Medicamentele imunostimulante

Imunostimulantele sau substanțele adaptogene (extracte din plante sau produse de sinteză) se referă la conceptul farmacologic în care administrarea acestora duce la stabilizarea proceselor fiziologice și promovarea homeostazei, un exemplu fiind diminuarea sensibilității celulare la stres.

Asociația Alimentelor și a Medicamentelor din America și Agenția Europeană a Medicamentului acceptă fenomenul doar teoretic. În medicina naturistă gruparea diferitelor plante drept imunostimulatorii este larg răspândită, adesea susținând creșterea longevității, a libidoului și a stării de bine. (3)

Cele mai multe studii asupra substanțelor imunostimulante au fost efectuate în Uniunea Sovietică, Korea și China în 1980, majoritatea fiind considerate neconcluzive și criticate din punct de vedere metodologic. S-a susținut că imunostimulatoarele tratează o mare varietate de boli, de la oboseală până la cancer. Totuși, nicio plantă nu este considerată adaptogenă de către FDA. Nicio astfel de plantă nu s-a dovedit eficientă în tratamentul afecțiunilor medicale, astfel, niciuna nu a fost aprobată de către FDA pentru a vindeca, trata sau preveni bolile.

Efectul adaptogen al unor plante poate avea unele merite pe seama creșterii răspunsului corpului la stresul oxidativ, așa cum este Gynostemma pentaphyllum sau ginsengul, care crește superoxid dismutaza. (1)

Conceptul de adaptogen a fost inițial inventat de un farmacist pentru a descrie efectele noi ale unei substanțe vasodilatatoare dezvoltată în Franța. Mai târziu adaptogeneza a fost aplicată pentru a descrie remedii care cresc rezistența organismului la stresul biologic în studiile clinice și experimente.

Imunomodulatoarele

Imunomodulatoarele sunt substanțe naturale sau sintetice care ajută la reglarea sau normalizarea sistemului imun. Acestea corectează sistemul imun dezechilibrat. Imunomodulatoarele naturale sunt mai puțin potente decât cele artificiale și determină mai puține efecte adverse. Imunomodulatoarele sintetice precum: azathioprina, 6-mercaptopurina, methotrexatul și micofenolatul mofetil lucrează prin supresia sistemului imun și diminuarea inflamației. Beneficiul imunomodulatoarelor derivă din capacitatea lor de a stimula mecanismele de apărare naturale și adaptative, așa cum o fac citokinele care ajută corpul să se apere. Există două tipuri de imunomodulatoare: imunosupresanții și imunostimulanții. (4)

Mecanism de acțiune

Mecanismul de acțiune al imunostimulatoarelor a fost greu de înțeles. Totuși, s-a demonstrat că efectul imunostimulant este dependent de transcripția celulară și operează asupra sistemului nervos simpatic. O serie de studii farmacologice recente au descifrat aceste efecte la nivel molecular. Activitatea de protecție în fața stresului este asociată cu activarea moleculară a chaperonin Hsp70 (proteină care permite legarea corectă a altor proteine, prevenind agregarea) și alți mediatori-cheie ai răspunsului la stres precum: cortizolul, oxidul nitric, protein-kinaza stres-activată JNK și DAF-16. Studiile au demonstrat că factorul 1 heat-shock (HSF 1 – regleaza stresul la căldură) și neuropeptidul Y (acționează ca un neurotransmițător în creier și sistemul autonom, reducând percepția durerii și stresul) pot fi principalele ținte moleculare ale imunostimulanților în celulele neurogliale. (3)

Doza repetată versus administrarea unică

Efectul protector față de stres prin administrarea repetată nu este rezultatul inhibiției răspunsului la stres, caracterizând modificările adaptative ale organismului la efectele repetate stres-mimetice ale medicamentului. Imunostimulanții sunt stres-agoniști și nu stres-antagoniști.

Adaptogen versus stimulant

În ciuda efectului lor teoretic de homeostazie, unele doze ale presupuselor extracte vegetale adaptogene ar avea și presupuse efecte stimulante la nivelul sistemului nervos central. Adaptogenii din plante ar stimula sistemul nervos prin mecanisme total diferite de cele ale stimulanților convenționali, asociate cu reglarea metabolică a diferitelor elemente ale sistemului de stres și modularea răspunsului stimulant. De asemenea, se susține că adaptogenii sunt eficace în tratarea afecțiunilor anxioase.

Pentru a evita confuzia este necesară diferențierea termenului „adaptogen” de produsele naturiste tradiționale cu acțiune asemănătoare:

• - Tonicele sunt substanțe care acționează în cazurile de fatigabilitate sau lipsa tonusului în întregul organism sau în anumite organe. Termenul este aplicat medicinei tradiționale, în care tonicele sunt folosite în afecțiunile astenice. Efectul tonic poate fi caracterizat de multiple doze care cresc starea generală de bine și capacitatea de muncă. (2)
• - Stimulantele determină o creștere temporară a capacității de muncă, urmată de o perioadă de diminuare a capacității de muncă. Efectul stimulant este caracterizat de o singură doză care crește capacitatea de muncă. Termenul este folosit în medicina tradițională și în cea modernă.

Față de stimulanți, imunostimulantii sau adaptogenii sunt recunoscuți pentru creșterea capacității de muncă fără a fi urmată de o diminuare. Mai recent, imunostimulantele din plante au fost definite drept comupuși care cresc capacitatea organismului de a se adapta la factorii de mediu și la efectele negative ale acestor factori. (4)

Rolul imunostimulanților în fitoterapie

Conceptul „un medicament-un simptom” sau „un medicament pentru o boală” nu se aplică imunostimulanților. Substanțele active moderne țintesc stări clinice bine definite. Dacă se doresc acțiuni preventive, acestea sunt specifice unui factor patologic (de exemplu: vaccinurile, antiviralele) sau sunt direcționate împotriva unui anumit factor patologic pentru a reduce riscul bolii (de exemplu: substanțele care scad colesterolul). În schimb, acțiunea imunostimulanților nu este nici direcționată asupra eliminării simptomelor unei boli deja existente și nici nu este specifică. Dacă sunt folosiți într-o boală deja dezvoltată, imunostimulanții determină efecte nespecifice și astfel previn complicațiile unei boli și întăresc starea generală a organismului. Imunostimulanții sunt descriși a promova rezistența non-specifică a corpului împotriva bolilor și a diferitelor tipuri de stres. Iată de ce imunostimulanților li se atribuie un spectru mai mare de acțiune, în comparație cu majoritatea substanțelor active convenționale și sunt folosiți tradițional pentru simptome de astenie. (1)