Prospect Benazepril Sandoz 20 mg, comprimate filmate

Substanța activă: clorhidrat de benazepril

Clasa ATC: [C09AA]: sistem cardiovascular >> produse active pe sistemul renina-angiotensina >> inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei >> inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

Grupa farmaceutică: produse active pe sistemul renina-angiotensina, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

Indicații Benazepril Sandoz 20 mg, comprimate filmate:

Hipertensiune arterială esenţială, insuficienţă cardiacă congestivă în asociere cu diuretice şi în special cu glicozide digitalice în cazurile de insuficienţă cardiacă congestivă severă.

Contraindicații:

- hipersensibilitate la clorhidrat de benazepril, la orice alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei) sau la oricare dintre excipienţi,
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu un tratament anterior cu un inhibitor ECA,
- edem angioneurotic ereditar/idiopatic,
- stenoză bilaterală a arterei renale,
- transplant renal,
- stenoză a valvei aortice şi mitrale relevantă hemodinamic / cardiomiopatie hipertrofică,
- hiperaldosteronism primar,
- trimestrul doi şi trei de sarcină,
- perioada de alăptare.

Administrare Benazepril Sandoz 20 mg, comprimate filmate:

Hipertensiune arterială esenţială
10-20 mg pe zi, care se administrează în una sau două prize. Doza zilnică maximă este de 40 mg.

Insuficienţă cardiacă congestivă
Iniţial 2,5 mg zilnic. Doza poate fi crescută până la 5 mg pe zi după două-patru săptămâni. Doza zilnică maximă este de 20 mg.

Administrarea în insuficienţa renală
Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, doza trebuie redusă dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min. La pacienţii cu insuficienţă renală aflaţi în tratament pentru insuficienţă cardiacă, nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg.

Acțiune:

Benazepril este un inhibitor puternic al enzimei de conversie a angiotensinei. La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea benazepril conduce la o reducere a tensiunii arteriale atât în orto- cât şi în clinostatism, aproximativ în aceeaşi măsură, fără creşterea compensatorie a frecvenţei cardiace. Rezistenţa arterială periferică este redusă, fără modificări sau creşteri ale minut-volumului cardiac.

Există o creştere a fluxului sanguin renal, rata filtrării glomerulare rămânând de obicei neschimbată. Atingerea nivelului optim de reducere a tensiunii arteriale poate necesita câteva săptămâni de tratament la unii pacienţi. Efectele antihipertensive se menţin pe parcursul tratamentului pe termen lung. Întreruperea bruscă a tratamentului nu a fost asociată cu o creştere rapidă a tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA sunt eficienţi chiar şi la pacienţii cu hipertensiune arterială asociată cu nivel redus de renină. Deşi au fost constatate efecte antihipertensive la rasele studiate, pacienţii hipertensivi de rasă neagră (de regulă populaţie hipertensivă cu nivel scăzut al reninei) prezintă un răspuns mediu mai redus la monoterapia cu inhibitori ECA decât pacienţii din celelalte rase. Diferenţa dispare dacă se adaugă un diuretic.

Efectul antihipertensiv apare la o oră de la administrarea orală şi durează aproximativ 24 ore.

Tratamentul cu benazepril ameliorează simptomele pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă. Spre deosebire de alţi inhibitori ECA, posibilele efecte ale benazeprilului asupra mortalităţii nu au fost examinate în cadrul studiilor controlate placebo.

Proprietăţi farmacocinetice
Clorhidrat de benazepril
Clorhidratul de benazepril este un prodrog metabolizat (prin hidroliză, care are loc în principal în ficat) în benazeprilat, singurul metabolit activ. După administrarea orală, cel puţin 37% din doză este absorbită. Biodisponibilitatea este de aproximativ 28% când clorhidratul de benazepril este administrat pe cale orală, în comparaţie cu administrarea intravenoasă. Benazeprilatul este excretat în principal în formă neschimbată în bilă şi urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al benazeprilatului este de 10-11 ore. Legarea de proteinele plasmatice a clorhidratului de benazepril şi a benazeprilatului este de aproximativ 95%.

La pacienţii cu afectare renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) apare o reducere a eliminării şi astfel o acumulare crescută de benazeprilat. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei >30 ml/min) au fost observate doar modificări uşoare ale farmacocineticii, care nu au necesitat ajustarea dozei.

Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat efecte mutagene sau carcinogene.
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan, iepure şi maimuţă nu au indicat un potenţial teratogen al benazeprilului, însă s-au produs efecte embriotoxice.

Alţi inhibitori ECA au determinat reacţii adverse asupra dezvoltării târzii a fătului, conducând la moarte fetală şi efecte congenitale, afectând mai ales craniul. Au fost raportate de asemenea toxicitate fetală, întârzierea creşterii intrauterine şi persistenţa canalului arterial. Se consideră că aceste anomalii de dezvoltare sunt cauzate în parte de o acţiune directă a inhibitorilor ECA asupra sistemului fetal renină-angiotensină şi în parte de ischemia care rezultă din hipotensiunea arterială maternă şi consecutiv scăderea fluxului sanguin feto-placentar, precum şi a alimentării fătului cu oxigen/substanţe nutritive.

Compoziție Benazepril Sandoz 20 mg, comprimate filmate:

Un comprimat filmat conţine clorhidrat de benazepril 20 mg.

Nucleu:
Lactoză monohidrat
Celuoză microcristalnă
Amidon de porumb pregelatinizat
Crospovidonă
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Ulei de ricin

Film:
lactoză monohidrat
hipromeloză
dioxid de titan (E171)
macrogol 4000

Precauții:

Hipotensiune arterială
Benazepril poate determina o reducere marcată a tensiunii arteriale, mai ales după prima doză. La pacienţii hipertensivi trataţi cu benazepril, este mai probabil să apară hipotensiunea arterială la cei cu depleţie volemică, de exemplu prin tratament diuretic, dietă cu restricţie de sare, dializă, diaree sau vărsături sau cu hipertensiune arterială severă renin-dependentă. La începutul tratamentului cu benazepril, pacienţii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică trebuie supravegheaţi cu atenţie în primele două săptămâni de tratament şi după creşterea dozei de benazepril. Depleţia de sodiu şi hipovolemia trebuie corectate înainte de începerea tratamentului cu benazepril. Aceeaşi atenţie trebuie acordată pentru pacienţii cu afecţiuni cardiace ischemice sau cerebrovasculare, la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Tensiunea arterială şi valorile parametrilor de laborator trebuie supravegheate cu atenţie mai ales la pacienţii cu
- depleţie sodică sau hipovolemie,
- decompensare cardiacă severă,
- disfuncţie renală,
- pacienţi cu vârsta peste 65 ani,
- hipertensiune arterială severă.

Dacă apare hipotensiune arteriala simptomatică, pacientul trebuie aşezat în clinostatism. Poate fi necesară refacerea volumului plasmatic cu soluţie de ser fiziologic administrată intravenos. Apariţia hipotensiunii arteriale după doza iniţială nu exclude ajustarea atentă ulterioară a dozei de benazepril după tratamentul corespunzător.

Pacienţi cu hipertensiune arterială renovasculară
La pacienţii cu hipertensiune arterială renovasculară şi stenoză bilaterală a arterei renale preexistentă sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic, care sunt trataţi cu benazepril, există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală. Tratamentul cu diuretice poate constitui un factor care contribuie la această situaţie. Deteriorarea funcţiei renale se poate însoţi doar de modificări uşoare ale creatininei chiar la pacienţii cu stenoză unilaterală a arterei renale. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început în spital, sub supraveghere medicală atentă, cu doze mici, care se ajustează cu atenţie. Tratamentul diuretic trebuie întrerupt, iar funcţia renală trebuie monitorizată în primele săptămâni de tratament.

Pacienţii cu insuficienţă renală
Benazepril se va folosi cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece pot necesita doze mai reduse sau mai puţin frecvente. Este necesară monitorizarea atentă a funcţiei renale în timpul tratamentului, deoarece se consideră necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. A fost raportată insuficienţă renală în asociere cu inhibitori ECA, mai ales la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă sau cu afecţiuni renale preexistente, inclusiv stenoză a arterei renale. Unii pacienţi, fără afecţiuni renale preexistente evidente, au prezentat creşteri ale concentraţiei ureei şi creatininei plasmatice la administrarea concomitentă a unui diuretic. Poate fi necesară reducerea dozei de benazepril şi/sau întreruperea tratamentului diuretic. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale în primele săptămâni de tratament.

Diuretice
Pacienţii aflaţi în tratament cu diuretice, mai ales cei cu depleţie volemică şi/sau depleţie de sare, pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după începerea tratamentului cu un inhibitor ECA. Posibilitatea apariţiei efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea tratamentului diuretic, creşterea aportului de lichide sau de sare înainte de începerea tratamentului şi începerea tratamentului cu doze mai reduse de inhibitor ECA. Creşterile ulterioare ale dozei se vor face cu prudenţă.

Dializă
Pacienţii aflaţi la dializă cu membrane poliacrilonitrilice cu flux crescut şi trataţi concomitent cu benazepril pot prezenta reacţii anafilactoide ca edem facial, înroşire a feţei, hipotensiune arterială şi dispnee, în interval de câteva minute de la începerea dializei. Se recomandă folosirea unei membrane alternative sau a altui medicament antihipertensiv.

Neutropenie / agranulocitoză
Au fost raportate neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie la pacienţii cărora li se administrează inhibitori ECA. La pacienţii cu funcţie renală normală, fără alţi factori de morbiditate asociaţi, neutropenia apare rar. Benazepril trebuie utilizat cu foarte mare prudenţă la pacienţii cu afecţiuni vasculare colagenice, aflaţi în tratament cu imunosupresoare, allopurinol sau procainamidă, sau cu o asociere a acestor factori, mai ales dacă există şi afectare renală preexistentă. Unii dintre aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave, care în câteva cazuri nu au răspuns la tratamentul intensiv cu antibiotice. Dacă se foloseşte benazepril la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea periodică a numărului de leucocite, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn de infecţie.

Angioedem
Angioedemul poate apărea în prima săptămână de tratament. Totuşi, în cazuri rare, angioedemul poate apărea şi după utilizarea pe termen lung. Tratamentul trebuie întrerupt imediat, iar tratamentul antihipertensiv, dacă este necesar, se va continua cu un medicament care nu este inhibitor ECA.

Diferenţe etnice
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină o rată mai crescută de angioedem la pacienţii negroizi decât la celelalte grupuri etnice. La fel ca şi în cazul celorlalţi inhibitori ECA, este posibil ca benazeprilul să fie mai puţin eficient în reducerea tensiunii arteriale la populaţia negroidă decât la celelalte, posibil ca urmare a unei prevalenţe mai ridicate a stărilor cu nivel redus se renină la populaţia hipertensivă din acest grup.

Tuse
A fost raportată tusea în timpul utilizării inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitorii ECA trebuie considerată ca parte a diagnosticului diferenţial al tusei.

Hiperkalemie
Tratamentul cu inhibitori ACE poate conduce la hiperkalemie. Dacă este necesară utilizarea concomitentă a unui medicament care economiseşte potasiul, se recomandă monitorizarea frecventă a potasiului plasmatic.

Intervenţii chirurgicale / anestezie
Benazepril poate determina hipotensiune arterială sau chiar şoc hipotensiv la pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei prin potenţarea altor medicamente / situaţii care induc hipotensiune arterială. Dacă tratamentul cu benazepril nu poate fi întrerupt, echilibrarea volumului plasmatic se va face cu precauţie.

Proteinurie
Poate apărea mai ales la pacienţii cu afectare renală preexistentă sau la doze relativ crescute de benazepril.

Afecţiune hepatică primară / insuficienţă hepatică
Foarte rar, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care începe cu icter colestatic şi progresează până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu a fost înţeles. Pacienţii cărora li se administrează benazepril, la care apare icterul sau creşteri marcate ale valorilor enzimelor hepatice, trebuie să întrerupă tratamentul cu benazepril şi să fie supravegheaţi atent din punct de vedere medical.

Pacienţi cu diabet
La pacienţii diabetici trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, valorile glicemiei trebuie monitorizate îndeaproape în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor ECA.

Copii / adolescenţi (<18 ani)
Eficacitatea şi siguranţa nu au fost stabilite.

Lactoză
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
La conducerea de vehicule şi la folosirea utilajelor, se va lua în considerare faptul că, ocazional, pot apărea ameţeli sau oboseală.

Reacții adverse ale Benazepril Sandoz 20 mg, comprimate filmate:

Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu Benazepril SANDOZ şi cu alţi inhibitori ECA cu următoarea frecvenţă:
Foarte frecvente > 1/10
Frecvente â‰¥ 1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente â‰¥ 1/1000 şi < 1/100
Rare â‰¥ 1/10000 şi <1/1000
Foarte rare < 1/10000, inclusiv cazuri izolate

Tulburări cardio-vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială severă cu efecte ortostatice, mai ales la grupele cu risc crescut, ameţeli, sincopă, afectarea vederii
Foarte rare: infarct miocardic sau accident vascular cerebral, posibil secundar hipotensiunii arteriale excesive la pacienţii cu risc crescut, palpitaţii, tahicardie, angină pectorală, aritmii

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: disfuncţie renală
Mai puţin frecvente: proteinurie, progresia disfuncţiei renale
Rare: uremie, insuficienţă renală acută

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse, bronşită
Mai puţin frecvente: dispnee, sinuzită, rinită
Foarte rare: bronhospasm, glosită, xerostomie

Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, durere abdominală, indigestie
Mai puţin frecvente: vărsături, diaree, constipaţie rebelă, anorexie, edem intestinal şi colelitiază, mai ales în prezenţa colecistitei
Foarte rare: pancreatită, ileus

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, oboseală, tulburări de echilibru, somnolenţă, apatie
Mai puţin frecvente: schimbări de dispoziţie, parestezie, vertij, tulburări ale gustului, tulburări de somn, confuzie mentală, nervozitate, impotenţă, vedere înceţoşată

Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente: scăderea hemoglobinei, a hematocritului, leucocitelor şi trombocitelor
Mai puţin frecvente: anemie, anemie aplastică, trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză
Foarte rare: anemie hemolitică

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit
Rare: urticarie, pemfigus, sindrom Stevens-Johnson, hipersensibilitate / edem angioneurotic: edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi / sau laringelui
Foarte rare: alopecie, psoriazis, fenomene Raynaud

Supradozajul:

Simptomele posibile în caz de supradozaj includ hipotensiune arteriala, şoc, stare de obnubilare, bradicardie, tulburări electrolitice, deshidratare şi insuficienţă renală. Concentraţia plasmatică a electroliţilor şi creatininei trebuie monitorizate frecvent.

În caz de supradozaj, se recomandă internarea într-o unitate de terapie intensivă.
Măsurile recomandate includ inducerea vărsăturilor, administrarea de cărbune activat şi administrarea unui laxativ şi/sau spălături gastrice, dacă comprimatele au fost înghiţite recent. Deshidratarea, tulburările electrolitice şi hipotensiunea arterială se vor trata în mod corespunzător, de exemplu cu agenţi de substituţie a plasmei sau - dacă rezultatul este insuficient - cu catecolamine.

Hemodializa nu este eficientă.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Agenţi antihipertensivi, diuretice, antidepresive triciclice, antipsihotice, anestezice

Efectul antihipertensiv este de obicei aditiv, putând apare hipotensiune arterială simptomatică excesivă. Utilizarea concomitentă a trinitratului de glicerină şi a altor nitraţi sau a altor vasodilatatoare poate reduce şi mai mult tensiunea arterială.

Suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu (de exemplu spironolactonă, triamteren, amilorid, eplerenon)

Creştere semnificativă a nivelului potasiului plasmatic, mai ales la pacienţii cu afectarea funcţiei renale.

Simpatomimetice
Reducerea efectului antihipertensiv.

Allopurinol, procainamidă, tratament citostatic, agenţi imunosupresori, corticosteroizi sistemici şi alte medicamente care modifică tabloul sanguin

Creşterea probabilităţii reacţiilor hematologice, în special leucocitoză, leucopenie.

Litiu
Creşteri reversibile ale concentraţiei plasmatice de litiu cu creşterea efectelor cardiotoxice şi neurotoxice ale acestuia.

Antidiabetice (de exemplu insulină, antidiabetice orale)
Accentuare efectului de scădere a glucozei sanguine, cu risc de hipoglicemie.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Reducerea efectului antihipertensiv cu deteriorarea funcţiei renale.

Heparină
Risc crescut de hiperkalemie.

Alcool etilic
Potenţarea efectului hipotensiv al ECA şi potenţarea efectului alcoolului etilic.

Clorură de sodiu
Scăderea efectului antihipertensiv.

Administrarea de Benazepril Sandoz 20 mg, comprimate filmate în sarcină / alaptare:

Benazepril nu trebuie utilizat în primul trimestru de sarcină. Dacă o sarcină este planificată sau confirmată, se va trece la un tratament alternativ cât mai curând posibil. Nu au fost efectuate studii controlate cu inhibitori ECA la om, însă un număr limitat de cazuri de expunere în primul trimestru nu a relevat apariţia unor malformaţii. Benazepril este contraindicat în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Expunerea prelungită la inhibitori ECA în al doilea şi al treilea trimestru induce toxicitate fetală (reducerea funcţiei renale, oligoamnios, osificare întârziată a craniului) şi la nou-născut (insuficienţă cardiacă neonatală, hipotensiune arterială, hiperkalemie). Dacă expunerea la benazepril a avut loc din al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a craniului şi a funcţiei renale.

Benazeprilul şi metaboliţii săi sunt excretaţi în lapte. Benazepril este contraindicat în perioada de alăptare.

Prezentare ambalaj:

Comprimate filmate, rotunde, de culoare albă până la sidefie, cu două şanţuri de divizare perpendiculare pe una din feţe.
Cutie cu 2 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Condiții de păstrare:

La temperaturi sub 30ÂºC, în ambalajul original.

Alte medicamente cu substanța activă clorhidrat de benazepril:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Benazepril Sandoz 20 mg, comprimate filmate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Benazepril Sandoz 20 mg, comprimate filmate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!