Halaven 0,44 mg/ml, solutie injectabila | eribulinum

Substanta activa: eribulinum
Producator: Eisai Manufacturing Ltd., Marea Britanie
Clasa ATC: [L01XX]: antineoplazice si imunomodulatoare >> citostatice >> alte citostatice >> alte citostatice
Grupa farmaceutica: alte antineoplazice

Indicatii:

Monoterapia cu Halaven este indicată pentru tratamentul pacienţilor cu neoplasm mamar local în stadiu avansat sau metastatic, la care boala a progresat după cel puţin două regimuri chimioterapice pentru boală în stadiu avansat.

Tratamentul anterior ar fi trebuit să includă o antraciclină şi un taxan, cu excepţia cazului în care pacienţii nu îndeplineau criteriile pentru administrarea acestor medicamente.

Contraindicatii:

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- Alăptare

Administrare:

Halaven trebuie administrat în unităţi specializate în administrarea chimioterapiei citotoxice şi numai sub supravegherea unui medic specializat şi cu experienţă în utilizarea adecvată a medicamentelor citotoxice.
Doze
Doza recomandată de eribulin sub formă de soluţie gata pentru utilizare este de 1,23 mg/m2; aceasta trebuie administrată intravenos, în decurs de 2 până la 5 minute, în zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu de 21 zile.
Observaţie:
În UE, doza recomandată se referă la forma de bază a substanţei active (eribulin). Calcularea dozei individuale care trebuie administrată unui pacient trebuie efectuată în funcţie de concentraţia soluţiei preparate pentru utilizare, care conţine eribulin 0,44 mg/ml, şi de doza recomandată, de 1,23 mg/m2.
Recomandările de mai jos privind scăderea dozei sunt prezentate de asemenea ca doza de eribulin care trebuie administrată în funcţie de concentraţia soluţiei preparate pentru utilizare.
În studiul pivot EMBRACE, în publicaţia privind acest studiu şi în alte regiuni, de exemplu SUA şi Elveţia, doza recomandată se bazează pe forma de sare a medicamentului (mesilat de eribulin).
Pacienţii pot prezenta greaţă sau vărsături. Trebuie avută în vedere profilaxia antiemetică, incluzând corticosteroizi.
Temporizarea administrării dozei în timpul tratamentului
Administrarea Halaven trebuie temporizată în ziua 1 sau în ziua 8 în oricare dintre următoarele situaţii:
* Număr absolut de neutrofile (NAN) < 1 x 10 9/l
* Număr de trombocite < 75 x 10 9/l
* Efecte toxice nehematologice de gradul 3 sau 4.
Reducerea dozei în timpul tratamentului
În tabelul următor sunt prezentate recomandările privind reducerea dozei în cazul repetării tratamentului.
Recomandări privind reducerea dozei:
Reacţii adverse după administrarea precedentă a Halaven
Doza recomandată de eribulin
Hematologice:
NAN < 0,5 x 10 9/l, care durează mai mult de 7 zile 0,97 mg/m 2
NAN < 1 x 10 9/l, neutropenie complicată cu febră sau infecţie
Număr de trombocite < 25 x 10 9 /l, trombocitopenie
Număr de trombocite < 50 x 10 9 /l, trombocitopenie cu complicaţii hemoragice sau care necesită transfuzii de sânge
sau de masă trombocitară
Nehematologice:
Orice reacţie adversă de gradul 3 sau 4 în ciclul precedent
Reapariţia oricărei reacţii adverse hematologice sau nehematologice, după cum se specifică mai sus

În pofida reducerii dozei la 0,97 mg/m2 0,62 mg/m2
În pofida reducerii dozei la 0,62 mg/m2
Se ia în considerare
întreruperea administrării
După ce a fost redusă, doza de eribulin nu trebuie mărită din nou.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Afectarea funcţiei hepatice ca urmare a metastazelor
Doza de eribulin recomandată la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară (clasa Child-Pugh A) este de 0,97 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 2 până la 5 minute, în ziua 1 şi în ziua 8 a unui ciclu de 21 zile. Doza de eribulin recomandată la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată (clasa ChildPugh B) este de 0,62 mg/m2, administrată intravenos în decurs de 2 până la 5 minute în ziua 1 şi în ziua 8 a unui ciclu de 21 zile.
Nu s-a studiat administrarea medicamentului la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (clasa ChildPugh C), dar se anticipează că este necesară o reducere mai marcată a dozei dacă se administrează eribulin la aceşti pacienţi.
Afectarea funcţiei hepatice ca urmare a cirozei hepatice
Acest grup de pacienţi nu a fost studiat. Dozele de mai sus pot fi utilizate la pacienţi cu insuficienţă uşoară şi moderată, dar se recomandă monitorizarea atentă, deoarece poate fi necesară reajustarea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Reducerea dozei poate fi necesară la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <40 ml/min (vezi pct. 5.2). Doza optimă rămâne de stabilit la acest grup de pacienţi. Se recomandă prudenţă şi monitorizarea atentă privind siguranţa. Nu se recomandă ajustări specifice ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.
Pacienţi vârstnici
Nu se recomandă ajustări specifice ale dozei în funcţie de vârsta pacientului.
Copii şi adolescenţi
Halaven nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi în indicaţia de neoplasm mamar.
Mod de administrare
Doza poate fi diluată cu până la 100 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%).
Doza nu trebuie diluată în soluţie perfuzabilă de glucoză 5%. Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. Înaintea administrării trebuie să se asigure un bun acces venos periferic sau o linie centrală accesibilă. Nu există dovezi care să indice faptul că mesilatul de eribulin determină efect vezicant sau iritativ. În cazul în care se produce extravazare,
tratamentul trebuie să fie simptomatic.

Compozitie:

Un ml conţine mesilat de eribulin, echivalent cu eribulin 0,44 mg.
Fiecare flacon a 2 ml conţine mesilat de eribulin, echivalent cu eribulin 0,88 mg.

Lista excipienţilor:
Alcool etilic anhidru
Apă pentru preparate injectabile
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Precautii:

Hematologie
Mielosupresia este dependentă de doză şi se manifestă în principal sub formă de neutropenie. Înaintea administrării fiecărei doze de eribulin trebuie efectuată monitorizarea hemogramei complete la toţi pacienţii. Tratamentul cu eribulin trebuie iniţiat numai la pacienţi cu valori ale NAN ≥ 1,5 x 10 9/l şi număr de trombocite > 100 x 10 9/l.
Neutropenia febrilă a apărut la mai puţin de 5% din pacienţii cu neoplasm mamar trataţi cu eribulin.
Tratamentul pacienţilor care prezintă neutropenie febrilă, neutropenie severă sau trombocitopenie trebuie efectuat în conformitate cu recomandările prevazute la pct. Administrare.
Pacienţii cu valori ale ALAT sau ASAT > 3 x LSVN (limita superioară a valorilor normale) au prezentat o frecvenţă mai mare a neutropeniei de gradul 4 sau a neutropeniei febrile. Cu toate că există date limitate, pacienţii cu valori ale bilirubinei > 1,5 x LSVN prezintă, de asemenea, o frecvenţă mai mare a neutropeniei de gradul 4 şi a neutropeniei febrile.
Neutropenia severă poate fi tratată prin administrarea G-CSF sau a unor medicamente echivalente, potrivit deciziei medicului şi în conformitate cu ghidurile terapeutice curente.
Neuropatie periferică
Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în vederea identificării semnelor de neuropatie periferică motorie şi senzorială. Apariţia neurotoxicităţii periferice severe necesită temporizarea administrării sau reducerea dozei.
În studiile clinice nu au fost incluşi pacienţi cu neuropatie preexistentă de grad mai mare de 2. Cu toate acestea, posibilitatea apariţiei unor simptome noi sau agravarea simptomelor existente nu a fost mai mare la pacienţii cu neuropatie de gradul 1 sau 2 preexistentă în comparaţie cu pacienţii incluşi în studiu fără această afecţiune.
Prelungirea inervalului QT
Într-un studiu ECG deschis, necontrolat, la 26 de pacienţi, s-a observat prelungirea intervalului QT în ziua 8, independent de concentraţia de eribul şi nu s-a observat nicio prelungire a intervalului QT în ziua 1. Se recomandă monitorizarea ECG dacă tratamentul este iniţiat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă, bradiaritmii, în cazul administrării concomitente de medicamente despre care se
cunoaşte faptul că prelungesc intervalul QT, incluzând antiaritmicele de clasă Ia şi III, şi pacienţi cu tulburări electrolitice. Hipokaliemia sau hipomagnezemia trebuie corectate înaintea iniţierii tratamentului cu Halaven şi aceşti electroliţi trebuie monitorizaţi periodic în timpul tratamentului.
Eribulin trebuie evitat la pacienţii cu sindrom congenital de interval QT lung.
Administrarea în asociere cu terapia anti-HER2
Nu există experienţă privind administrarea eribulin în asociere cu terapia anti-HER2 în studiile clinice.
Excipienţi
Acest medicament conţine mici cantităţi de etanol (alcool etilic), mai puţin de 100 mg pe doză.

Atentionari:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Halaven poate provoca reacţii adverse precum oboseală şi ameţeli, care pot avea influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţilor trebuie să li se recomande să nu conducă şi să nu folosească utilaje dacă prezintă simptome de oboseală sau ameţeli.

Reactii adverse:

Dacă nu se specifică altfel, tabelul prezintă frecvenţele reacţiilor adverse observate la 827 de pacienţi diagnosticaţi cu neoplasm mamar, cărora li s-a administrat doza recomandată în cadrul a două studii de fază 2 şi a unui studiu de fază 3.
Categoriile de frecvenţe sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10);
mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000) şi foarte rare (< 1/10000). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a frecvenţei. În cazurile în care au apărut reacţii de gradul 3 sau 4 cu o frecvenţă ≥ 1%, sunt prezentate frecvenţa totală efectivă şi frecvenţa reacţiilor de gradul 3 sau 4.
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
Reacţii adverse - toate gradele
Foarte frecvente (Frecvenţă %)
Frecvente (Frecvenţă %)
Mai puţin frecvente Rare
Infecţii şi infestări Infecţii ale tractului urinar
Candidoză orală
Infecţii ale tractului respirator superior
Rinofaringită
Rinită
Pneumonie
Sepsis neutropenic
Herpes oral
Herpes zoster
Tulburări hematologice şi limfatice
Neutropenie (54,5%) (G3/4: 48,3%)
Leucopenie (22,1%) (G3/4: 14%)
Anemie (20,3%) (G3/4: 1,4%)
Neutropenie febrilă (4,7%) (G3/4: 4,6%)
a Trombocitopenie
Limfopenie
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Scăderea apetitului alimentar
Hipokaliemie
Hipomagneziemie
Deshidratare
Hiperglicemie
Hipofosfatemie
Tulburări psihice Insomnie
Depresie
Tulburări ale sistemului nervos
Neuropatie periferică
b (32,0%) (G3/4: 6,9%)
Cefalee
Disgeuzie
Ameţeli
Hipoestezie
Letargie
Neurotoxicitate
Tulburări oculare Creşterea secreţiei lacrimale
Conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij Tinitus

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
Reacţii adverse - toate gradele
Foarte frecvente (Frecvenţă %)
Frecvente (Frecvenţă %)
Mai puţin frecvente Rare
Tulburări cardiace
Tahicardie
Tulburări vasculare
Bufeuri Tromboză venoasă profundă
Embolie pulmonară
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee
Tuse
Durere orofaringiană
Epistaxis
Rinoree
Pneumopatie interstiţială
Tulburări gastrointestinale
Greaţă (35,1%) (G3/4: 1,1%)
Constipaţie
Diaree
Vărsături
Durere abdominală
Stomatită
Xerostomie
Dispepsie
Boală de reflux gastroesofagian
Ulceraţii bucale
Distensie abdominală
Pancreatită
d Tulburări hepatobiliare
Creşterea alaninaminotransferazei (3,0%) (G3/4: 1,%)
c Creşterea aspartataminotransferazei
Hiperbilirubinemie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Alopecie Erupţii cutanate tranzitorii
Prurit
Tulburări la nivelulunghiilor
Transpiraţii nocturne
Eritrodisestezie palmoplantară
Xerodermie
Eritem
Hiperhidroză
Angioedem
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Artralgie şi mialgie Durere în extremităţi
Spasme musculare
Durere musculoscheletică şi durere
toracică musculoscheletică
Slăbiciune musculară
Durere osoasă
Lombalgie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Disurie
Hematurie
Proteinurie
Insuficienţă renală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitate/Astenie (52,8%) (G3/4: 8,4%)
Febră
Inflamaţia mucoasei (9,8%) (G3/4: 1,3%)
c Edeme periferice
Durere
Frisoane
Simptome pseudogripale
Durere toracică
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
Reacţii adverse - toate gradele
Foarte frecvente (Frecvenţă %)
Frecvente (Frecvenţă %)
Mai puţin frecvente Rare
Investigaţii diagnostice
Scădere ponderală

a Include un caz de gradul 5
b Include termenii preferaţi de neuropatie periferică, neuropatie motorie periferică, polineuropatie, parestezie,
neuropatie periferică senzitivă, neuropatie periferică motorie-senzitivă şi polineuropatie demielinizantă
c Niciun caz de gradul 4
d Din raportări spontane

Descrierea anumitor reacţii adverse
Neutropenie
Neutropenia observată a fost reversibilă şi necumulativă; timpul mediu până la apariţia valorii limită inferioare a fost de 13 zile şi timpul mediu până la remiterea neutropeniei severe (< 0,5 x 10 9/l) a fost de 8 zile.
Menţinerea numărului de neutrofile sub 0,5 x 10 9/l timp de mai mult de 7 zile a apărut la 13% dintrepacienţii cu neoplasm mamar cărora li s-a administrat eribulin.
Neutropenia severă poate fi tratată prin administrarea G-CSF sau a unor medicamente echivalente, potrivit deciziei medicului şi în conformitate cu ghidurile curente. La 18% dintre pacienţii cu neoplasm mamar trataţi cu eribulin într-un studiu de fază 3 s-a administrat G-CSF.
Neutropenia a determinat întreruperea tratamentului la mai puţin de 1% dintre pacienţii cărora li s-a administrat eribulin.
Neuropatie periferică
La cei 827 de pacienţi cu neoplasm mamar, cea mai frecventă reacţie adversă care a determinat întreruperea tratamentului cu eribulin a fost neuropatia periferică (4%). Timpul median până la apariţia neuropatiei periferice de gradul 2 a fost de 85 zile (după 4 cicluri).
Neuropatia periferică de gradul 3 sau 4 a apărut la 7% dintre pacienţii cu neoplasm mamar cărora li s-a administrat erbulin. În studiile clinice, probabilitatea de apariţie a unor simptome noi sau agravarea simptomelor existente a fost similară la pacienţii cu neuropatie preexistentă şi la pacienţii incluşi în studiu fără această afecţiune.
La pacienţii cu neuropatie periferică preexistentă, de gradul 1 sau 2, frecvenţa neuropatiei periferice de gradul 3, apărută ca urmare a tratamentului, a fost de 10%.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici
În studiile clinice la 1222 de pacienţi cărora li s-a administrat eribulin, 244 de pacienţi (20,0%) au avut vârsta cuprinsă între 65 şi 75 ani şi 66 de pacienţi (5,4%) au avut vârsta > 75 ani. Dintre cei 827 de pacienţi cărora li s-a administrat doza de eribulin recomandată în studiile de fază 2 sau 3 privind neoplasmul mamar, 121 de pacienţi (14,6%) au avut vârsta cuprinsă între 65 şi 75 ani şi 17 pacienţi
(2,1%) au avut vârsta > 75 ani. Profilul de siguranţă al eribulinului la pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 ani) a fost similar cu cel observat la pacienţii cu vârsta ≤ 65 ani. Nu se recomandă ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Pacienţii cu valori ale ALAT sau ASAT > 3 x LSVN (limita superioară a valorilor normale) prezintă o frecvenţă mai mare a neutropeniei de gradul 4 şi a neutropeniei febrile. Cu toate că există date limitate, pacienţii cu valori ale bilirubinei > 1,5 x LSVN prezintă, de asemenea, o frecvenţă mai mare a neutropeniei de gradul 4 şi a neutropeniei febrile.

Supradozaj:

Într-un caz de supradozaj, pacientului i s-a administrat, în mod accidental, 7,6 mg eribulin (de aproximativ de 4 ori doza planificată) şi a dezvoltat, consecutiv, o reacţie de hipersensibilitate (de gradul 3) în ziua 3 şi neutropenie (de gradul 3) în ziua 7. Ambele reacţii adverse s-au remis în urma tratamentului suportiv.
Nu există un antidot cunoscut pentru supradozajul cu eribulin. În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat atent. Tratamentul supradozajului trebuie să includă intervenţii medicale suportive pentru tratamentul manifestărilor clinice.

Interactiuni cu alte medicamente:

Eribulin este eliminat în principal (până la 70%) prin excreţie biliară. Nu se cunoaşte proteina transportoare implicată în acest proces. Teoretic, inhibarea completă a transportului ar putea determina o creştere de peste 3 ori a concentraţiilor plasmatice. Nu se recomandă utilizarea eribulin în asociere cu substanţe cu efect inhibitor asupra proteinelor transportoare hepatice, precum proteinele
transportoare de anioni organici (PTAO), glicoproteina P (gpP), proteinele asociate cu rezistenţa multiplă la medicamente (PRMM) etc. Inhibitorii acestor transportori includ, fără a fi limitaţi la acestea: ciclosporină, ritonavir, saquinavir, lopinavir şi anumiţi alţi inhibitori de proteaze, efavirenz, emtricitabină, verapamil, claritromicină, chinină, chinidină, disopiramidă etc.
Nu se recomandă tratamentul concomitent cu substanţe inductoare enzimatice, precum rifampicină, carbamazepină, fenitoină, sunătoare (Hypericum perforatum), deoarece este posibil ca aceste medicamente să producă o creştere a concentraţiilor plasmatice ale eribulinului.
Nu se anticipează interacţiuni medicamentoase în cazul administrării inhibitorilor CYP3A4, cu excepţia cazului în care aceştia sunt inhibitori puternici ai gpP. Expunerea la eribulin (ASC şi Cmax) nu a fost influenţată de administrarea ketoconazolului, un inhibitor al CYP3A4.
Efectele eribulinului asupra farmacocineticii altor medicamente
Eribulin poate inhiba CYP3A4, o izoenzimă cu rol important în metabolizarea medicamentelor. Acest lucru este indicat prin datele in vitro dar nu sunt disponibile date in vivo. Utilizarea concomitentă împreună cu medicamente care sunt metabolizate în principal de CYP3A4 trebuie efectuată cu prudenţă şi se recomandă ca pacienţii să fie atent monitorizaţi în vederea decelării reacţiilor adverse, având în vedere concentraţiile plasmatice crescute ale medicamentelor utilizate concomitent. Dacă medicamentul are un indice terapeutic mic, administrarea concomitentă trebuie evitată.
În concentraţii relevante din punct de vedere clinic, eribulin nu inhibă izoenzimele CYP: CYP1A2, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6 sau 2E1.

Sarcina si alaptarea:

Sarcina
Nu există informaţii privind utilizarea eribulin la gravide. Eribulin este embriotoxic, fetotoxic şi teratogen la şobolani. Halaven nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar şi după o evaluare atentă a nevoilor materne şi a riscului pentru făt.
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să evite sarcina în timp ce partenerii lor se află sub tratament cu Halaven şi să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului şi timp de 3 luni după tratament.
Alăptarea
Nu există informaţii cu privire la excreţia eribulinului sau a metaboliţilor acestuia în laptele uman sau în laptele animalelor. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi sau sugari şi, prin urmare Halaven nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
La şobolani şi câini s-a observat toxicitate testiculară. Pacienţilor de sex masculin trebuie să li se recomande conservarea spermei înaintea tratamentului, deoarece există posibilitatea infertilităţii permanente ca urmare a tratamentului cu Halaven.
Medicamente cu indicatii asemanatoare (din aceeasi clasa):
Echipa ROmedic nu încurajează autotratamentul. Este foarte periculos să luați medicație fără indicația medicului. Nu există medicament "sigur", toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient...există medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, nespecificate pe prospect. ROmedic nu își asumă responsabilitatea asupra efectelor pe care acest site le are asupra vizitatorilor.
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.