Prospect Busilvex 6 mg/ml concentrat pentru solutie perfuzabila

Acest medicament a fost retras de pe piața din România.

Substanța activă: busulfanum

Clasa ATC: [L01AB]: antineoplazice si imunomodulatoare >> citostatice >> agenti alchilanti >> alkyl-sulfone

Grupa farmaceutică: sulfonati alchilici

Indicații Busilvex 6 mg/ml concentrat pentru solutie perfuzabila:

Busilvex urmat de ciclofosfamidă (BuCy2) este indicat ca tratament pregătitor înaintea transplantului convenţional de celule precursoare hematopoietice (TCPH) la pacienţi adulţi, atunci când asocierea se consideră a fi cea mai bună opţiune disponibilă.
Busilvex urmat de ciclofosfamidă (BuCy4) sau melfalan (BuMel) este indicat ca tratament pregătitor înaintea transplantului convenţional de celule precursoare hematopoietice la copii.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Sarcină şi alăptare.

Administrare Busilvex 6 mg/ml concentrat pentru solutie perfuzabila:

Administrarea de Busilvex trebuie să se facă sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul pregătitor dinaintea transplantului de celule precursoare hematopoietice.
Busilvex se administrează înainte de transplantul convenţional de celule precursoare hematopoietice (TCPH)
Doze la adulţi
Doza şi orarul de administrare recomandate sunt:
- 0,8 mg busulfan/kg sub formă de perfuzie cu durata de două ore, din 6 în 6 ore, timp de 4 zile consecutive, 16 doze în total.
- urmate de ciclofosfamidă în doză de 60 mg/kg şi zi, pe o perioadă de 2 zile, la cel puţin 24 de ore de la administrarea celei de-a 16-a doze de Busilvex (vezi pct. 4.5).
Doze la copii şi adolescenţi (între 0 şi 17 ani)

Doza recomandată de Busilvex este după cum urmează:
Greutatea corporală reală (kg) / Doza de Busilvex (mg/kg)
< 9 / 1,0
9 până la < 16 / 1,2
între 16 şi 23 / 1,1
> 23 până la 34 / 0,95
> 34 / 0,8

urmată de:
- 4 cicluri de 50 mg ciclofosfamidă/kg (BuCy4) sau
- o singură administrare a 140 mg melfalan/mÂ² (BuMel)
iniţiată cu cel puţin 24 de ore de la administrarea celei de-a 16-a doze de Busilvex
Busilvex se administrează în perfuzie cu durata de două ore, din 6 în 6 ore, timp de 4 zile consecutive, în total 16 doze, anterior ciclofosfamidei sau melfalanului şi transplantului convenţional de celule precursoare hematopoietice (TCPH).
Pacienţi obezi
La adulţi
Pentru aceşti pacienţi trebuie luată în considerare o dozare bazată pe greutatea corporală ideală ajustată (GCIA).
Greutatea corporală ideală (GCI) se calculează după cum urmează:
GCI bărbaţi (kg)=50 + 0,91x (înălţime în cm-152);
GCI femei (kg)= 45 + 0,91x (înălţime în cm-152).
Greutatea corporală ideală ajustată (GCIA) se calculează după cum urmează:
GCIA= GCI+0,25x (greutatea corporală reală - GCI).
La copii şi adolescenţi
Medicamentul nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi obezi, cu indicele de masă corporală (kg)/(m)Â² > 30 kg/mÂ², până când vor fi disponibile noi informaţii în acest sens.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Nu au fost efectuate studii referitoare la pacienţi cu insuficienţă renală. Totuşi, deoarece busulfan este excretat în urină în mod moderat, nu se recomandă modificarea dozei la aceşti pacienţi.
Cu toate acestea, se recomandă prudenţă
Pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Busilvex, la fel ca şi busulfan, nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică.
Se recomandă precauţie, în special la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Pacienţi vârstnici:
Pacienţii cu vârste peste 50 de ani (n=23) au fost trataţi cu succes cu Busilvex fără ajustarea dozei. Cu toate acestea, datele disponibile privind folosirea în siguranţă a Busilvex la pacienţi cu vârste peste 60 de ani sunt limitate. La persoanele vârstnice trebuie folosită aceeaşi doză (vezi pct. 5.2) ca şi la adulţi (<50 ani).
Mod de administrare
Busilvex trebuie diluat înainte de administrare (vezi pct. 6.6). Trebuie să se ajungă la o concentraţie finală de aproximativ 0,5 mg/ml busulfan. Busilvex trebuie administrat în perfuzie intravenoasă printr-un cateter venos central.
Busilvex nu trebuie administrat intravenos rapid, în bolus sau intramuscular.
Tuturor pacienţilor trebuie să li se administreze în prealabil medicamente anticonvulsivante pentru a preveni crizele convulsive raportate ca urmare a folosirii de doze mari de busulfan.
Se recomandă administrarea de anticonvulsivante cu 12 ore înainte de începerea tratamentului cu Busilvex şi până la 24 de ore după ultima doză de Busilvex.
În cadrul studiilor la adulţi şi copii, pacienţilor li s-a administrat fenitoină sau benzodiazepine, ca tratament profilactic al crizelor convulsive.
Trebuie administrate antiemetice înaintea primei doze de Busilvex, şi în continuare potrivit unui orar fix, conform cu practicile locale, pe toată durata administrării acestuia.

Compoziție Busilvex 6 mg/ml concentrat pentru solutie perfuzabila:

Un ml concentrat conţine 6 mg busulfan (60 mg în 10 ml).
După diluare: 1 ml soluţie conţine 0,5 mg busulfan.

Lista excipienţilor:
Dimetilacetamidă
Macrogol 400.

Precauții:

Tratamentul cu Busilvex în doza şi cu frecvenţa recomandate are drept consecinţă apariţia, la toţi pacienţii, a mielodepresiei grave. Pot apărea forme severe de granulocitopenie, trombocitopenie, anemie sau orice combinaţii ale acestora. Hemograma completă, incluzând numărătoarea diferenţiată a leucocitelor şi numărul de plachete, trebuie monitorizată pe durata tratamentului şi până la obţinerea remisiunii.
Trebuie avută în vedere folosirea profilactică sau empirică a tratamentului antiinfecţios (bactericid, antifungic, antiviral) pentru prevenirea şi abordarea terapeutică a infecţiilor pe perioada neutropenică. Hematiile şi plachetele, precum şi factorii de creştere, cum ar fi factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (G- CSF), trebuie utilizaţi potrivit recomandărilor medicale.
La adulţi, atingerea unei valori < 0,5x109/l a numărului absolut de neutrofile a avut loc, la 100% dintre pacienţi, după o perioadă cu o valoare mediană de 4 zile post-transplant, iar recuperarea a intervenit după o perioadă cu valoarea mediană de 10 zile şi 13 zile după un transplant autolog, respectiv, alogen (valoarea mediană a perioadei de neutropenie a fost de 6, respectiv, 9 zile).
Trombocitopenia (< 25x109/l sau care necesită transfuzie de plachete) a survenit după o perioadă cu o valoare mediană de 5-6 zile, la 98% dintre pacienţi. Anemia (hemoglobina < 8,0 g/dl) a survenit la 69% dintre pacienţi.
La copii şi adolescenţi, atingerea unei valori < 0,5x109/l a numărului absolut de neutrofile a avut loc, la 100% dintre pacienţi, după o perioadă cu o valoare mediană de 3 zile post-transplant şi a durat 5 zile la pacienţii cu transplant autolog şi 18,5 zile la cei cu transplant alogen. La copii, trombocitopenia (< 25x109/l sau care necesită transfuzie de plachete) a apărut la 100% din pacienţi. Anemia (hemoglobina < 8,0 g/dl) a survenit la 100% dintre pacienţi.
Celulele din anemia Fanconi prezintă hipersensibilitate încrucişată. Există experienţă clinică limitată privind folosirea busulfan ca o componentă a regimului pregătitor anterior TCPH la copii cu anemie Fanconi. Ca atare, Busilvex trebuie folosit cu precauţie la acest tip de pacienţi.
Busilvex, ca şi busulfan, nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Deoarece busulfan se metabolizează în principal în ficat, este necesară prudenţă atunci când se foloseşte Busilvex la pacienţi cu afectare preexistentă a funcţiei hepatice, în special la cei cu insuficienţă hepatică severă. Se recomandă ca în tratamentul acestor pacienţi să se monitorizeze în mod regulat transaminazele serice, fosfataza alcalină şi bilirubina timp de 28 de zile după transplant, pentru detectarea precoce a hepatotoxicităţii.
Boala veno-ocluzivă hepatică este o complicaţie majoră, care poate apare în timpul tratamentului cu Busilvex. Pacienţii care în prealabil au fost iradiaţi într-un grad echivalent cu minimum trei cicluri de chimioterapie sau au primit un transplant de celule precursoare pot prezenta un risc crescut.
Este necesară prudenţă în cazul folosirii paracetamolului anterior (mai puţin de 72 de ore) sau simultan cu Busilvex, datorită unei posibile scăderi a metabolizării busulfanului.
Potrivit datelor obţinute în urma studiilor clinice, nici un pacient tratat nu a prezentat tamponadă cardiacă sau alte toxicităţi specific cardiace legate de Busilvex. Cu toate acestea, funcţia cardiacă a pacienţilor trataţi cu Busilvex trebuie monitorizată în mod regulat.
Apariţia unui sindrom de detresă respiratorie acută urmat de insuficienţă respiratorie asociată cu fibroză pulmonară interstiţială a fost raportat în cadrul studiilor cu Busilvex la un pacient care a decedat, deşi nu s-a identificat o etiologie clară. În plus, este posibil ca busulfan să producă toxicitate pulmonară, care se poate adăuga efectelor produse de alte medicamente citotoxice. De aceea, trebuie să se acorde atenţie acestui aspect pulmonar la pacienţii cu antecedente de iradiere mediastinală sau pulmonară.
Pe durata tratamentului cu Busilvex trebuie avută în vedere monitorizarea periodică a funcţiei renale.
La tratamentul cu doze mari de busulfan s-a semnalat apariţia convulsiilor. Se impune o prudenţă deosebită la administrarea dozei recomandate de Busilvex la pacienţii cu convulsii în antecedente. Pacienţilor trebuie să li se administreze tratament profilactic anticonvulsivant adecvat. La adulţi şi copii, informaţiile referitoare la Busilvex au fost obţinute în condiţiile administrării concomitente de fenitoină sau benzodiazepine pentru profilaxia crizelor convulsive. Efectul acelor agenţi anticonvulsivanţi în farmacocinetica busulfanului a fost investigat în cadrul unui studiu de fază II.
Trebuie să se explice pacientului riscul apariţiei unei a doua afecţiuni maligne. Pe baza datelor obţinute la om, busulfan a fost clasificat de Agenţia Internaţională pentru Cercetare în domeniul Cancerului (AICC) drept carcinogen uman. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a concluzionat că există o relaţie cauzală între expunerea la busulfan şi cancer. La pacienţii cu leucemie trataţi cu busulfan a apărut o multitudine de anomalii celulare şi la unii dintre aceştia s-au dezvoltat carcinoame. Busulfan se consideră a fi leucemogen.
Fertilitate: busulfan poate afecta fertilitatea. Ca atare, bărbaţii trataţi cu Busilvex sunt sfătuiţi să nu procreeze în timpul tratamentului şi până la 6 luni după acesta şi să solicite consiliere privind crio-conservarea spermei înaintea tratamentului, datorită posibilităţii apariţiei unei infertilităţi ireversibile datorate terapiei cu Busilvex. La pacientele în pre-menopauză apar frecvent supresie ovariană şi amenoree însoţită de simptome de menopauză. Tratamentul cu Busulfan la o persoană de sex feminin aflată în perioada dinaintea adolescenţei a împiedicat instalarea pubertăţii din cauza insuficienţei ovariene. La pacienţii de sex masculin au apărut impotenţă, sterilitate, azoospermie şi atrofie testiculară. Solventul dimetilacetamidă (DMA) poate afecta, de asemenea, fertilitatea. DMA scade fertilitatea la rozătoarele de sex masculin şi feminin.

Reacții adverse ale Busilvex 6 mg/ml concentrat pentru solutie perfuzabila:

Reacţii adverse la adulţi
Informaţiile privind evenimentele adverse provin din două studii clinice (n=103) cu Busilvex.
Toxicităţile severe implicând sistemele hematologic, hepatic şi respirator au fost considerate ca fiind consecinţe anticipate ale regimului pregătitor şi ale transplantului. Acestea includ infecţii şi maladia grefă contra gazdă (MGCG), care deşi nu au fost legate direct una de alta, au constituit cauzele principale de morbiditate şi mortalitate, în special la TCPH alogen.
Tulburări hematologice şi limfatice:
Mielodepresia şi imunodepresia au fost efectele terapeutice aşteptate ale regimului pregătitor. Ca atare, toţi pacienţii au prezentat citopenie marcată: leucopenie 96%, trombocitopenie 94% şi anemie 88%. Valoarea mediană până la apariţia neutropeniei a fost de 4 zile, atât la pacienţii cu transplant autogen, cât şi la cei cu transplant alogen. Durata mediană a neutropeniei a fost de 6 zile la pacienţi cu transplant autolog şi de 9 zile la cei cu transplant alogen.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Datele privind incidenţa formei acute a bolii grefă contra gazdă (a-MGCG) au fost strânse în cadrul studiului OMC-BUS-4 (transplant alogen)(n=61). În total, 11 pacienţi (18%) au prezentat a-MGCG. Incidenţa bolii a-MGCG de gradele I-II a fost de 13% (8/61), în timp ce incidenţa bolii de gradele III-IV a fost de 5% (3/61). Forma gravă acută a MGCG s-a înregistrat la 3 pacienţi. Forma cronică a MGCG (c-MGCG) a fost raportată numai în cazul în care a fost gravă sau cauzatoare de moarte şi a fost semnalată ca reprezentând cauza decesului a 3 pacienţi.
Infecţii şi infestării:
39% dintre pacienţi (40/103) au prezentat unul sau mai multe episoade de infecţie, dintre care 83% (33/40) au fost clasificate drept uşoare sau moderate. Pneumonia a fost fatală la 1% (1/103) şi ameninţătoare de viaţă la 3% dintre pacienţi. Alte infecţii au fost considerate severe la 3% dintre pacienţi. S-a raportat febră la 87% dintre pacienţi, aceasta fiind clasificată drept uşoară/moderată la 84% şi severă la 3%. 47% dintre pacienţi au prezentat frisoane, care au fost uşoare/moderate la 46% şi severe la 1%.
Tulburări hepatobiliare:
La 15% dintre pacienţi s-a semnalat hepatotoxicitate. Afecţiunea veno-obstructivă hepatică (AVOH) este o complicaţie potenţială recunoscută a terapiei post-transplant. Şase din 103 pacienţi (6%) au prezentat AVOH. AVOH a apărut la: 8,2% (5/61) dintre pacienţii cu transplant alogen (fatală la 2 pacienţi) şi 2,5% (1/42) dintre pacienţii cu transplant autolog. S-au observat, de asemenea, valori crescute ale bilirubinei (n=3) şi ale AST (n=1). Doi dintre cei patru pacienţi de mai sus prezentând hepatotoxicitate serică gravă s-au numărat printre pacienţii diagnosticaţi cu AVOH.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale :
În cadrul studiilor cu Busilvex, un pacient a prezentat un caz fatal de detresă respiratorie acută, urmată de insuficienţă respiratorie asociată cu fibroză interstiţială pulmonară.
În plus, în literatura de specialitate se menţionează alterări ale corneei şi ale cristalinului la administrarea pe cale orală de busulfan.
Reacţii adverse la copii şi adolescenţi
Informaţiile privind evenimentele adverse provin din studiile clinice efectuate la copii (n=55). Toxicităţile grave implicând ficatul şi aparatul respirator au fost considerate drept consecinţe anticipate ale regimului pregătitor şi ale transplantului.
Afecţiuni ale sistemului imunitar:
Datele privind incidenţa formei acute a bolii grefă contra gazdă (a-MGCG) au fost obţinute de la pacienţii cu transplant alogen (n=28). Un număr total de 14 pacienţi (50%) a prezentat a-MGCG. Incidenţa a-MGCG de gradul I-II a fost de 46,4% (13/28), în timp ce incidenţa bolii de gradul III-IV a fost de 3,6% (1/28). MGCG cronică a fost raportată numai dacă a fost cauzatoare de moarte: un pacient a decedat la 13 luni după transplant.
Infecţii şi infestări:
La 89% dintre pacienţi (49/55) au apărut infecţii (neutropenie febrilă diagnosticată şi nediagnosticată). La 76% dintre pacienţi s-a înregistrat febră uşoară/moderată.
Tulburări hepatobiliare :
La 24% dintre pacienţi s-a semnalat creşterea valorii serice a transaminazelor (gradul 3).
La 15% (4/27) dintre transplanturile autologe şi la 7% (2/28) dintre cele alogene s-a raportat boală veno-ocluzivă hepatică (BVOH). BVOH observate nu au fost nici fatale, nici severe şi au fost rezolvate în toate cazurile.
Reacţiile adverse raportate atât la pacienţii adulţi, cât şi la pacienţii pediatrici ca fiind mai mult decât cazuri izolate sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa a fost definită ca: foarte frecventă (> 1/10), frecventă (> 1/100,< 1/10), mai puţin frecventă (> 1/1000, < 1/100).

Aparate, sisteme şi organe
Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
Infecţii şi infestări
Rinită
Faringită
Tulburări hematologice şi limfatice
Neutropenie Trombocitopenie
Neutropenie febrilă
Anemie
Pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii alergice
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Anorexie
Hiperglicemie
Hipocalcemie
Hipopotasiemie
Hipomagnezemie
Hipofosfatemie
Hiponatremie
Tulburări psihice
Anxietate
Depresie
Insomnie
Confuzie
Delir
Nervozitate
Halucinaţii
Agitaţie
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee
Ameţeală
Convulsii Encefalopatie
Hemoragie cerebrală
Tulburări cardiace
Tahicardie
Aritmie
Filbrilaţie atrială
Cardiomegalie
Epanşament pericardic
Pericardită
Extrasistole ventriculare
Bradicardie
Tulburări vasculare
Hipertensiune arterială
Hipotensiune arterială
Tromboză
Vasodilataţie
Tromboza arterei femurale
Sindrom exsudativ capilar
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee
Epistaxis
Tuse
Sughiţ
Hiperventilaţie
Insuficienţă respiratorie
Hemoragii alveolare
Astm
Atelectazie
Epanşament pleural
Hipoxie
Tulburări gastro-intestinale
Stomatită
Diaree
Dureri abdominale
Greaţă
Vărsături
Dispepsie
Ascită
Constipaţie
Disconfort anal
Hematemeză
Ileus
Esofagită
Hemoragie gastro-intestinală
Tulburări hepatobiliare
Hepatomegalie
Icter
Boală veno-ocluzivă hepatică*
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţie cutanată tranzitorie
Prurit
Alopecie
Descuamare tegumentară
Eritem
Tulburări de pigmentare
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mialgii
Dureri de spate
Artralgii
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Disurie
Oligurie
Hematurie
Insuficienţă renală moderată
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Astenie
Frisoane
Febră
Dureri toracice Edeme
Edeme generalizate Cefalee
Durere
Durere sau inflamaţie la locul injectării
Mucozităţi
Investigaţii diagnostice
Valori crescute ale transaminazelor
Valori crescute ale bilirubinei
Valori crescute ale GGT
Valori crescute ale fosfatazei alcaline Creştere în greutate
Zgomote respiratorii anormale
Creşterea creatininei
Creşterea azotului ureic sanguin
Scăderea fracţiei de ejecţie
*boala veno-ocluzivă hepatică este mai frecventă în rândul populaţiei pediatrice.

Supradozajul:

Principalul efect toxic este reprezentat de mieloablaţie severă şi de pancitopenie, dar pot fi afectate şi sistemul nervos central, ficatul, plămânii şi tractul gastro-intestinal.
Nu se cunoaşte un alt antidot la Busilvex în afară de transplantul de celule precursoare hematopoietice. În absenţa transplantului de celule precursoare haematopoietice, doza recomandată de Busilvex ar constitui o supradoză de busulfan. Statusul hematologic trebuie monitorizat îndeaproape şi este necesară instituirea de măsuri energice de susţinere conform recomandărilor medicale.
Există două rapoarte potrivit cărora busulfan este dializabil, astfel încât în caz de supradoză trebuie avută în vedere dializa. Deoarece busulfan se metabolizează prin conjugarea cu glutation, trebuie avută în vedere administrarea de glutation.

Trebuie avut în vedere că supradozajul Busilvex duce şi la creşterea expunerii la DMA. La om, principalele efecte toxice au fost hepatotoxicitatea şi efectele asupra sistemului nervos central (SNC). Modificările SNC preced oricare dintre reacţiile adverse mai severe. Nu se cunoaşte nici un antidot specific pentru supradozajul DMA. În caz de supradozaj, abordarea terapeutică include măsuri generale de susţinere.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Nu a fost efectuat nici un studiu clinic specific pentru evaluarea interacţiunii intermedicamentoase dintre busulfan administrat intravenos şi itraconazol. Potrivit studiilor publicate, administrarea de itraconazol la pacienţi adulţi trataţi cu doze mari de busulfan poate duce la un clearance redus al busulfanului. În cazul în care se foloseşte itraconazol ca antifungic profilactic împreună cu busulfan administrat intravenos, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor de toxicitate la busulfan.
Studiile publicate referitoare la adulţi arată că ketobemidonă (analgezic) se poate asocia cu concentraţii plasmatice mari de busulfan. Ca atare, se recomandă prudenţă deosebită la asocierea acestor două substanţe.
La adulţi, în cazul regimului BuCy2, s-a raportat că intervalul de timp dintre ultima administrare orală de busulfan şi prima administrare de ciclofosfamidă poate influenţa apariţia toxicităţii. S-a observat o incidenţă redusă a afecţiunilor veno-ocluzive hepatice (AVOH) şi a altor toxicităţi legate de tratament la pacienţii la care intervalul de timp dintre ultima doză de busulfan oral şi prima doză de ciclofosfamidă este > 24 ore.
La pacienţii pediatrici, pentru regimul BuMel s-a raportat că administrarea de melfalan la mai puţin de 24 de ore după ultima administrare orală de busulfan poate influenţa apariţia toxicităţii.
Pentru paracetamol s-a descris ca efect scăderea valorii sanguine şi tisulare de glutation, ca urmare putând scădea clearance-ul busulfanului când este folosit în asociere cu acesta.
Fenitoina sau benzodiazepinele au fost administrate în profilaxia convulsiilor la pacienţii incluşi în studiile clinice în care s-a folosit busulfan administrat intravenos.
S-a raportat că administrarea sistemică, concomitentă de fenitoină pacienţilor cărora li s-au administrat doze mari de busulfan oral a dus la creşterea clearance-ului busulfanului, datorită inducţiei glutation-S-transferazei, cu toate acestea, nu s-a semnalat nici o interacţiune atunci când s-au folosit benzodiazepine, cum sunt diazepam, clonazepam sau lorazepam, pentru prevenirea convulsiilor în tratamentul cu doze mari de busulfan.
Nu există dovezi privind efectul de inducţie al fenitoinei în informaţiile referitoare la Busilvex. S-a efectuat un studiu de fază II pentru a evalua influenţa tratamentului profilactic al crizelor convulsive asupra farmacocineticii busulfanului administrat intravenos. În acest studiu, 24 de pacienţi adulţi au primit clonazepam (0.025-0.03 mg/kg/zi în perfuzie intravenoasă continuă) ca tratament anticonvulsiv, iar datele de farmacocinetică ale acestor pacienţi au fost comparate cu datele anterioare ale pacienţilor trataţi cu fenitoină. Analiza datelor prin intermediul unei metode farmacocinetice a populaţiei nu a indicat nici o diferenţă la nivelul clearance-ului busulfanului administrat intravenos între fenitoină şi clonazepam şi, astfel, s-au obţinut expuneri plasmatice similare ale busulfanului indiferent de tipul de profilaxie al crizelor convulsive.
Nu s-a observat nici o interacţiune atunci când busulfan a fost folosit în asociere cu fluconazol (un antifungic) sau cu antiemetice 5 -HT3, cum sunt ondansetron sau granisetron.

Administrarea de Busilvex 6 mg/ml concentrat pentru solutie perfuzabila în sarcină / alaptare:

Sarcina
TCPH este contraindicat la femeile gravide; de aceea, Busilvex este contraindicat în timpul sarcinii. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (efecte letale asupra embrionului şi malformaţii).
Datele provenite din utilizarea busulfanului sau a DMA, la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Au fost raportate câteva cazuri de anomalii congenitale la doze orale mici de busulfan, care nu pot fi atribuite neapărat substanţei active, iar expunerea în trimestrul al treilea poate fi asociată cu afectarea creşterii intrauterine.
Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului şi până la 6 luni după încetarea acestuia.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă busulfan şi DMA se excretă în laptele uman. Datorită potenţialului carcinogen evidenţiat la om şi animale în timpul studiilor cu busulfan, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Busulfan.
Fertilitatea
Busulfanul şi DMA pot să afecteze fertilitatea atât la bărbaţi cât şi la femei. Prin urmare, este recomandată evitarea conceperii de copii în timpul tratamentului şi pe parcursul unei perioade de până la 6 luni după încheierea acestuia şi solicitarea de consultanţă referitoare la crioconservarea spermei înainte de tratament, datorită riscului de infertilitate ireversibilă.

Prezentare ambalaj:

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă (concentrat steril).
Soluţie limpede, incoloră.

Alte medicamente cu substanța activă busulfanum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Busilvex 6 mg/ml concentrat pentru solutie perfuzabila(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Busilvex 6 mg/ml concentrat pentru solutie perfuzabila vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!