Prospect Diacomit 250 mg, capsule

Substanța activă: stiripentolum

Producator: Laboratoires Biocodex, Franta

Clasa ATC: [N03AX]: sistemul nervos >> antiepileptice >> antiepileptice >> alte antiepileptice

Grupa farmaceutică: alte antiepileptice

Indicații Diacomit 250 mg, capsule:

Diacomit este indicat pentru utilizare concomitentă cu clobazam şi valproat, ca terapie adjuvantă a convulsiilor tonico-clonice generalizate refractare la pacienţii cu epilepsie mioclonică infantilă severă (EMIS, sindromul Dravet) ale căror convulsii nu sunt controlate adecvat cu clobazam şi valproat.

Contraindicații:

Hipersensibilitate faţă de substanţa activă sau oricare dintre excipienţi.
Istoric de psihoză, sub formă de episoade delirante.

Administrare Diacomit 250 mg, capsule:

Diacomit trebuie administrat numai sub supravegherea unui pediatru / neurolog pediatru cu experienţă în diagnosticul şi controlul terapeutic al epilepsiei la sugari şi copii.
Capsula trebuie înghiţită întreagă, cu un pahar cu apă, în timpul mesei.
Doza de Diacomit este calculată în mg/kg.
Doza zilnică se poate administra divizată în 2 sau 3 prize.
Iniţierea tratamentului adjuvant cu Diacomit se va efectua pe o perioadă de 3 zile, utilizând doze crescătoare până la atingerea dozei recomandate de 50 mg/kg şizi, administrată în asociere cu clobazam şi valproat. Această doză recomandată se bazează pe datele disponibile obţinute în studii clinice şi a fost singura doză de Diacomit evaluată în studiile pivot.
Studiile clinice nu furnizează date care să susţină siguranţa clinică a Diacomit administrat la doze zilnice mai mari de 50 mg/kg şizi.
Studiile clinice nu furnizează date care să susţină administrarea Diacomit ca monoterapie în sindromul Dravet.
Ajustarea dozelor altor antiepileptice utilizate în asociere cu Diacomit
Cu toate că nu există date farmacologice ample despre potenţialele interacţiuni medicamentoase, următoarele recomandări referitoare la modificarea dozelor şi schemelor de tratament pentru alte medicamente anti-epileptice administrate în asociere cu Diacomit sunt furnizate pe baza experienţei clinice.
- Clobazam
În studiile pivot, când s-a iniţiat administrarea de Diacomit, doza zilnică de clobazam a fost de 0,5 mg/kg şizi administrat de obicei în doze divizate, de două ori pe zi. În eventualitatea apariţiei semnelor clinice de reacţii adverse sau supradozaj la clobazam (de exemplu, somnolenţă, hipotonie şi iritabilitate la copiii mici), această doză zilnică a fost redusă cu 25% săptămânal. La copiii cu sindrom
Dravet s-au raportat creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice de aproximativ două până la trei ori pentru clobazam şi, respectiv, de cinci ori pentru norclobazam asociate cu administrarea concomitentă de Diacomit.
- Valproat
Posibilitatea interacţiunii metabolice dintre Diacomit şi valproat este considerată modestă, astfel încât nu este necesară modificarea dozei de valproat când se adaugă Diacomit, exceptând raţiunile de siguranţă clinică. În studiile pivot, în cazul apariţiei de reacţii adverse gastro-intestinale precum scăderea apetitului alimentar, scădere ponderală, doza zilnică de valproat a fost redusă cu aproximativ
30% săptămânal.
Rezultate anormale ale testelor de laborator
În eventualitatea unor rezultate anormale ale hemogramei sau ale probelor funcţionale hepatice, decizia clinică de a se continua administrarea sau de a se ajusta doza de Diacomit, concomitent cu ajustarea dozelor de clobazam şi valproat, trebuie luată pe baza datelor individuale ale fiecărui pacient, luând în considerare beneficiile clinice şi riscurile potenţiale.
Efectele alimentelor
Diacomit trebuie luat întotdeauna împreună cu alimentele, deoarece se degradează rapid în mediu acid (de exemplu. expunerea la aciditatea gastrică în condiţii de repaus alimentar).
Diacomit nu trebuie să fie luat cu lapte sau produse lactate (iaurt, smântână, brânză, etc.), băuturi carbogazoase, suc de fructe sau alimente şi băuturi care conţin cafeină sau teofilină.
Efectul formei farmaceutice
Formula plicului are o concentraţie Cmax uşor mai mare decât cea pentru capsule, motiv pentru care formulele nu sunt bioechivalente. Se recomandă ca, dacă este necesară schimbarea formulelor, aceasta să se facă sub supraveghere clinică, în caz de probleme legate de tolerabilitate.
Copii mai mici de 3 ani
Evaluarea clinică pivot a Diacomit s-a făcut la copiii în vârstă de 3 ani şi peste, diagnosticaţi cu EMIS.
Decizia clinică de administrare a Diacomit la copiii cu EMIS sub vârsta de 3 ani trebuie luată pe baza datelor individuale ale fiecărui pacient, luând în considerare beneficiile clinice şi riscurile potenţiale.
La această grupă de pacienţi cu vârstă mai mică, tratamentul adjuvant cu Diacomit trebuie iniţiat numai dacă diagnosticul de EMIS a fost confirmat clinic (vezi pct. 5.1). Nu există suficiente date privind utilizarea Diacomit sub vârsta de 12 luni.
Pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică
Nu se recomandă utilizarea Diacomit la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi/sau renală.

Compoziție Diacomit 250 mg, capsule:

Fiecare capsulă conţine stiripentol 250 mg.
Excipienţi: sodiu 0,16 mg pentru o capsulă.

Lista excipienţilor
povidonă K29/32
amidonglicolat de sodiu (tip A)
stearat de magneziu
Învelişul capsulei
Gelatină
Dioxid de titan (E171)
Eritrozină (E127)
Indigotină (E132)

Precauții:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este de aşteptat ca pacienţii cu EMIS să conducă vehicule sau să manevreze utilaje, datorită bolii de bază şi a efectelor pe termen lung ale administrării de medicamente anticonvulsivante.
Diacomit poate provoca vertij şi ataxie, care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, iar pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje în timpul tratamentului cu Diacomit.

Atenționări:

Carbamazepina, fenitoina şi fenobarbitalul nu trebuie administrate în asociere cu Diacomit pentru controlul terapeutic al sindromului Dravet. Doza zilnică de clobazam şi/sau valproat trebuie redusă corespunzător, în funcţie de apariţia reacţiilor adverse în timpul tratamentului concomitent cu Diacomit.
Având în vedere frecvenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale în timpul tratamentului cu Diacomit şi valproat (anorexie, scădere a apetitului alimentar, greaţă, vărsături), curba ponderală a copiilor aflaţi sub tratament cu această asociere terapeutică trebuie atent monitorizată.
Neutropenia poate fi asociată cu administrarea de Diacomit, clobazam şi valproat. Trebuie efectuat uncontrol al hemogramei înainte de iniţierea tratamentului cu Diacomit. Dacă nu există altă indicaţie clinică, hemograma trebuie ulterior evaluată o dată la 6 luni.
Trebuie efectuat un control al funcţiei hepatice înainte de iniţierea tratamentului cu Diacomit Dacă nu există altă indicaţie clinică, funcţia hepatică trebuie ulterior evaluatăo dată la 6 luni.
În lipsa datelor clinice specifice la pacienţii cu insuficienţă a funcţiei hepatice sau renale, administrarea de Diacomit nu este indicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi/sau renală.
Stiripentol este un inhibitor al enzimelor CYP2C19, CYP3A4 şi CYP2D6, şi poate creşte semnificativ concentraţiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate de aceste enzime, mărind riscul de apariţie al reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5). Studiile in vitro au arătat că în 1-a fază de tratament cu stiripentol metabolismul este catalizat de CYP1A2, CYP2C19 şi CYP3A4 şi posibil de către alte enzime. Se recomandă precauţie când se combină stiripentolul cu alte medicamente care au un caracter inhibitor sau care induc una sau mai multe dintre aceste enzime.
Studiile clinice pivot nu au inclus copii cu vârsta sub 3 ani. În consecinţă, se recomandă monitorizarea atentă a copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 3 ani, aflaţi în tratament cu Diacomit.

Reacții adverse ale Diacomit 250 mg, capsule:

Reacţiile adverse cel mai frecvent întâlnite se clasifică în: foarte frecvente (â‰¥ 1/10), frecvente (â‰¥ 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (â‰¥ 1/1000, < 1/100), rare (â‰¥ 1/10000, < 1/1000), foarte rare (< 1/10000, inclusiv cazuri izolate), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
(terminologia MedDRA)
Foarte frecvente
Frecvente Mai puţin frecvente
Rare
Tulburări hematologice şi limfatice
Neutropenie
Neutropenia severă persistentă se remite de obicei spontan la întreruperea tratamentului cu Diacomit
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Anorexie, pierdere a apetitului alimentar, scădere ponderală (mai ales când se asociază cu valproat de sodiu)
Tulburări psihice
Insomnie Agresivitate, iritabilitate, tulburări de comportament, comportament de opoziţie, hiperexcitabilitate, tulburări de somn
Tulburări ale sistemului nervos
Somnolenţă, ataxie, hipotonie, distonie
Hiperkinezie

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
(terminologia MedDRA)
Foarte frecvente
Frecvente Mai puţin frecvente
Rare
Tulburări oculare
Diplopie (când se utilizează în asociere cu carbamazepina)
Tulburări gastrointestinale
Greaţă, vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Fotosensibilitate, erupţie cutanată, alergie cutanată, urticarie
Tulburări generale
Oboseală
Investigaţii Creşterea Î³GT (mai ales când se asociază cu carbamazepină şi valproat).
valori anormale ale testelor functionale hepatice
Multe dintre reacţiile adverse enumerate mai sus se datorează frecvent unei creşteri a concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente anticonvulsivante şi pot diminua când se reduce doza acestor medicamente.

Supradozajul:

Nu sunt disponibile date clinice despre supradozaj. Se efectuează tratament de susţinere (măsuri simptomatice în unităţi de terapie intensivă).

Interacțiuni cu alte medicamente:

Posibile interacţiuni medicamentoase care influenţează stiripentolul Influenţa altor medicamente antiepileptice asupra proprietăţilor farmacocinetice ale stiripentolului nu este bine stabilită.
Nu se cunoaşte impactul macrolidelor şi agenţilor azolici antifungici asupra metabolismului stiripentolului, aceştia fiind cunoscuţi ca inhibitori ai CYP 3A4 şi substraturi pentru aceleaşi enzime.
De asemenea, nu se cunoaşte efectul stiripentolului asupra metabolismului acestora.
Studiile in vitro au arătat că în 1-a fază de tratament cu stiripentol metabolismul este catalizat de CYP1A2, CYP2C19 şi CYP3A4 şi posibil de către alte enzime. Se recomandă precauţie când se combină stiripentolul cu alte medicamente care au un caracter inhibitor sau care induc una sau mai multe dintre aceste enzime.
Efectul stiripentol asupra enzimelor citocromului P450
Multe din aceste interacţiuni au fost confirmate parţial de studiile in vitro şi în studiile clinice. Creşterea valorilor concentraţilor plasmatice la starea de echilibru când Diacomit, valproat, şi clobazam se administrează în asociere este similară la adulţi şi la copii, deşi există o variabilitate semnificativă de la individ la individ.
La concentraţii terapeutice, stiripentol inhibă semnificativ câteva izoenzime CYP450: de exemplu, CYP2C19, CYP2D6 şi CYP3A4. În consecinţă, se pot anticipa interacţiuni farmacocinetice de origine metabolică cu alte medicamente. Aceste interacţiuni pot determina concentraţii sistemice ridicate ale acestor substanţe active, care pot duce la intensificarea efectelor farmacologice şi la amplificarea
efectelor secundare şi a reacţiilor adverse.
Se va acţiona cu precauţie atunci când circumstanţele clinice impun asocierea stiripentol cu medicamente metabolizate de CYP2C19 (de exemplu citalopram, omeprazol) sau CYP3A4 (de exempluinhibitori ai proteazei HIV, antihistaminice ca: astemizol, clorfeniramin, blocanţi ai canalelor de calciu, statine, contraceptive orale, codeină), datorită riscului crescut de apariţie al evenimentelor
adverse (a se vedea mai departe la acest punct, pentru medicamentele antiepileptice). Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice sau a reacţiilor adverse. Poate fi necesară reducerea dozei. Administrarea concomitentă cu substraturi ale CYP3A4 care au un indice terapeutic îngust trebuie evitată, datorită riscului semnificativ crescut de apariţie a reacţiilor adverse severe.
Datele despre potenţialul inhibitor asupra CYP1A2 sunt limitate, şi de aceea nu pot fi excluse interacţiuni cu teofilina şi cafeina. Administrarea acestora în asociere cu stiripentol nu este recomandată. Acest avertisment nu se aplică doar pentru medicamente, ci şi pentru un număr considerabil de alimente şi produse nutritive îndrăgite de copii, cum sunt băuturile de tip cola, care conţin cantităţi semnificative de cafeină, sau ciocolata, care conţine urme semnificative de teofilină.
Deoarece stiripentol inhibă CYP2D6 in vitro, la concentraţiile plasmatice care se obţin clinic, medicamentele care sunt metabolizate de această izoenzimă, ca: beta-blocante (propranolol, carvedilol, timolol), antidepresive (fluoxetină, paroxetină, sertralină, imipramină, clomipramină), antipsihotice (haloperidol), analgezice (codeină, dextrometorfan, tramadol) pot constitui subiectul interacţiunilor metabolice cu stiripentol. În cazul medicamentelor metabolizate de CYP2D6 poate fi necesară ajustarea dozelor care se va realiza indivdual.
Potenţialul stiripentolului de a interacţiona cu alt medicamente
În absenţa datelor clinice disponibile, se va acţiona cu prudenţă în cazul următoarelor interacţiuni relevante clinic cu stiripentol:
Asocieri nerecomandate (de evitat, dacă nu sunt strict necesare)
- Alcaloizi din secara cornută (ergotamină, dihidroergotamină)
Ergotism cu posibilitate de necroză a extremităţilor (inhibiţia eliminării hepatice a alcaloizilor din secara cornută).
- Cisaprid, halofantrin, pimozid, chinidină, bepridil
Risc crescut de aritmii cardiace în special torsada vârfurilor/pusee subite de aritmie,
- Imunosupresive (tacrolim, ciclosporină, sirolim)
Concentraţii sanguine crescute ale imunosupresivelor (prin diminuarea metabolizării hepatice).
- Statine (atorvastatin, simvastatin, etc)
Risc crescut de reacţii adverse dependente de doză, ca rabdomioliza (metabolizare hepatică diminuată a agentului de scădere a colesterolului).
Asocieri care impun prudenţă
- Midazolam, triazolam, alprazolamConcentraţii plasmatice crescute ale benzodiazepinelor pot apare prin diminuarea metabolizării hepatice, conducând la sedare excesivă.
- Teofilină, cafeină
Prin inhibarea metabolizării lor hepatice, pot apre concentraţii plasmatice crescute de teofilină şi cafeină, cu potenţială toxicitate. Aceste asocieri trebuie evitate.
- Clorpromazină
Stiripentol intensifică efectul depresor central al clorpromazinei.
- Efecte asupra altor MAE
Inhibarea izoenzimelor CYP450, CYP2C19 şi CYP3A4 poate provoca interacţiuni farmacocinetice
(inhibarea metabolizării lor hepatice) cu fenobarbital, primidonă, fenitoină, carbamazepină, clobazam, valproat, diazepam (accentuarea miorelaxării), etosuximid, şi tiagabină.
În consecinţă apar concentraţii plasmatice crescute ale acestor anticonvulsivante, cu risc potenţial de supradozaj. Se recomandă monitorizarea clinică a concentraţiilor plasmatice ale altor anticonvulsivante, atunci când sunt asociate cu stiripentol, cu posibilitatea de ajustare a dozelor.
- Topiramat
Într-un program caritabil francez de utilizare a Diacomit, topiramat s-a adăugat la Diacomit, clobazam şi valproat în 41% din 230 cazuri. În baza observaţiilor clinice efectuate pe acest grup de pacienţi, nu au apărut argumente care să sugereze necesitatea modificării dozei de topiramat şi a schemei de tratament, dacă acesta este administrat concomitent cu stiripentol.
Referitor la topiramat, se consideră că potenţiala competiţie asupra inhibării CYP 2C19 nu ar trebui să se manifeste, deoarece aceasta ar necesita probabil concentraţii plasmatice de 5-15 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice obţinute cu doza standard de topiramat şi schemele de tratament recomandate.
- Levetiracetam
Levetiracetam nu afectează metabolizarea hepatică într-o mare măsură. Ca rezultat, nu se anticipează interacţiuni farmacocinetice metabolice medicamentoase între stiripentol şi levetiracetam.

Administrarea de Diacomit 250 mg, capsule în sarcină / alaptare:

Riscul legat de epilepsie şi medicamentele antiepileptice în general:
S-a demonstrat că, la descendenţii femeilor cu epilepsie, prevalenţa malformaţiilor este de două până la trei ori mai mare decât rata de aproximativ 3% în populaţia generală. Deşi pot contribui şi alţi factori, de exemplu epilepsia, dovezile disponibile sugerează că această creştere este provocată, în mare măsură, de tratament. La populaţia aflată în tratament s-a observat o creştere a malformaţiilor
asociată cu politerapia.
Totuşi, tratamentul antiepileptic efectiv nu trebuie întrerupt în timpul sarcinii, deoarece agravarea bolii poate fi dăunătoare atât pentru mamă, cât şi pentru făt.
Riscul asociat cu utilizarea Diacomit:
Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale, la doze care nu au fost toxice pentru mamă. Având în vedere indicaţiile, nu este de aşteptat administrarea de Diacomit în timpul sarcinii şi la femeile în perioada fertilă.. Decizia clinică pentru administrarea de Diacomit în timpul sarcinii trebuie luată pe baza datelor individuale ale fiecărei paciente, luând în considerare beneficiile clinice şi riscurile potenţiale.
Medicamentul nu se va prescrie decât cu prudenţă la femeia gravidă, iar la femeile aflate în perioada fertilă se recomandă utilizarea unor metode contraceptive eficace în timpul tratamentului.
În timpul sarcinii:
Tratamentul anticonvulsivant eficace cu Diacomit nu trebuie întrerupt pe durata sarcinii, deoarece agravarea bolii este potenţial dăunătoare, atât pentru mamă, cât şi pentru făt.
În absenţa studiilor la om asupra excreţiei în laptele matern, deoarece studiile la animale au arătat că, la capră, stiripentol trece liber din plasmă în lapte, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului.
În cazul în care tratamentul cu Diacomit se continuă în perioada alăptării, sugarul alăptat la sân trebuie supravegheat cu atenţie pentru potenţialele reacţii adverse.

Prezentare ambalaj:

Flacon din polipropilenă etanşeizat cu o folie sigilantă şi cu capac filetat din polietilenă.
Flacoane cu 30, 60 şi 90 de capsule, ambalate în cutii. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Alte medicamente cu substanța activă stiripentolum:

Diacomit 500 mg, capsule

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Diacomit 250 mg, capsule(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Diacomit 250 mg, capsule vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!