Prospect Refludan 50 mg pulbere pt. sol. inj./perf.

Acest medicament a fost retras de pe piața din România.
Substanța activă: lepirudinum
Clasa ATC: [B01AE]: >> >> >>
Produsul nu mai este autorizat.

Indicații Refludan 50 mg pulbere pt. sol. inj./perf.:

Tratament anticoagulant la pacienţii adulţi cu trombocitopenie indusă de heparină (TIH) de tip II şi boală tromboembolică care necesită tratament antitrombotic parenteral.

Diagnosticul trebuie confirmat prin testul de activare plachetară indusă de heparină (TAPIH) sau un test echivalent.

Contraindicații:

– Hipersensibilitate cunoscută la lepirudină sau la oricare dintre excipienţi.
– Sarcina şi alăptarea
În cazul în care există o hemoragie activă sau o tendinţă la hemoragie, în general nu se recomandă administrarea de Refludan. Medicul trebuie să evalueze cu atenţie riscurile administrării Refludan faţă de beneficiile anticipate, luând în considerare posibile măsuri pentru controlul hemoragiei.
Acest aspect priveşte cu precădere următoarele situaţii cu risc crescut de hemoragie:
– Puncţionarea recentă a unui vas mare sau o biopsie de organ
– Anomalii ale vaselor sanguine sau organelor
– Accident vascular cerebral sau intervenţie chirurgicală intracerebrală de dată recentă
– Hipertensiune arterială severă necontrolată
– Endocardită bacteriană
– Insuficienţă renală în stadiu avansat
– Diateză hemoragică
– Intervenţie chirurgicală majoră, de dată recentă
– Hemoragie recentă (de exemplu intracraniană, gastro-intestinală, intraoculară, pulmonară)
– Semne evidente de hemoragie
– Ulcer peptic activ, de dată recentă
– Vârsta > 65 ani.

Administrare Refludan 50 mg pulbere pt. sol. inj./perf.:

Tratamentul cu Refludan trebuie iniţiat sub îndrumarea unui medic cu experienţă în tulburările de coagulare.

Doza iniţială
Anticoagulare la pacienţii adulţi cu TIH de tip II şi boală tromboembolică:
– 0,4 mg/kg, administrată intravenos in-bolus
– urmată de 0,15 mg/kg şi oră, administrată în perfuzie continuă, timp de 2-10 zile sau mai mult, dacă situaţia clinică o solicită.

În mod normal, doza depinde de greutatea pacientului. Acest lucru este valabil pentru o greutate de până la 110 kg. La pacienţii cu greutate mai mare de 110 kg, doza nu trebuie să depăşească valoarea echivalentă greutăţii de 110 kg.

Monitorizarea şi modificarea regimului de dozaj al Refludan

Recomandări standard:
Monitorizare:
– În general, ajustarea dozei (vitezei de perfuzie) trebuie să se facă în funcţie de timpul parţial de tromboplastină activată, aPTT.

– Prima determinare a aPTT trebuie să se facă la 4 ore după începerea tratamentului cu Refludan.
– Valoarea aPTT trebuie monitorizată cel puţin o dată pe zi. Este posibil să fie necesare determinări mai frecvente, de exemplu la pacienţii cu insuficienţă renală sau cu risc crescut de hemoragie.
– Intervalul ţintă (fereastra terapeutică) pentru aPTT:
- Utilizând "Actin FS" sau "Neothromtin" pe coagulometre automate, intervalul ţintă pentru aPTT este reprezentat de o prelungire de 1,5 ori până la de 3 ori valoarea normală de referinţă.
- Utilizând alte substanţe, limita superioară a ferestrei terapeutice pentru aPTT trebuie redusă la o prelungire de numai 2,5 ori valoarea normală de referinţă.
- Pentru a obţine limite specifice şi exacte pentru aPTT, echipamentele de laborator/reactivii utilizaţi trebuie calibraţi prin marcarea plasmei umane standardizate cu 0,15 g/ml lepirudină (limita inferioară) şi 1,5 g/ml lepirudină (limita superioară).
Modificări de doză:
– Orice valoare a aPTT aflată în afara intervalului ţintă trebuie imediat confirmată înainte de a trage orice concluzii cu privire la modificările dozei, cu excepţia cazului în care starea clinică impune o reacţie imediată.
– În cazul în care valoarea confirmată a aPTT se află deasupra intervalului ţintă, perfuzia trebuie întreruptă pentru două ore. La reluarea perfuziei, viteza acesteia trebuie scăzută cu 50% (nu mai trebuie administrate alte doze intravenoase in bolus). Valoarea aPTT trebuie determinată din nou după 4 ore.
– În cazul în care valoarea confirmată a aPTT se află sub intervalul ţintă, viteza perfuziei trebuie crescută cu 20%. Valoarea aPTT trebuie determinată din nou după 4 ore.
– În general, viteza perfuziei nu trebuie să depăşească 0,21 mg/kg şi oră fără a se verifica prezenţa unor anomalii de coagulare care ar putea împiedica un răspuns aPTT corespunzător.

Recomandări pentru utilizarea la pacienţii la care se intenţionează trecerea pe tratament anticoagulant oral
În cazul în care se intenţionează trecerea unui pacient pe derivaţi de cumarină (antagonişti de vitamina K) ca tratament anticoagulant oral după tratamentul cu Refludan, trebuie să se aplice următoarea procedură: Tratamentul cu derivaţi de cumarină trebuie iniţiat numai după normalizarea numărului de plachete sanguine. Trebuie să se înceapă cu doza de menţinere dorită, fără doză de încărcare. Pentru a evita efectele protrombotice la iniţierea cumarinei, continuaţi administrarea tratamentului anticoagulant parenteral timp de 4 sau 5 zile (citiţi prospectul anticoagulantului, pentru mai multe informaţii). Administrarea anticoagulantului parenteral poate fi întreruptă atunci când valoarea INR-ului se stabilizează în intervalul dorit.

Recomandări pentru utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală
Deoarece lepirudina se excretă şi se metabolizează aproape în exclusivitate la nivel renal, trebuie să se aibă în vedere starea funcţiei renale a pacientului, înainte de administrare. În caz de insuficienţă renală, poate apărea un supradozaj relativ chiar şi în condiţiile unui regim de dozaj standard. Prin urmare, doza in bolus şi viteza de perfuzie trebuie reduse în caz de insuficienţă renală cunoscută sau suspectată (valoarea clearance-ului creatininei sub 60 ml/min sau valoarea creatininei mai mare de 15 mg/l [133 mol/l]).
În studiile clinice, Refludan nu a fost administrat în scopuri terapeutice la pacienţii cu TIH de tip II cu un grad semnificativ de insuficienţă renală. Recomandările de dozaj de mai jos se bazează pe studii cu doză unică, efectuate pe un număr mic de pacienţi cu insuficienţă renală. Prin urmare, aceste recomandări au caracter experimental.

Atunci când este posibil, ajustările dozei trebuie să se bazeze pe valorile clearance-ului creatininei, obţinute printr-o metodă fiabilă (mostre din urina pe 24 de ore). În toate celelalte cazuri, ajustările dozei se bazează pe valoarea creatininei.

Cu toate acestea, doza in bolus trebuie redusă la 0,2 mg/kg.
Reducerea vitezei de perfuzie trebuie efectuată în conformitate cu datele din tabelul 1. Este obligatorie monitorizarea suplimentară a aPTT.

* La pacienţii hemodializaţi sau în caz de insuficienţă renală acută (clearance-ul creatininei mai mic de 15 ml/min sau valoarea creatininei mai mare de 60 mg/l [530 mol/l]), perfuzia cu Refludan trebuie evitată sau întreruptă. Numai în cazul în care valorile aPTT au coborât sub limita terapeutică inferioară (vezi Monitorizare: interval ţintă), poate fi luată în considerare administrarea in bolus a unor doze de 0,1 mg/kg, la fiecare două zile.
Mod de administrare

Bolus intravenos iniţial:
Pentru injecţia intravenoasă in bolus, este necesară o soluţie cu o concentraţie de 5 mg/ml.
Injecţia intravenoasă trebuie efectuată lent.

Perfuzia intravenoasă:
Pentru perfuzia intravenoasă continuă, este necesară o soluţie cu o concentraţie de 2 mg/ml.
Viteza automatului de perfuzie [ml pe oră] trebuie stabilită în funcţie de greutate.

Compoziție Refludan 50 mg pulbere pt. sol. inj./perf.:

Fiecare flacon conţine lepirudină 50 mg.
Lepirudina este o substanţă obţinută prin tehnologia ADN-ului recombinant, derivat din celule de drojdie).

Precauții:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt relevante.

Atenționări:

– Anafilaxie: Refludan poate determina reacţii alergice, inclusiv anafilaxie şi şoc. La pacienţii re-expuşi la tratamentul cu Refludan în cadrul celui de-al doilea ciclu de tratament sau ulterior, au fost raportate reacţii anafilactice letale. De aceea, trebuie avute în vedere opţiuni de tratament alternativ înainte de a lua decizia de a re-expune pacientul la Refludan. Întrucât aceste reacţii sunt mediate imun, pacienţii care au fost anterior expuşi la hirudină sau un analog de hirudină pot prezenta un risc crescut. Iniţierea tratamentului cu Refludan trebuie să se facă numai în spaţii unde asistenţa medicală este rapid disponibilă şi unde pot fi tratate reacţiile anafilactice.

– Pacienţii trebuie informaţi că au primit Refludan.
– În caz de insuficienţă renală, poate apărea un supradozaj relativ chiar şi în condiţiile unui regim de dozaj standard. De aceea, medicul curant trebuie să evalueze cu atenţie riscul pe care îl implică administrarea, faţă de beneficiul anticipat al acesteia. Este posibil să apară necesitatea întreruperii tratamentului cu lepirudină la pacienţii cu insuficienţă renală. Viteza de perfuzie trebuie redusă în caz de insuficienţă renală, cunoscută sau suspectată.

– Nu există experienţă cu privire la utilizarea lepirudinei la pacienţii cu un grad semnificativ de insuficienţă renală. De asemenea, ciroza hepatică poate afecta excreţia renală a lepirudinei. Afectarea hepatică severă (de exemplu ciroza hepatică) poate creşte efectul anticoagulant al lepirudinei, datorită deficitelor de coagulare secundare scăderii sintezei factorilor de coagulare dependenţi de vitamina K.
– Formarea de anticorpi anti-hirudină a fost observată la aproximativ 40% dintre pacienţii cu TIH de tip II şi a fost raportată în special ca fiind asociată cu o perioadă de tratament mai mare de cinci zile. Aceasta poate duce la potenţarea efectului anticoagulant al lepirudinei, posibil datorită întârzierii eliminării renale a complexelor lepirudină activă – antihirudină. De aceea, o monitorizare strictă a aPTT este necesară şi în cazul tratamentului de lungă durată. Nu a fost găsită nici o dovadă de neutralizare a lepirudinei sau de reacţie alergică asociată cu rezultate pozitive ale testului pentru anticorpi.
– Experienţa cu privire la terapia asociată cu medicamente trombolitice la pacienţii cu TIH de tip II este foarte limitată. Întrucât riscul de hemoragie severă este considerabil în această situaţie, doza de Refludan trebuie redusă în mod substanţial. În aceste circumstanţe, regimul optim de dozaj pentru Refludan nu este stabilit.
– Utilizare la copii şi adolescenţi: Siguranţa şi eficacitatea utilizării la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită.
– Vârstnici: Pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de complicaţii de tip hemoragic, cu anticoagulare. În funcţie de doza de lepirudină, trebuie luat în considerare potenţialul de insuficienţă renală la pacienţii vârstnici. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Ajustările dozei se fac pe baza stării funcţiei renale, greutăţii şi aPTT.

Reacții adverse ale Refludan 50 mg pulbere pt. sol. inj./perf.:

În general, majoritatea reacţiilor adverse apărute la pacienţii trataţi cu Refludan au fost legate de hemoragie (>1/10). Evenimentele hemoragice care pun viaţa în pericol (inclusiv hemoragia intracraniană) au fost raportate mai puţin frecvent (≥1/1000 până la <1/100) la pacienţii cu sindrom
coronarian acut incluşi în studii clinice. În cadrul supravegherii intense după punerea pe piaţă la pacienţii cu TIH de tip II, episoadele hemoragice letale au fost raportate la 1% dintre pacienţi, iar cele de hemoragie intracraniană la 0,2% dintre pacienţi.
Reacţiile adverse raportate în cazul Refludan sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Foarte frecvente (>1/10); Frecvente (>1/100, <1/10); Mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100); Rare (>1/10000, <1/1000); Foarte rare (<1/10000)
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
Foarte frecvente
Rare
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii anafilactice/anafilactoide
Tulburări vasculare
Anemie sau scădere a valorii hemoglobinei, fără evidenţierea sursei de hemoragie
Hematom
Hemoragie la locurile de puncţionare
Epistaxis
Hematurie
Hemoragie gastro-intestinală Hemoragie vaginală
Sângerare rectală
Hemoragie pulmonară Hemotorax postoperator Hemopericard Hemoragie intracraniană
Bufeuri
Şoc, inclusiv şoc letal
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Tuse
Stridor
Dispnee
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii alergice cutanate (inclusiv erupţii)
Prurit
Urticarie
Angioedem (incluzând: edem al feţei, edem al limbii, edem laringian)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Febră
Frisoane
Reacţii la locul de injectare, inclusiv durere.

Supradozajul:

În caz de supradozaj, riscul de hemoragie poate fi crescut.
În prezent, nu este disponibil nici un antidot specific împotriva lepirudinei. În cazul în care apar hemoragii care pun viaţa în pericol şi se suspectează prezenţa unor concentraţii plasmatice excesive de lepirudină, trebuie puse în aplicare următoarele recomandări:
– ÎNTRERUPEREA imediată a administrării de Refludan
– Determinarea aPTT şi a altor parametrii de coagulare, după caz
– Determinarea valoarii hemoglobinei şi prepararea transfuziei sanguine
– Respectarea recomandărilor în vigoare privind tratamentul şocului.
În plus, raportările cu privire la cazurile individuale şi datele obţinute în condiţii in vitro sugerează faptul că într-o asemenea situaţie poate fi utilă fie hemofiltrarea, fie hemodializa (utilizând membrane de dializă pentru flux mare, cu pori pentru molecule cu greutate de 50000 Daltoni).
Rezultatele studiilor efectuate la porci au arătat că utilizarea factorului von Willebrand (vWF, 66 U.I./kg ) a redus semnificativ timpul de sângerare.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.
Tratamentul concomitent cu trombolitice (de exemplu rt-PA sau streptokinază) poate
– creşte riscul de complicaţii hemoragice
– potenţa semnificativ efectul Refludan în ceea ce priveşte prelungirea aPTT.
Tratamentul concomitent cu derivaţi de cumarină (antagonişti de vitamină K) şi cu medicamente care afectează funcţia plachetară poate, de asemenea, creşte riscul de sângerare.

Utilizarea concomitentă cu
– medicamente antiplachetare altele decât acidul acetilsalicilic, cum sunt ticlopidina sau clopidogrelul,
– antagonişti ai receptorilor GpIIb/IIIa, cum sunt eptifibatida, tirofibanul sau abciximabul,
– alţi inhibitori de trombină cum sunt heparinele cu greutate moleculară mică nu au fost evaluate.

Administrarea de Refludan 50 mg pulbere pt. sol. inj./perf. în sarcină / alaptare:

La om, gradul de siguranţă al utilizării Refludan în timpul sarcinii şi alăptării nu a fost stabilit.
Într-un studiu standard de toxicitate embrio-fetală, a fost observată o scădere a ratei de supravieţuire în rândul puilor şi mamelor.
În prezent, nu există informaţii cu privire la utilizarea Refludan în timpul alăptării.
Prin urmare, Refludan nu trebuie administrat femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Prezentare ambalaj:

Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă. Pulbere liofilizată, de culoare albă sau aproape albă.
Alte medicamente cu substanța activă lepirudinum:
Medicamente cu indicații asemănătoare cu Refludan 50 mg pulbere pt. sol. inj./perf.(din aceeași clasă):
Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Refludan 50 mg pulbere pt. sol. inj./perf. vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!
Echipa ROmedic nu încurajează autotratamentul. Este foarte periculos să luați medicație fără indicația medicului. Nu există medicament "sigur", toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient...există medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, nespecificate pe prospect. ROmedic nu își asumă responsabilitatea asupra efectelor pe care acest site le are asupra vizitatorilor.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.