Medicamente pentru slăbit GLP-1 în România [2025-2026] - ghidul pacientului

În ultimii ani, tratamentul farmacologic al obezității a cunoscut o transformare majoră prin introducerea medicamentelor care acționează asupra căilor hormonale ale sațietății, în special prin activarea receptorului pentru peptida-1 asemănătoare glucagonului. Studiile clinice de mari dimensiuni au demonstrat că aceste terapii pot induce scăderi ponderale susținute, de ordinul zecilor de procente, schimbând fundamental abordarea obezității ca boală cronică ce necesită tratament pe termen lung.
Acest articol reprezintă un ghid complet pentru pacienți și profesioniști din domeniul sănătății despre medicamentele moderne pentru slăbit la care există acces în România la final de 2025. Sunt prezentate medicamentele disponibile, mecanismul lor de acțiune, modul de administrare, eficiența demonstrată clinic, efectele adverse și precauțiile, precum și criterii practice pentru a înțelege ce opțiune terapeutică poate fi potrivită în funcție de contextul clinic individual, pe baza datelor din studiile clinice și a informațiilor oficiale de produs.

 

 

 

Ce sunt aceste medicamente, cine le produce și cum acționează

Ce înseamnă „medicamente GLP-1”

În limbajul curent, termenul „GLP-1” este utilizat ca termen general pentru:

• agoniști ai receptorului pentru peptida-1 asemănătoare glucagonului, precum semaglutida și liraglutida [1,2];
• agoniști multipli care includ componenta GLP-1, cum este tirzepatida, agonist dual al receptorilor pentru peptida-1 asemănătoare glucagonului și pentru polipeptidul insulinotropic dependent de glucoză [3].

Producători și exemple relevante pentru România

Novo Nordisk este producătorul semaglutidei și liraglutidei, comercializate sub denumirile Wegovy, Saxenda, Rybelsus și Ozempic [5–8].
Eli Lilly produce tirzepatida, comercializată sub denumirea Mounjaro, autorizată în Uniunea Europeană pentru diabet zaharat de tip 2 și, ulterior, pentru managementul greutății corporale [3,7].

Mecanism de acțiune

Aceste terapii imită semnalele hormonale fiziologice eliberate postprandial:

• la nivel central, reduc apetitul și comportamentele alimentare hedonic-dependente prin acțiune asupra hipotalamusului și circuitelor de recompensă [1,3];
• la nivel metabolic, îmbunătățesc controlul glicemic și reduc factorii de risc cardiometabolic prin scădere ponderală susținută [1,4].

• la nivel gastric, încetinesc golirea gastrică, contribuind la creșterea sațietății [2];

Administrare și forme disponibile

Injecții subcutanate

Semaglutida și tirzepatida sunt administrate subcutanat, o dată pe săptămână, cu titrare progresivă a dozei pentru îmbunătățirea tolerabilității gastrointestinale [5,7].
Liraglutida se administrează zilnic, subcutanat, conform schemei din informațiile de produs [6].

Pastile (per os)

Semaglutida orală (Rybelsus) este autorizată în Uniunea Europeană exclusiv pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 și nu are indicație oficială pentru managementul obezității [8].

Istoric și disponibilitate în România

• Saxenda a fost autorizată în Uniunea Europeană în 2015 [6], Ozempic în 2018 [8], Rybelsus în 2020 [8], Wegovy în 2022 [5] și Mounjaro în 2022 [7].
• În România, Ozempic nu a mai fost comercializat după iulie 2024, deși a rămas înregistrat în nomenclatorul național [13].
• La final de 2025, opțiunile cu indicație antiobezitate disponibile în România includ Wegovy, Saxenda și Mounjaro, în funcție de stocuri [5–7,13].

Pilule orale versus injecții: avantaje, dezavantaje și criterii de alegere

Injecțiile subcutanate săptămânale: standardul terapeutic actual

La final de 2025, administrarea injectabilă reprezintă forma dominantă și cea mai bine susținută de dovezi pentru managementul farmacologic al obezității.

Avantaje

• Administrare o dată pe săptămână, asociată cu aderență crescută pe termen lung [1,3,5,7].
• Profil farmacocinetic stabil, cu variații minime ale concentrațiilor plasmatice [5,7].

• Eficiență superioară demonstrată în studii clinice randomizate de mari dimensiuni, cu scăderi ponderale medii între aproximativ 15% și peste 20%, în funcție de moleculă și doză [1,3].

Dezavantaje

• Barieră psihologică pentru unii pacienți legată de administrarea injectabilă.
• Semaglutida (Wegovy) și tirzepatida (Mounjaro) sunt administrate săptămânal, iar liraglutida (Saxenda) necesită administrare zilnică, ceea ce explică diferențele de aderență observate în practică [2,6].

• Reacții adverse gastrointestinale frecvente în faza de inițiere și titrare (greață, vărsături, constipație) [1–3].

• Necesitatea instruirii pacientului privind tehnica de injectare și depozitare [5–7].

Administrarea orală: ce există și ce nu există în România la final de 2025

Semaglutida orală (Rybelsus) este autorizată în Uniunea Europeană exclusiv pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 și nu are indicație aprobată pentru managementul obezității [8].
Deși determină o scădere ponderală modestă în studiile la pacienți cu diabet, aceasta este inferioară celei obținute cu dozele injectabile utilizate în obezitate [1,8].

Administrarea orală a semaglutidei presupune:

• administrare pe nemâncate,

• un interval strict până la ingestia alimentelor sau lichidelor,

• variabilitate mai mare a absorbției [8].

În decembrie 2025, autoritatea de reglementare din Statele Unite a aprobat semaglutida orală în doză mare pentru managementul obezității, pe baza unor studii care au arătat o scădere ponderală medie de aproximativ 16–17% la 64 de săptămâni [11,12].
Această aprobare nu este valabilă automat în Uniunea Europeană, iar la final de 2025 această formă nu este disponibilă în România [11,12].

Cum alegem între injecții și administrarea orală

Decizia terapeutică trebuie individualizată și se bazează pe:

• indicația aprobată (obezitate versus diabet zaharat de tip 2);

• magnitudinea scăderii ponderale necesare (obiective ≥10–15% favorizează formele injectabile);

• tolerabilitate și comorbidități gastrointestinale;

• preferințele pacientului și aderența anticipată;

• acces, cost și disponibilitate pe piața locală.

În contextul României, la final de 2025, injecțiile subcutanate rămân singura opțiune aprobată și disponibilă pe scară largă pentru tratamentul farmacologic al obezității [5–7,13].

Situația concretă în România la final de 2025

Ce medicamente cu indicație antiobezitate pot fi prescrise

Pe baza autorizațiilor europene și a nomenclatorului național:

• semaglutida 2,4 mg (Wegovy) [5,13];

• liraglutida 3,0 mg (Saxenda) [6,13];

• tirzepatida (Mounjaro), cu indicație pentru managementul greutății conform informațiilor de produs europene [7].

Disponibilitatea efectivă poate varia în funcție de stocuri și de politica de distribuție, însă aceste molecule reprezintă opțiunile valide din punct de vedere regulatoriu [5–7,13].

Cazul Ozempic în România

Deși Ozempic (semaglutidă injectabilă pentru diabet) rămâne autorizat la nivel european, comercializarea sa în România a fost întreruptă în 2024, în principal din motive comerciale și de politică de preț [13].

Ce alegem? Wegovy vs Saxenda vs Mounjaro – mini-algoritm practic

Alegerea tratamentului pentru slăbit trebuie individualizată și se face împreună cu medicul, în funcție de obiectivul ponderal, profilul medical, preferințe și tolerabilitate.

Pasul 1. Cât de mare este obiectivul de scădere în greutate?

• Obiectiv moderat (≈5–10%)
  → Saxenda poate fi o opțiune adecvată.

• Obiectiv mare (≥10–15%)
  → Wegovy sau Mounjaro sunt, în general, mai eficiente.

• Obiectiv foarte mare (≈15–20% sau mai mult)
  → Mounjaro oferă, în medie, cea mai mare scădere ponderală în studiile clinice.

Pasul 2. Prefer administrare zilnică sau săptămânală?

• Zilnic
  → Saxenda (liraglutidă).

• O dată pe săptămână
  → Wegovy (semaglutidă) sau Mounjaro (tirzepatidă).

Pentru mulți pacienți, administrarea săptămânală este mai ușor de menținut pe termen lung.

Pasul 3. Există diabet zaharat de tip 2 sau risc metabolic crescut?

• Diabet zaharat de tip 2 prezent
  → Mounjaro poate avea beneficii suplimentare asupra controlului glicemic.

• Fără diabet, dar cu risc cardiometabolic
  → Wegovy are dovezi solide privind reducerea riscului cardiovascular.

Pasul 4. Cum este toleranța digestivă?

• Sensibilitate gastrointestinală crescută
  → poate fi preferată o titrare mai lentă sau o moleculă diferită; Saxenda permite ajustări mai fine, dar necesită administrare zilnică.

• Toleranță bună
  → Wegovy sau Mounjaro sunt opțiuni eficiente.

Pasul 5. Ce este disponibil și accesibil în practică?

• Disponibilitatea efectivă și costul pot varia în timp și între farmacii.

• Alegerea finală trebuie să țină cont de acces real, nu doar de eficiența teoretică.

Eficiența clinică demonstrată în studiile majore

Semaglutida (Wegovy)

• În studiul STEP 1, la adulți cu obezitate sau suprapondere fără diabet zaharat: 
  scăderea medie a greutății la 68 de săptămâni a fost de −14,9% cu semaglutidă comparativ cu −2,4% cu placebo;

• În studiul SELECT, la pacienți cu obezitate și boală cardiovasculară, fără diabet zaharat, semaglutida 2,4 mg a redus riscul de evenimente cardiovasculare majore, cu un raport de risc de 0,80 (interval de încredere 95%: 0,72–0,90). 
• 86,4% dintre participanți au obținut o scădere ≥5%, 69,1% ≥10% și 50,5% ≥15%, comparativ cu 31,5%, 12,0% și 4,9% în grupul placebo [1].

Tirzepatida (Mounjaro)

• În studiul SURMOUNT-1: 
• scăderea medie a greutății la 72 de săptămâni a fost de −15,0% (5 mg), −19,5% (10 mg) și −20,9% (15 mg), comparativ cu −3,1% cu placebo [3].

Liraglutida (Saxenda)

• În studiul clinic pivotal de 56 de săptămâni, liraglutida 3,0 mg a determinat o pierdere medie de 8,4 kg, comparativ cu 2,8 kg în grupul placebo [2].

Reacții adverse și gestionarea acestora

Reacții gastrointestinale (cele mai frecvente)

Greață

• Apare frecvent la inițiere și titrare.

• Măsuri utile:

  • mese mici și dese,

  • reducerea alimentelor grase,

  • evitarea supraalimentării „peste sațietate”.

• În unele cazuri, încetinirea titrării dozei este mai eficientă decât medicația antiemetică.

Constipație

• Aport adecvat de lichide.

• Creștere graduală a fibrelor alimentare.

• Activitate fizică ușoară regulată.

Diaree

• De obicei tranzitorie.

• Ajustarea temporară a dietei și evaluarea hidratării.

• Dezhidratare / agravarea disfuncției renale

• Vărsăturile și diarea pot duce la deshidratare și, la persoanele cu afectare renală, la agravarea disfuncției renale. Atenție la hidratare, mai ales la vârstnici sau la persoanele ce iau și tratament diuretic.

Litiază biliară

• Riscul crește odată cu scăderea rapidă în greutate, nu neapărat cu medicamentul în sine.

• Importantă educația pacientului privind simptomele de alarmă:

• Durere intensă în cadranul superior drept al abdomenului, apărută brusc sau progresiv, care:

  • persistă peste 30–60 de minute,

  • poate iradia către umărul drept sau regiunea interscapulară,

  • apare frecvent după mese bogate în grăsimi.

• Greață și vărsături persistente, mai ales dacă nu se ameliorează cu repaus alimentar.

• Febră sau frisoane, sugestive pentru complicații infecțioase (colecistită acută).

• Icter (colorarea în galben a pielii și a sclerelor), care poate indica obstrucția căilor biliare.

• Urini hipercrome și scaune decolorate, semne de colestază.

• Durere abdominală severă asociată cu stare generală alterată, transpirații, tahicardie.

• Durere abdominală persistentă asociată cu creșterea enzimelor hepatice sau a amilazei/lipazei (în context clinic), sugestivă pentru migrarea calculilor și posibilă pancreatită biliară.

Scăderea rapidă în greutate crește riscul de formare a calculilor biliari, indiferent de metoda utilizată. Recunoașterea precoce a simptomelor de alarmă permite diagnosticarea și tratamentul rapid al complicațiilor, prevenind evoluția către colecistită acută sau pancreatită biliară.

Neuropatia optică ischemică anterioară non-arteritică

Aceasta a fost inclusă oficial în 2025 ca reacție adversă foarte rară asociată semaglutidei, ceea ce impune vigilență clinică la apariția simptomelor oculare acute.

Se manifestă prin scădere bruscă, nedureroasă a vederii la un ochi, uneori însoțită de defecte de câmp vizual (zone „întunecate” sau lipsă de vedere periferică). Orice modificare vizuală apărută brusc în timpul tratamentului impune întreruperea temporară a medicației și evaluare oftalmologică de urgență, deoarece diagnosticul precoce este esențial pentru prognostic. [9]

Contraindicații și precauții importante

Deși medicamentele din clasa agoniștilor receptorului GLP-1 au un profil de siguranță favorabil, există situații în care utilizarea lor este contraindicată sau necesită evaluare medicală atentă înainte de inițiere.

Tratamentul nu este recomandat la pacienții cu:

• istoric personal sau familial de carcinom medular tiroidian sau sindrom de neoplazie endocrină multiplă de tip 2;

• pancreatită acută în antecedente (necesită evaluare individuală);

• gastropareză simptomatică sau alte tulburări gastrointestinale severe;

• sarcină sau alăptare.

Prudență suplimentară este necesară la pacienții cu:

• litiază biliară cunoscută;

• tulburări de comportament alimentar active;

• tratamente multiple care pot influența apetitul sau absorbția intestinală.

Siguranță, utilizare off-label și piața neautorizată

Agenția Europeană a Medicamentului a emis avertizări repetate privind:

• utilizarea neadecvată a agoniștilor receptorului GLP-1 în scop estetic;

• existența pen-urilor falsificate de semaglutidă în lanțuri neoficiale de distribuție [10].

• Alimentația și stilul de viață în timpul tratamentului GLP-1

  Medicamentele pentru slăbit facilitează reducerea aportului alimentar, dar nu înlocuiesc un stil de viață sănătos. Integrarea corectă a terapiei maximizează beneficiile și reduce riscurile.

  Recomandări generale

• Aport adecvat de proteine, pentru a limita pierderea masei musculare.

• Mese mici, regulate, adaptate senzației de sațietate.

• Evitarea alimentelor foarte grase sau ultraprocesate, mai ales la inițiere.

• Hidratare corespunzătoare.

Activitatea fizică

• Activitatea fizică moderată și regulată ajută la menținerea masei musculare și la stabilizarea greutății.

• Chiar și mersul zilnic sau exercițiile ușoare au beneficii documentate.

Cum injectez corect

• Pentru tratamentele administrate subcutanat, respectarea unor reguli simple poate îmbunătăți confortul și eficiența:

• Rotește locurile de injectare
  Alternează între abdomen, coapsă și partea superioară a brațului pentru a reduce riscul de iritații locale sau noduli subcutanați.

• Evită zonele iritate sau lezate
  Nu injecta în zone cu roșeață, inflamație, vânătăi, cicatrici, vergeturi sau noduli dureroși.

• Respectă aceeași zi de administrare
  Pentru medicamentele administrate săptămânal, alege o zi fixă din săptămână. Dacă este necesar, ziua poate fi schimbată doar cu acordul medicului.

• Păstrează corect medicamentul
  Respectă condițiile de păstrare din prospect (de regulă la frigider, înainte de utilizare). Nu congela și nu utiliza medicamentul dacă aspectul soluției s-a modificat.

• Ce faci dacă apare o reacție locală
  Roșeața sau ușoara sensibilitate locală sunt frecvent tranzitorii. Dacă apar durere intensă, inflamație persistentă, indurație sau reacții care se agravează, contactează medicul.

Contracepția și planificarea sarcinii

Tratamentul cu medicamente pentru slăbit din clasa agoniștilor receptorului GLP-1 nu este recomandat în sarcină. Femeile aflate la vârstă reproductivă trebuie să discute cu medicul despre:

• utilizarea unei metode contraceptive eficiente pe durata tratamentului;

• întreruperea medicației cu suficient timp înainte de o sarcină planificată.

În cazul apariției unei sarcini în timpul tratamentului, medicamentul trebuie oprit și este necesară evaluare medicală.

Utilizarea responsabilă: evitarea tratamentului „cosmetic”

Medicamentele pentru slăbit nu sunt destinate utilizării estetice sau fără indicație medicală. Utilizarea neadecvată:

• crește riscul de reacții adverse;

• contribuie la penurii de medicamente;

• poate duce la utilizarea unor produse falsificate din surse neautorizate.

Tratamentul trebuie început și monitorizat exclusiv sub supraveghere medicală.

Checklist pentru pacient înainte de începerea tratamentului

Înainte de inițiere, este util să te asiguri că:

• ai discutat istoricul medical complet cu medicul;

• ai înțeles beneficiile și riscurile tratamentului;

• știi care sunt semnele de alarmă;

• ai un plan de monitorizare;

• utilizezi medicamentul doar din surse autorizate.

Cum pot începe un tratament pentru slăbit? Rolul medicului de familie și al medicului specialist

Inițierea tratamentului farmacologic pentru slăbit trebuie să pornească de la o evaluare medicală corectă, deoarece obezitatea este o boală cronică ce necesită abordare structurată și monitorizare.

Rolul medicului de familie

Medicul de familie are un rol esențial în:

• identificarea obezității și a comorbidităților asociate (diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arterială, dislipidemie);

• evaluarea istoricului ponderal și a tentativelor anterioare de slăbire;

• inițierea investigațiilor de bază și a intervențiilor de stil de viață;

• orientarea pacientului către tratament farmacologic atunci când criteriile sunt îndeplinite.

În multe situații, medicul de familie poate iniția și monitoriza tratamentul, în special la pacienții fără patologie complexă, cu respectarea indicațiilor oficiale de produs.

Este necesară rețeta de la medicul specialist?

Toate medicamentele moderne pentru slăbit din clasa agoniștilor receptorului GLP-1 se eliberează exclusiv pe bază de rețetă, conform legislației din România.
Rețeta nu este obligatoriu să fie emisă de un medic specialist, însă consultul de specialitate (endocrinologie, diabet zaharat și boli metabolice, medicină internă) este recomandat în următoarele situații:

• obezitate severă;

• prezența mai multor comorbidități;

• reacții adverse semnificative sau tolerabilitate redusă;

• necesitatea ajustării fine a dozelor sau schimbării moleculei.

Cum va fi monitorizat tratamentul și la ce interval?

Monitorizarea tratamentului este esențială pentru siguranță și eficiență și presupune:

• la inițiere și în primele 2–3 luni:

  • evaluarea tolerabilității (greață, constipație, reflux);

  • ajustarea treptată a dozei;

• la 3–6 luni:

  • evaluarea scăderii ponderale;

  • monitorizarea tensiunii arteriale și a parametrilor metabolici (glicemie, profil lipidic, după caz);

• pe termen lung (6–12 luni):

  • urmărirea menținerii greutății;

  • reevaluarea beneficiilor și a necesității continuării tratamentului.

În funcție de comorbidități, medicul poate recomanda monitorizare suplimentară sau colaborare cu medicul specialist.

Ce se întâmplă dacă uit să iau o doză sau întrerup medicația mai mult timp?

Dacă uiți o singură doză:

• pentru medicamentele administrate săptămânal, doza poate fi administrată în următoarele 1–2 zile, dacă îți amintești relativ repede; apoi se continuă schema obișnuită;

• dacă este aproape momentul următoarei doze, nu se dublează doza și se revine la programul normal.

Dacă întrerupi tratamentul mai multe săptămâni:

• este posibilă reapariția apetitului și recâștig ponderal;

• la reluarea tratamentului, medicul poate recomanda reluarea titrării de la o doză mai mică, pentru a reduce riscul de reacții adverse gastrointestinale.

Este important ca orice întrerupere mai lungă să fie discutată cu medicul, mai ales dacă apar reacții adverse sau modificări ale stării de sănătate.

Ce semne de alarmă necesită prezentare imediată la medic?

Pacientul trebuie să solicite evaluare medicală de urgență dacă apar:

• durere abdominală severă și persistentă, în special în partea dreaptă superioară a abdomenului, cu sau fără febră (posibilă colecistită);

• îngălbenirea pielii sau a ochilor, urină închisă la culoare sau scaune decolorate (posibilă obstrucție biliară);

• vărsături persistente sau imposibilitatea de a tolera alimentele și lichidele;

• durere abdominală intensă asociată cu stare generală alterată (posibilă pancreatită);

• scădere bruscă, nedureroasă a vederii la un ochi sau apariția unor zone „întunecate” în câmpul vizual (suspiciune de neuropatie optică ischemică anterioară non-arteritică).

Recunoașterea precoce a acestor simptome permite intervenția rapidă și prevenirea complicațiilor.

Iau tratamentul de ceva timp, dar nu scad în greutate. De ce?

Lipsa unei scăderi ponderale semnificative în timpul tratamentului cu medicamente din clasa agoniștilor receptorului GLP-1 poate fi frustrantă, însă este o situație relativ frecventă și are mai multe explicații posibile. În majoritatea cazurilor, cauza poate fi identificată și corectată.

1. Doza nu a ajuns încă la nivelul eficient

În primele săptămâni de tratament, doza este crescută treptat pentru a îmbunătăți tolerabilitatea. Efectul maxim asupra greutății apare de obicei după atingerea dozei țintă, ceea ce poate dura câteva luni. În această perioadă, scăderea ponderală poate fi modestă sau absentă.

2. Tratamentul nu a fost administrat constant

Omiterea frecventă a dozelor sau întreruperile repetate pot reduce eficiența. Chiar și pauze scurte pot duce la reapariția apetitului, ceea ce face dificilă scăderea în greutate.

3. Adaptarea comportamentelor alimentare

Deși aceste medicamente reduc foamea, ele nu blochează complet aportul alimentar. Consumul de alimente dense caloric, mâncatul emoțional sau „gustările frecvente” pot limita pierderea în greutate, chiar dacă porțiile par mai mici.

4. Așteptări nerealiste privind ritmul scăderii

Scăderea ponderală este graduală, nu instantanee. În primele 2–3 luni, accentul este pe toleranță și adaptare, iar rezultatele devin mai vizibile ulterior. Comparația cu alte persoane sau cu rezultatele din studii poate crea așteptări nerealiste.

5. Factori medicali asociați

Anumite condiții pot influența răspunsul la tratament:

• hipotiroidism insuficient controlat;

• sindrom de ovare polichistice;

• tratamente concomitente care favorizează creșterea în greutate;

• apnee de somn netratată.

În aceste situații, este necesară reevaluare medicală.

6. Pierdere de grăsime cu menținerea sau creșterea masei musculare

Uneori, greutatea de pe cântar scade lent, dar compoziția corporală se îmbunătățește. Reducerea circumferinței abdominale sau schimbarea hainelor pot fi semne pozitive chiar dacă cântarul nu arată o scădere mare.

7. Răspuns individual variabil

Nu toți pacienții răspund la fel. Există variabilitate biologică, iar un procent mic de pacienți au un răspuns ponderal mai modest, chiar cu aderență bună.

Ce este de făcut în această situație?

Dacă după 3–6 luni la doza maxim tolerată scăderea ponderală este sub așteptări:

• discută cu medicul despre ajustarea dozei sau schimbarea moleculei;

• reevaluează alimentația și nivelul de activitate fizică;

• verifică eventuale cauze medicale asociate;

• stabilește obiective realiste și măsurabile.

Alte întrebări frecvente

Sunt aceste medicamente „pentru slăbit” sau „pentru diabet”?

Depinde de produs. Wegovy și Saxenda sunt aprobate pentru managementul greutății, Rybelsus este aprobat exclusiv pentru diabet zaharat de tip 2, iar Mounjaro are indicații diferite în funcție de contextul clinic și de informațiile de produs europene [5–8].

Cât timp trebuie administrate?

Datele clinice arată că întreruperea tratamentului este frecvent urmată de recâștig ponderal, ceea ce susține conceptul de tratament cronic al obezității [1,3].

Sunt sigure pe termen lung?

Studiile de fază III și datele de farmacovigilență susțin un profil de siguranță favorabil, cu monitorizare adecvată și respectarea indicațiilor [1–4,9].

Pot fi utilizate fără modificarea stilului de viață?

Nu. Deși reduc apetitul și comportamentele alimentare dezadaptative, eficiența maximă și menținerea rezultatelor necesită integrarea într-un program de alimentație și activitate fizică [1–3].

Ghidul medicului de familie: Aplicarea clinică a terapiei cu agoniști GLP-1 în obezitate

Selecția pacientului: cine beneficiază cel mai mult

Tratamentul cu agoniști ai receptorului pentru peptida-1 asemănătoare glucagonului este indicat în contextul obezității definite clinic, conform criteriilor internaționale acceptate [5–7].
Indicațiile uzuale includ:

• indice de masă corporală ≥30 kg/m², indiferent de comorbidități;

• indice de masă corporală ≥27 kg/m² asociat cu cel puțin o comorbiditate metabolică sau cardiovasculară [1,2].

Pacienții cu obezitate și risc cardiometabolic crescut (diabet zaharat de tip 2, boală cardiovasculară, sindrom de apnee obstructivă în somn) prezintă beneficii suplimentare documentate prin scăderea ponderală indusă farmacologic [1,3,4].

Stabilirea obiectivelor terapeutice: praguri cu relevanță clinică

Datele din studiile randomizate controlate arată că:

• o scădere ponderală ≥5% este asociată cu îmbunătățiri metabolice semnificative [1,2];

• praguri ≥10–15% determină reducerea substanțială a riscului cardiometabolic și ameliorarea comorbidităților legate de obezitate [1,3];

• scăderi ≥20% pot fi obținute la un subgrup de pacienți tratați cu tirzepatidă, având potențial de a reduce indicația pentru chirurgie metabolică [3].

Stabilirea obiectivelor trebuie realizată individual, în funcție de profilul pacientului și de comorbidități [5–7].

Inițierea tratamentului și titrarea dozelor

Toate moleculele utilizate în managementul obezității necesită titrare progresivă a dozei, pentru a limita reacțiile adverse gastrointestinale [5–7].

Semaglutida și tirzepatida sunt inițiate la doze mici, cu creșteri la intervale regulate, conform informațiilor de produs europene [5,7].
Liraglutida necesită titrare zilnică, ceea ce explică o rată mai mare de întrerupere comparativ cu administrarea săptămânală [2,6].

Monitorizarea pacientului în practica curentă

Monitorizarea trebuie să includă:

• evaluarea greutății și a circumferinței abdominale la fiecare vizită;

• tensiune arterială și parametri metabolici la intervale regulate;

• evaluarea tolerabilității gastrointestinale în primele 8–12 săptămâni [1,5].

În contextul scăderii rapide în greutate, riscul de litiază biliară este crescut, fiind necesară supravegherea simptomelor sugestive [2,3].

Gestionarea reacțiilor adverse

Reacțiile adverse sunt predominant gastrointestinale și apar mai frecvent în faza de inițiere [1–3].

Greața și vărsăturile pot fi reduse prin:

• încetinirea titrării dozei;

• mese mici și evitarea alimentelor bogate în grăsimi [5–7].

Constipația este raportată frecvent și necesită optimizarea aportului de lichide, fibre și activitate fizică [1,2].

Agenția Europeană a Medicamentului a comunicat includerea neuropatiei optice ischemice anterioare non-arteritice ca reacție adversă foarte rară asociată semaglutidei, ceea ce impune vigilență clinică [9].

Durata tratamentului și problema recâștigului ponderal

Studiile de urmărire arată că întreruperea terapiei cu agoniști GLP-1 este asociată cu recâștig ponderal semnificativ, susținând conceptul de tratament pe termen lung [1,3].
Această observație este comparabilă cu alte boli cronice metabolice, unde oprirea tratamentului duce la recurența bolii [5].

Integrarea în managementul multidisciplinar al obezității

Eficiența maximă este obținută atunci când tratamentul farmacologic este integrat într-un program care include:

• intervenții nutriționale adaptate;

• activitate fizică regulată;

• suport comportamental și educațional [1–3].

Medicația facilitează aderența la aceste intervenții prin reducerea foamei și a comportamentelor alimentare dezadaptative [1,3].

Considerații etice și de sănătate publică

Utilizarea agoniștilor receptorului GLP-1 în scop estetic, în afara indicațiilor aprobate, a fost descurajată de autoritățile europene, în contextul penuriilor și al riscurilor de utilizare necontrolată [10].
Accesul echitabil și utilizarea responsabilă reprezintă elemente esențiale în contextul creșterii prevalenței obezității [5–7].

Concluzii

Agoniștii receptorului pentru peptida-1 asemănătoare glucagonului reprezintă un progres major în tratamentul obezității, cu eficiență și siguranță demonstrate în studii clinice de amploare.
Aplicarea corectă în practica clinică presupune selecția atentă a pacientului, monitorizare riguroasă și integrarea într-o abordare multidisciplinară, pentru a asigura beneficii sustenabile pe termen lung.