Prospect Biograstim 48 MUI/0,8 ml solutie injectabila/perfuzabila

Acest medicament a fost retras de pe piața din România.

Substanța activă: filgrastimum

Clasa ATC: [L03AA]: antineoplazice si imunomodulatoare >> imunomodulatori >> imunostimulatori >> cytokine

Grupa farmaceutică: factori de stimulare a coloniei

Indicații Biograstim 48 MUI/0,8 ml solutie injectabila/perfuzabila:

Biograstim este indicat pentru reducerea duratei neutropeniei şi a apariţiei neutropeniei febrile la pacienţi trataţi cu chimioterapie citotoxică stabilită pentru tumori maligne (cu excepţia leucemiei granulocitare cronice şi a sindroamelor mielodisplazice) şi pentru reducerea duratei neutropeniei la pacienţi care urmează terapie mieloablativă urmată de transplant de măduvă consideraţi a avea un risc crescut de neutropenie severă prelungită. Siguranţa şi eficacitatea filgrastimului sunt similare la adulţii şi copiii cărora li se administrează chimioterapie citotoxică.
Biograstim este indicat pentru mobilizarea celulelor progenitoare sanguine periferice (CPSP).
La pacienţii, copii sau adulţi, cu neutropenie congenitală severă, ciclică sau idiopatică cu un număr absolut de neutrofile (NAN) de â‰¤ 0,5 x 109/l şi antecedente de infecţii severe sau recurente, administrarea îndelungată de Biograstim este indicată pentru a creşte numărul absolut de neutrofile şi pentru a reduce incidenţa şi durata evenimentelor legate de infecţii.
Biograstim este indicat pentru tratarea neutropeniei persistente (NAN mai mic sau egal cu 1,0 x 109/l) la pacienţii cu infecţie HIV avansată, în scopul de a reduce riscul infecţiilor bacteriene atunci când alte opţiuni de tratare a neutropeniei sunt neadecvate.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi.

Administrare Biograstim 48 MUI/0,8 ml solutie injectabila/perfuzabila:

Cerinţe speciale
Terapia cu filgrastim trebuie recomandată doar în colaborare cu un centru oncologic care are experienţă în tratamentul cu factor de stimulare a coloniilor formatoare de granulocite (G-CSF) şi hematologie şi deţine facilităţile de diagnosticare necesare. Procedurile de mobilizare şi afereză trebuie efectuate în colaborare cu un centru hemato-oncologic cu suficientă experienţă în acest domeniu şi în care monitorizarea celulelor progenitoare hematopoietice poate fi efectuată corect.
Chimioterapia citotoxică stabilită
Doza recomandată de filgrastim este de 0,5 MUI (5 Î¼g)/kg şi zi. Doza de filgrastim nu trebuie administrată la mai puţin de 24 ore după chimioterapia citotoxică. Filgrastim poate fi administrat sub formă de injecţie subcutanată zilnic sau perfuzie intravenoasă zilnic diluat în soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) administrată timp de 30 minute (vezi pct. 6.6 pentru instrucţiuni de diluare).
Calea subcutanată este preferată în cele mai multe cazuri. În studii privind administrarea unei singure doze, există dovezi că introducerea intravenoasă poate scurta durata efectului. În cazul administrării de doze repetate, relevanţa clinică a acestei observaţii nu este clară. Alegerea căii de administrare ar trebui să depindă de circumstanţa clinică individuală. În studiile clinice randomizate, s-a folosit o doză subcutanată de 23 MUI (230 Î¼g)/m2 şi zi (4,0 la 8,4 Î¼g/kg şi zi).
Doza zilnică cu filgrastim trebuie continuată până când s-a depăşit numărul minim aşteptat de neutrofile la care nu apar reacţii adverse, iar numărul de neutrofile a revenit în limitele normale. În urma chimioterapiei stabilite pentru tumori solide, limfoame şi leucemii limfoide, se aşteaptă ca durata tratamentului necesar pentru a îndeplini aceste criterii să fie de până la 14 zile. În urma tratamentului de inducţie şi consolidare pentru leucemie mieloidă acută, durata tratamentului poate fi substanţial mai lungă (până la 38 zile), în
funcţie de tipul, doza şi schema chimioterapiei citotoxice folosite.
La pacienţii cărora li se administrează chimioterapie citotoxică, o creştere tranzitorie a numărului de neutrofile este observată de obicei după 1 sau 2 zile de la iniţierea terapiei cu filgrastim. Totuşi, pentru un răspuns terapeutic susţinut, terapia cu filgrastim nu trebuie întreruptă înainte ca numărul minim aşteptat de neutrofile la care nu apar reacţii adverse să fi fost depăşit, iar numărul de neutrofile să fi ajuns în intervalul normal. Nu se recomandă întreruperea prematură a terapiei cu filgrastim înainte de timpul atingerii numărul
ui minim aşteptat de neutrofile la care nu apar reacţii adverse.
La pacienţii trataţi cu terapie mieloablativă urmată de transplant de măduvă
Doza iniţială de filgrastim recomandată este de 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute sau 24 ore sau de 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi administrată sub formă de perfuzie subcutanată continuă cu durata de 24 ore. Filgrastimul trebuie diluat în 20 ml soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) (vezi pct. 6.6 pentru instrucţiuni de diluare).
Prima doză de filgrastim nu trebuie administrată la mai puţin de 24 ore după chimioterapia citotoxică şi în 24 ore de la infuzia de măduvă.
Odată ce numărul minim de neutrofile la care nu apar reacţii adverse a fost depăşit, doza zilnică de filgrastim trebuie stabilită treptat în funcţie de răspunsul neutrofilelor, după cum urmează:
Numărul de neutrofile Ajustarea dozei de filgrastim
> 1,0 x 109/l pentru 3 zile consecutiv Reducere la 0,5 MUI (5 Î¼g)/kg şi zi
Apoi, dacă NAN rămâne > 1,0 x 109/l pentru încă 3 zile consecutiv
Întreruperea administrării filgrastimului
Dacă NAN scade la < 1,0 x 109/l în timpul perioadei de tratament, doza de filgrastim trebuie crescută din nou conform paşilor de mai sus
Pentru mobilizarea CPSP la pacienţii care urmează o terapie mielosupresivă sau mieloablativă urmată de transplant de celule progenitoare periferice autologe
Pentru mobilizarea CPSP, doza recomandată de filgrastim utilizat singur este de 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi sub formă de perfuzie continuă subcutanată cu durata de 24 ore sau o singură injecţie subcutanată zilnic timp de 5-7 zile consecutiv. Pentru perfuzare, filgrastim trebuie diluat în 20 ml soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) (vezi pct. 6.6 pentru instrucţiuni de diluare). Distribuţia leucaferezei: 1 sau 2 leucafereze în zilele 5 şi 6 sunt de obicei suficiente. În alte circumstanţe, pot fi necesare leucafereze suplimentare. Administrarea filgastrimului trebuie menţinută până la ultima leucafereză.
Doza recomandată de filgrastim pentru mobilizarea CPSP după chimioterapia mielosupresivă este de 0,5 MUI (5 Î¼g)/kg şi zi administrată zilnic prin injecţie subcutanată din prima zi după terminarea chimioterapiei până când numărul minim aşteptat de neutrofile la care nu apar reacţii adverse a fost depăşit, iar numărul de neutrofile a revenit în intervalul normal. Leucafereza trebuie efectuată în timpul perioadei în care NAN creşte de la < 0,5 x 109/l la > 5,0 x 109/l. Pentru pacienţii care nu au urmat chimioterapie extensivă, este suficientă adesea o singură leucafereză. În alte circumstanţe, sunt recomandate leucafereze suplimentare.
Pentru mobilizarea CPSP la donatori normali înainte de transplantul de celule progenitoare periferice autologe
Pentru mobilizarea CPSP la donatorii normali, filgrastim trebuie administrat în doză de 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi, subcutanat, timp de 4-5 zile consecutiv. Leucafereza trebuie începută în ziua 5 şi continuată până în ziua 6 dacă este necesar pentru a colecta 4 x 106 CD34+ celule/kg greutate primitor.
La pacienţii cu neutropenie cronică severă (NCS)
Neutropenie congenitală
Doza iniţială recomandată este de 1,2 MUI (12 Î¼g)/kg şi zi, subcutanat, în doză unică sau doze divizate.
Neutropenie ciclică sau idiopatică
Doza iniţială recomandată este de 0,5 MUI (5 Î¼g)/kg şi zi, subcutanat, în doză unică sau doze divizate.
Ajustarea dozei
Filgrastim trebuie administrat zilnic, prin injectare subcutanată până când numărul de neutrofile a atins şi poate fi menţinut la mai mult de 1,5 x 109/l. Când s-a obţinut răspunsul, trebuie stabilită doza minimă eficace care trebuie să menţină această valoare. Administrarea zilnică pe termen lung este necesară pentru a obţine un număr de neutrofile adecvat. După una sau două săptămâni de terapie, doza iniţială poate fi dublată sau redusă la jumătate în funcţie de răspunsul pacientului. Ulterior, doza poate fi ajustată individual la intervale
de 1-2 săptămâni pentru a menţine numărul mediu de neutrofile între 1,5 x 109/l şi 10 x 109/l. O schemă de creştere mai rapidă a dozei poate fi luată în considerare la pacienţii care prezintă infecţii severe. În studiile clinice, 97% dintre pacienţii care au răspuns au avut un răspuns complet la doze de 2,4 MUI (24 Î¼g)/kg şi zi.
Nu s-a stabilit siguranţa pe termen lung a administării filgrastimului în doze de peste 2,4 MUI (24 Î¼g)/kg şi zi la pacienţii cu NCS.
La pacienţii infectaţi cu HIV
Pentru remiterea neutropeniei
Doza iniţială de filgrastim recomandată este de 0,1 MUI (1 Î¼g)/kg şi zi administrată zilnic prin injectare subcutanată cu creştere treptată până la maximum 0,4 MUI (4 Î¼g)/kg şi zi până se ajunge la un număr normal de neutrofile care poate fi menţinut (NAN > 2,0 x109/l). În studii clinice, > 90% dintre pacienţi au răspuns la aceste doze, determinând remiterea neutropeniei într-o perioadă mediană de 2 zile.
La un număr mai mic de pacienţi (< 10%), au fost necesare doze de până la 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi pentru
remiterea neutropeniei.
Pentru menţinerea unui număr normal de neutrofile
Când neutropenia s-a remis, trebuie stabilită doza minimă eficace pentru a menţine un număr normal de neutrofile. Se recomandă ajustarea dozei iniţiale prin administrarea la intervale de două zile a dozei zilnice de 30 MUI (300 Î¼g) pe zi prin injectare subcutanată. Pot fi necesare ajustări ulterioare ale dozei, în funcţie de NAN-ul pacientului, pentru a menţine numărul de neutrofile la > 2,0 x 109/l. În studii clinice, au fost necesare doze de 30 MUI (300 Î¼g) pe zi de la 1 la 7 zile pe săptămână pentru a menţine NAN > 2,0 x 109/l,
cu mediana frecvenţei dozei de 3 zile pe săptămână. Administrarea pe termen lung poate fi necesară pentru menţinerea NAN > 2,0 x 109/l.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici
Studiile clinice cu filgrastim au inclus un număr mic de pacienţi vârstnici, însă nu s-au efectuat studii speciale la această grupă, prin urmare nu pot fi făcute recomandări specifice de dozaj.
Pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică
Studiile cu filgrastim la pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică severe demonstrează că prezintă un profil farmacocinetic şi farmacodinamic similar cu cel observat la subiecţii normali. Ajustarea dozei nu este necesară în aceste circumstanţe.
Utilizarea la copii şi adolescenţi în cazuri de NCS şi cancer
Şaizeci şi cinci de procente dintre pacienţi studiaţi în programul de testare NCS aveau sub 18 ani.
Eficacitatea tratamentului a fost clară pentru acest grup de vârstă, dintre care majoritatea pacienţilor cu neutropenie congenitală. Nu au existat diferenţe în profilele de siguranţă pentru pacienţii copii şi adolescenţi trataţi pentru neutropenie cronică severă.
Date din studii clinice la pacienţii copii şi adolescenţi indică faptul că siguranţa şi eficacitatea filgrastimului sunt similare atât la adulţii, cât şi la copiii cărora li se administrează chimioterapie citotoxică.
Recomandările de dozaj la pacienţii copii şi adolescenţi sunt aceleaşi ca cele pentru adulţii cărora li se administrează chimioterapie citotoxică mielosupresivă.

Compoziție Biograstim 48 MUI/0,8 ml solutie injectabila/perfuzabila:

Fiecare ml de soluţie injectabilă sau perfuzabilă conţine 60 milioane unităţi internaţionale [MUI] (600 Î¼g) de filgrastim.
Fiecare seringă preumplută conţine 48 MUI (480 Î¼g) de filgrastim în 0,8 ml soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Filgrastim (factor uman de stimulare a coloniilor formatoare de granulocite metionil recombinant) este produs pe Escherichia coli K802 prin tehnologie ADN recombinant.
Excipient: Fiecare ml de soluţie conţine 50 mg de sorbitol.

Precauții:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Filgrastim are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Dacă pacientul prezintă oboseală, se recomandă prudenţă atunci când conduce vehicule sau foloseşte utilaje.

Atenționări:

Atenţionări speciale
Filgrastim nu trebuie folosit pentru a creşte doza de chimioterapice citotoxice peste regimurile de doză stabilite.
Filgrastim nu trebuie administrat la pacienţi cu neutropenie congenitală severă (sindromul Kostman) cu anomalii citogenetice.
Precauţii speciale la pacienţi cu leucemie mieloblastică acută
Creşterea celulelor maligne
Factorul de stimulare a coloniilor formatoare de granulocite poate promova creşterea celulelor mieloide in vitro, efecte similare putând fi, de asemenea, observate la unele celule non-mieloide in vitro.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea filgrastimului la pacienţi cu sindrom mielodisplazic sau leucemie granulocitară cronică. Prin urmare, filgrastim nu este indicat pentru utilizare în aceste condiţii. Se recomandă atenţie deosebită pentru diagnosticul diferenţial al transformării blastice a leucemiei granulocitare cronice de leucemia mieloblastică acută (LMA).
Având în vedere datele limitate de siguranţă şi eficacitate la pacienţii cu LMA secundară, filgrastim trebuie administrat cu precauţie.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea administrării filgrastimului la pacienţii cu LMA de novo cu vârsta <55 ani cu date citogenetice cu prognostic bun [t(8;21), t(15;17), şi inv(16)].
Alte precauţii speciale
Monitorizarea densităţii oaselor poate fi indicată la pacienţii cu osteopatii osteoporotice care au urmat terapie continuă cu filgrastim peste 6 luni. După administrarea G-CSF, au fost raportate reacţii adverse pulmonare rare, în special pneumonie interstiţială. Pacienţii cu antecedente recente de infiltrate pulmonare sau pneumonie pot fi expuşi unui risc crescut. Semnele pulmonare incipiente sunt tusea, febra şi dispneea, asociate cu semne radiologice de infiltrate pulmonare, iar deteriorarea funcţiei plămânilor poate fi semn preliminar al sindromului de detresă respiratorie la adulţi (SDRA). Filgrastim trebuie întrerupt, în aceste cazuri fiind necesar un tratament adecvat.
Precauţii speciale la pacienţii cu cancer
Leucocitoza
Un număr de globule albe de 100 x 109/l sau mai mare a fost observat la mai puţin de 5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat filgrastim în doze mai mari de 0,3 MUI/kg şi zi (3 Î¼g/kg şi zi). Nu au fost raportate reacţii adverse atribuibile direct acestui grad de leucocitoză. Cu toate acestea, având în vedere riscurile potenţiale asociate cu leucocitoză severă, trebuie efectuată o numărătoare a leucocitelor la intervale regulate în timpul terapiei cu filgrastim. Dacă numărul de leucocite depăşeşte 50 x 109/l după atingerea numărului minim aşteptat la care nu apar reacţii adverse, administrarea filgrastimului trebuie întreruptă imediat. Cu toate acestea, în timpul perioadei de administrare a filgrastimului pentru mobilizarea CPSP, administrarea filgrastimului trebuie întreruptă sau dozajul său trebuie redus dacă numărul de leucocite creşte > 70 x 109/l.
Riscurile asociate cu doze crescute de chimioterapice
Sunt necesare precauţii speciale în tratarea pacienţilor cu doze mari de chimioterapie, deoarece nu s-a demonstrat îmbunătăţirea evoluţiei tumorilor, iar dozele crescute de chimioterapice pot duce la toxicităţi crescute, inclusiv efecte cardiace, pulmonare, neurologice şi dermatologice (consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului al chimioterapicelor specifice folosite).
Monoterapia cu filgrastim nu exclude trombocitopenia şi anemia datorate chimioterapiei mielosupresive. Datorită potenţialului de a fi tratat cu doze mai mari de chimioterapie (de exemplu doze complete în schema prescrisă), pacientul se poate supune unui risc mai mare de trombocitopenie şi anemie. Se recomandă monitorizarea regulată a numărului de trombocite şi a hematocritului. Sunt necesare precauţii speciale atunci când se administrează în monoterapie sau în asociere chimioterapice despre care se ştie că pot cauza trombocitopenie severă.
Utilizarea CPSP mobilizate de filgrastim a demonstrat că reduce gravitatea şi durata trombocitopeniei determinată de chimioterapia mielosupresivă sau mieloablativă.
Alte precauţii speciale
Nu au fost studiate efectele filgrastimului la pacienţii cu celule progenitoare mieloide reduse substanţial.
Filgrastimul acţionează în principal pe precursorii neutrofilelor pentru a-şi exercita efectul de creştere a numărului de neutrofile. Prin urmare, la pacienţii cu număr redus de precursori, răspunsul neutrofilelor poate fi diminuat (cum sunt cei trataţi cu radioterapie pe suprafeţe mari sau chimioterapie intensă sau cei cu tumori infiltrate în măduva osoasă).
Au existat raportări cu privire la boala grefă contra gazdă (BGcG) şi decese la pacienţii cărora li s-a administrat G-CSF după transplant alogen de măduvă osoasă.
Activitate hematopoietică crescută a măduvei osoase, ca răspuns la terapia cu factor de creştere, a fost asociată cu rezultate pozitive tranzitorii la explorarea imagistică a sistemului osos. Aceasta va trebuie luată în considerare atunci când sunt interpretate rezultatele explorării imagistice a sistemului osos.
Precauţii speciale la pacienţii la care se efectuează mobilizarea celulelor progenitoare periferice
Mobilizarea
Nu există niciun fel de comparaţii randomizate prospective pentru cele două metode recomandate de mobilizare (filgrastim în monoterapie sau în asociere cu chimioterapie mielosupresivă) în cadrul aceleiaşi populaţii de pacienţi. Gradul de variabilitate al numărului mediu de celule CD34+ între pacienţi şi între testele de laborator arată că este dificilă o comparaţie directă între studii diferite. În consecinţă, este dificil de recomandat o metodă optimă. Alegerea metodei mobilizării trebuie făcută în raport cu obiectivele generale ale tratamentului pentru fiecare pacient în parte.
Expunere anterioară la citotoxice
Pacienţii care au efectuat terapie mielosupresivă foarte intensă pot să nu prezinte suficientă mobilizare a CPSP pentru a atinge numărul minim (2,0 x 106 CD34+ celule/kg) sau accelerarea refacerii trombocitelor în aceeaşi măsură.
Unele citotoxice prezintă toxicitate specială faţă de efectivul de celule hematopoietice progenitoare şi pot afecta mobilizarea acestor celule. Medicamente cum sunt melfalanul, carmustina (BCNU) sau carboplatina, pot reduce producţia de celule progenitoare când sunt administrate pe perioade prelungite înaintea încercărilor de mobilizare a acestora. Totuşi, administrarea de melfalan, carboplatină sau BCNU în asociere
cu filgrastim s-a dovedit a fi eficace în mobilizarea progenitorilor. Când se intenţionează un transplant de celule progenitoare se recomandă planificarea procedurii de mobilizare a celulelor stem încă de la începutul tratamentului pacientului. La astfel de pacienţi, o atenţie deosebită trebuie acordată numărului de celule progenitoare mobilizate înainte de administrarea de chimioterapie în doză mare. Dacă rezultatele sunt inadecvate, conform criteriilor menţionate mai sus, trebuie avute în vedere tratamente alternative, care nu implică suport de celule progenitoare.
Estimarea producţiei de celule progenitoare
La estimarea numărului de celule progenitoare recoltate de la pacienţii trataţi cu filgrastim, o atenţie deosebită trebuie acordată metodei de cuantificare. Rezultatele analizei citometrice de flux a numărului de celule CD34+ variază în funcţie de metoda folosită şi, în consecinţă, estimările numerice bazate pe studii în alte laboratoare trebuie interpretate cu atenţie.
Analiza statistică a relaţiei între numărul de celule CD34+ reinfuzate şi rata de refacere a trombocitelor după chimioterapie în doze mari indică o relaţie complexă, dar continuă.
Recomandarea unei producţii minime de 2,0 x 106 CD34+ celule/kg se bazează pe datele publicate, care demonstrează o reconstrucţie hematologică adecvată. Producţiile în exces faţă de această producţie minimă par a fi corelate cu o recuperare mai rapidă, cele mai mici cu o recuperare mai lentă.
Precauţii speciale la donatorii sănătoşi la care se efectuează mobilizarea celulelor progenitoare periferice Mobilizarea CPSP nu generează un avantaj clinic direct la donatorii sănătoşi şi trebuie folosită doar în scopul transplantului de celule stem alogene.
Mobilizarea CPSP se va avea în vedere numai la donatorii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate normale clinice şi de laborator pentru donarea de celule stem. O atenţie deosebită trebuie acordată valorilor hematologice şi bolilor infecţioase.
Siguranţa şi eficacitatea filgrastimului nu au fost evaluate la donatorii sănătoşi cu vârsta < 16 sau > 60 de ani.
După administrarea de filgrastim şi leucafereză a fost observată trombocitopenie tranzitorie (trombocite < 100 x 109/l) la 35% din pacienţii studiaţi. Dintre aceştia, în două cazuri s-a raportat un număr de trombocite < 50 x 109/l, atribuit leucaferezei.
Dacă este necesară mai mult de o leucafereză, o atenţie deosebită trebuie acordată donatorilor cu număr de trombocite < 100 x 109/l înaintea efectuării leucaferezei; în general, nu se va efectua afareza dacă numărul de trombocite este < 75 x 109/l.
Nu se va efectua leucafereză la donatorii trataţi cu anticoagulante sau care suferă de anomalii cunoscute ale hemostazei.
Administrarea de filgrastim trebuie întreruptă sau dozajul va fi redus dacă numărul de leucocite creşte > 70 x109/l.

Donatorii cărora li se administrează G-CSF pentru mobilizarea CPSP trebuie monitorizaţi până când indicii hematologici revin la normal.
La donatorii sănătoşi s-au observat modificări citogenice tranzitorii în urma folosirii G-CSF. Nu se cunoaşte importanţa acestor modificări privind dezvoltarea malignităţii hematologice. Monitorizarea pe termen lung a donatorilor în ceea ce priveşte siguranţa este în curs de desfăşurare. Nu poate fi exclus riscul dezvoltării unei clone mieloide maligne. Se recomandă ca centrul de afereză să ţină o evidenţă şi să efectueze o supraveghere sistematică a donatorilor de celule stem pe o perioadă de cel puţin 10 ani, pentru a asigura monitorizarea
siguranţei pe termen lung.
După administrarea de G-CSF, la donatorii sănătoşi şi la pacienţi s-au raportat cazuri frecvente, dar în general asimptomatice, de splenomegalie, şi cazuri foarte rare de ruptură splenică . Câteva dintre cazurile de rupturi de splină au fost fatale. În consecinţă, mărimea splinei trebuie atent monitorizată (de exemplu:
examinare clinica, ecografie). Diagnosticul de ruptură splenică trebuie luat în considerare în cazul donatorilor şi/sau pacienţilor care se plâng de dureri în partea stângă a etajului abdominal superior sau dureri de umăr.
La donatorii sănătoşi, evenimente adverse pulmonare (hemoptizie, hemoragie pulmonară, infiltrate pulmonare, dispnee şi hipoxie) s-au raportat foarte rar în experienţa după punerea medicamentului pe piaţă.
În cazul în care evenimentelor adverse pulmonare sunt suspectate sau confirmate, trebuie luate în considerare întreruperea tratamentului cu filgrastim şi acordarea asistenţei medicale corespunzătoare.
Precauţii speciale la primitorii de CPSP alogene mobilizate cu filgrastim
Datele actuale indică faptul că interacţiunile imunologice dintre grefele CPSP alogene şi primitor pot fi asociate cu un risc crescut de BGcG acute şi cronice, comparativ cu transplantul de măduvă osoasă.
Precauţii speciale la pacienţii cu NCS
Numărul de celule sangvine
Numărul de trombocite trebuie atent monitorizat, în special în timpul primelor câteva săptămâni de terapie cu filgrastim. Trebuie avută în vedere întreruperea intermitentă sau micşorarea dozei de filgrastim la pacienţii care dezvoltă trombocitopenie, adică număr de trombocite constant < 100000/mm3.
Pot apărea şi alte modificări ale celulor sangvine, inclusiv anemie şi creştere tranzitorie a progenitorilor mieloizi, care necesită monitorizarea atentă a numărului de celule.
Transformarea în leucemie sau sindrom mielodisplazic
Trebuie acordată atenţie deosebită în diagnosticarea neutropeniilor cronice severe pentru a le deosebi de alte tulburări hematopoietice, cum sunt anemia aplastică, mielodisplazia şi leucemia mieloidă. Înainte de tratament trebuie efectuată o hemogramă completă cu formula leucocitară numărătoarea trombocitelor şi o evaluare a morfologiei măduvei osoase şi cariotipului.
S-a observat o frecvenţă mică (aproximativ 3%) a sindroamelor mielodisplazice (SMD) sau a leucemiei la pacienţii din studiile clinice cu NCS trataţi cu filgrastim. Această observaţie s-a făcut numai la pacienţii cu neutropenie congenitală. SMD şi leucemia sunt complicaţii naturale ale bolii şi sunt într-o relaţie nesigură cu terapia cu filgrastim. Un subgrup de aproximativ 12% dintre pacienţii cărora li s-a făcut o evaluare
citogenetică normală iniţial au prezentat ulterior anomalii, inclusiv monosomie 7, la evaluările repetate de rutină. Dacă pacienţii cu SCN dezvoltă anomalii citogenetice, riscurile şi beneficiile continuării tratamentului cu filgrastim trebuie evaluate atent; administrarea de filgrastim trebuie întreruptă în cazul apariţie SMD sau a leucemiei. În prezent, nu se cunoaşte cu exactitate dacă tratamentul pe termen lung la pacienţii cu SCN predispune pacienţii la anomalii citogenetice, SMD sau leucemie. Este recomandabilă efectuarea unor examinări morfologice şi citogenetice ale măduvei osoase la pacienţi, la intervale regulate (aproximativ la intervale de 12 luni).
Alte precauţii speciale
Trebuie excluse cauzele neutropeniei tranzitorii, cum sunt infecţiile virale.
Mărirea spinei este un efect direct al tratamentului cu filgrastim. Treizeci şi unu procente (31%) dintre pacienţii studiaţi au fost înregistraţi ca având splenomegalie palpabilă. Creşteri în volum, măsurate radiologic, au apărut la începutul terapiei cu filgrastim şi au tins către stagnare. Reducerile dozelor s-au dovedit a încetini sau stopa progresia măririi splenice şi la 3% dintre pacienţi a fost necesară o splenectomie.
Mărimea splinei trebuie evaluată regulat. Palparea abdominală este suficientă pentru detectarea creşterilor anormale ale volumului splenic.
Hematuria/proteinuria a fost observată la un număr mic de pacienţi. Trebuie efectuate analize de urină regulate pentru a monitoriza acest eveniment.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea la nou-născuţi şi la pacienţii cu neutropenie autoimună.
Precauţii speciale la pacienţii infectaţi cu HIV
Numărul de celule sangvine
NAN trebuie atent monitorizat, în special în timpul primelor câteva săptămâni de terapie cu filgrastim. Unii pacienţi pot răspunde foarte rapid şi printr-o creştere considerabilă a numărului neutrofilelor în urma dozei iniţiale de filgrastim. Este recomandat ca NAN să fie măsurat zilnic, în primele 2-3 zile de administrare a filgrastimului. Ulterior, este recomandat ca NAN să fie măsurat cel puţin de două ori pe săptămână în primele două săptămâni şi apoi o dată pe săptămână sau la două săptămâni în timpul terapiei de întreţinere. În
timpul administrării la intervale de două zile de doze de 30 MUI (300 Î¼g) pe zi de filgrastim, pot apărea fluctuaţii mari în valoarea NAN a pacientului în timp. La pacient, pentru a determina valoarea minimă a NAN sau valoarea minimă a NAN la care nu apar reacţii adverse, se recomandă ca probele de sânge să fie recoltate pentru determinarea NAN imediat înaintea oricărei administrări programate de filgrastim.
Riscul asociat cu dozele crescute de medicamente mielosupresive
Tratamentul cu filgrastim în monoterapie nu exclude trombocitopenia şi anemia datorată medicamentelor mielosupresive. Ca rezultat al posibilităţii de a li se administra doze crescute sau un număr mai mare din aceste medicamente în timpul terapiei cu filgrastim, pacienţii pot fi expuşi unui risc mai mare de a dezvolta trombocitopenie şi anemie. Este recomandată monitorizarea regulată a numărului de celule sangvine.
Infecţii şi afecţiuni maligne care determină mielosupresie
Neutropenia poate fi determinată de infecţii oportuniste ale măduvei osoase cum sunt cele determinate de complexul Mycobacterium avium sau afecţiuni maligne cum este limfomul. La pacienţii cu infecţii ale măduvei osoase sau afecţiuni maligne, trebuie luată în considerare terapia adecvată pentru tratarea condiţiei respective, pe lângă administrarea de filgrastim pentru tratarea neutropeniei. Nu s-au stabilit efectele filgrastimului în neutropenia cauzată de infecţii ale măduvei osoase sau afecţiuni maligne.
Precauţii speciale în cazul anemiei falciforme
La pacienţi cu anemie falciformă cărora li s-a administrat filgrastim, s-a raportat apariţia unor crize de anemie falciformă, în unele cazuri fatale. Medicii trebuie să fie foarte atenţi când prescriu filgrastim la pacienţii cu anemie falciformă; aceasta se va face numai după o evaluare atentă a potenţialelor riscuri şi beneficii.
Excipienţi
Biograstim conţine sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Reacții adverse ale Biograstim 48 MUI/0,8 ml solutie injectabila/perfuzabila:

În timpul studiilor clinice, 541 pacienţi cu cancer şi 188 voluntari sănătoşi au fost expuşi la Biograstim.
Profilul de siguranţă al Biograstim observat în aceste studii clinice a fost concordant cu cel raportat la produsele de referinţă folosite în aceste studii.
Conform documentaţiei publicate, în timpul tratamentului cu filgrastim s-au observat următoarele reacţii adverse, cu următoarele frecvenţe.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele date de frecvenţă:
Foarte frecvente: â‰¥1/10
Frecvente: â‰¥1/100, <1/10
Mai puţin frecvente: â‰¥1/1000, <1/100
Rare: â‰¥1/10000, <1/1000
Foarte rare: <1/10000
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
La pacienţii cu cancer
În studiile clinice, reacţiile adverse cele mai frecvente atribuibile filgrastimului în dozele recomandate au fost dureri musculoscheletice uşoare sau moderate la 10% şi severe la 3% dintre pacienţi. Durerile musculoscheletice sunt, în general, controlate cu analgezicele obişnuite. Reacţiile adverse mai puţin frecvente includ anomalii urinare, de obicei disurie uşoară sau moderată.
În studii clinice placebo-controlate, randomizate, filgrastimul nu a crescut incidenţa reacţiilor adverse asociate cu chimioterapia citotoxică. Reacţiile adverse raportate cu frecvenţă egală la pacienţii trataţi cu filgrastim şi chimioterapie sau placebo şi chimioterapie au inclus greaţă şi vărsături, alopecie, diaree, oboseală, anorexie, mucozită, migrene, tuse, erupţii cutanate tranzitorii, dureri toracice, slăbiciune
generalizată, durere faringiană, constipaţie şi dureri nespecificate.
Creşteri reversibile, dependente de doză, de regulă, uşoare sau moderate ale valorilor lactat-dehidrogenazei (LDH), fosfatazei alcaline, acidului uric seric şi gama-glutamil transpeptidazei (GGT) au fost înregistrate la aproximativ 50%, 35%, 25%, respectiv 10% dintre pacienţii trataţi cu filgrastim în dozele recomandate.
Ocazional, au fost raportate scăderi tranzitorii ale presiunii sangvine, care nu au necesitat tratament clinic.
Au existat raportări cu privire la boala grefă contra gazdă (BGcG) şi decese la pacienţii cărora li s-a administrat G-CSF după transplant alogen de măduvă osoasă.
La pacienţii trataţi cu doze mari de chimioterapice urmat de transplant de măduvă osoasă autologă s-au raportat ocazional tulburări vasculare, inclusiv afecţiuni veno-ocluzive şi tulburări volemice. Nu s-a stabilit o legătura cauzală cu administrarea de filgrastim.
La pacienţii trataţi cu filgrastim s-au raportat evenimente foarte rare de vasculită cutanată. Nu se cunoaşte mecanismul apariţiei vasculitei la aceşti pacienţi.
Apariţia sindromului Sweet (dermatoză febrilă acută) a fost raportată ocazional. Cu toate acestea, deoarece un procent semnificativ din aceşti pacienţi sufereau de leucemie, o condiţie asociată cu sindromul Sweet, nu s-a stabilit o relaţie cauzală cu filgrastimul.
În cazuri individuale, s-a observat exacerbarea poliartritei reumatoide.
S-a raportat pseudogută la pacienţii cu cancer cărora li s-a administrat filgrastim.
S-au raportat rare reacţii adverse pulmonare, incluzând pneumonie interstiţială, edem pulmonar şi infiltrate pulmonare, în unele cazuri evoluând spre insuficienţă respiratorie sau sindrom de detresă respiratorie la adulţi (ARDS), care pot fi fatale.
Reacţii alergice: La pacienţii trataţi cu filgrastim, s-au raportat reacţii de tip alergic, incluzând anafilaxie,
erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, edem angioneurotic, dispnee şi hipotensiune arterială, apărând în cazul tratamentului iniţial sau al tratamentelor ulterioare. În general, aceste raportări au fost mai frecvente după administrare intravenoasă. În unele cazuri, simptomele au reapărut cu întârziere, sugerând o relaţie cauzală.
La pacienţii care prezintă o reacţie alergică gravă, tratamentul cu filgrastim trebuie întrerupt definitiv.
Au fost raportate cazuri izolate de crize de anemie falciformă la pacienţi cu anemie falciformă.

Clase de organe, aparate şi sisteme
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente Creşterea valorilor fosfatazei
alcaline, LDH-ului, acidului uric
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee
Tulburări vasculare Rare Tulburări vasculare
Tulburări respiratorii, toracice şi Frecvente Tuse, dureri faringiene
mediastinale Foarte rare Infiltrate pulmonare
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă/vărsături
Frecvente Constipaţia, anorexie, diaree, mucozită
Tulburări hepatobiliare Foarte frecvente Creşterea valorilor GGT
Frecvente Alopecie, erupţii cutanate tranzitorii
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare Sindromul Sweet, vasculită cutanată
Foarte frecvente Dureri toracice, dureri musculoscheletice
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare
Exacerbarea poliartritei reumatoide
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare Anomalii urinare
Frecvente Fatigabilitate, slăbiciune generalizată
Mai puţin frecvente Durere nespecificată
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte rare Reacţii alergică
Mobilizarea celulelor periferice progenitoare sangvine la donatorii sănătoşi
Reacţia adversă cea mai frecvent raportată a fost durere musculoscheletică tranzitorie uşoară sau moderată.
Leucocitoza (leucocite > 50 x 109/l) a fost observată la 41% dintre donatori, iar trombocitopenia tranzitorie (trombocite < 100 x 109/l) la 35% dintre donatori, în urma leucaferezei şi administrării de filgrastim.
La donatorii sănătoşi cărora li s-a administrat filgrastim au fost raportate creşteri uşoare, tranzitorii, ale valorilor fosfatazei alcaline, LDH-ului, SGOT-ului (transaminază glutamic oxaloacetică serică) şi acidului uric, fără urmări clinice.
Foarte rar, s-a observat exacerbarea simptomelor artritice.
Foarte rar, s-au raportat simptome sugerând reacţii alergice severe.
În studiile cu donori de CPSP s-a raportat cefalee, probabil cauzată de filgrastim.
Cazuri frecvente, în general asimptomatice, de splenomegalie sau ruptură splenică au fost raportate la donatori sănătoşi şi pacienţi în urma administrării de G-CSF-uri.
La donatorii sănătoşi, evenimente adverse pulmonare (hemoptizie, hemoragie pulmonară, infiltrate pulmonare, dispnee şi hipoxie) s-au raportat foarte rar în experienţa după punerea medicamentului pe piaţă.
Clase de organe, aparate şi sisteme
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi Foarte frecvente Leucocitoză, trombocitopenie limfatice Mai puţin frecvente Afecţiuni ale splinei
Frecvente Creşterea valorilor fosfatazei alcaline, creşterea valorilor LDHului
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente Creşterea valorilor SGOT, hiperuricemie
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee
Tulburări musculo-scheletice şi Foarte frecvente Dureri musculoscheletice ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente Exacerbarea poliartritei
reumatoide
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Reacţii alergice severe
La pacienţii cu NCS
La pacienţii cu NCS s-au raportat reacţii adverse legate de terapia cu filgrastim; pentru unele dintre ele frecvenţele tind să scadă cu timpul.
Cele mai frecvente reacţii adverse atribuibile filgrastimului au fost durerea osoasă şi dureri musculoscheletice generale.
Alte reacţii adverse observate includ mărirea splenică, care poate fi progresivă într-un număr mic de cazuri
de trombocitopenie. Cefaleea şi diareea au fost raportate la scurt timp după începerea terapiei cu filgrastim, tipic la mai puţin de 10% dintre pacienţi. De asemenea, au fost raportate anemie şi epistaxis.
S-au observat creşteri tranzitorii fără simptome clinice ale valorilor serice ale acidului uric, lactatdehidrogenazei şi fosfatazei alcaline. De asemenea, au fost observate scăderi tranzitorii, moderate ale glicemiei.
Reacţii adverse posibil legate de terapia cu filgrastim şi observate tipic la < 2% dintre pacienţii cu NCS au fost reacţii în locul injectării, cefalee, hepatomegalie, artralgie, alopecie, osteoporoză şi erupţii tranzitorii.
În timpul utilizării de lungă durată, s-a raportat vasculită cutanată la 2% dintre pacienţii cu NCS. Au existat cazuri foarte rare de proteinurie/hematurie.
Clase de organe, aparate şi sisteme
Frecvenţă Reacţie adversă
Foarte frecvente Anemie, splenomegalie
Frecvente Trombocitopenie
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente Afecţiuni ale splinei
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente Scăderea glicemiei, creşterea valorii fosfatazei alcaline, creşterea valorii LDH-ului, hiperuricemie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte frecvente Epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Diaree
Tulburări hepatobiliare Frecvente Hepatomegalie Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Alopecie, vasculită cutanată, durere la locul injectării, erupţii tranzitorii
Tulburări musculo-scheletice şi Foarte frecvente Dureri musculoscheletice ale ţesutului conjunctiv Frecvente Osteoporoză
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente Hematurie, proteinurie
La pacienţii infectaţi cu HIV
În studiile clinice, singurele reacţii adverse atribuibile constant administrării de filgrastim au fost durerile musculoscheletice, în special dureri osoase uşoare sau moderate şi mialgie. Incidenţa acestor evenimente a fost similară celei raportate la pacienţii cu cancer.
Mărirea splenică a fost raportată ca find legată de terapia cu filgrastim la < 3% dintre pacienţi. În toate cazurile, aceasta a fost de la uşoară la moderată la examenul fizic, iar evoluţia clinică a fost benignă; niciun pacient nu a fost diagnosticat cu hiperplenism şi niciun pacient nu a suferit splenectomie. Deoarece mărirea splenică este frecventă la pacienţii infectaţi cu HIV şi este prezentă în grade variate la majoritatea pacienţilor cu SIDA, relaţia cu tratamentul cu filgrastim este neclară.
Clase de organe, aparate şi sisteme
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente Afecţiuni ale splinei
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente Dureri musculoscheletice

Supradozajul:

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.
Întreruperea terapiei cu filgrastim determină, de regulă, o scădere cu 50% a neutrofilelor circulante în decurs de 1-2 zile, cu revenire la valorile normale în 1-7 zile.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Nu s-au stabilit pe deplin siguranţa şi eficacitatea administrării filgrastimului în aceeaşi zi în care a fost efectuată chimioterapia citotoxică mielosupresivă. Având în vedere sensibilitatea celulelor mieloide aflate în diviziune rapidă la chimioterapia citotoxică mielosupresivă, utilizarea filgrastimului nu este recomandată pe o perioadă de 24 ore înainte de şi 24 ore după chimioterapie. Date preliminare de la un număr mic de pacienţi trataţi concomitent cu filgrastim şi 5-Fluorouracil indică faptul că gravitatea neutropeniei poate fi exacerbată.
Interacţiunile posibile cu alţi factori de creştere hematopoietici şi citokine nu au fost încă investigate în studii clinice.
Deoarece litiul ajută la eliberarea de neutrofile, este posibil să potenţeze efectul filgrastimului. Cu toate că această interacţiune nu a fost studiată în mod specific, nu există dovezi că o asemenea interacţiune ar fi dăunătoare.

Administrarea de Biograstim 48 MUI/0,8 ml solutie injectabila/perfuzabila în sarcină / alaptare:

Nu există date adecvate privind utilizarea filgrastimului la femeile gravide. Există raportări în literatura de specialitate care demonstrează că filgrastimului traversează membrana placentară la femeile gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Filgrastimul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut
necesar.
Nu se cunoaşte dacă filgrastimul se excretă în laptele uman. Excreţia filgrastimului în lapte nu a fost studiată la animale. Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe terapia cu filgrastim trebuie luată având în vedere raportul dintre beneficiul alăptării sugarului şi beneficiul terapiei cu filgrastim la mamă.

Prezentare ambalaj:

Soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră.

Alte medicamente cu substanța activă filgrastimum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Biograstim 48 MUI/0,8 ml solutie injectabila/perfuzabila(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Biograstim 48 MUI/0,8 ml solutie injectabila/perfuzabila vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!