Prospect Carbamazepină Arena 200 mg comprimate

Substanța activă: carbamazepinum
Producator: S.C. Arena Group SA, România
Clasa ATC: [N03AF]: sistemul nervos >> antiepileptice >> antiepileptice >> derivati de carboxamida
Medicamentul Carbamazepină Arena conţine ca substanţă activă carbamazepină, un antiepileptic cu proprietăţi anticonvulsivante, sedative şi tranchilizante.

Indicații Carbamazepină Arena 200 mg comprimate:

Este recomandat pentru tratamentul anumitor tipuri de epilepsie, durerilor nervoase de tipul nevralgiei trigeminale şi glosofaringiene (dureri la nivelul feţei, maxilarelor, limbii, gâtului), durerilor din neuropatía diabetică. C
arbamazepină Arena mai poate fi utilizată în profilaxia recăderilor în cadrul tulburărilor afective bipolare, în special la pacienţii cu rezistenţă relativă, contraindicaţii sau intoleranţă la tratamentul cu litiu, tratamentul stărilor de excitaţie maniacală sau hipomaniacală.

Contraindicații:

Nu utilizaţi Carbamazepină Arena
• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la carbamazepină sau la oricare dintre celelalte componente ale Carbamazepină Arena;
• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la anumite medicamente numite antidepresive triciclice (de exemplu: amitriptilina, desipramina, imipramina, protriptilina, nortriptilina);
• dacă aţi avut mielosupresie (deprimarea funcţiei măduvei osoase);
• dacă aţi avut porfirie (boală a sângelui);
• dacă aveţi bloc atrioventricular (tulburări ale bătăilor inimii);
• dacă utilizaţi sau aţi utilizaţi antidepresive din grupa inhibitorilor de monoaminooxidază (IMAO) în ultimele două săptămâni;
• împreună cu saquinavir, voriconazol;
• la copii cu vârsta sub 6 ani (datorită formei farmaceutice).

Administrare Carbamazepină Arena 200 mg comprimate:

Utilizaţi întotdeauna Carbamazepină Arena exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Dacă medicul nu prescrie altfel, se recomandă următoarea posologie:

Epilepsie
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani
Se recomandă iniţierea tratamentului cu 200 mg carbamazepină de 2 ori pe zi. Ulterior, doza se creşte gradat, la intervale de o săptămână, cu până la 200 mg carbamazepină pe zi, până la obţinerea răspunsului optim, care în general se observă la doza de 400 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi (8001200 mg).
La unii pacienţi, doza eficace poate ajunge la 1600 mg sau chiar 2000 mg carbamazepină pe zi.
Doza de întreţinere eficace este 800 - 1200 mg carbamazepină pe zi.

Pacienţii vârstnici
Datorită posibilei interacţiuni cu alte medicamente, dozele de carbamazepină trebuie stabilite cu mare atenţie la această grupă de vârstă.

Copii cu vârsta cuprinsă între 11-15 ani
Se recomandă iniţierea tratamentului cu 200 mg carbamazepină de 2 ori pe zi; doza se creşte gradat, la intervale de o săptămână, cu până la 200 mg carbamazepină pe zi, până la obţinerea răspunsului optim.
Doza zilnică maximă poate ajunge la 1000 mg carbamazepină.
Doza de întreţinere eficace este 400-800 mg carbamazepină pe zi.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani
Doza iniţială este de 100 mg carbamazepină de 2 ori pe zi; doza se creşte gradat, la intervale de o săptămână, cu până la 100 mg pe zi, până la obţinerea răspunsului optim.
Doza zilnică maximă poate ajunge la 600 mg carbamazepină pe zi.
Doza de întreţinere este de 400-600 mg carbamazepină pe zi.

Copii cu vârsta sub 6 ani
Administrarea Carbamazepină Arena 200 mg, comprimate nu este recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani, deoarece comprimatele nu sunt formulări adecvate pentru această grupă de vârstă.

În tratamentul epilepsiei, carbamazepină se poate folosi în monoterapie sau asociată cu alte antiepileptice. Când carbamazepină este adăugată unui tratament antiepileptic existent, acest lucru trebuie realizat treptat, menţinând sau, dacă este necesar, ajustând doza celorlalte antiepileptice.

Nevralgia de trigemen, nevralgia de glosofaringian
Doza iniţială este de 200-400 mg carbamazepină pe zi (la pacienţii vârstnici 100 mg carbamazepină de 2 ori pe zi), administrată în 2 prize. Doza zilnică se creşte gradat până la remisiunea durerii, care, de regulă, se produce la 200 mg carbamazepină de 3-4 ori pe zi.
În unele cazuri, pot fi necesare 1600 mg carbamazepină pe zi. După remisiunea durerii, doza trebuie redusă treptat până la doza de întreţinere minimă eficace.

Tratamentul crizelor maniacale si profilaxia tulburărilor bipolare în cazul pacienţilor care nu răspund la tratamentul cu litiu
Doza iniţială este de 200 - 400 mg carbamazepină pe zi, divizată în mai multe prize; doza se creşte treptat până la controlul adecvat al simptomatologiei sau până la atingerea unei doze totale de 1600 mg pe zi, administrată în 1-2 prize. Doza de întreţinere este de 400-600 mg carbamazepină pe zi, administrată în 2-3 prize.
Se recomandă precauţie în cazul asocierii carbamazepinei cu litiu în tulburările bipolare, deoarece această asociere determină neurotoxicitate.

Prevenirea convulsiilor la pacienţii cu sindrom de sevraj alcoolic
Doza medie este de 200 mg carbamazepină de 3 ori pe zi. In cazurile severe doza poate fi crescută în primele zile (de exemplu, până la 400 mg de 3 ori pe zi).
Asocierea medicamentului Carbamazepină Arena cu sedative sau hipnotice nu este recomandată.
Totuşi, în funcţie de situaţia clinică, carbamazepină poate fi asociată cu alte medicamente în tratamentul sindromului de sevraj alcoolic.

Concentraţiile plasmatice de carbamazepină trebuie să fie verificate periodic.

Neuropatía diabetică dureroasă
Doza iniţială este de 200 - 400 mg carbamazepină pe zi, administrată în 2 prize. Ulterior, dozele se cresc gradat, până la supresla durerii, de regulă, până la 200 mg carbamazepină de 4 ori pe zi. După obţinerea efectului optim, dozele se reduc gradat, până la doza minimă eficace terapeutic.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Carbamazepină Arena
Dacă luaţi din greşeală prea multe comprimate de carbamazepină decât cele recomandate, adresaţi-vă imediat medicului sau farmacistului sau mergeţi la camera de gardă a celui mai apropiat spital.

Dacă uitaţi să luaţi Carbamazepină Arena
În cazul în care aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi, apoi reveniţi la orarul obişnuit de utilizare recomandat de medic. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Carbamazepină Arena
Medicul dumneavoastră vă va sfătui când să nu mai utilizaţi medicamentul. Dacă tratamentul cu carbamazepină trebuie întrerupt brusc, trecerea la un alt medicament antiepileptic trebuie făcută sub protecţia unui medicament adecvat (de exemplu: diazepam intravenos, rectal sau fenitoină intravenos).

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Compoziție Carbamazepină Arena 200 mg comprimate:

- Substanţa activă este carbamazepină. Un comprimat conţine carbamazepină 200 mg.
- Celelalte componente sunt: amidon de porumb, celuloză microcristalină PH 101, talc, povidonă K 30, stearat de magneziu.

Precauții:

Rareori, în timpul tratamentului cu Carbamazepină Arena, pot surveni reacţii adverse cutanate grave. Acest risc poate fi prevăzut prin prelevarea unei probe de sânge în cazul persoanelor de origine chineză şi Thai. Dacă sunteţi de această origine, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Carbamazepină Arena.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Carbamazepină Arena
• dacă aveţi boli ale sângelui; dacă aveţi boli de ficat;
• dacă aveţi boli de inimă sau ale vaselor de sânge; dacă aveţi boli de rinichi;
• dacă aveţi glaucorn (presiune crescută la nivelul globilor oculari);
• dacă aţi avut o boală psihică (carbamazepină poate determina activarea psihozelor latente); dacă sunteţi vârstnic (carbamazepină poate determina confuzie şi agitaţie);
• dacă luaţi medicamente contraceptive orale;
• dacă aveţi febră, dureri în gât, erupţii pe piele, ulceraţii la nivelul gurii, vânătăi, sângerări sau purpură, trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră.

În timpul tratamentului cu Carbamazepină Arena medicul vă poate recomanda să efectuaţi periodic o serie de analize de sânge. înaintea începerii tratamentului se efectuează controlul formulei sanguine şi al funcţiei hepatice. Formula sanguină trebuie efectuată săptămânal în prima lună de tratament, apoi lunar. Testele hepatice se efectuează, de asemenea, periodic.

La un număr mic de pacienţi trataţi cu medicamente antiepileptice precum carbamazepină s-a constatat apariţia unor gânduri de auto-vătămare sau de sinucidere. în cazul în care vă apar astfel de gânduri, contactaţi-vă imediat medicul, indiferent de moment.

Atenționări:

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Carbamazepină Arena vă poate produce ameţeli şi somnolenţă. Aceasta vă poate influenţa capacitatea de conducere a vehiculelor şi folosirea utilajelor.

Reacții adverse ale Carbamazepină Arena 200 mg comprimate:

Ca toate medicamentele, Carbamazepină Arena poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar toate persoanele.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 pacienţi),
Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi),
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi),
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi),
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi),
Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări cardiace
Rare: tulburări ale conducerii; foarte rar: rărirea bătăilor inimii, aritmie, bloc AV cu sincopă, insuficienţă cardiacă congestiva.

Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: scăderea numărului globulelor albe.
Frecvente: creşterea numărului eozinofilelor, scăderea numărului trombocitelor.
Rare: creşterea numărului globulelor albe, mărirea ganglionilor limfatici, deficit de acid folie.
Foarte rare: agranulocitoză, scăderea numărului globulelor roşii, eritroblastopenie, porfirie acută intermitentă, reticulocitoză.

Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: ameţeli, mişcări imprecise, ezitante, somnolenţă, oboseală.
Frecvente: dureri de cap
Mai puţin frecvente: tremor, tremor fin, necontrolat, la nivelul extremităţilor, contracţie involuntară şi dureroasă care înţepeneşte corpul în poziţie anormală, ticuri),
Rare: mişcări involuntare la nivelul feţei, tulburări oculomotorii, tulburări de vorbire, mişcări anormale la nivelul extremităţilor, amorţeli, furnicături, dureri spontane la nivelul picioarelor sau mâinilor, slăbiciune muscukră şi simptome paretice.

Tulburări oculare
Frecvente: vedere dublă, înceţoşarea vederii.
Mai puţin frecvente: mişcări involuntare şi sacadate ale ochilor.
Foarte rare: opacifierea cristalinului, conjunctivită.

Tulburări acustice şi vestibuläre
Foarte rare: zgomote în urechi, creşterea acuităţii auditive, scăderea acuităţii auditive, modificări în percepţia poziţiei.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte rare: febră, dificultăţi în respiraţie, inflamaţii la nivelul ţesutului pulmonar.

Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: greaţă, vărsături.
Frecvente: uscăciunea gurii.
Mai puţin frecvente: diaree sau constipaţie.
Rare: dureri abdominale.
Foarte rare: inflamaţia limbii, a mucoasei bucale, a pancreasului.

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: inflamaţia rinichilor, insuficienţă renală, eliminarea de proteine în urină, sânge în urină, micşorarea volumului urinelor, micţiuni frecvente, retenţie de urină.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte Frecvente: reacţii alergice pe piele, urticarie.
Mai puţin frecvente: dermatită exfoliativa (înroşirea şi cojirea pielii) şi eritrodermie (înroşire, generalizată a pielii asociată cu alterarea stării generale a organismului).
Rare: semne şi simptome asemănătoare lupusului eritematos, mâncărimi.
Foarte rare: sindrom Stevens-Johnson (înroşirea generalizată a pielii, cu apariţia de vezicule, dureri articulare), necroza pielii, sensibilizare a pielii la lumină, eritem polimorf şi nodular (leziu pielii sub formă de cocardă), modificări ale pigmentaţiei pielii, purpură, acnee, transpiraţie, căderea părului.
Foarte rare: creşterea anormală de păr pe faţă, trunchi, membre.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: dureri articulare, dureri musculare sau crampe.

Tulburări endocrine
Frecvente: scăderea valorii plasmatice a sodiului şi reducerea osmolarităţii plasmei care a determinat rar, intoxicaţie cu apă însoţită de somn profund, prelungit, vărsături, dureri de cap, confuzie, tulburări neurologice.
Foarte rare: creşterea prolactinei (hormon ce declanşează şi menţine secreţia lactată) cu sau fără: galactoreea (scurgere lăptoasă prin mamelon în afara momentelor alăptării), dezvoltarea excesivă a sânilor la bărbaţi, modificări ale testelor funcţiei tiroidei, osteomalacie (decalcifiere osoasă cu dureri cvasiconstante), creşterea valorii colesterolului şi a trigliceridelor din sânge.

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: acumulare de lichid în ţesuturi, creştere în greutate.

Tulburări vasculare
Rare: creşterea sau scăderea tensiunii arteriale;
foarte rar: prăbuşirea tensiunii arteriale, agravarea unor afecţiuni ale inimii, inflamaţia peretelui unei vene, tromboembolism (obstrucţia unei artere pulmonare printr-un tromb).

Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: febră, erupţie pe piele, inflamaţia vaselor sanguine (vasculite), inflamaţia ganglionilor limfatici (limfoadenopatie), tulburări asemănătoare limfomului, dureri articulare, scăderea numărului globulelor albe, eozinofilie, creşterea în volum a ficatului şi splinei şi modificări ale testelor funcţiei hepatice.
Foarte rare: meningită aseptică, cu contracţii musculare bruşte şi involuntare şi eozinofilie periferică; reacţii alergice care implică mai multe aparate şi sisteme, umflarea feţei, limbii, gâtului. Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar astfel de reacţii.

Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: creşterea gamaglobulinei (proteine plasmatice).
Frecvente: creşterea valorii serice a fosfatazei alcaline.
Mai puţin frecvente: creşterea valorii serice a transaminazelor.
Rare: colorarea în galben a pielii şi mucoaselor, inflamaţia ficatului (hepatită colestatică).
Foarte rare: hepatită granulomatoasă (inflamaţia ficatului), insuficienţă hepatică.

Tulburări ale aparatul genital şi sânului
Foarte rare: tulburări de dinamică sexuală/impotenţă.

Tulburări psihice
Rare: halucinaţii (vizuale sau auditive), depresie, pierderea apetitului alimentar, agitaţie, comportament agresiv, confuzie.
Foarte rare: tulburări ale gustului, activarea psihozelor.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Citocromul P450 3A4 (CYP3A4) este principala enzimă ce catalizează formarea metabolitului activ 10,11-epoxid carbamazepină.

Administrarea concomitentă de carbamazepină cu inhibitori ai CYP3A4 poate determina o creştere a concentraţiei plasmatice de carbamazepină, care ar putea determina reacţii adverse.

Administrarea concomitentă cu inductori ai CYP3A4 poate creşte viteza de metabolizare a carbamazepinei, ceea ce determină o potenţială scădere a concentraţiei plasmatice de carbamazepină şi a efectului terapeutic.

Similar, întreruperea unui inductor enzimatic al CYP3A4 poate reduce viteza de metabolizare a carbamazepinei determinând o creştere a concentraţiilor plasmatice de carbamazepină.

Medicamente şi alte substanţe care pot creşte concentraţia plasmatică a carbamazepinei:

Izoniazidă, verapamil, diltiazem, ritonavir, dextropropoxifen, viloxazină, fluoxetină, fluvoxamină, posibil cimetidină, acetazolamidă, danazol, nicotinamidă (la adulţi, numai în doze mari), nefazodonă, antibiotice macrolidice (de exemplu: eritromicină, claritromicină), azoli (de exemplu: itraconazol, ketoconazol, fluconazol), terfenadină, loratadină, suc de grapefruit, inhibitori ai proteazei utilizaţi pentru tratamentul infecţiei cu HIV (de exemplu, ritronavir).

Deoarece creşterea concentraţiei plasmatice a carbamazepinei poate determina reacţii adverse (de exemplu, ameţeli, somnolenţă, ataxie, diplopie), se recomandă ajustarea dozei şi monitorizarea concentraţiei plasmatice de carbamazepină.

Medicamente şi alte substanţe care pot scădea concentraţia plasmatică a carbamazepinei:

Fenobarbital, fenitoină, primidonă sau teofilină, rifampicină, cisplatină sau doxorubicină şi deşi datele sunt parţial contradictorii, posibil şi clonazepam, acid valproic sau oxcarbazepină. Meflochina poate antagoniza efectul antiepileptic al carbamazepinei. S-a raportat că acidul valproic şi primidona cresc concentraţiile plasmatice ale metabolitului activ 10,11-epoxid carbamazepină. De aceea, doza de carbamazepină trebuie ajustată.

S-a raportat că izotretinoinul modifică biodisponibilitatea şi/sau clearance-ul carbamazepinei şi al 10,11-epoxid carbamazepinei; de aceea, concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei trebuie monitorizate.

Concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei pot fi reduse de administrarea concomitentă de preparate vegetale conţinând sunătoare (Hypericum perforatum).

Efectul carbamazepinei asupra concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente administrate concomitent

Carbamazepina poate scădea concentraţia plasmatică, diminua sau chiar aboli activitatea anumitor medicamente.

Dozele următoarelor medicamente ar putea necesita ajustăra în funcţie de cerinţele clinice: levotiroxină, clobazam, clonazepam, etosuximidă, primidonă, acid valproic, alprazolam, corticosteroizi (de exemplu: prednisolon, dexametazonă), ciclosporină, digoxină, doxiciclină, derivaţi de dihidropiridină (de exemplu: felodipină, isradipină), indinavir, saquinavir, ritonavir, haloperidol, imipramină, metadonă, tramadol, medicamente ce conţin estrogeni şi/sau progestogeni (trebuie luate în considerare metode de contracepţie alternative, gestrinonă, tibolonă, toremifen, teofilină, anticoagulante orale (warfarină), lamotrigină, tiagabină, topiramat, antidepresive triciclice (de exemplu, imipramină, amitriptilină, nortriptilină, clomipramină), clozapină, oxcarbazepină, olanzapină, itraconazol şi risperidonă.

S-au raportat atât creşteri cât şi scăderi ale concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei induse de carbamazepină.

În cazuri rare, concentraţiile plasmatice ale mefenitoinului pot fi crescute de carbamazepină.

Asocieri care trebuie luate în considerare

Utilizarea concomitentă a carbamazepinei şi paracetamolului poate reduce biodisponibilitatea paracetamolului (acetaminofenului).

S-a raportat că utilizarea concomitentă a carbamazepinei şi a isoniazidei determină creşterea hepatotoxicităţii induse de isoniazidă.

Asocierea carbamazepinei şi a litiului poate determina neurotoxicitate crescută, chiar dacă concentraţiilor plasmatice ale litiului sunt în limitele terapeutice.

Utilizarea concomitentă a carbamazepinei şi metoclopramidei sau carbamazepinei şi neurolepticelor (haloperidol, tioridazină) poate duce la creşterea reacţiilor adverse neurologice.

Deoarece carbamazepina este înrudită structural cu antidepresivele triciclice, administrarea acesteia nu este recomandată în asociere cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO); se recomandă ca la iniţierea tratamentului cu carbamazepină, administrarea de inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) să fie întreruptă pentru un interval de minim 2 săptămâni sau mai mult, dacă starea clinică permite acest lucru.

Asocierea carbamazepinei cu unele diuretice (hidroclorotiazidă, furosemidă) poate determina hiponatremie simptomatică.

Carbamazepina poate antagoniza efectele curarizantelor antidepolarizante (de exemplu, pancuroniu); ar putea fi necesară o creştere a dozei acestora, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie având în vedere posibilitatea recuperării mai rapide din blocul neuromuscular.

Carbamazepina, ca şi alte medicamente psihoactive, poate reduce toleranţa la alcoolul etilic; prin urmare, se recomandă pacienţilor să nu consume alcool etilic în timpul tratamentului.

Administrarea de Carbamazepină Arena 200 mg comprimate în sarcină / alaptare:

La animale (şoarece, şobolan, iepure) administrarea orală a carbamazepinei în cursul organogenezei a determinat o creştere a embrioletalităţii, la doze zilnice toxice pentru animalul gestant (peste 200 mg/kg de două ori pe zi, adică de 20 ori mai mult decât doza obişnuită la om).

La şobolan, s-a observat avort, la o doză de 300 mg/kg şi zi. Fătul de şobolan aproape de termen prezenta o întârziere a creşterii, la doze toxice administrate la femela gestantă.

Nu s-a evidenţiat nici un potenţial teratogen la cele 3 specii testate, dar în cursul unui studiu la şoarece, administrarea orală de carbamazepină (40 până la 240 mg/kg de două ori pe zi) a determinat anomalii (în principal o dilatare a ventriculilor cerebrali) la 4,7% dintre feţii expuşi comparativ cu 1,3% în lotul martor.

Femeile gravide care au epilepsie trebuie strict monitorizate.

La femeile aflate la vârsta fertilă, carbamazepina trebuie prescrisă, când este posibil, în monoterapie, deoarece incidenţa anomaliilor congenitale la nou-născuţii femeilor care beneficiază de un tratament care asociază mai multe antiepileptice este mai mare decât la cele cărora li se administrează un singur antiepileptic.

Dacă în timpul tratamentului cu carbamazepină apare sarcina sau dacă se are în vedere începerea tratamentului cu carbamazepină în timpul sarcinii, trebuie atent evaluat raportul beneficiu matern/risc potenţial fetal în cursul primelor 3 luni de sarcină.

Trebuie administrată doza minimă eficace şi se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice.

Se ştie că nou născuţii din mame epileptice sunt predispuşi la tulburări de dezvoltare incluzând malformaţii.

A fost raportată posibilitatea creşterii acestui risc de către carbamazepină, similar majorităţii antiepilepticelor, deşi lipsesc dovezi concludente obţinute din studii controlate cu carbamazepină în monoterapie.

Cu toate acestea, în asociere cu administrarea carbamazepină s-au raportat tulburări de dezvoltare şi malformaţii, incluzând spina bifida şi de asemenea, alte anomalii congenitale, de exemplu, defecte craniofaciale, malformaţii cardiovasculare şi anomalii care implică diferite organe şi sisteme.

Pacientele trebuie avertizate cu privire la posibilitatea unui risc crescut de apariţie a malformaţiilor şi trebuie să li se dea posibilitatea unui screening prenatal.

Se cunoaşte că deficitul de acid folic apare în timpul sarcinii. S-a raportat faptul că antiepilepticele agravează carenţa de acid folic.

Este posibil ca această carenţă să contribuie la creşterea incidenţei malformaţiilor observate la naştere, în cazul nou născuţilor ale căror mame au urmat tratament cu antiepileptice.

Prin urmare, se recomandă o suplimentare a acidului folic, înainte şi în timpul sarcinii.

De asemenea, se recomandă administrarea vitaminei K1, atât în ultimele săptămâni de sarcină cât şi la nou născut, pentru a evita apariţia hemoragiei.

Carbamazepina se excretă în lapte atingând aproximativ 25 până la 60% din concentraţia plasmatică.

Trebuie evaluate avantajele unei alăptări la sân în comparaţie cu probabilitatea mică de apariţie a reacţiilor adverse la sugar.

Alăptarea în timpul tratamentului cu carbamazepină este posibilă, cu condiţia supravegherii apariţiei unor eventuale reacţii adverse la sugar (de exemplu somnolenţă excesivă, reacţii cutanate alergice).

Prezentare ambalaj:

Comprimate neacoperite, rotunde, plate, de culoare albă sau aproape albă, cu diametrul de 9 mm, gravate cu două sanţuri mediane perpendiculare pe una dintre feţe.
Este ambalat în cutii cu 2 sau 100 blistere a câte 10 comprimate.

Condiții de păstrare:

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Carbamazepină Arena, după data de expirare înscrisă pe cutie, după EXP.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
Alte medicamente cu substanța activă carbamazepinum:
Medicamente cu indicații asemănătoare cu Carbamazepină Arena 200 mg comprimate(din aceeași clasă):
Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Carbamazepină Arena 200 mg comprimate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!
Echipa ROmedic nu încurajează autotratamentul. Este foarte periculos să luați medicație fără indicația medicului. Nu există medicament "sigur", toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient...există medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, nespecificate pe prospect. ROmedic nu își asumă responsabilitatea asupra efectelor pe care acest site le are asupra vizitatorilor.