Prospect Truxima 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Substanța activă: rituximabum

Producator: Biotec Services International Ltd., Marea Brtianie

Clasa ATC: [L01XC]: >> >> >>

Truxima conţine substanţa activă „rituximab”. Aceasta este un tip de proteină numită „anticorp monoclonal” care este conceput pentru a se ataşa de un anumit tip de celule albe ale sângelui denumite „limfocitele B”. Atunci când rituximabul se ataşează la suprafaţa acestor celule, rituximabul provoacă distrugerea celulelor.

Indicații Truxima 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă:

Truxima poate fi utilizat pentru tratamentul mai multor afecţiuni diferite la adulţi. Medicul dumneavoastră poate prescrie Truxima pentru:

a) Limfom non-Hodgkin
Acesta este o boală a ţesutului limfatic (parte a sistemului imunitar) care afectează limfocitele B. Truxima poate fi administrat singur sau împreună cu alte medicamente numite „chimioterapice”. Dacă tratamentul funcţionează, Truxima poate fi utilizat în continuare pentru o perioadă de 2 ani după terminarea tratamentului iniţial.

b) Leucemie limfocitară cronică
Leucemia limfocitară cronică (LLC) este cea mai frecventă formă de leucemie la adult. LLC afectează limfocitele B, care iau naştere în măduva osoasă şi se dezvoltă în nodulii limfatici.
Pacienţii cu LLC au prea multe limfocite anormale, care se acumulează în principal în măduva osoasă şi sânge. Răspândirea acestor limfocite B anormale este cauza simptomelor pe care le puteţi avea. Truxima în asociere cu chimioterapie distruge aceste celule.

c) Poliartrită reumatoidă
Truxima este utilizat pentru tratamentul poliartritei reumatoide. Poliartrita reumatoidă este o boală a articulaţiilor. Limfocitele B sunt implicate în apariţia anumitor simptome pe care le aveţi. Truxima se utilizează pentru tratamentul poliartritei reumatoide la pacienţii care au încercat deja alte medicamente care fie au încetat să mai fie eficiente, fie nu au fost suficient de eficiente sau au produs reacţii adverse inacceptabile. În mod obişnuit, Truxima se administrează împreună cu un alt medicament numit metotrexat.

Truxima încetineşte afectarea articulaţiilor dumneavoastră produsă de poliartrita reumatoidă şi vă îmbunătăţeşte capacitatea de a desfăşura activităţile zilnice obişnuite.

Truxima funcționează cel mai bine la cei cu rezultat pozitiv la testul pentru factorul reumatoid (RF) şi/sau pentru anticorpi împotriva peptidelor citrulinate ciclic (anti-CCP). Ambele teste sunt de obicei pozitive în poliartrita reumatoidă şi ajută la confirmarea diagnosticului.

d) Granulomatoză cu poliangeită sau poliangeită microscopică
Truxima, administrat în asociere cu glucocorticoizi, este utilizat pentru inducerea remisiunii în granulomatoză cu poliangeită (denumită granulomatoza Wegener ) sau în poliangeită microscopică. Granulomatoza cu poliangeită şi poliangeita microscopică sunt două forme de inflamaţie a vaselor de sânge care afectează în principal plămânii şi rinichii, dar pot afecta de asemenea şi alte organe. Limfocitele B sunt implicate în cauza acestor afecţiuni.

Contraindicații:

Nu utilizaţi Truxima dacă:
• sunteţi alergic la rituximab, la alte proteine care sunt asemănătoare cu rituximabul, sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
• aveţi în prezent o infecţie activă severă
• aveţi sistemul imunitar slăbit
• aveţi insuficienţă cardiacă severă sau boală cardiacă necontrolată severă şi aveţi poliartrită reumatoidă, granulomatoză cu poliangeită sau poliangeită microscopică.

Nu utilizaţi Truxima dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală înainte de a utiliza Truxima.

Administrare Truxima 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă:

Cum vi se administrează
Truxima vă va fi administrat de către un medic sau o asistentă medicală cu experienţă în utilizarea acestui tratament. Ei vă vor supraveghea atent în timp ce vi se administrează acest medicament.
Aceasta pentru cazul în care apar reacţii adverse.
Vi se va administra întotdeauna Truxima ca perfuzie (se administrează direct în venă).

Medicamente care se administrează de fiecare dată înainte de Truxima Înainte de a vi se administra Truxima, vi se vor administra alte medicamente (pre-medicaţie) pentru a preveni sau a reduce reacţiile adverse posibile.

Cât de mult şi cât de des vi se va administra tratamentul

a) Dacă sunteţi tratat pentru limfom non-Hodgkin
• Dacă vi se administrează numai Truxima Truxima vi se va administra o dată pe săptămână timp de 4 săptămâni. Sunt posibile repetări ale curelor de tratament cu Truxima.
• Dacă vi se administrează Truxima cu chimioterapie Truxima vi se va administra în aceeaşi zi cu chimioterapia. Aceasta se administrează de obicei la fiecare 3 săptămâni până la de 8 ori.
• Dacă răspundeţi bine la tratament, se poate să vi se administreze Truxima la fiecare 2 sau 3 luni pentru o perioadă de doi ani. Medicul dumneavoastră poate modifica acest lucru, în funcţie de modul în care răspundeţi la acest medicament.

b) Dacă sunteţi tratat pentru leucemie limfocitară cronică Când sunteţi tratat cu Truxima în asociere cu chimioterapie, vi se va administra Truxima o dată la 28 zile până la administrarea a 6 doze. Chimioterapia trebuie administrată după perfuzia de Truxima. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să vi se administreze un alt tratament în acelaşi timp.

c) Dacă sunteţi tratat pentru poliartrită reumatoidă Fiecare cură de tratament este constituită din două perfuzii distincte, administrate la interval de 2 săptămâni. Sunt posibile repetări ale curelor de tratament cu Truxima. În funcţie de semnele şi simptomele bolii, medicul dumneavoastră va decide când mai trebuie să primiţi Truxima. Poate fi vorba de luni de zile de la doza anterioară.

d) Dacă sunteţi tratat pentru granulomatoză cu poliangeită sau poliangeită microscopică Tratamentul cu Truxima este constituit din patru perfuzii distincte administrate la intervale de câte o săptămână. Un medicament care conține un corticosteroid va fi administrat de obicei prin injectare înainte de a începe tratamentul cu Truxima. Medicamentul care conține corticosteroidul administrat pe cale orală poate fi recomandat de către medicul dumneavoastră în orice moment, pentru a trata afecţiunea dumneavoastră.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.

Compoziție Truxima 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă:

• Substanţa activă din Truxima se numeşte rituximab. Flaconul conţine rituximab 100 mg. Fiecare ml de concentrat conține rituximab 10 mg.
• Celelalte componente sunt clorură de sodiu, citrat trisodic dihidrat, polisorbat 80 şi apă pentru preparate injectabile.

Precauții:

Spuneţi medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte de a utiliza Truxima dacă:

• dumneavoastră aţi avut vreodată sau este posibil să aveţi acum hepatită. Aceasta deoarece, în unele cazuri Truxima poate determina hepatita B să redevină activă care, în cazuri foarte rare, ar putea fi letală. Pacienţii care au avut vreodată hepatită B vor fi examinaţi cu atenţie de către medicul lor pentru a identifica semnele acestei infecţii.
• dacă aţi avut vreodată probleme la inimă (de exemplu angină, palpitaţii sau insuficienţă cardiacă) sau probleme respiratorii.

Dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră (sau nu sunteţi sigur), discutaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală înainte de a utiliza Truxima. Ar putea fi necesar ca medicul dumneavoastră să ia măsuri speciale de îngrijire în timpul tratamentului cu Truxima.

De asemenea, spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi poliartrită reumatoidă, granulomatoză cu poliangeită sau poliangeită microscopică
• dacă dumneavoastră credeţi că aţi putea avea o infecţie, chiar una uşoară ca o răceală. Celulele afectate de Truxima ajută în lupta împotriva infecţiei şi trebuie să aşteptaţi până la vindecarea infecţiei, înainte de administrarea Truxima. De asemenea, spuneţi medicului dumneavoastră dacă în trecut aţi avut multe infecţii sau aveţi infecţii severe.
• dacă credeţi că veţi avea nevoie de vaccinare în viitorul apropiat, inclusiv vaccinurile pentru călătoria în alte ţări. Unele vaccinuri nu trebuie administrate în acelaşi timp cu Truxima sau în lunile de după tratamentul cu Truxima. Medicul dumneavoastră va verifica dacă trebuie să faceţi vreun vaccin înainte de administrarea Truxima.

Copii şi adolescenţi
Discutaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală înainte de a utiliza acest medicament dacă dumneavoastră aveţi, sau copilul dumneavoastră are, vârsta sub 18 ani. Aceasta deoarece nu există multe informaţii cu privire la utilizarea Truxima la copii şi adolescenţi.

Atenționări:

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu se ştie dacă Truxima afectează capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse ale Truxima 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă:

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Marea majoritate a reacţiilor adverse sunt uşoare până la moderate, dar unele pot fi grave şi necesită tratament. Rar, câteva dintre aceste reacţii s-au finalizat cu deces.

Reacţii cauzate de perfuzie
În timpul primei perfuzii sau în decurs de 2 ore după, pot apărea febră, frisoane şi tremurături. Mai puţin frecvent, unii pacienţi pot manifesta durere la locul perfuziei, vezicule, mâncărimi ale pielii, stare de rău, oboseală, durere de cap, dificultăţi la respiraţie, umflare a limbii şi a gâtului, rinoree sau mâncărimi ale nasului, vărsături, înroşire a feţei sau palpitaţii, infarct miocardic sau număr scăzut de trombocite. Dacă aveţi o boală cardiacă sau angină pectorală, aceste reacţii la perfuzie se pot agrava. Vă rugăm să spuneţi imediat persoanei care vă administrează perfuzia dacă apare oricare dintre aceste simptome, deoarece poate fi necesară reducerea vitezei de perfuzare sau oprirea perfuziei. Puteţi avea nevoie de tratament suplimentar, cum ar fi antihistaminice sau paracetamol. Când simptomele dispar sau se ameliorează, se poate continua administrarea perfuziei. Este mai puţin probabil ca aceste reacţii să apară după a doua perfuzie. Medicul dumneavoastră poate decide întreruperea tratamentului cu Truxima dacă aceste reacţii sunt grave.

Infecţii
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă apar semne ale unei infecţii care includ:

• febră, tuse, dureri în gât, durere arzătoare la urinare, sau vă simţiţi slăbit sau aveţi o stare generală de rău
• pierdere de memorie, probleme de gândire, dificultăţi la mers sau pierdere de vedere – acestea pot fi cauzate de o infecţie gravă la nivelul creierului care, foarte rar, a fost letală (leucoencefalopatie multifocală progresivă sau LMP).
În timpul tratamentului cu Truxima puteţi face infecţii mult mai uşor. Acestea sunt adesea răceli, dar au existat cazuri de pneumonie sau infecţii urinare. Acestea sunt enumerate mai jos sub „Alte reacţii adverse”.

Dacă sunteţi tratat pentru poliartrită reumatoidă, veţi găsi de asemenea aceste informaţii în Cardul de Atenţionare al pacientului pe care l-aţi primit de la medicul dumneavoastră. Este important ca dumneavoastră să păstraţi acest card de atenţionare şi să îl arătaţi partenerului sau persoanei care are grijă de dumneavoastră.

Afecţiuni ale pielii
Foarte rar pot să apară afecţiuni severe pe piele cu formare de vezicule, care pot pune viaţa în pericol. Roşeaţa, adeseori asociată cu vezicule, poate apărea pe piele sau pe mucoase, cum sunt interiorul gurii, zonele genitale sau pleoape şi poate fi prezentă febra. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi oricare dintre aceste simptome.

Alte reacţii adverse includ:
a) Dacă sunteţi tratat pentru limfom non-Hodgkin sau leucemie limfocitară cronică

Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
• infecţii bacteriene sau virale, bronşite
• scădere a numărului de celule albe din sânge, însoțită uneori de febră sau scădere a numărului de celule din sânge numite „trombocite”
• senzaţie de rău (greaţă)
• porţiuni ale scalpului cu alopecie, frisoane, durere de cap
• imunitate mai scăzută – din cauza valorilor scăzute ale anticorpilor din sânge numiţi „imunoglobuline” (IgG), care ajută la protejarea împotriva infecţiei.

Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
• infecţii ale sângelui (sepsis), pneumonie, Herpes zoster, răceală, infecţii ale canalului bronhial, infecţii fungice, infecţii de origine necunoscută, inflamare a sinusurilor, hepatita B
• număr scăzut al celulelor roşii din sânge (anemie), număr scăzut al tuturor celulelor din sânge
• reacţii alergice (hipersensibilitate)
• nivel crescut de zahăr în sânge, pierdere în greutate, umflare a feţei şi corpului, valori crescute ale enzimei „lactat dehidrogenază (LDH)” din sânge, valori scăzute ale calciului din sânge
• senzaţii anormale la nivelul pielii – cum sunt amorţeală, furnicături, înţepături, arsuri, o senzaţie de frison la nivelul pielii, scădere a simţului tactil
• sentiment de nelinişte, dificultăţi la adormire
• înroşire accentuată a feţei şi a altor zone ale pielii ca urmare a dilatării vaselor de sânge
• senzaţie de ameţeală sau anxietate
• creştere a producţiei de lacrimi, afecţiuni la nivelului canalului lacrimal, inflamare a ochiului (conjunctivită)
• sunete în urechi, durere la nivelul urechii
• afecţiuni ale inimii – cum sunt infarct miocardic și ritm neregulat sau rapid al inimii
• tensiune arterială crescută sau scăzută (o scădere a tensiunii arteriale în special în poziţia de stat în picioare)
• contractura musculaturii la nivelul căilor respiratorii care provoacă respiraţie şuierătoare (bronhospasm), inflamaţie, iritaţie la nivelul plămânilor, gâtului sau sinusurilor, dificultăţi la respiraţie, nas care curge
• stare de rău (vărsături), diaree, durere de stomac, iritaţie sau ulceraţie la nivelul gâtului şi gurii, dificultăţi la înghiţire, constipaţie, indigestie
• tulburări de alimentaţie, alimentaţie insuficientă care duce la pierdere în greutate
• urticarie, transpiraţie crescută, transpiraţii nocturne
• probleme musculare – cum sunt musculatură încordată, dureri articulare sau musculare, dureri de spate şi cervicale
• disconfort general sau stare de nelinişte sau de oboseală, tremurături, sindrom gripal
• disfuncţie multiplă de organ.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
• probleme de coagulare a sângelui, scădere a producţiei de celule roşii din sânge şi creştere a distrugerii celulelor roşii din sânge (anemie hemolitică aplastică), umflare sau mărire a nodulilor limfatici
• scădere a dispoziţiei şi pierdere a interesului sau plăcerii în activităţi obişnuite, nervozitate
• modificări ale gustului – cum sunt schimbări în modul în care se simte gustul
• probleme ale inimii – cum sunt ritm al inimii scăzut sau dureri în piept (angină)
• astm, cantitate prea mică de oxigen care ajunge la organele corpului
• umflare la nivelul stomacului.

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
• creştere temporară a cantităţii anumitor tipuri de anticorpi în sânge (numiţi imunoglobuline – IgM), tulburări chimice în sânge cauzate de descompunerea celulelor canceroase moarte
• afectare a nervilor de la nivelul braţelor şi picioarelor, paralizie a feţei
• insuficienţă cardiacă
• inflamare a vaselor de sânge, inclusiv cele care determină simptome la nivelul pielii
• insuficienţă respiratorie
• deteriorare a peretelui intestinal (perforare)
• afecţiuni severe pe piele cu formare de vezicule care pot pune viaţa în pericol. Roşeaţa, adeseori asociată cu vezicule, poate să apară pe piele sau pe mucoase, cum sunt interiorul gurii, zonele genitale sau pleoape şi poate fi prezentă febra
• insuficienţă renală
• pierdere severă a vederii (semn de leziuni ale nervilor la nivelul creierului).

Cu frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile):
• o scădere întârziată a numărului celulelor albe din sânge
• număr redus de trombocite doar după perfuzie – acesta poate fi reversibil dar, în cazuri rare, poate fi letal
• pierdere a auzului, pierdere a altor simţuri.

b) Dacă sunteţi tratat pentru poliartrită reumatoidă

Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
• infecţii precum pneumonie (bacteriene)
• durere la urinare (infecţie a tractului urinar)
• reacţii alergice care apar cel mai probabil în timpul unei perfuzii, dar pot să apară până la 24 ore după perfuzie
• modificări ale tensiunii arteriale, greaţă, erupţie trecătoare pe piele, febră, mâncărime, rinoree sau nas înfundat şi strănut, tremurături, bătăi rapide ale inimii şi oboseală
• durere de cap
• modificări ale rezultatelor testelor de laborator efectuate de către medicul dumneavoastră. Acestea includ o scădere a cantităţii unor proteine specifice din sânge (imunoglobuline) care ajută la protejarea împotriva infecţiilor.

Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
• infecţii precum inflamare a canalului bronhial (bronşită)
• senzaţie de plenitudine sau o durere care pulsează în spatele nasului, obrajilor şi ochilor (sinuzită), durere abdominală, vomă şi diaree, probleme la respiraţie
• infecţie fungică la nivelul piciorului (piciorul atletului)
• valori crescute ale colesterolului în sânge
• senzaţii anormale la nivelul pielii, precum amorţeală, furnicături, înţepături sau arsuri, sciatică, migrenă, ameţeală
• cădere a părului
• anxietate, depresie
• indigestie, diaree, reflux acid, iritaţie şi/sau ulceraţie ale gâtului şi gurii
• durere de burtă, spate, muşchi şi/sau articulaţii

Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
• retenţie de lichide în exces la nivelul feţei şi corpului
• inflamaţie, iritaţie şi/sau senzaţie de constricţie a plămânilor şi gâtului, tuse
• reacţii la nivelul pielii incluzând urticarie, mâncărime şi erupţie cutanată tranzitorie
• reacţii alergice incluzând respiraţie şuierătoare sau scurtarea respiraţiei, umflare a feţei şi limbii, colaps

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
• un complex de simptome care apar în decurs de câteva săptămâni după o perfuzie cu Truxima, incluzând reacţii similare alergiei precum erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, durere articulară, umflare a glandelor limfatice şi febră
• afecţiuni severe pe piele cu formare de vezicule, care pot pune viaţa în pericol. Roşeaţa, adeseori asociată cu vezicule, poate apărea pe piele sau pe mucoase, cum sunt interiorul gurii, zonele genitale sau pleoape şi poate fi prezentă febra.

Alte reacţii adverse raportate rar cauzate de Truxima includ un număr scăzut al celulelor albe din sânge (neutrofile) care ajută în lupta împotriva infecţiilor. Unele infecţii pot fi severe (vă rugăm să vedeţi informaţiile despre Infecţii de la acest punct).

c) Dacă sunteţi tratat pentru granulomatoză cu poliangeită sau poliangeită microscopică

Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
• infecţii, cum sunt infecţii pulmonare, infecţii ale tractului urinar (dureri la urinare), răceli şi infecţii herpetice
• reacţii alergice, care apar cel mai probabil în timpul administrării unei perfuzii, dar pot apărea până la 24 de ore de la administrarea perfuziei
• diaree
• tuse sau dificultăţi la respiraţie
• sângerări din nas
• tensiune arterială mare
• dureri articulare sau de spate
• spasme musculare sau tremurături
• senzaţie de ameţeală
• tremor (tremurături, deseori ale mâinilor)
• tulburări ale somnului (insomnie)
• umflare a mâinilor sau gleznelor

Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
• indigestie
• constipaţie
• erupţii trecătoare pe piele, inclusiv acnee sau pete
• înroşire a feţei sau roşeaţă a pielii
• nas înfundat
• muşchi încordaţi sau dureroşi
• dureri musculare sau la nivelul mâinilor sau picioarelor
• număr scăzut de celule roşii în sânge (anemie)
• număr scăzut de trombocite în sânge
• o creştere a cantităţii de potasiu din sânge
• schimbări în ritmul de bătaie al inimii, sau inima bate mai repede decât în mod normal

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
• afecţiuni severe pe piele cu formare de vezicule, care pot pune viaţa în pericol. Roşeaţa, adeseori asociată cu vezicule, poate apărea pe piele sau pe mucoase, cum sunt interiorul gurii, zonele genitale sau pleoape şi poate fi prezentă febra.
• reapariţia unei infecţii anterioare cu hepatita B

Truxima poate de asemenea provoca modificări în rezultatele testelor de laborator efectuate de către medicul dumneavoastră.

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat pe www.anm.ro. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente. Acestea includ medicamentele obţinute fără prescripţie medicală şi medicamentele din plante. Aceasta deoarece Truxima poate afecta modul în care acţionează alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează Truxima.

În special, spuneţi medicului dumneavoastră:
• dacă utilizaţi medicamente pentru tensiune arterială crescută. Vi se poate cere să nu utilizaţi aceste medicamente cu 12 ore înainte de a vi se administra Truxima. Aceasta deoarece la unii pacienţi poate apărea o scădere a tensiunii arteriale în timp ce li se administrează Truxima.
• dacă aţi utilizat vreodată medicamente care afectează sistemul imunitar – cum sunt medicamentele chimioterapice sau medicamentele imunosupresoare.

Dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră (sau nu sunteţi sigur), discutaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală înainte de a vi se administra Truxima.

Administrarea de Truxima 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă în sarcină / alaptare:

Dacă sunteţi gravidă sau alăptați, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă adresați-vă medicului dumneavoastră înainte de a vi se administra acest medicament. Aceasta deoarece Truxima poate traversa placenta şi poate afecta copilul dumneavoastră.
Dacă dumneavoastră puteţi rămâne gravidă, dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră trebuie să utilizaţi măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului cu Truxima. Dumneavoastră trebuie, de asemenea, să continuaţi cu acestea timp de 12 luni după ultima administrare de Truxima.
Nu alăptaţi în timpul tratamentului cu Truxima. Nu alăptaţi, de asemenea, timp de 12 luni după ultima administrare de Truxima. Aceasta deoarece Truxima poate trece în laptele matern.

Prezentare ambalaj:

Truxima este o soluţie limpede, incoloră, disponibilă sub formă de concentrat pentru soluţie perfuzabilă într-un flacon din sticlă. Cutie cu 2 flacoane.

Condiții de păstrare:

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și flacon după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la frigider (2 °C – 8 °C). Păstraţi flaconul în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Alte medicamente cu substanța activă rituximabum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Truxima 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Truxima 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!