Prospect Glimepirid LPH 3mg, comprimate

Substanța activă: glimepiridum

Producator: Laropharm SRL Romania

Clasa ATC: [A10BB]: tractul digestiv si metabolism >> terapia antidiabetica >> antidiabetice orale >> sulfonamide

Categoria: Scaderea glicemiei

Grupa farmaceutică: antidiabetice orale, sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10B B12.

Indicații Glimepirid LPH 3mg, comprimate:

Glimepirida este indicată in tratamentul diabetului zaharat tip 2, in cazul in care doar dieta,scăderea in greutate şi exerciţiul fizic nu sunt suficiente.

Contraindicații:

Administrarea Glimepirid este contraindicată in următoarele cazuri:
- diabet insulinodependent;
- coma diabetică;
- cetoacidoză;
- insuficienţă renală şi hepatică;
- hipersensibilitate la glimepiridă, alte sulfonilureice sau sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi.
În cazul tulburărilor severe ale funcţiei renale sau hepatice se impune trecerea la insulină.

Administrare Glimepirid LPH 3mg, comprimate:

Glimepirid 3 mg comprimate sunt indicate pentru administrare orală.
Regimul dietetic adecvat, activitatea fizică regulată şi controlul periodic al sângelui şi urinei sunt baza unui tratament de succes in diabetul zaharat. Antidiabeticele orale sau insulina nu pot compensa dacă pacientul nu respectă dieta recomandată.
Doza este determinată de rezultatele testărilor glucozei in singe şi urină.
Doza iniţială este de 1 mg de glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un bun control, doza se va folosi in tratamentul de intreţinere.
Dacă controlul este nesatisfăcător, doza se va creşte, in funţie de controlul glicemiei, in mod treptat, la un interval de aproximativ 1 " 2 săptămâni intre fiecare treaptă, până la 2, 3 sau 4 mg de glimepiridă pe zi.
O doză mai mare de 4 mg de glimepiridă pe zi a dat rezultate mai bune doar in cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este de 6 mg de glimepiridă pe zi.
La pacienţii cu un control inadecvat la doze maxime de metformină se poate iniţia tratamentul concomitent cu glimepiridă. Menţinând doza de metformină, se incepe tratamentul cu doze mici de glimepiridă şi apoi se cresc in funcţie de nivelul controlului metabolic dorit, până la doza zilnică maximă. Tratamentul combinat se va iniţia sub o supraveghere medicală atentă.
La pacienţii cu un control inadecvat la doze zilnice maxime de Glimepirid, se poate iniţia tratamentul concomitent cu insulină, dacă este necesar. Menţinând doza de glimepiridă, se incepe tratamentul cu doze mici de insulină şi apoi se cresc in funcţie de nivelul controlului metabolic dorit. Tratamentul combinat se va iniţia sub o supraveghere medicală atentă.

De obicei, este suficientă o doză unică de glimepiridă. Este recomandat ca această doză să fie administrată cu puţin inaintea sau in timpul unui mic dejun substanţial sau-dacă nu s-a administrat nici o masă-cu puţin inaintea sau in timpul primei mese principale.
Dacă s-a omis o doză, aceasta nu se va corecta prin creşterea dozei următoare.
Comprimatele se vor inghiţi intregi cu o cantitate adecvată de lichid.
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la 1 mg glimepiridă pe zi, aceasta indică că diabetul poate fi controlat doar cu dietă.
Pe parcursul tratamentului controlul diabetului se poate imbunătăţi datorită creşterii sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Pentru a evita hipoglicemia poate fi oportună reducerea dozei sau sistarea tratamentului. Schimbarea dozei poate fi necesară, dacă survin modificări ale greutăţii corporale, ale modului de viaţă a pacientului sau la apariţia altor factori care cresc riscul hipo- sau hiperglicemiei.
Trecerea de la alţi agenţi hipoglicemianţi orali la Glimepirid
In general se poate face trecerea de la alţi agenţi hipoglicemianţi orali la Glimepirid.
Pentru trecerea la Glimepirid se va lua in considerare doza şi timpul de injumătăţire a medicaţiei anterioare. În unele cazuri, in special la antidiabeticele cu timpul de injumătăţire mai mare (exemplu clorpropamida) se recomandă o perioadă liberă de tratament de câteva zile, pentru a minimiza riscul reacţiilor hipoglicemice datorită efectului aditiv. Doza iniţială recomandată este de 1 mg glimepiridă pe zi.
În funcţie de răspunsul la glimepiridă , doza poate fi crescută treptat, după cum a fost indicat mai sus.
Trecerea de la insulină la Glimepirid
În cazuri excepţionale, in care pacienţii cu diabet tip 2 sunt in tratament cu insulină, ar putea fi indicată trecerea pe glimepiridă. Trecerea se va face sub o supraveghere medicală atentă.
Administrarea in tulburări renale sau hepatice
Sunt disponibile dozaje diferite in funcţie de posologie.

Acțiune:

Glimepirida este un hipoglicemiant oral din grupa sulfonilureicelor. Poate fi folosit in diabetul zaharat non-insulinodependent.

Glimepirida acţionează in principal prin stimularea eliberării de insulină din celule pancreatice beta.

Ca şi la alte sulfonilureice acest efect se bazează pe creşterea răspunsului celulelor pancreatice beta la stimulul fiziologic cu glucoză. În plus, glimepirida pare să producă pronunţate efecte extrapancreatice, observate şi la alte sulfonilureice.

Eliberarea de insulină
Sulfonilureicele reglează secreţia de insulină prin inchiderea canalelor de potasiu ATP-sensibile din membrana celulelor beta. Închiderea canalelor de potasiu induce depolarizarea celulelor beta şi rezultă, prin deschiderea canalelor de calciu, un influx de calciu in celule. Aceasta duce la eliberarea insulinei prin exocitoză.

Glimepirida are un grad mare de aderare la proteina membranei celulelor beta ce este asociată cu canalele de potasiu ATP-sensibile dar diferă de locul de legare obişnuit al sufonilureicelor.
Acţiune extrapancreatică
Efectele extrapancreatice sunt reprezentate de imbunătăţirea sensibilităţii ţesuturilor periferice la insulină şi scăderea captării insulinei de către ficat.
Captarea glucozei din sânge de către muşchii periferici şi ţesutul adipos se produce cu ajutorul unor proteine speciale de transport, localizate in membrana celulară. Transportul glucozei către aceste ţesuturi este o etapă de limitare in utilizarea glucozei. Glimepirirda creşte foatre rapid numărul de molecule active de transport al glucozei in plasma membranelor miocitelor şi lipocitelor, rezultând stimularea captării glucozei.

Glimepirirda creşte activitatea fosfolipazei C glicozil-fosfatidilinozitol-specifice ceeea ce poate fi corelat cu lipogeneza şi glicogeneza indusă de medicament in miocitele şi lipocitele izolate.

Glimepirirda inhibă sinteza glucozei in ficat prin creşterea concentraţiei intracelulare de fructoză-2,6-bifosfat, care la rândul său inhibă gluconeogeneza.

Generalităţi
La persoane sănătoase, doza orală efectivă minimă este de aproximativ 0,6 mg. Efectul Glimepirirdei este dependent de doză şi este reproductibil. Răspunsul fiziologic la efort fizic acut, reducerea secreţiei de insulină sunt totuşi prezente sub tratament cu glimepiridă.
Nu s-a evidenţiat o diferenţă semnificativă la administrarea produsului medicamentos cu 30 minute sau imediat inaintea mesei. Un control metabolic bun per 24 ore se atinge la diabetici cu o singură doză orală pe zi.

Deşi hidroxi metabolitul glimepirirdei a produs o scădere mică dar semnificativă a glucozei serice la persoane sănătoase, el este responsabil doar pentru o mică parte din efectul medicamentului.
Tratamentul combinat cu metformină
Un studiu a arătat imbunătăţirea controlului metabolic la administrarea concomitentă a glimepirirdei, comparativ cu metformina in monoterapie, la pacienţii cu un control inadecvat la doze zilnice maxime de metformină.

Tratamentul combinat cu insulină
Există puţine date referitor la tratamentul combinat cu insulină. La pacienţii cu un control inadecvat la doze zilnice maxime de glimepiridă, poate fi instituit tratamentul concomitent cu insulină. În două studii combinaţia a arătat aceeaşi ameliorare a controlului metabolic ca şi insulina singură; oricum, in tratamentul combinat doza medie necesară de insulină a fost mai mică.

Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Biodisponibilitatea glimepiridei după administrarea orală este completă. Ingerarea alimentelor nu are o influenţă relevantă asupra absorbţiei, doar viteza de absorbţie se reduce puţin. Concentraţiile serice maxime (C max) sunt atinse la aproximativ 2,5 ore după administrarea orală (media 0,3 Î¼g/ml cu doze multiple de 4 mg pe zi) şi nu există o relaţie liniară intre doză şi C max şi AUC (aria de sub curba timp/concentraţie).

Distribuţia
Glimepirida are un volum de distribuţie foarte mic (aprox. 8,8 litri) care este aproape egal cu spaţiul de distribuţie al albuminei, se leagă in proporţie mare de proteinele plasmatice (>99%) şi are un clearance redus (aprox. 48 ml/min).

La animale glimepirida este excretată in lapte. Glimepirida trece prin placentă. Traversarea barierei hematoencefalice este mică.

Biotransformarea şi eliminarea
Media timpului de injumătăţire serică prin eliminare, relevantă la doze multiple, este de circa 5 până la 8 ore. La doze mari au fost observate perioade de injumătăţire puţin mai lungi.
După o doză unică de glimepiridă radiomarcată, 58% din radioactivitate a fost regăsită in urină şi 35% in fecale. În urină nu s-a găsit forma nemodificată. Doi metaboliţi " mai probabil rezultaţi din metabolismul hepatic (in principal via CYP2C9) " au fost identificaţi atât in urină cât şi in fecale: hidroxi- şi carboxi- derivaţi. După administrarea orală de glimepiridă timpii de injumătăţire plasmatică prin eliminare ai acestor metaboliţi au fost de 3-6 şi respectiv 5-6 ore.

Comparaţia dozării unice şi multiple nu a arătat diferenţe semnificative in farmacocinetică, iar variabilitatea intraindividuală a fost foarte mică. Nu prezintă cumulare relevantă.

Farmacocinetica a fost similară la femei şi bărbaţi, ca şi la tineri şi bătrâni (peste 65 ani).
La pacienţii cu clearance-ul creatininei scăzut a existat tendinţa de creştere a clearance-ului glimepiridei şi scăderea concentraţiilor serice, mai probabil rezultatul eliminării mai rapide din cauza unei legări mai scăzute de proteine. Eliminarea renală a celor doi metaboliţi a fost afectată. În general nu se presupune a exista un risc suplimentar de cumulare la aceşti pacienţi.
Farmacocinetica la cinci pacienţi ne-diabetici după intervenţie chirurgicală pe ductul biliar a fost similară cu cea a persoanelor sănătoase.

Compoziție Glimepirid LPH 3mg, comprimate:

Fiecare comprimat conţine 3 mg glimepiridă.
Lactoză monohidrat, amidonglicolat de sodiu, celuloză microcristalină, povidonă K 30, stearat de magneziu, oxid galben de fer (E 172)

Atenționări:

Glimepirida se va administra cu puţin înaintea sau în timpul mesei.
Dacă mesele sunt luate la intervale neregulate sau se omit toate, tratamentul cu Glimepirid poate duce la hipoglicemie. Simptomele posibile ale hipoglicemiei includ: cefalee, bulimie, greţuri, vărsături, apatie, somnolenţă şi alte tulburări ale somnului, agitaţie, agresivitate, tulburări de concentrare, a stării de vigilenţă şi a timpului de reacţie, depresie, confuzie, tulburări de vorbire şi de vedere, afazie, tremor, peralizii, tulburări senzoriale, ameţeală, neajutorare, pierderea autocontrolului, delir, convulsii cerebrale, somnolenţă şi pierderea conştienţei până la comă şi inclusiv coma, respiraţie superficială şi bradicardie.

Pot fi prezente şi semne ale contra-reglării adrenergice ca: transpiraţii, piele lipicioasă, anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angina pectorală şi aritmii cardiace.

Tabloul clinic al unei stări hipoglicemice severe se poate asemăna cu cel al unui AVC. Simptomele pot fi aproape întotdeauna controlate de o administrare imediată de carbohidraţi (zahăr).
Îndulcitorii artificiali nu au niciun efect.
Din experienţa cu alte sulfonilureice este cunoscut faptul că în pofida reuşitei iniţiale a măsurilor luate, hipoglicemia poate reveni.
Hipoglicemia severă sau prelungită, doar temporar controlată de cantităţile obişnuite de zahăr, necesită tratament medical imediat şi, ocazional, spitalizare.
Factorii care favorizează hipoglicemia includ:
- reticenţa sau (mai ales la vârstnici) incapacitatea de a coopera;

- subnutriţia, mesele neregulate sau omise sau perioada postului;

- dezechilibrul dintre exerciţiul fizic şi aportul de carbohidraţi;

- întreruperea dietei;

- consumul de alcool, mai ales combinat cu omiterea meselor;

- tulburări ale funcţie renale;

- tulburări severe ale funcţie hepatice;

- supradozarea de Glimepirid;

- anumite tulburări decompensate ale sistemului endocrin, care afectează metabolismul carbohidraţilor sau contrabalansarea hipoglicemiei (de exemplu anumite tulburări ale funcţiei tiroidiene, insuficienţa pituitară anterioară sau insuficienţa adrenocorticală);

- administrarea concomitentă a anumitor altor produse medicamentoase (a se vedea 4.5).
Tratamentul cu Glimepirid necesită o monitorizare regulată a nivelului de glicemie şi glucozuriei. Este recomandată şi determinarea hemoglobinei glicolizate.

În timpul tratamentului cu Glimepirid este necesară monitorizarea regulată a funcţiei hepatice şi hematologice (în special leucocitele şi trombocitele).

În condiţii de stres (exemplu accidente, operaţii, infecţii acute cu febră etc.) poate fi indicată o trecere temporară la insulină.

Nu a fost acumulată experienţă privind folosirea glimepiridei la pacienţii cu afectarea severă a funţiei hepatice sau pacienţii dializaţi. La aceşti pacienţi este indicată trecerea la insulină.
Comprimatele de Glimepirid conţin lactoză. Pacienţilor cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficienţa de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie a glucozei-galactozei nu trebuie să li se administreze acest medicament.

Comprimatele de Glimepirid 6 mg conţin colorantul Sunset Yellow FCF (E 110) care poate cauza reacţii alergice.

Reacții adverse ale Glimepirid LPH 3mg, comprimate:

După adminastrarea glimepiridei şi a altor sulfonilureice au survenit următoarele afecte adverse:
Clasificare frecvenţei
Foarte frecvent: >1/10
Frecvent: >1/100, <1/10
Ocazional: >1/1000, <1/100
Rare: >1/10000, <1/1000
Extrem de rare: <1/10 000 inclusiv raportări izolate.
Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic
Rare: modificarea tabloului sanguin (trombocitopenie, leucopenie, eritropenie, granulocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie) este de obicei reversibilă la intreruperea tratamentului.

Extrem de rar reacţiile moderate de hipersensibilitate se pot transforma in reacţii severe cu dispnee, hipotensiune arterială şi câteodată şoc.

Extrem de rar: vasculite alergice.

Au fost raportate reacţii incrucişate cu sulfonilureicele, sulfonamidele şi alte substanţe asemănătoare.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rar: hipoglicemie
Aceste efecte apar aproape imediat, pot fi severe şi nu intotdeauna sunt uşor de corectat. Incidenţa unor astfel de reacţii depinde, ca şi cu alte medicaţii hipoglicemiante, de factori individuali ca obiceiuri alimentare şi de doză.
Tulburări oculare
Tulburări de vedere tranzitorii mai ales la inceputul tratamentului, datorită modificării nivelului glicemiei.

Tulburări gastrointestinale
Extrem de rar: greţuri, vărsături, diaree, senzaţii de plenitudine gastrică, durere abdominală. Arareori acest disconfort impune oprirea tratamentului.

Tulburări hepatobiliare
Creşterea enzimelor hepatice

Extrem de rar: tulburarea funcţiei hepatice (exemplu colestază şi icter), hepatită, insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate la nivelul pielii cum ar fi prurit, erupţii cutanate tranzitorii şi urticarie.
Extrem de rar: fotosensibilitate.
Investigaţii diagnostice
Extrem de rar: scăderea concentraţiei serice de sodiu.

Supradozajul:

După ingerarea unei supradoze poate surveni hipoglicemie, care să dureze de la 12 la 72 ore şi se poate repeta după o revenire iniţială. Simptomele pot apărea şi la 24 ore de la ingestie. În general, este recomandată observaţie in spital. Pot apărea greţuri, vărsături şi dureri epigastrice. Hipoglicemia poate fi insoţită de simptome neurologice cum ar fi agitaţie, tremor, tulburări de vedere, probleme de coordonare, somnolenţă, comă şi convulsii.

Primul ajutor constă in prevenirea absorbţiei prin administrare de cărbune activat (absorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ). Dacă au fost ingerate cantităţi mari este indicat lavajul gastric, urmat de cărbune activat şi sulfat de sodiu. În caz de supradozaj sever este indicată spitalizarea intr-o secţie de terapie intensivă. Se va administra urgent glucoză, dacă este necesar intravenos, un bolus de 50 ml soluţie 50%, urmat de o perfuzie de soluţie 10%, monitorizând atent glicemia. Tratamentul ulterior va fi simptomatic.

În tratamentul hipoglicemiei datorate ingerării accidentale de Glimepirid la copii doza administrată de glucoză va fi atent controlată pentru a evita posibilitatea unei hiperglicemii periculoase. Nivelul glicemiei va fi stict monitorizat.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Dacă Glimepirid este administrat concomitent cu anumite alte produse medicamentoase pot surveni atât creşterea cât şi scăderea nedorită acţiunii hipoglicemiante a glimepiridei.

Din acest motiv alte produse medicamentoase vor fi administrate doar cu ştiinţa (sau la recomandarea) medicului.
Glimepirida este metabolizată de citocromul P450 2C9 (CYP2C9). Este cunoscut faptul că metabolizarea sa este influenţată de administrarea concomitentă de inductori de CYP2C9 (exemplu rifampicină) sau inhibitori (exemplu fluconazol).
Rezultatele studiilor interactive in vivo raportate in literatură arată că fluconazolul, unul dintre cei mai puternici inhibitori de CYP2C9, măreşte de aproximativ 2 ori AUC a glimepiridei.
În baza experienţei cu glimepirida şi cu alte sulfonilureice trebuie menţionate următoarele interacţiuni:
Asocierea glimepiridei cu următoarele medicamente poate intensifica efectul de scădere a glicemiei cu apariţia hipoglicemiei:
- fenillbutazona, azapropazon şi oxyfenbutazona
- insulina şi alte antidiabetice orale
- metformina
- salicilate şi acid p-amino-salicilic
- steroidele anabolizante şi hormonii sexuali masculini
- cloramfenicol
- anticoagulantele cumarinice
- fenfluramina
- fibraţi
- inhibitorii ACE
- fluoxetina
- alopurinol
- simpatolitice
- ciclofosfamide, trofosfamide şi ifosfamide
- sulfinpirazona
- anumite sulfonamide cu acţiune prelungită
- tetracicline
- inhibitori MAO
- antibiotice quinolonice
- probenecid
- miconazole
- pentoxifilina (doze parenterale mari)
- tritoqualina
- fluconazol
Următoarele medicamente asociate cu Glimepirid pot să reducă efectul glimepiridei de scădere a glicemiei cu apariţia hiperglicemiei:
- estrogenii and progestagenele
- salureticele, diuretice tiazidice
- stimulatiori tiroidieni, glucocorticoizii
- derivaţii de fenotiazină, clorpromazina
- adrenalina şi simpatomimetice
- acid nicotinic (in doze mari) şi derivaţi de acid nicotinic
- laxative (administrate pe perioade lungi)
- fenitoina, diazoxide
- glucagon, barbiturice şi rifampicină
- acetazolamida
Antagoniştii H2, betablocantele, clonidina şi reserpina pot intensifica sau reduce efectul glimepiridei de scădere a glicemiei.

Sub influenţa substanţelor simpatolitice cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, rezerpina şi guanetidina, simptomele adrenergice care semnalează hipoglicemia se pot reduce sau să fie absente.
Consumul acut sau cronic de alcool poate potenţa sau reduce efectul glimepiridei de scădere a glicemiei intr-un mod imprevizibil.
Glimepirid poate potenţa sau reduce efectul derivaţilor cumarinici.

Administrarea de Glimepirid LPH 3mg, comprimate în sarcină / alaptare:

Sarcina
Riscul legat de diabet
Valorile anormale ale glicemiei in timpul sarcinii sunt asociate cu o incidenţă crescută de malformaţii congenitale şi mortalitate perinatală. Valorile glicemiei trebuie atent monitorizate in timpul sarcinii pentru a evita riscul teratogen. În astfel de cazuri se impune administrarea de insulină. Pacientele care vor să devină insarcinate trebuie să-şi informeze medicul.

Riscul legat de glimepiridă
Nu există date disponibile despre administrarea glimepiridei la femeile insărcinate. Studiile efectuate la animale au evidenţiat toxicitate reproductivă care a fost legată mai probabil de acţiunea farmacologică (hipoglicemie) a glimepiridei (a se vedea 5.3).

În consecinţă, glimepirida nu se va administra pe tot parcursul sarcinii.
Pacientele sub tratament cu glimepiridă care vor să devină insărcinate sau dacă sarcina a fost depistată in cursul tratamentului vor trece la tratamentul cu insulină, cât mai curând posibil.

Alăptarea
La om nu se cunoaşte excreţia in lapte. La şobolan, glimepirida se excretă in lapte.
Pentru că alte sulfonilureice se excretă in lapte la om şi pentru că există riscul hipoglicemiei la copii alăptaţi, nu este recomandată alăptarea in timpul tratamentului cu glimepiridă.

Prezentare ambalaj:

Cutii cu 3 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.

Condiții de păstrare:

Nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Alte medicamente cu substanța activă glimepiridum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Glimepirid LPH 3mg, comprimate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Glimepirid LPH 3mg, comprimate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!