie renală. Vistide trebuie utilizat numai dacă alte medicamente nu sunt considerate adecvate.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activǎ sau la oricare dintre excipienţi.
Administrarea cidofovir este contraindicată la pacienţi care nu pot fi trataţi cu probenecid sau alte medicamente conţinând derivaţi sulfataţi.
Vistide este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală.
Este contraindicată administrarea concomitentă de Vistide şi alte medicamente potenţial nefrotoxice.
Este contraindicată injectarea directă intraoculară a Vistide; injectarea directă poate fi asociată cu scăderea semnificativă a presiunii intraoculare şi afectarea vederii.

Administrare Vistide 75 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă:

Tratamentul trebuie prescris de un medic cu experienţă în tratamentul infecţiilor cu HIV.
Înainte de fiecare administrare a Vistide, trebuie investigate valorile creatininemiei şi proteinuria.
Vistide trebuie administrat împreunǎ cu probenecid oral şi soluţie salină intravenoasǎ, conform descrierii de mai jos.
Doze
Adulţi
Tratamentul de inducţie. Doza recomandată de cidofovir este 5 mg/kg (administrat în perfuzie intravenoasă cu o viteză constantă timp de o oră), administrată o dată pe săptămână, timp de două săptămâni consecutive.
Tratamentul de întreţinere. Începând de la două săptămâni după finalizarea tratamentului de inducţie, doza de întreţinere recomandată de cidofovir este de 5 mg/kg (administrat în perfuzie intravenoasă cu o viteză constantă timp de o oră), administrată o dată la două săptămâni.
Întreruperea tratamentului de întreţinere cu cidofovir se va decide în conformitate cu recomandările locale privind abordarea clinică a pacienţilor infectaţi cu HIV.
Vârstnici
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea Vistide în tratamentul bolii CMV la pacienţii cu vârste peste 60 de ani. Deoarece persoanele vârstnice au frecvent funcţie glomerulară redusă, trebuie acordată o atenţie specială evaluării funcţiei renale înainte şi în timpul administrării Vistide.
Insuficienţa renală
Insuficienţa renală [clearance-ul creatininei ≤ 55 ml/min sau proteinurie ≥ 2+ (≥ 100 mg/dl)] reprezintă o contraindicaţie pentru utilizarea Vistide.
Insuficienţa hepatică
La pacienţii cu afectare hepatică nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea Vistide, astfel încât trebuie utilizat cu precauţie la acest grup de pacienţi.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea Vistide la copii cu vârsta sub 18 ani. Nu există date disponibile. Vistide nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Precauţii care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului:
Se recomandă măsuri de precauţie adecvate, incluzând utilizarea echipamentului de siguranţă adecvat pentru prepararea, administrarea şi eliminarea Vistide. Prepararea soluţiei reconstituite de Vistide
trebuie efectuată într-o hotă de siguranţă biologică, cu flux laminar. Persoana care prepară soluţia reconstituită trebuie să poarte mănuşi chirurgicale, ochelari de protecţie şi un halat de tip chirurgical, închis în faţă, cu manşete strânse. Dacă Vistide vine în contact cu tegumentele, acestea trebuie spălate şi clătite cu apă din abundenţă.
Vistide este destinat numai administrării sub formă de perfuzie intravenoasă. Doza, frecvenţa administrării şi viteza de perfuzie recomandate nu trebuie depăşite. Anterior administrării, Vistide trebuie diluat în 100 ml soluţie salină izotonă 0,9%. Întregul volum trebuie perfuzat pacientului, intravenos, cu o viteză constantă timp de o oră, utilizând o pompă standard de perfuzie. Pentru a
minimaliza potenţialul de nefrotoxicitate, înaintea fiecărei perfuzii de Vistide trebuie administrate probenecid pe cale orală şi hidratare intravenoasă cu soluţie salină izotonă 0,9%.

Compoziție Vistide 75 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă:

Fiecare ml conţine cidofovir anhidru 75 mg. Fiecare flacon conţine cidofovir anhidru 375 mg/5 ml ca substanţă activă.
Excipienţi:
Fiecare flacon conţine aproximativ 2,5 mmol (sau 57 mg) sodiu per flacon (5 ml), intrând în compoziţia excipienţilor.

Lista excipientilor:
Hidroxid de sodiu
Acid clorhidric
Apă pentru preparate injectabile

Precauții:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Cidofovirul are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reacţiile adverse, cum ar fi astenia, pot să apară în timpul tratamentului cu cidofovir. Medicul este sfătuit să discute cu pacientul acest aspect şi pe baza severităţii afecţiunii şi a gradului de toleranţă la medicament, să facă recomandările adecvate pentru fiecare caz.

Atenționări:

Forma farmaceutică a Vistide este destinată numai administrării sub formă de perfuzie intravenoasă şi nu trebuie să fie administrată prin alte metode, incluzând injectarea intraoculară sau administrarea topică. Vistide trebuie administrat perfuzabil în vene cu un flux sangvin adecvat pentru a permite diluţia şi distribuţia rapidă.
Siguranţa şi eficacitatea Vistide nu au fost demonstrate pentru alte boli decât retinita cu CMV la adulţi cu SIDA.
Insuficienţa renală/Hemodializa
Tratamentul cu Vistide nu trebuie iniţiat la pacienţii cu clearance-ul creatininei ≤ 55 ml/min sau proteinurie ≥ 2+ (≥ 100 mg/dl), deoarece nu se cunosc dozele optime de inducţie şi de întreţinere pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă. În astfel de cazuri, nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa cidofovirului.
A fost demonstrat că hemodializa cu flux rapid reduce concentraţiile plasmatice de cidofovir cu aproximativ 75%. Fracţiunea din doză îndepărtată în timpul hemodializei este de 51,9 ± 11,0%.
Nefrotoxicitatea
Nefrotoxicitatea dependentă de doză este toxicitatea majoră care limitează doza de cidofovir administrată. Siguranţa cidofovirului nu a fost evaluată la pacienţi care au fost trataţi cu alte substanţe cu potenţial nefrotoxic cunoscut (de exemplu: tenofovir, aminoglicozide, amfotericină B, foscarnet, pentamidină intravenos, adefovir şi vancomicină).
Vistide nu trebuie administrat concomitent cu medicamente care conţin fumarat de tenofovir disoproxil, datorită riscului apariţiei sindromului Fanconi.
Este recomandată întreruperea administrării medicamentelor potenţial nefrotoxice cu cel puţin 7 zile înainte de debutul tratamentului cu cidofovir.
Pacienţii trataţi cu 3,0 mg/kg, 5,0 mg/kg sau 10 mg/kg, fără administrare concomitentă de probenecid, au dezvoltat semne de afectare celulară tubulară proximală, incluzând glicozurie şi scăderea valorilor serice ale fosfatului, acidului uric şi bicarbonatului şi creşteri ale creatininei serice. Semnele de nefrotoxicitate au fost parţial reversibile, la unii pacienţi. Utilizarea concomitentă de probenecid este
esenţială pentru reducerea nefrotoxicităţii pronunţate a cidofovirului, într-o măsură care permite o balanţă beneficiu/risc acceptabilă pentru tratamentul cu cidofovir.
Prevenirea nefrotoxicităţii
Tratamentul trebuie însoţit de administrarea probenecidului pe cale orală şi de prehidratare salină intravenoasă adecvată pentru informaţii referitoare la obţinerea de probenecid) la fiecare doză de cidofovir. Toate studiile clinice de evaluare a eficacităţii clinice au fost efectuate folosindu-se probenecid concomitent cu cidofovir. Trebuie administrate 2 grame de probenecid cu 3 ore înaintea administrării cidofovirului şi un gram la 2 ore şi din nou la 8 ore după terminarea perfuziei cu durata de o oră (în total 4 grame). Pacienţii trebuie sfătuiţi să mănânce înainte de fiecare doză de probenecid, pentru a scădea riscul apariţiei de greaţă şi/sau vărsături asociate tratamentului cu probenecid. Poate fi necesară utilizarea de antiemetice.
Pentru pacienţii care dezvoltă reacţii alergice sau de hipersensibilitate la probenecid (de exemplu: erupţii cutanate tranzitorii, febră, frisoane şi anafilaxie) trebuie avută în vedere administrarea profilactică sau terapeutică de antihistaminice şi/sau paracetamol, după caz.
Administrarea cidofovirului este contraindicată la pacienţii care nu pot primi probenecid, datorită unei hipersensibilităţi semnificative clinic la substanţa activǎ, la medicament sau la alte medicamente conţinând derivaţi sulfataţi. Nu a fost studiată clinic utilizarea cidofovirului fără administrarea concomitentă a probenecidului. Nu se recomandă efectuarea unui program de desensibilizare la
probenecid.
În plus faţă de probenecid, pacienţii trebuie să primească, în total, un litru de soluţie salină izotonă 0,9% intravenos imediat înaintea fiecărei perfuzii de cidofovir. Pacienţii care pot tolera încărcarea suplimentară cu lichide pot primi până la 2 litri de soluţie salină izotonă 0,9% intravenos la fiecare doză de cidofovir. Primul litru de soluţie salină izotonă 0,9% trebuie perfuzat pe durata de 1 oră
imediat înaintea perfuziei de cidofovir, iar al doilea litru, dacă se administrează, va fi perfuzat pe durata a 1-3 ore începând simultan cu perfuzia de cidofovir sau imediat după perfuzia cu cidofovir.
Tratamentul cu cidofovir trebuie oprit şi este recomandată instituirea hidratării intravenoase dacă creatininemia creşte cu ≥ 44 μmol/l (≥ 0,5 mg/dl) sau în cazul instalării unei proteinurii persistente de ≥ 2+. La pacienţii cu proteinurie ≥ 2+ trebuie instituită hidratarea intravenoasă şi repetată testarea. În cazul în care consecutiv hidratării proteinuria de ≥ 2+ persistă, tratamentul cu cidofovir trebuie oprit.
Continuarea administrării de cidofovir la pacienţii cu proteinurie persistentă ≥ 2+ după hidratare intravenoasă poate conduce la evidenţierea afectării tubulare proximale, inclusiv glicozurie, scăderea valorilor serice ale fosfatului, acidului uric şi bicarbonatului, cu creşteri ale creatininemiei.
Este necesară întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului în cazul unor modificări ale funcţiei renale. Nu a fost încă evaluată balanţa beneficiu/risc în cazul reintroducerii tratamentului cu cidofovir la pacienţii care au fost recuperaţi complet după toxicitate renală asociată tratamentului cu cidofovir.
Supravegherea pacienţilor
Proteinuria pare să fie un indicator timpuriu şi sensibil pentru nefrotoxicitatea indusă de cidofovir. La pacienţii cărora li se administrează cidofovir trebuie evaluate valorile creatininemiei şi ale proteinuriei în probe prelevate în ultimele 24 de ore anterioare administrării fiecărei doze de cidofovir. De asemenea, trebuie efectuată numărătoarea diferenţiată a globulelor albe sanguine înainte de administrarea fiecărei doze de cidofovir.
Evenimente oculare
Pacienţii cǎrora li se administrează cidofovir trebuie îndrumaţi sǎ urmeze un control oftalmologic la intervale regulate având în vedere posibila apariţie a uveitei/iritei sau hipotoniei oculare. În caz de uveită/irită, administrarea cidofovirului trebuie întreruptă, dacă nu se observă un răspuns la tratamentul cu corticosteroizi topici, dacă afecţiunea se agravează sau dacă irita/uveita reapare după un tratament reuşit.
Altele
Cidofovirul trebuie considerat un medicament cu potenţial carcinogen la om.
Trebuie evaluată cu precauţie opţiunea de a administra cidofovir la pacienţii cu diabet zaharat, datorită riscului potenţial crescut de hipotonie oculară.
Pacienţii de sex masculin trebuie informaţi că cidofovirul a determinat scăderea greutăţii testiculelor şi hipospermie la animale. Deşi nu s-au observat în studiile clinice cu cidofovir, este posibil ca astfel de modificări să apară la oameni şi să determine infertilitate. Bărbaţii trebuie sfătuiţi să folosească metode contraceptive de tip barieră în timpul tratamentului şi 3 luni după tratamentul cu cidofovir.
Trebuie continuate precauţiile corespunzătoare pentru prevenirea transmiterii HIV.
Excipienţi
În cazul pacienţilor care urmează un regim alimentar hiposodat trebuie avut în vedere faptul că acest medicament conţine aproximativ 2,5 mmol (sau 57 mg) sodiu per flacon.

Reacții adverse ale Vistide 75 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă:

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse observate în studiile clinice sau raportate după punerea pe piaţă a medicamentului; reacţiile sunt enumerate folosind clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţele sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a medicamentului sunt prezentate în italic.
Reacţii adverse posibil sau probabil determinate de cidofovir, observate în cursul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă a medicamentului

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente neutropenie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente cefalee
Tulburări oculare
Frecvente irită, uveită, hipotonie oculară
Tulburări acustice şi vestibulare
Cu frecvenţă necunoscută diminuarea acuităţii auditive
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente dispnee
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente
Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută
greaţă, vărsături
diaree
pancreatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente alopecie, erupţii cutanate tranzitorii
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
proteinurie, creşterea creatininemiei
insuficienţă renală
sindrom Fanconi dobândit
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente
Frecvente
astenie, febră
frisoane
După punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate cazuri de insuficienţă renală (plus evenimente posibil determinate de insuficienţa renală, cum sunt creşterea creatininemiei, proteinuria, glicozuria), iar unele dintre acestea au fost fatale. De asemenea, au fost raportate cazuri de insuficienţă renală acută după numai una sau două doze de cidofovir.
În cazul apariţiei glicozuriei, a proteinuriei/aminoaciduriei, a hipouricemiei, a hipofosfatemiei şi/sau a hipopotasemiei, trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei unui sindrom Fanconi determinat de cidofovir.
Următorul tabel prezintă reacţiile adverse posibil sau probabil determinate de probenecid, observate în cursul studiilor clinice:
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente cefalee
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente greaţă, vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente erupţii cutanate tranzitorii
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente
Frecvente
febră
astenie, frisoane

În plus, probenecidul poate determina şi alte reacţii adverse, inclusiv anorexie, durere gingivală, eritem facial, alopecie, ameţeli, anemie şi polakiurie. Au fost observate reacţii de hipersensibilitate, manifestate prin dermatită, prurit, urticarie şi, rar, reacţie anafilactică şi sindrom Stevens-Johnson.

Au fost raportate leucopenie, necroză hepatică, sindrom nefrotic şi anemie aplastică. Au fost observate cazuri de anemie hemolitică, posibil în asociere cu deficitul de G6PD. De aceea, în cazul prescrierii concomitente de probenecid şi cidofovir, este important ca medicul să consulte versiunea curentă a RCP (sau o sursă bibliografică adecvată) pentru probenecid, pentru a obţine informaţii complete privind siguranţa şi alte caracteristici ale acestui medicament.

Supradozajul:

Au fost raportate două cazuri de supradozaj cu cidofovir. În ambele cazuri, supradozajul a apărut în timpul primei doze de inducţie şi nu a fost administrat tratament suplimentar cu cidofovir. Unui pacient i s-a administrat o singură doză de 16,4 mg/kg şi unui alt pacient i s-a administrat o singură doză de 17,3 mg/kg. Amândoi pacienţii erau spitalizaţi şi primiseră probenecid oral profilactic şi hidratare prealabilă intensă timp de 3 până la 7 zile. Unul dintre aceşti pacienţi a prezentat o modificare tranzitorie minoră a funcţiei renale, iar celălalt nu a prezentat nici o modificare a funcţiei renale.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Există riscul ca tratamentul concomitent cu Vistide şi medicamente care conţin fumarat de tenofovir disoproxil să determine interacţiuni farmacodinamice şi să crească riscul apariţiei sindromului Fanconi.
Probenecid creşte ASC pentru zidovudină. Pacienţii trataţi cu ambele medicamente trebuie supravegheaţi îndeaproape pentru depistarea toxicităţii hematologice induse de zidovudină.
În cazul altor medicamente INRT administrate concomitent cu probenecid, trebuie consultate

informaţiile de prescriere respective, pentru recomandări adecvate.
În studiile clinice, nu au fost investigate interacţiunile cidofovirului/probenecidului cu medicamente anti-HIV sau cu medicamente utilizate pentru tratamentul infecţiilor virale cronice obişnuite în această populaţie, cum sunt hepatitele cu virus C (HVC) sau B (HVB).
Se ştie că probenecidul creşte expunerea sistemică a multor substanţe (de exemplu: paracetamol, aciclovir, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, acid aminosalicilic, barbiturice, benzodiazepine, bumetanidă, clofibrat, metotrexat, famotidină, furosemid, antiinflamatoare nesteroidiene, teofilină şi zidovudină).
De aceea, în cazul prescrierii concomitente de cidofovir/probenecid şi alte medicamente, este important ca medicul care face prescripţia să consulte versiunea curentă a Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru probenecid (sau o sursă bibliografică adecvată), precum şi informaţiile referitoare la celelalte medicamente administrate concomitent; acest lucru este important pentru a obţine informaţii
complete privind interacţiunile cu alte medicamente şi alte caracteristici ale medicamentelor.

Administrarea de Vistide 75 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă în sarcină / alaptare:

Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepţia la bărbaţi şi femei
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul şi după tratamentul cu cidofovir. Bărbaţii trebuie sfătuiţi să utilizeze metode contraceptive de tip barieră în timpul tratamentului şi 3 luni după terminarea tratamentului cu cidofovir.
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cidofovirului la femeile gravide sunt inexistente. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere.
Vistide nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.
Alǎptarea
Nu se cunoaşte dacă cidofovirul/metaboliţii acestuia se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu cidofovir.
Fertilitatea
Nu s-au efectuat studii privind efectele cidofovirului asupra potenţialului fertil la bărbaţi sau femei.
Pacienţii de sex masculin trebuie informaţi că cidofovirul a determinat scăderea greutăţii testiculelor şi hipospermie la animale. Deşi nu s-au observat în studiile clinice cu cidofovir, este posibil ca astfel de modificări să apară la oameni şi să determine infertilitate.

Prezentare ambalaj:

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede.
Compoziţia este ajustată pentru a rezulta un pH de 7,4.

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Vistide 75 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Vistide 75 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!