Prospect Exalief 600 mg, comprimate

Acest medicament a fost retras de pe piața din România.

Substanța activă: eslicarbazepinum

Producator: Patheon France, Franta

Clasa ATC: [N03AF]: sistemul nervos >> antiepileptice >> antiepileptice >> derivati de carboxamida

Grupa farmaceutică: antiepileptice, derivaţi de carboxamidă

Indicații Exalief 600 mg, comprimate:

Exalief este indicat ca terapie adjuvantă la adulţii cu crize convulsive parţiale la debut cu sau fără generalizare secundară.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activă, alţi derivaţi ai carboxamidelor (de exemplu carbamazepină, oxcarbazepină) sau la oricare dintre excipienţi.
Bloc atrioventricular (AV) cunoscut de gradul doi sau trei.

Administrare Exalief 600 mg, comprimate:

Doze
Exalief trebuie adăugat terapiei anticonvulsive existente. Doza iniţială recomandată este de 400 mg o dată pe zi, ea trebuind mărită după una sau două săptămâni la 800 mg o dată pe zi. În funcţie de reacţia individuală, doza poate fi crescută până la 1200 mg o dată pe zi.
Vârstnici (peste 65 de ani)
Este necesară prudenţă în tratamentul pacienţilor vârstnici din cauza datelor insuficiente privind siguranţa utilizării Exalief la aceşti pacienţi.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea medicamentului Exalief la copii sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Este necesară prudenţă în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală, fiind necesară ajustarea dozei în funcţie de clearance-ul creatininei (ClCR), după cum urmează:
- ClCR >60 ml/min: nu este necesară ajustarea dozei
- ClCR 30-60 ml/min: doza iniţială de 400 mg o dată la două zile timp de 2 săptămâni, urmată de o doză zilnică unică de 400 mg. Totuşi, în funcţie de reacţia individuală, doza poate fi crescută.
- ClCR <30 ml/min: nu se recomandă utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă datorită datelor insuficiente.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei al pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Farmacocinetica eslicarbazepinei nu a fost evaluată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi de aceea nu se recomandă folosirea la aceşti pacienţi.
Mod de administrare
Exalief se poate lua cu sau fără alimente.

Compoziție Exalief 600 mg, comprimate:

Fiecare comprimat conţine acetat de eslicarbazepină 600 mg.

Lista excipienţilor:
Povidonă K 29/32
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu

Precauții:

Exalief a fost asociat cu unele reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi ameţeala şi somnolenţa, care pot creşte posibilitatea de rănire accidentală.
Exalief poate diminua eficacitatea contraceptivelor hormonale. Atunci când se utilizează Exalief sunt recomandate suplimentar măsuri contraceptive nehormonale.
Ca în cazul altor medicamente antiepileptice, dacă tratamentul cu Exalief trebuie întrerupt, se recomandă ca întreruperea să se facă treptat, pentru a se reduce la minim posibilitatea de creştere a frecvenţei convulsiilor.
Nu se recomandă folosirea concomitentă a Exalief cu oxcarbazepina deoarece aceasta poate produce expunerea excesivă la metaboliţii activi.
Nu există experienţă privind întreruperea folosirii de medicamente antiepileptice administrate concomitent pe durata tratamentului cu Exalief (trecerea la monoterapie).
Erupţia cutanată a apărut ca reacţie adversă la 1,1% din populaţia totală tratată cu Exalief în cadrul studiilor suplimentare controlate cu placebo efectuate la pacienţi epileptici. Dacă apar semne sau simptome de hipersensibilitate, tratamentul cu Exalief trebuie întrerupt.
Nu s-au raportat cazuri de reacţii cutanate grave la administrarea de acetat de eslicarbazepină. S-a demonstrat că prezenţa alelei HLA-B*1502 la persoane de origine Thai şi chineză Han este strâns legată de riscul de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) atunci când acestea sunt tratate cu carbamazepină. De aceea, ori de câte ori acest lucru este posibil, subiecţii de origine Thai şi chineză Han trebuie testaţi pentru depistarea acestei alele înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină sau cu compuşi chimici asociaţi cu aceasta. Prezenţa alelei HLA-B*1502 la alte etnii este neglijabilă. Prezenţa alelei HLA-B*1502 nu este asociată cu SSJ la populaţia caucaziană.
Hiponatremia a fost raportată ca reacţie adversă la mai puţin de 1% din pacienţii trataţi cu Exalief. În majoritatea cazurilor, hiponatremia este asimptomatică, cu toate acestea, poate fi însoţită de simptome clinice cum ar fi agravarea convulsiilor, confuzie, scăderea stării de conştienţă. Frecvenţa hiponatremiei a crescut odată cu creşterea dozei de acetat de eslicarbazepină. La pacienţii cu boală renală preexistentă care duce la hiponatremie sau la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ele însele pot duce la hiponatremie (de
exemplu diuretice, desmopresină), trebuie determinată natremia înaintea şi pe durata tratamentului cu acetat de eslicarbazepină. În plus, trebuie determinată natremia dacă apar semne clinice de hiponatremie. În afară de aceasta, natremia trebuie determinată în timpul examenelor obişnuite de laborator. În cazul în care apare hiponatremie relevantă din punct de vedere clinic, tratamentul cu Exalief trebuie întrerupt.
Nu a fost studiată influenţa Exalief asupra convulsiilor primare generalizate. De aceea, nu se recomandă folosirea la aceşti pacienţi.
În studiile clinice cu acetat de eslicarbazepină s-a observat prelungirea intervalului PR. Este necesară prudenţă la pacienţii cu probleme medicale (de exemplu nivel scăzut de tiroxină, anomalii cardiace) sau care iau concomitent alte medicamente cunoscute ca fiind asociate cu prelungirea intervalului PR.
Este necesară prudenţă la tratarea pacienţilor cu insuficienţă renală şi doza trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei. Nu se recomandă utilizarea la pacienţii cu ClCR <30 ml/min datorită insuficienţei datelor.
Deoarece datele clinice referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată sunt limitate, iar datele farmacocinetice şi clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă lipsesc, Exalief trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată şi nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Ideile şi comportamentul suicidar au fost raportate la pacienţi trataţi cu substanţe active antiepileptice pentru câteva indicaţii. O metaanaliză a studiilor randomizate controlate cu placebo privind medicamente antiepileptice a indicat, de asemenea, o uşoară creştere a riscului apariţiei de idei şi comportament suicidar.
Mecanismul acestui risc nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea unui risc crescut pentru acetatul de eslicarbazepină. De aceea, pacienţii trebuie monitorizaţi în privinţa semnelor de idei şi comportament suicidar şi trebuie luat în considerare tratamentul adecvat. Pacienţii (şi persoanele care îngrijesc pacienţi) trebuie avertizaţi să solicite sfatul medicului în cazul apariţiei de semne care indică idei şi comportament suicidar.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Unii pacienţi pot prezenta ameţeală, somnolenţă sau tuburări de vedere, în special la începerea tratamentului.
De aceea, pacienţii trebuie avertizaţi că pot fi afectate capacităţile lor fizice şi/sau mentale necesare conducerii de vehicule sau folosirii de utilaje şi trebuie să li se recomande să nu desfăşoare astfel de activităţi până ce nu se stabileşte că nu le-a fost afectată capacitatea de a le efectua.

Reacții adverse ale Exalief 600 mg, comprimate:

În cadrul studiilor controlate cu placebo care au inclus 1192 de pacienţi adulţi cu convulsii cu debut parţial (856 de pacienţi trataţi cu acetat de eslicarbazepină şi 336 trataţi cu placebo), 45,3% dintre pacienţii trataţi cu acetat de eslicarbazepină şi 24,4% dintre pacienţii trataţi cu placebo au prezentat reacţii adverse.
Reacţiile adverse au avut de obicei o intensitate de la uşoară până la moderată şi au survenit cu precădere în primele săptămâni de tratament cu acetat de eslicarbazepină.
În tabelul de mai jos, reacţiile adverse care au apărut cu o incidenţă mai mare decât la placebo şi care au fost prezente la mai mult de 1 pacient sunt enumerate pe clase de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente â‰¥1/10, frecvente â‰¥1/100 şi <1/10, mai puţin frecvente â‰¥1/1 000 şi <1/100 şi rare â‰¥1/10 000 şi <1/1 000. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.

Clasa de aparate, sisteme şi organe
Foarte frecvente
Frecvente Mai puţin frecvente Rare
Tulburări hematologice şi limfatice
Anemie Trombocitopenie, leucopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitate
Tulburări endocrine
Hipotiroidism
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Apetit alimentar crescut, apetit alimentar scăzut, hiponatremie, dezechilibru electrolitic, caşexie, deshidratare, obezitate
Tulburări psihice Insomnie, apatie, depresie, nervozitate, agitaţie, iritabilitate, deficit de atenţie/hiperactivitate, stare de confuzie, oscilaţii ale dispoziţiei, plâns, retard psihomotor, stres, tulburare psihotică
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeală*, somnolenţă
Cefalee, coordonare anormală*, tulburări ale atenţiei, tremor
Tulburări de memorie, tulburări de echilibru, amnezie, hipersomnie, sedare, afazie, diestezie, distonie, letargie, parosmie, dezechilibru al sistemului nervos autonom, ataxie cerebeloasă, sindrom cerebelos, convulsie de tip grand mal, neuropatie periferică, tulburarea ritmului fazelor somnului, nistagmus, tulburări de vorbire, dizartrie, hipoestezie, ageuzie, senzaţie de arsură8
Tulburări oculare
Diplopie*, vedere înceţoşată
Tulburări de vedere, oscilopsie, tulburări ale mişcărilor binoculare, hiperemie oculară, mişcări oculare sacadate, dureri de ochi
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij Dureri de urechi, hipoacuzie, tinitus
Tulburări cardiace Palpitaţii, bradicardie, bradicardie sinusală
Tulburări vasculare
Hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Disfonie, epistaxis, durere
toracică anterioară
Tulburări gastrointestinale
Greaţă, vărsături, diaree
Dispepsie, gastrită, dureri abdominale, gură uscată, disconfort abdominal, balonare, duodenită, disconfort epigastric, hiperplazie gingivală,
gingivită, sindromul de colon iritabil, melenă, odinofagie, disconfort stomacal, stomatită, dureri de dinţi
Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Tulburări hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţie cutanată tranzitorie
Alopecie, piele uscată, hiperhidroză, eritem, afecţiuni ale unghiilor, afecţiuni cutanate
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mialgie, dorsalgii, dureri de gât
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie, infecţie a tractului urinar
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Menstruaţie neregulată
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală, tulburări de mers
Astenie, stare generală de rău, frisoane, edem periferic, reacţie adversă la medicament, extremităţi reci
Investigaţii diagnostice
Scăderea tensiunii arteriale, scăderea greutăţii corporale, scăderea tensiunii diastolice, creşterea tensiunii arteriale, scăderea tensiunii sistolice, scăderea natremiei, hematocrit scăzut, hemoglobină scăzută, ritm cardiac crescut, transaminaze crescute, trigliceride crescute,
triiodotironina (T3) liberă scăzută, tiroxina (T4) liberă scăzută
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Toxicitatea medicamentului, căderi, leziuni ale articulaţiilor, intoxicaţii, leziuni cutanate
* La pacienţii trataţi concomitent cu carbamazepină şi acetat de eslicarbazepină în cadrul studiilor controlate cu placebo, diplopia, coordonarea anormală şi ameţeala au fost raportate mai frecvent.
Folosirea acetatului de eslicabazepină este asociată cu creşterea intervalului PR. Pot apărea reacţii adverse asociate cu prelungirea intervalului PR (de exemplu bloc AV, sincopă, bradicardie). La pacienţii trataţi cu acetat de eslicarbazepină nu s-a observat bloc AV de gradul doi sau mai mare.
Reacţiile adverse rare, cum ar fi deprimarea măduvei spinării, reacţii anafilactice, reacţii cutanate severe (de exemplu sindromul Stevens-Johnson), lupus eritematos sistemic sau aritmii cardiace grave nu au apărut în studiile controlate cu placebo din cadrul programului de epilepsie cu folosirea acetatului de eslicarbazepină.
Totuşi, acestea au fost raportate pentru oxicarbazepină. De aceea, nu poate fi exclusă apariţia lor după tratamentul cu Exalief.

Supradozajul:

Simptome ale sistemului nervos central cum ar fi vertij, instabilitate la mers şi hemipareză au fost observate în caz de supradozaj accidental cu Exalief. Nu se cunoaşte nici un antidot. Tratamentul simptomatic şi de sprijin trebuie aplicat de la caz la caz. Metaboliţii acetatului de eslicarbazepină pot fi îndepărtaţi în mod eficient prin hemodializă, dacă acest lucru este necesar.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
Acetatul de eslicarbazepină este transformat în proporţie mare în eslicarbazepină, care se elimină în principal prin glucuronoconjugare. In vitro, eslicarbazepina este un inductor slab al CYP3A4 şi al UDP-glucuronil transferazelor. In vivo, eslicarbazepina a arătat un efect inductor asupra metabolizării medicamentelor care se elimină în principal prin metabolizare prin intermediul CYP3A4. Astfel, poate fi necesară o creştere a dozei de medicamente care sunt metabolizate în principal prin intermediul CYP3A4, atunci când sunt folosite concomitent cu Exalief. Eslicarbazepina in vivo poate avea un efect inductor asupra metabolizării medicamentelor care se elimină în principal prin conjugare prin intermediul UDP-glucuronil transferazelor.
La începerea sau întreruperea tratamentului cu Exalief sau la schimbarea dozei, poate dura între 2 şi 3 săptămâni până se atinge noul nivel de activitate enzimatică. Acest interval de timp trebuie luat în considerare atunci când Exalief se foloseşte imediat înainte de sau în asociere cu alte medicamente a căror doză trebuie modificată atunci când se administrează concomitent cu Exalief. Eslicarbazepina are proprietatea de a inhiba CYP2C19. Astfel, pot apărea interacţiuni la administrarea concomitentă a acetatului de eslicarbazepină în doze mari cu medicamente care se metabolizează în principal prin intermediul CYP2C19.
Interacţiuni cu alte medicamente antiepileptice
Carbamazepina
Într-un studiu la subiecţi sănătoşi, administrarea a 800 mg acetat de eslicarbazepină o dată pe zi concomitent cu 400 mg carbamazepină de două ori pe zi a avut drept rezultat o scădere medie de 32% a expunerii la metabolitul activ, eslicarbazepina, cel mai probabil cauzată de inducerea glucuronoconjugării. Nu s-au observat modificări în expunerea la carbamazepină sau la metabolitul său, epoxid carbamazepină. Pe baza reacţiilor individuale, poate fi necesară o creştere a dozei de Exalief, atunci când se foloseşte concomitent cu carbamazepină. Rezultatele studiului la pacienţi au arătat că tratamentul concomitent a crescut riscul de producere a următoarelor reacţii adverse: diplopie (11,4% din subiecţii trataţi concomitent cu carbamazepină, 2,4% din subiecţii care nu au fost trataţi concomitent cu carbamazepină), coordonare anormală (6,7% la administrarea concomitentă de carbamazepină, 2,7% fără administrarea concomitentă de carbamazepină) şi
ameţeală (30,0% la administrarea concomitentă de carbamazepină, 11,5% fără administrarea concomitentă de carbamazepină). Nu poate fi exclus riscul de creştere a altor reacţii adverse specifice cauzate de administrarea concomitentă a carbamazepinei şi acetatului de eslicarbazepină.
Fenitoina
Într-un studiu la subiecţi sănătoşi, administrarea a 1200 mg acetat de eslicarbazepină o dată pe zi concomitent cu fentoină a avut drept rezultat o scădere medie de 31-33% a expunerii la metabolitul activ, eslicarbazepina, cel mai probabil cauzată de inducerea glucuronoconjugării, precum şi o creştere medie de 31-35% a expunerii la fenitoină, cel mai probabil cauzată de o inhibare a CYP2C19. În funcţie de reacţia individuală, poate fi necesară creşterea dozei de Exalief şi scăderea dozei de fenitoină.
Lamotrigina
Glucuronoconjugarea reprezintă principala cale de metabolizare atât pentru acetatul de eslicarbazepină cât şi pentru lamotrigină şi de aceea ar putea fi de aşteptat o interacţiune. Un studiu la subiecţi sănătoşi cărora li sau administrat 1200 mg acetat de eslicarbazepină o dată pe zi a indicat în medie o interacţiune
farmacocinetică minoră (expunerea la lamotrigină a scăzut cu 15%) între acetatul de eslicarbazepină şi lamotrigină şi, ca atare, nu sunt necesare ajustări ale dozei. Totuşi, datorită variabilităţii interindividuale, efectul poate fi relevant din punct de vedere clinic la unele persoane.
Topiramatul
În cadrul unui studiu la subiecţi sănătoşi, administrarea concomitentă a 1200 mg acetat de eslicarbazepină o dată pe zi cu topiramat nu a indicat nici o modificare semnificativă a expunerii la eslicarbazepină, ci o scădere cu 18% a expunerii la topiramat, cel mai probabil cauzată de o reducere a biodisponibilităţii topiramatului. Nu este necesară ajustarea dozei.
Valproatul şi levetiracetamul
O analiză a farmacocineticii populaţionale din studiile de fază III efectuate la pacienţi epileptici adulţi a indicat că administrarea concomitentă cu valproat sau levetiracetam nu a afectat expunerea la eslicarbazepină, dar aceasta nu a fost confirmată de studiile convenţionale privind interacţiunea.
Alte medicamente
Contraceptive orale
Administrarea a 1200 mg acetat de eslicarbazepină o dată pe zi subiecţilor de sex feminin care foloseau contraceptive orale combinate a indicat o scădere medie de 37% şi de 42% a expunerii sistemice la levonorgestrel, respectiv la etinilestradiol, cel mai probabil cauzată de un efect inductor asupra CYP3A4. De aceea, femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive adecvate în timpul
tratamentului cu Exalief şi până la sfârşitul ciclului menstrual curent după întreruperea tratamentului.
Simvastatin
Un studiu la subiecţi sănătoşi a arătat o scădere medie de 50% a expunerii sistemice la simvastatin, atunci când este administrat concomitent cu 800 mg acetat de eslicarbazepină o dată pe zi, cel mai probabil cauzată de inducerea a CYP3A4. Poate fi necesară o creştere a dozei de simvastatin atunci când se foloseşte concomitent cu acetat de esclicarbazepină.
Warfarina
Administrarea concomitentă a 1200 mg acetat de eslicarbazepină o dată pe zi cu warfarină a indicat o creştere mică (23%), dar semnificativă din punct de vedere statistic a expunerii la S-warfarină. Nu a existat nici un efect asupra farmacocineticii R-warfarinei sau asupra coagulării. Totuşi, datorită variabilităţii interindividuale a interacţiunii, trebuie acordată atenţie specială monitorizării INR în primele săptămâni după
începerea sau după întreruperea tratamentului concomitent cu warfarină şi acetat de eslicarbazepină.
Digoxina
Un studiu la subiecţi sănătoşi nu a indicat nici un efect al acetatului de eslicarbazepină administrat în doză de 1200 mg o dată pe zi asupra farmacocineticii digoxinei, ceea ce sugerează că acetatul de eslicarbazepină nu are nici un efect asupra transportorului glicoproteinei-P.
Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO)
Pe baza unei relaţii structurale dintre acetatul de eslicarbazepină şi antidepresivele triciclice, teoretic este posibilă o interacţiune între acetatul de eslicarbazepină şi IMAO.

Administrarea de Exalief 600 mg, comprimate în sarcină / alaptare:

Riscul legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice în general
S-a demonstrat că la descendenţii femeilor cu epilepsie, prevalenţa malformaţiilor este de două până la trei ori mai mare faţă de aproximativ 3% în populaţia generală. Cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis, malformaţiile cardiovasculare şi defecte de tub neural. Tratamentul cu multiple medicamente antiepileptice poate fi asociat cu un risc mai mare de malformaţii congenitale faţă de monoterapie şi de aceea este important să se practice monoterapia ori de câte ori acest lucru este posibil. Femeilor care este posibil să rămână gravide sau care sunt în perioada fertilă trebuie să li se acorde consiliere de către specialişti.
Necesitatea aplicării unui tratament antiepiletic trebuie revizuită atunci când femeia intenţionează să rămână gravidă. Tratamentul antiepiletic nu trebuie întrerupt brusc, deoarece aceasta poate duce la convulsii de întrerupere care ar putea avea consecinţe grave atât asupra mamei, cât şi asupra copilului.
Sarcina
Nu există date privind utilizarea acetatului de eslicarbazepină la femeile gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi Fertilitate). Dacă femeile cărora li se administrează acetat de eslicarbazepină rămân gravide sau intenţionează să rămână gravide, folosirea Exalief trebuie reevaluată cu grijă. Trebuie administrate doze minime eficace, iar ori de câte ori este posibil, trebuie preferată monoterapia, cel puţin în primele trei luni de sarcină. Pacientele trebuie sfătuite cu privire la posibilitatea unui risc crescut de apariţie a malformaţiilor congenitale şi trebuie să li se ofere posibilitatea de a efectua un examen ecografic înaintea naşterii.
Monitorizarea şi prevenirea
Medicamentele antiepileptice pot contribui la un deficit de acid folic, aceasta fiind o cauză posibilă a anomaliilor fetale. Se recomandă suplimentarea acidului folic înaintea şi pe durata sarcinii. Deoarece eficacitatea acestei suplimentări nu este dovedită, se poate efectua o diagnosticare specifică antenatală chiar şi la femeile care au luat un tratament de suplimentare a acidului folic.
Nou-născuţi
Au fost raportate tulburări de sângerare la nou-născuţi determinate de medicamentele antiepileptice. Ca măsură preventivă, vitamina K1 trebuie administrată atât în ultimele câteva săptămâni de sarcină, cât şi la nou-născut.
Femei aflate în perioada fertilă/măsuri contraceptive
Acetatul de eslicarbazepină prezintă interacţiuni cu reacţii adverse cu contraceptivele orale. De aceea, în timpul tratamentului şi până la sfârşitul ciclului menstrual curent după întreruperea tratamentului trebuie utilizată o metodă contraceptivă alternativă, eficace şi sigură.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă acetatul de eslicarbazepină este excretat în laptele uman. Studiile la animale au evidenţiat excreţia eslicarbazepinei în lapte. Dat fiind că nu poate fi exclus un risc pentru sugar, alăptarea trebuie întreruptă pe durata tratamentului cu Exalief.
Fertilitate
Acetatul de eslicarbazepină a fost evaluat la şobolani şi şoareci pentru potenţiale reacţii adverse asupra fertilităţii parentale şi a generaţiei F1. Într-un studiu de fertilitate efectuat la şobolani masculi şi femele, s-a arătat scăderea fertilităţii femelelor de către acetatul de eslicarbazepină. Într-un studiu de fertilitate efectuat la şoareci, sau observat efecte asupra dezvoltării la embrioni; totuşi, efectele puteau deasemenea rezulta dintr-un număr mai mic de corpora lutea şi astfel arăta scăderea fertilităţii. La şoareci, a crescut incidenţa
totală a anormalităţilor majore şi incidenţa anormalităţilor scheletice majore. Nu s-au observat efecte asupra parametrilor de fertilitate F1 la şobolani şi şoareci.

Prezentare ambalaj:

Comprimate albe, ovale, gravate cu "˜ESL 600"™ pe o faţă şi cu linie mediană pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

Comprimatele Exalief 600 mg sunt ambalate în blistere din Al/Al sau Al/PVC incluse în cutii din carton conţinând 30 sau 60 de comprimate.
Comprimatele Exalief de 600 mg sunt ambalate în flacoane din PEÎD cu sistem de închidere din polipropilenă, securizat pentru copii, incluse în cutii din carton conţinând 90 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Condiții de păstrare:

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Alte medicamente cu substanța activă eslicarbazepinum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Exalief 600 mg, comprimate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Exalief 600 mg, comprimate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!