Medicamentele bronhodilatatoare

Medicamentele bronhodilatatoare acționează prin relaxarea musculaturii netede aflate în componența căilor respiratorii inferioare (bronhii, bronhiole) și creșterea calibului acestora. În contextul în care pe terenul de administrare există o contractură musculară patologică a căilor respiratorii inferioare, acțiunea medicamentelor bronhodilatatoare poate deveni spasmolitică prin combaterea acestei contracturi.

Cel mai frecvent, medicamentele bronhodilatatoare sunt utilizate în contextul astmului bronșic, alături de alte medicamente precum antialergice (glucocorticoizi) și inhibitorii degranulării mastocitelor.

În funcție de mecanismul de acțiune, medicamentele bronhodilatatoare pot fi împărțite în trei categorii:

• • Bronhodilatatoare adrenergice
• • Bronhodilatatoare anticolinergice
• • Bronhodilatatoae musculotrope. [1], [2]

Bronhodilatatoarele adrenergice

Bronhodilatatoarele adrenegice prezintă cea mai puternică acțiune bronhodilatatoare, prezintă o intensitate crescută al mecanismului acțiunii și un un efect terapeutic care se instalează rapid, în câteva minute de la administrare.

Bronhodilatatoarele adrenergice reprezintă medicamentele de elecție administrate în contextul crizei de astm bronșic. Pe lângă combaterea rapidă a bronhospasmului, bronhodilatatoarele adrenergice mai acționează prin decongestionarea mucoasei nazale și previn instalarea bronhoconstricției musculaturii bronșice și edemul mucoasei bronșice, prin blocareaeliberării metaboliților endogeni de la nivelul mastocitelor pulmonare.

La rândul lor, bronhodilatatoarele adrenergice pot fi împărțite în trei categorii, în funcție de spectrul și durata de acțiune:

• • Adrenergice selective (reprezentate de Salbutamol, Fenoterol, Terbutalină), prezintă acțiune bronhodilatatoare selectivă și o durată de acțiune persistentă, de câteva ore.
• • Adrenergicele neselective directe (reprezentate de Izoprenalina și Orciprenalina) prezintă eficiență crescută în tratamentul astmului bronșic, durată scurtă de acțiune și provoacă frecvent efecte adverse cardiace.
• • Adrenergicele neselective indirecte (reprezentate de Efedrină), prezintă acțiune slabă dar persistentă.

Mecanism de acțiune

Mecanismul de acțiune al bronhodilatatoarelor adrenergice presupune stimularea receptorilor beta2-adrenergici și acționează răspunsul celular prin creșterea secundară a AMP-ului ciclic și activarea consecutivă a adenilatciclazei.

Administrarea bronhodilatatoarelor adrenergice se poate realiza pe cale inhalatorie (sub formă de aerosoli presurizați dozați, cel mult trei sau șase inhalații pe zi), pe cale orală (utilizați în cadrul tratamentului de fond al astmului bronșic și pentru prevenirea apariției crizelor astmatice) sau injectabilă (administrate intravenos sau subcutanat, pentru întreruperea crizei de astm bronșic).

Principalele avantaje ale administrării pe cale inhalatorie a medicamentelor bronhodilatatoare sunt reprezentate de administrarea unor doze precise, limitarea apariției efectelor adverse și bronhoselectivitate. Principalele dezavantaje ale administrării medicamentelor bronhodilatatoare pe cale inhalatorie sunt reprezentate de riscul crescut de abuz și de supradozare și lipsa de eficacitate în cazul obstrucțiilor bronșice severe.

Indicații

Utilizarea terapeutică a medicamentelor bronhodilatatoare variază:

• • Salbutamolul (denumirea comercială Ventolin), Terbutalina (denumirea comercială Bricanyl), Fenoterolul (denumirea comercială Berotec) și celelalte medicamente bronhodilatatoare adrenergice beta-selective reprezintă medicația de elecție în contextul astmului bronșic, atât în combaterea crizelor de astm bronșic, cât și în cadrul prevenirii acestora.
• • Izoprenalina este utilizată în contextul crizei de asm bronșic. Utilizarea sa a fost limitată datorită tulburărilor de ritm cardiac severe induse și ischemieilocale.
• • Efedrina este utilizată în cadrul tratamentului de fond al astmului bronșic.
• • Adrenalina (Epinefrina) este utilizată în contextulcrizei astmatice.

Efecte adverse

Printre efectele adverse apărute în urma administrării medicamentelor bronhodilatatoare se numără următoarele aspecte patologice:

• • Anxietatea
• • Neliniștea, agitația
• • Iritabilitatea
• • Cefaleea
• • Tulburările de ritm cardiac
• • Tremorul degetelor
• • Ischemia miocardică, tradusă prin apariția durerilor precordiale anginoase.

Contraindicații

Administrarea medicamentelor bronhodilatatoare adrenergice este contraindicată în cazul bolnavilor cu următoarele afecțiuni:

• • Hipertensiune arterială
• • Starea de rău astmatic
• • Hiperexcitabilitate cardiacă
• • Hipertioidism
• • Insuficiență coronariană
• • În caz de administrare a I.M.A.O. [1], [2], [3], [4], [5]

Bronhodilatatoarele anticolinergice

Medicamentele bronhodilatatoare anticolinergice prezintă o acțiune bronhodilatatoare mai redusă față de adrenergice, însă acționează la nivelul bronhiilor mari, blocând bronhoconstricția directă și reflexă, mediată de către nervul vag.

Mecanismul de acțiune al medicamentelor bronhodilatatoare anticolinergiceeste reprezentat de blocarea activității adenilatciclazei, creșterea GMP-ului ciclic intracelular și inhibarea receptorilor colinergici muscarinici.

Medicamentele bronhodilatatoare anticolinergice se prezintă sub formă de aerosoli presurizați și sunt recomandate atât în cadul tratamentului de fond al astmului bronșic și al bronhopneumopatiei obstructive spastice, cât și în cadrul tratamentului simptomatic al crizelo astmatice. În cazul în care astmul bronșic sau bronhopneumopatia obstructivă este asociată unei infecții bronșice, este necesară administrarea tretamentului antiinfecțios concomitent cu tratamentul bronhodilatator.

Cel mai frecvent utilizate medicamente bronhodilatatoare anticolinergice în practica medicală sunt Ipratropiul (denumirea comercială Atrovent) și Atropina.

• • Ipratropiul este un medicament anticolinergic de sinteză administrat în cadrul profilaxiei astmului bronșic, prezentând o acțiune cu instalare lentă, dar persistentă. Pratropiul este recomandat în mod special la bolnavii cardiaci și la cei care prezintă afecțiuni coronariene (caz în care nu pot fi utilizate medicamente adrenergice). Ipratropiul este bine tolerat de către organism, dar administrarea sa în doze mari poate induce senzația de uscăciune a gurii.
• • Atropina este un bronhodilatator anticolinergic rar utilizat în contextul astmului bronșic sau a altor afecțiuni caracterizate prin bronhospasm sau bronhoconstricție, datorită eficienței sale reduse și creșterii vâscozității mucusului existent la nivelul căilor respiratorii, în contextul acestor afecțiuni. [1], [2], [3], [4], [5]

Bronhodilatatoarele musculotrope

Medicamentele bronhodilatatoare musculotrope prezintă o importanță majoră în contextul tratamentului astmului bronșic, datorită acțiunii lor de relaxare a musculaturii netede aflate în componența peretelui bronșic. Pe lângă aceasta, medicamentele bronhodilatatoare musculotrope acționează prin relaxarea musculaturiinetede aflate în componența sistemului cardiovascular și a sistemului nervos central.

Medicamentele bronhodilatatoare musculotrope sunt reprezentate de xantine: Teofilină, Teobromină și Cafeină.

Teofilina este cel mai frecvent utilizat bronhodilatator musculotrop în practica medicală, atât în mod unic, cât și în combinație cu alte substanțe medicamentoase. Preparatul Miofilin (Aminofilina), este o combinație între Teofilină și Etilendiamină.

Teofilina prezintă acțiune bronhodilatatoare moderată, însă este eficientă în cazul lipsei de răspuns al bronhodilatatoarelor adrenergice. Pe lângă aceasta, Teofilina stimulează centrii respiratori bulbari, crescând ritmul și amplitudinea mișcărilor respiratorii, crește debitul cardiac, crește frecvența contracțiilor cardiace și forța de contracție a mușchiului cardiac, stimulează sistemul nervos central și diureza.

Mecanismul de acțiune al medicamentelor bronhodilatatoare musculotrope constă în blocarea fosfodiesterazei (enzimă care inactivează AMP-ul ciclic), prezintă efect antagonic adenozinei și crește permeabilitatea membranei celulare față de ionii de calciu.

Farmacocinetică

Teofilina este absorbită cu ușurință la nivel oral și uneori la nivel rectal, este catabolizată la nivel hepatic și eliminată pe cale renală sau digestivă. Teofilina prezintă un timp de înjumătățire cuprins între 3 și 12 ore, dar care se poate prelungi în caz de asociere a altor afecțiuni, precum insuficiența cardiacă sau insuficiența hepatică. La persoanele fumătoare, timpul de înjumătățire al Teofilinei este mai redus decât în mod normal.

Eficiența terapeutică riscul de intoxicație depind în mare măsură de doza de administrare. Teofilina se administrează în scop terapeutic în doze cuprinse între 10 și 15 micrograme/ml. Administrarea unor doze mai mari de 20 micrograme/ml este asociată unor reacții adverse și riscului crescut de intoxicație. Pentru administrarea unor doze corespunzătoare de Teofilină, se recomandă dozarea concentrației plasmatice a Teofilinei.

Teofilina este utilizată în cadrul tratamentului de fond al astmului bronșic (administrată pe cale orală), în contextul crizei astmatice sau a stării de rău astmatic (administrată pe cale intravenoasă).

Efecte adverse

Efectele adverse apărute în urma administrării Teofilinei sunt minore și sunt următoarele:

• • Anorexia
• • Insomnia
• • Palpitațiile
• • Grețurile.

Contraindicații

Este contraindicată administrarea Teofilinei la copii, datorită riscului de apariție a crizelor convulsive, chiar și la utilizarea unor doze minime. De asemenea, este contraindicată administrarea Teofilinei în asocierea medicamentelo antibiotice macrolide (precum eritromicina), datorită scăderii ratei de aliminare a bronhodilatatorului pe cale renală sau digestivă și datorită riscului crescut de supradozaj. [1], [2], [3], [4], [5]