Prospect Filgrastim ratiopharm 30 MUI/0,5 ml solutie injectabila sau perfuzabila

Acest medicament a fost retras de pe piața din România.

Substanța activă: filgrastimum

Clasa ATC: [L03AA]: antineoplazice si imunomodulatoare >> imunomodulatori >> imunostimulatori >> cytokine

Grupa farmaceutică: factori de stimulare a coloniei

Indicații Filgrastim ratiopharm 30 MUI/0,5 ml solutie injectabila sau perfuzabila:

Filgrastim ratiopharm este indicat pentru reducerea duratei neutropeniei şi a apariţiei neutropeniei febrile la pacienţi trataţi cu chimioterapie citotoxică stabilită pentru tumori maligne (cu excepţia leucemiei granulocitare cronice şi a sindroamelor mielodisplazice) şi pentru reducerea duratei neutropeniei la pacienţi care urmează terapie mieloablativă urmată de transplant de măduvă consideraţi a avea un risc crescut de neutropenie severă prelungită. Siguranţa şi eficacitatea filgrastimului sunt similare la adulţii şi copiii cărora li se administrează chimioterapie citotoxică.

Filgrastim ratiopharm este indicat pentru mobilizarea celulelor progenitoare sanguine periferice (CPSP).

La pacienţii, copii sau adulţi, cu neutropenie congenitală severă, ciclică sau idiopatică cu un număr absolut de neutrofile (NAN) de 0,5 x 109/l şi antecedente de infecţii severe sau recurente, administrarea îndelungată de Filgrastim ratiopharm este indicată pentru a creşte numărul absolut de neutrofile şi pentru a reduce incidenţa şi durata evenimentelor legate de infecţii.

Filgrastim ratiopharm este indicat pentru tratarea neutropeniei persistente (NAN mai mic sau egal cu 1,0 x 109/l) la pacienţii cu infecţie HIV avansată, în scopul de a reduce riscul infecţiilor bacteriene atunci când alte opţiuni de tratare a neutropeniei sunt neadecvate.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi.

Administrare Filgrastim ratiopharm 30 MUI/0,5 ml solutie injectabila sau perfuzabila:

Cerinţe speciale

Terapia cu filgrastim trebuie recomandată doar în colaborare cu un centru oncologic care are experienţă în tratamentul cu factor de stimulare a coloniilor formatoare de granulocite (G-CSF) şi hematologie şi deţine facilităţile de diagnosticare necesare. Procedurile de mobilizare şi afereză trebuie efectuate în colaborare cu un centru hemato-oncologic cu suficientă experienţă în acest domeniu şi în care monitorizarea celulelor progenitoare hematopoietice poate fi efectuată corect.

Chimioterapia citotoxică stabilită

Doza recomandată de filgrastim este de 0,5 MUI (5 Î¼g)/kg şi zi. Doza de filgrastim nu trebuie administrată la mai puţin de 24 ore după chimioterapia citotoxică. Filgrastim poate fi administrat sub formă de injecţie subcutanată zilnic sau perfuzie intravenoasă zilnic diluat în soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) administrată timp de 30 minute (vezi pct. 6.6 pentru instrucţiuni de diluare).

Calea subcutanată este preferată în cele mai multe cazuri. În studii privind administrarea unei singure doze, există dovezi că introducerea intravenoasă poate scurta durata efectului. În cazul administrării de doze repetate, relevanţa clinică a acestei observaţii nu este clară. Alegerea căii de administrare ar trebui să depindă de circumstanţa clinică individuală. În studiile clinice randomizate, s-a folosit o doză subcutanată de 23 MUI (230 Î¼g)/m2 şi zi (4,0 la 8,4 Î¼g/kg şi zi).

Doza zilnică cu filgrastim trebuie continuată până când s-a depăşit numărul minim aşteptat de neutrofile la care nu apar reacţii adverse, iar numărul de neutrofile a revenit în limitele normale. În urma chimioterapiei stabilite pentru tumori solide, limfoame şi leucemii limfoide, se aşteaptă ca durata tratamentului necesar pentru a îndeplini aceste criterii să fie de până la 14 zile. În urma tratamentului de inducţie şi consolidare pentru leucemie mieloidă acută, durata tratamentului poate fi substanţial mai lungă (până la 38 zile), în funcţie de tipul, doza şi schema chimioterapiei citotoxice folosite.

La pacienţii cărora li se administrează chimioterapie citotoxică, o creştere tranzitorie a numărului de neutrofile este observată de obicei după 1 sau 2 zile de la iniţierea terapiei cu filgrastim. Totuşi, pentru un răspuns terapeutic susţinut, terapia cu filgrastim nu trebuie întreruptă înainte ca numărul minim aşteptat de neutrofile la care nu apar reacţii adverse să fi fost depăşit, iar numărul de neutrofile să fi ajuns în intervalul normal. Nu se recomandă întreruperea prematură a terapiei cu filgrastim înainte de timpul atingerii numărul minim aşteptat de neutrofile la care nu apar reacţii adverse.

La pacienţii trataţi cu terapie mieloablativă urmată de transplant de măduvă

Doza iniţială de filgrastim recomandată este de 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute sau 24 ore sau de 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi administrată sub formă de perfuzie subcutanată continuă cu durata de 24 ore. Filgrastimul trebuie diluat în 20 ml soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) (vezi pct. 6.6 pentru instrucţiuni de diluare).

Prima doză de filgrastim nu trebuie administrată la mai puţin de 24 ore după chimioterapia citotoxică şi în 24 ore de la infuzia de măduvă.

Odată ce numărul minim de neutrofile la care nu apar reacţii adverse a fost depăşit, doza zilnică de filgrastim trebuie stabilită treptat în funcţie de răspunsul neutrofilelor, după cum urmează:

Numărul de neutrofile

Ajustarea dozei de filgrastim

> 1,0 x 109/l pentru 3 zile consecutiv

Reducere la 0,5 MUI (5 Âµg)/kg şi zi

Apoi, dacă NAN rămâne > 1,0 x 109/l pentru încă 3 zile consecutiv

Întreruperea administrării filgrastimului

Dacă NAN scade la < 1,0 x 109/l în timpul perioadei de tratament, doza de filgrastim trebuie crescută din nou conform paşilor de mai sus

Pentru mobilizarea CPSP la pacienţii care urmează o terapie mielosupresivă sau mieloablativă urmată de transplant de celule progenitoare periferice autologe

Pentru mobilizarea CPSP, doza recomandată de filgrastim utilizat singur este de 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi sub formă de perfuzie continuă subcutanată cu durata de 24 ore sau o singură injecţie subcutanată zilnic timp de 5-7 zile consecutiv. Pentru perfuzare, filgrastim trebuie diluat în 20 ml soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) (vezi pct. 6.6 pentru instrucţiuni de diluare). Distribuţia leucaferezei: 1 sau 2 leucafereze în zilele 5 şi 6 sunt de obicei suficiente. În alte circumstanţe, pot fi necesare leucafereze suplimentare. Administrarea filgastrimului trebuie menţinută până la ultima leucafereză.

Doza recomandată de filgrastim pentru mobilizarea CPSP după chimioterapia mielosupresivă este de 0,5 MUI (5 Î¼g)/kg şi zi administrată zilnic prin injecţie subcutanată din prima zi după terminarea chimioterapiei până când numărul minim aşteptat de neutrofile la care nu apar reacţii adverse a fost depăşit, iar numărul de neutrofile a revenit în intervalul normal. Leucafereza trebuie efectuată în timpul perioadei în care NAN creşte de la < 0,5 x 109/l la > 5,0 x 109/l. Pentru pacienţii care nu au urmat chimioterapie extensivă, este suficientă adesea o singură leucafereză. În alte circumstanţe, sunt recomandate leucafereze suplimentare.

Pentru mobilizarea CPSP la donatori normali înainte de transplantul de celule progenitoare periferice autologe

Pentru mobilizarea CPSP la donatorii normali, filgrastim trebuie administrat în doză de 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi, subcutanat, timp de 4-5 zile consecutiv. Leucafereza trebuie începută în ziua 5 şi continuată până în ziua 6 dacă este necesar pentru a colecta 4 x 106 CD34+ celule/kg greutate primitor.

La pacienţii cu neutropenie cronică severă (NCS)

Neutropenie congenitală

Doza iniţială recomandată este de 1,2 MUI (12 Î¼g)/kg şi zi, subcutanat, în doză unică sau doze divizate.

Neutropenie ciclică sau idiopatică

Doza iniţială recomandată este de 0,5 MUI (5 Î¼g)/kg şi zi, subcutanat, în doză unică sau doze divizate.

Ajustarea dozei

Filgrastim trebuie administrat zilnic, prin injectare subcutanată până când numărul de neutrofile a atins şi poate fi menţinut la mai mult de 1,5 x 109/l. Când s-a obţinut răspunsul, trebuie stabilită doza minimă eficace care trebuie să menţină această valoare. Administrarea zilnică pe termen lung este necesară pentru a obţine un număr de neutrofile adecvat. După una sau două săptămâni de terapie, doza iniţială poate fi dublată sau redusă la jumătate în funcţie de răspunsul pacientului. Ulterior, doza poate fi ajustată individual la intervale de 1-2 săptămâni pentru a menţine numărul mediu de neutrofile între 1,5 x 109/l şi 10 x 109/l. O schemă de creştere mai rapidă a dozei poate fi luată în considerare la pacienţii care prezintă infecţii severe. În studiile clinice, 97% dintre pacienţii care au răspuns au avut un răspuns complet la doze de 2,4 MUI (24 Î¼g)/kg şi zi. Nu s-a stabilit siguranţa pe termen lung a administării filgrastimului în doze de peste 2,4 MUI (24 Î¼g)/kg şi zi la pacienţii cu NCS.

La pacienţii infectaţi cu HIV

Pentru remiterea neutropeniei

Doza iniţială de filgrastim recomandată este de 0,1 MUI (1 Î¼g)/kg şi zi administrată zilnic prin injectare subcutanată cu creştere treptată până la maximum 0,4 MUI (4 Î¼g)/kg şi zi până se ajunge la un număr normal de neutrofile care poate fi menţinut (NAN > 2,0 x109/l). În studii clinice, > 90% dintre pacienţi au răspuns la aceste doze, determinând remiterea neutropeniei într-o perioadă mediană de 2 zile.

La un număr mai mic de pacienţi (< 10%), au fost necesare doze de până la 1,0 MUI (10 Î¼g)/kg şi zi pentru remiterea neutropeniei.

Pentru menţinerea unui număr normal de neutrofile

Când neutropenia s-a remis, trebuie stabilită doza minimă eficace pentru a menţine un număr normal de neutrofile. Se recomandă ajustarea dozei iniţiale prin administrarea la intervale de două zile a dozei zilnice de 30 MUI (300 Î¼g) pe zi prin injectare subcutanată. Pot fi necesare ajustări ulterioare ale dozei, în funcţie de NAN-ul pacientului, pentru a menţine numărul de neutrofile la > 2,0 x 109/l. În studii clinice, au fost necesare doze de 30 MUI (300 Î¼g) pe zi de la 1 la 7 zile pe săptămână pentru a menţine NAN > 2,0 x 109/l, cu mediana frecvenţei dozei de 3 zile pe săptămână. Administrarea pe termen lung poate fi necesară pentru menţinerea NAN > 2,0 x 109/l.

Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici

Studiile clinice cu filgrastim au inclus un număr mic de pacienţi vârstnici, însă nu s-au efectuat studii speciale la această grupă, prin urmare nu pot fi făcute recomandări specifice de dozaj.

Pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică

Studiile cu filgrastim la pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică severe demonstrează că prezintă un profil farmacocinetic şi farmacodinamic similar cu cel observat la subiecţii normali. Ajustarea dozei nu este necesară în aceste circumstanţe.

Utilizarea la copii şi adolescenţi în cazuri de NCS şi cancer

Şaizeci şi cinci de procente dintre pacienţi studiaţi în programul de testare NCS aveau sub 18 ani. Eficacitatea tratamentului a fost clară pentru acest grup de vârstă, dintre care majoritatea pacienţilor cu neutropenie congenitală. Nu au existat diferenţe în profilele de siguranţă pentru pacienţii copii şi aolescenţi trataţi pentru neutropenie cronică severă.

Date din studii clinice la pacienţii copii şi adolescenţi indică faptul că siguranţa şi eficacitatea filgrastimului sunt similare atât la adulţii, cât şi la copiii cărora li se administrează chimioterapie citotoxică.

Recomandările de dozaj la pacienţii copii şi adolescenţi sunt aceleaşi ca cele pentru adulţii cărora li se administrează chimioterapie citotoxică mielosupresivă.

Acțiune:

G-CSF uman este o glicoproteină care reglează producţia şi eliberarea de neutrofile funcţionale din măduva osoasă. Filgrastim ratiopharm, conţinând r-metHuG-CSF (filgrastim), determină creşteri marcate ale numărului de neutrofile în sângele periferic în decurs de 24 ore, cu creşteri minore ale numărului monocitelor. La unii pacienţi cu NCS, filgrastimul poate determina, de asemenea, o creştere minoră a numărului de eozinofile şi bazofile circulante, comparativ cu numărul iniţial; unii dintre aceşti pacienţi pot prezenta eozinofilie sau bazofilie înainte de tratament. La dozele recomandate, creşterea numărului de neutrofile este dependentă de doză. Neutrofilele produse ca răspuns la filgrastim prezintă o funcţie normală sau crescută, fapt demonstrat de testele funcţiei chemotactice şi fagocitare. După terminarea terapiei cu filgrastim, numărul de neutrofile circulante scade cu 50% în decurs de 1-2 zile şi revine în limitele normale în 1-7 zile.

Utilizarea filgrastimului la pacienţii trataţi cu chimioterapie citotoxică duce la reduceri semnificative în incidenţa, severitatea şi durata neutropeniei şi a neutropeniei febrile. Tratamentul cu filgrastim reduce în mod semnificativ durata neutropeniei febrile, utilizarea de antibiotice şi spitalizarea după chimioterapia de inducţie pentru leucemie mielogenă acută sau terapie mieloablativă urmată de transplant de măduvă osoasă. Incidenţa febrei şi a infecţiilor documentate nu a fost redusă în niciunul dintre cazuri. Durata febrei nu a fost redusă la pacienţii trataţi cu terapie mieloablativă urmată de transplant de măduvă osoasă.

Utilizarea filgrastimului, fie în monoterapie, fie după chimioterapie, mobilizează celulele progenitoare hematopoietice în sângele periferic. CPSP-urile autologe pot fi recoltate şi infuzate după terapia citotoxică cu doze mari, fie în locul, fie ca supliment al transplantului de măduvă osoasă. Infuzia de CPSP accelerează recuperarea hematopoietică reducând durata riscului de complicaţii hemoragice şi necesarul de transfuzii de trombocite.

Primitorii de CPSP alogene mobilizate cu filgrastim prezintă o recuperare hematologică semnificativ mai rapidă, ducând la o scădere semnificativă în timp a recuperării trombocitelor nesusţinută prin transfuzii plachetare, în comparaţie cu transplantul de măduvă osoasă alogenă.

Înainte de transplantul de CPSP alogene, utilizarea filgrastimului pentru mobilizarea CPSP la donatorii normali permite recoltarea a 4 x 106 CD34+ celule/kg din greutatea corporală a primitorului la majoritatea donatorilor după două leucafereze. Donatorilor sănătoşi li se administrează o doză de 10 Î¼g/kg şi zi, subcutanat, timp de 4-5 zile consecutiv.

Utilizarea filgrastimului la pacienţii, copii sau adulţi, cu NCS (neutropenie congenitală, ciclică şi idiopatică, severă) induce o creştere susţinută a numărului absolut de neutrofile în sângele periferic şi o reducere a infecţiei şi a consecinţelor.

Utilizarea filgrastimului la pacienţii infectaţi cu HIV menţine numărul normal de neutrofile pentru a permite administrarea în dozele recomandate de antivirale şi/sau alte medicamente mielosupresive. Nu există dovezi că pacienţii infectaţi cu HIV trataţi cu filgrastim prezintă o creştere a replicării HIV.

Similar altor factori de creştere hematopoietici, G-CSFa demonstrat in vitro proprietăţi stimulatoare asupra celulelor endoteliale umane.

Eficacitatea şi siguranţa Filgrastim ratiopharmului a fost evaluată în studii de fază III, controlate, randomizate, privind cancerul de sân, cancerul pulmonar şi limfomul non-hodgkinian. Nu au existat diferenţe relevante între Filgrastim ratiopharm şi medicamentele de referinţă cu privire la durata neutropeniei severe şi incidenţa neutropeniei febrile.

Filgrastim (factor uman de stimulare a coloniilor formatoare de granulocite metionil recombinant) este produs pe Escherichia coli K802 prin tehnologie ADN recombinant.

Excipient: Fiecare ml de soluţie conţine 50 mg de sorbitol.

Proprietăţi farmacocinetice
Studii încrucişate, randomizate, simplu-orb, cu o singură doză, la 196 voluntari sănătoşi, au demonstrat că profilul farmacocinetic al Filgrastim ratiopharm este comparabil cu cel al medicamentelor de referinţă după administrarea subcutanată şi intravenoasă.

S-a demonstrat că eliminarea filgrastimului urmează o farmacocinetică de ordinul întâi, atât după administrarea subcutanată, cât şi după cea intravenoasă. Timpul de înjumătăţire serică prin eliminare al filgrastimului este de aproximativ 3,5 ore, cu un clearancede aproximativ 0,6 ml/min/kg. Perfuzia continuă cu filgrastim pe o perioadă de până la 28 zile, la pacienţii care se recuperează în urma transplantului autolog de măduvă osoasă, nu a determinat acumularea medicamentului şi nu a modificat timpii de înjumătăţire prin eliminare. Există o corelaţie liniară pozitivă între doza şi concentraţia serică a filgrastimului, administrat fie intravenos, fie subcutanat. În urma administrării subcutanate a dozelor recomandate, concentraţiile serice s-au menţinut peste 10 ng/ml timp de 8 până la 16 ore. Volumul de distribuţie în sânge este de aproximativ 150 ml/kg.

La pacienţii cu neoplazii, profilul farmacocinetic al Filgrastim ratiopharm şi al medicamentelor de referinţă, a fost comparabil după administrare unică şi după administrări repetate subcutanate.

Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi toleranţa locală.

Datele preclinice din studii convenţionale de toxicitate după doze repetate demonstrează efectele farmacologice aşteptate, incluzând creşterea numărului de leucocite, hiperplazia mieloidă în măduva osoasă, hematopoieza extramedulară şi mărirea splenică.

Nu s-au observat efecte asupra fertilităţii la şobolani masculi şi femele sau asupra gestaţiei la şobolani. Nu există dovezi din studiile la şobolani şi iepuri că filgrastimul este teratogen. O incidenţă crescută a pierderii embrionare a fost observată la iepuri, însă nu s-au observat malformaţii congenitale.

Compoziție Filgrastim ratiopharm 30 MUI/0,5 ml solutie injectabila sau perfuzabila:

Fiecare ml de soluţie injectabilă sau perfuzabilă conţine 60 milioane unităţi internaţionale [MUI] (600 Âµg) de filgrastim.

Fiecare seringă preumplută conţine 30 MUI (300 Âµg) de filgrastim în 0,5 ml soluţie injectabilă sau perfuzabilă.

Lista excipienţilor
Acid acetic, glacial
Hidroxid de sodiu
Sorbitol (E420)
Polisorbat 80
Apă pentru preparate injectabile

Precauții:

Filgrastim nu trebuie folosit pentru a creşte doza de chimioterapice citotoxice peste regimurile de doză stabilite (vezi mai jos).

Filgrastim nu trebuie administrat la pacienţi cu neutropenie congenitală severă (sindromul Kostman) cu anomalii citogenetice (vezi mai jos).

Precauţii speciale la pacienţi cu leucemie mieloblastică acută

Creşterea celulelor maligne
Factorul de stimulare a coloniilor formatoare de granulocite poate promova creşterea celulelor mieloide in vitro, efecte similare putând fi, de asemenea, observate la unele celule non-mieloide in vitro.

Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea filgrastimului la pacienţi cu sindrom mielodisplazic sau leucemie granulocitară cronică. Prin urmare, filgrastim nu este indicat pentru utilizare în aceste condiţii. Se recomandă atenţie deosebită pentru diagnosticul diferenţial al transformării blastice a leucemiei granulocitare cronice de leucemia mieloblastică acută (LMA).

Având în vedere datele limitate de siguranţă şi eficacitate la pacienţii cu LMA secundară, filgrastim trebuie administrat cu precauţie.

Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea administrării filgrastimului la pacienţii cu LMA de novo cu vârsta < 55 ani cu date citogenetice cu prognostic bun [t(8;21), t(15;17), şi inv(16)].

Alte precauţii speciale
Monitorizarea densităţii oaselor poate fi indicată la pacienţii cu osteopatii osteoporotice care au urmat terapie continuă cu filgrastim peste 6 luni.

După administrarea G-CSF, au fost raportate reacţii adverse pulmonare rare, în special pneumonie interstiţială. Pacienţii cu antecedente recente de infiltrate pulmonare sau pneumonie pot fi expuşi unui risc crescut. Semnele pulmonare incipiente sunt tusea, febra şi dispneea, asociate cu semne radiologice de infiltrate pulmonare, iar deteriorarea funcţiei plămânilor poate fi semn preliminar al sindromului de detresă respiratorie la adulţi (SDRA). Filgrastim trebuie întrerupt, în acestea cazuri fiind necesar un tratament adecvat.

Precauţii speciale la pacienţii cu cancer
Leucocitoza

Un număr de globule albe de 100 x 109/l sau mai mare a fost observat la mai puţin de 5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat filgrastim în doze mai mari de 0,3 MUI/kg şi zi (3 Î¼g/kg şi zi). Nu au fost raportate reacţii adverse atribuibile direct acestui grad de leucocitoză. Cu toate acestea, având în vedere riscurile potenţiale asociate cu leucocitoză severă, trebuie efectuată o numărătoare a leucocitelor la intervale regulate în timpul terapiei cu filgrastim. Dacă numărul de leucocite depăşeşte 50 x 109/l după atingerea numărului minim aşteptat la care nu apar reacţii adverse, administrarea filgrastimului trebuie întreruptă imediat. Cu toate acestea, în timpul perioadei de administrare a filgrastimului pentru mobilizarea CPSP, administrarea filgrastimului trebuie întreruptă sau dozajul său trebuie redus dacă numărul de leucocite creşte > 70 x 109/l.

Riscurile asociate cu doze crescute de chimioterapice
Sunt necesare precauţii speciale în tratarea pacienţilor cu doze mari de chimioterapie, deoarece nu s-a demonstrat îmbunătăţirea evoluţiei tumorilor, iar dozele crescute de chimioterapice pot duce la toxicităţi crescute, inclusiv efecte cardiace, pulmonare, neurologice şi dermatologice (consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului al chimioterapicelor specifice folosite).

Monoterapia cu filgrastim nu exclud trombocitopenia şi anemia datorate chimioterapiei mielosupresive. Datorită potenţialului de a fi tratat cu doze mai mari de chimioterapie (de exemplu doze complete în schema prescrisă), pacientul se poate supune unui risc mai mare de trombocitopenie şi anemie. Se recomandă monitorizarea regulată a numărului de trombocite şi a hematocritului. Sunt necesare precauţii speciale atunci când se administrează în monoterapie sau în asociere chimioterapice despre care se ştie că pot cauza trombocitopenie severă.

Utilizarea CPSP mobilizate de filgrastim a demonstrat că reduce gravitatea şi durata trombocitopeniei determinată de chimioterapia mielosupresivă sau mieloablativă.

Alte precauţii speciale
Nu au fost studiate efectele filgrastimului la pacienţii cu celule progenitoare mieloide reduse substanţial. Filgrastimul acţionează în principal pe precursorii neutrofilelor pentru a-şi exercita efectul de creştere a numărului de neutrofile. Prin urmare, la pacienţii cu număr redus de precursori, răspunsul neutrofilelor poate fi diminuat (cum sunt cei trataţie cu radioterapie pe suprafeţe mari sau chimioterapie intensă sau cei cu tumori infiltrate în măduva osoasă).

Nu s-a stabilit efectul filgrastimului asupra bolii grefă versus gazdă.
Activitate hematopoietică crescută a măduvei osoase, ca răspuns la terapia cu factor de creştere, a fost asociată cu rezultate pozitive tranzitorii la explorarea imagistică a sistemului osos. Aceasta va trebuie luată în considerare atunci când sunt interpretate rezultatele explorării imagistice a sistemului osos.

Precauţii speciale la pacienţii la care se efectuează mobilizarea celulelor progenitoare periferice

Mobilizarea
Nu exista niciun fel de comparaţii randomizate prospective pentru cele două metode recomandate de mobilizare (filgrastim în monoterapie sau în asociere cu chimioterapie mielosupresivă) în cadrul aceleiaşi populaţii de pacienţi. Gradul de variabilitate al numărului mediu de celule CD34+ între pacienţi şi între testele de laborator arată că este dificilă o comparaţie directă între studii diferite. În consecinţă, este dificil de recomandat o metodă optimă. Alegerea metodei mobilizării trebuie făcută în raport cu obiectivele generale ale tratamentului pentru fiecare pacient în parte.

Expunere anterioară la citotoxice
Pacienţii care au efectuat terapie mielosupresivă foarte intensă pot să nu prezinte suficientă mobilizare a CPSP pentru a atinge numărul minim (2,0 x 106 CD34+ celule/kg) sau accelerarea refacerii trombocitelor în aceeaşi măsură.

Unele citotoxice prezintă toxicitate specială faţă de efectivul de celule hematopoietice progenitoare şi pot afecta mobilizarea acestor celule. Medicamente cum sunt melfalanul, carmustina (BCNU) sau carboplatina, pot reduce producţia de celule progenitoare când sunt administrate pe perioade prelungite înaintea încercărilor de mobilizare a acestora. Totuşi, administrarea de melfalan, carboplatină sau BCNU în asociere cu filgrastim s-a dovedit a fi eficace în mobilizarea progenitorilor. Când se intenţionează un transplant de celule progenitoare se recomandă planificarea procedurii de mobilizare a celulelor stem încă de la începutul tratamentului pacientului. La astfel de pacienţi, o atenţie deosebită trebuie acordată numărului de celule progenitoare mobilizate înainte de administrarea de chimioterapie în doză mare. Dacă rezultatele sunt inadecvate, conform criteriilor menţionate mai sus, trebuie avute în vedere tratamente alternative, care nu implică suport de celule progenitoare.

Estimarea producţiei de celule progenitoare
La estimarea numărului de celule progenitoare recoltate de la pacienţii trataţi cu filgrastim, o atenţie deosebită trebuie acordată metodei de cuantificare. Rezultatele analizei citometrice de flux a numărului de celule CD34+ variază în funcţie de metoda folosită şi, în consecinţă, estimările numerice bazate pe studii în alte laboratoare trebuie interpretate cu atenţie.

Analiza statistică a relaţiei între numărul de celule CD34+ reinfuzate şi rata de refacere a trombocitelor după chimioterapie în doze mari indică o relaţie complexă, dar continuă.

Recomandarea unei producţii minime de 2,0 x 106 CD34+ celule/kg se bazează pe datele publicate, care demonstrează o reconstrucţie hematologică adecvată. Producţiile în exces faţă de această producţie minimă par a fi corelate cu o recuperare mai rapidă, cele mai mici cu o recuperare mai lentă.

Precauţii speciale la donatorii sănătoşi la care se efectuează mobilizarea celulelor progenitoare periferice

Mobilizarea CPSP nu generează un avantaj clinic direct la donatorii sănătoşi şi trebuie folosită doar în scopul transplantului de celule stem alogene.

Mobilizarea CPSP se va avea în vedere numai la donatorii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate normale clinice şi de laborator pentru donarea de celule stem. O atenţie deosebită trebuie acordată valorilor hematologice şi bolilor infecţioase.

Siguranţa şi eficacitatea filgrastimului nu au fost evaluate la donatorii sănătoşi cu vârsta < 16 sau > 60 de ani.

După administrarea de filgrastim şi leucafereză a fost observată trombocitopenie tranzitorie (trombocite < 100 x 109/l) la 35% din pacienţii studiaţi. Dintre aceştia, în două cazuri s-a raportat un număr de trombocite < 50 x 109/l, atribuit leucaferezei.

Dacă este necesară mai mult de o leucafereză, o atenţie deosebită trebuie acordată donatorilor cu număr de trombocite < 100 x 109/l înaintea efectuării leucaferezei; în general, nu se va efectua afareza dacă numărul de trombocite este < 75 x 109/l.

Nu se va efectua leucafereză la donatorii trataţi cu anticoagulante sau care suferă de anomalii cunoscute ale hemostazei.

Administrarea de filgrastim trebuie întreruptă sau dozajul va fi redus dacă numărul de leucocite creşte > 70 x109/l.

Donatorii cărora li se administrează G-CSF pentru mobilizarea CPSP trebuie monitorizaţi până când indicii hematologici revin la normal.

La donatorii sănătoşi s-au observat modificări citogenice tranzitorii în urma folosirii G-CSF. Nu se cunoaşte importanţa acestor modificări privind dezvoltarea malignităţii hematologice. Monitorizarea pe termen lung a donatorilor în ceea ce priveşte siguranţa este în curs de desfăşurare. Nu poate fi exclus riscul dezvoltării unei clone mieloide maligne. Se recomandă ca centrul de afereză să ţină o evidenţă şi să efectueze o supraveghere sistematică a donatorilor de celule stem pe o perioadă de cel puţin 10 ani, , pentru a asigura monitorizarea siguranţei pe termen lung.

După administrarea de G-CSF, la donatorii sănătoşi şi la pacienţi s-au raportat cazuri frecvente, dar în general asimptomatice, de splenomegalie, şi cazuri foarte rare de ruptură splenică . Câteva dintre cazurile de rupturi de splină au fost fatale. În consecinţă, mărimea splinei trebuie atent monitorizată (de exemplu: examinare clinica, ecografie). Diagnosticul de ruptură splenică trebuie luat în considerare în cazul donatorilor şi/sau pacienţilor care se plâng de dureri în partea stângă a etajului abdominal superior sau dureri de umăr.

Precauţii speciale la primitorii de CPSP alogene mobilizate cu filgrastim
Datele actuale indică faptul că interacţiunile imunologice dintre grefele CPSP alogene şi primitor pot fi asociate cu un risc crescut de boli acute şi cronice grefă versus gazdă, comparativ cu transplantul de măduvă osoasă.

Precauţii speciale la pacienţii cu NCS

Numărul de celule sangvine
Numărul de trombocite trebuie atent monitorizat, în special în timpul primelor câteva săptămâni de terapie cu filgrastim. Trebuie avută în vedere întreruperea intermitentă sau micşorarea dozei de filgrastim la pacienţii care dezvoltă trombocitopenie, adică număr de trombocite constant < 100000/mm3.

Pot apărea şi alte modificări ale celulor sangvine, inclusiv anemie şi creştere tranzitorie a progenitorilor mieloizi, care necesită monitorizarea atentă a numărului de celule.

Transformarea în leucemie sau sindrom mielodisplazic
Trebuie acordată atenţie deosebită în diagnosticarea neutropeniilor cronice severe pentru a le deosebi de alte tulburări hematopoietice, cum sunt anemia aplastică, mielodisplazia şi leucemia mieloidă. Înainte de tratament trebuie efectuată o hemogramă completă cu formula leucocitară numărătoarea trombocitelor şi o evaluare a morfologiei măduvei osoase şi cariotipului.

S-a observat o frecvenţă mică (aproximativ 3%) a sindroamelor mielodisplazice (SMD) sau a leucemiei la pacienţii din studiile clinice cu NCS trataţi cu filgrastim. Această observaţie s-a făcut numai la pacienţii cu neutropenie congenitală. SMD şi leucemia sunt complicaţii naturale ale bolii şi sunt într-o relaţie nesigură cu terapia cu filgrastim. Un subgrup de aproximativ 12% dintre pacienţii cărora li s-a făcut o evaluare citogenetică normală iniţial au prezentat ulterior anomalii, inclusiv monosomie 7, la evaluările repetate de rutină. Dacă pacienţii cu SCN dezvoltă anomalii citogenetice, riscurile şi beneficiile continuării tratamentului cu filgrastim trebuie evaluate atent; administrarea de filgrastim trebuie întreruptă în cazul apariţie SMD sau a leucemiei. În prezent, nu se cunoaşte cu exactitate dacă tratamentul pe termen lung la pacienţii cu SCN predispune pacienţii la anomalii citogenetice, SMD sau leucemie. Este recomandabilă efectuarea unor examinări morfologice şi citogenetice ale măduvei osoase la pacienţi, la intervale regulate (aproximativ la intervale de 12 luni).

Alte precauţii speciale

Trebuie excluse cauzele neutropeniei tranzitorii, cum sunt infecţiile virale.

Mărirea spinei este un efect direct al tratamentului cu filgrastim. Treizeci şi unu procente (31%) dintre pacienţii studiaţi au fost înregistraţi ca având splenomegalie palpabilă. Creşteri în volum, măsurate radiologic, au apărut la începutul terapiei cu filgrastim şi au tins către stagnare. Reducerile dozelor s-au dovedit a încetini sau stopa progresia măririi splenice şi la 3% dintre pacienţi a fost necesară o splenectomie. Mărimea splinei trebuie evaluată regulat. Palparea abdominală este suficientă pentru detectarea creşterilor anormale ale volumului splenic.

Hematuria/proteinuria a fost observată la un număr mic de pacienţi. Trebuie efectuate analize de urină regulate pentru a monitoriza acest eveniment.

Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea la nou-născuţi şi la pacienţii cu neutropenie autoimună.

Precauţii speciale la pacienţii infectaţi cu HIV

Numărul de celule sangvine
NAN trebuie atent monitorizat, în special în timpul primelor câteva săptămâni de terapie cu filgrastim. Unii pacienţi pot răspunde foarte rapid şi printr-o creştere considerabilă a numărului neutrofilelor în urma dozei iniţiale de filgrastim. Este recomandat ca NAN să fie măsurat zilnic, în primele 2-3 zile de administrare a filgrastimului. Ulterior, este recomandat ca NAN să fie măsurat cel puţin de două ori pe săptămână în primele două săptămâni şi apoi o dată pe săptămână sau la două săptămâni în timpul terapiei de întreţinere. În timpul administrării la intervale de două zile de doze de 30 MUI (300 Î¼g) pe zi de filgrastim, pot apărea fluctuaţii mari în valoarea NAN a pacientului în timp. La pacient, pentru a determina valoarea minimă a NAN sau valoarea minimă a NAN la care nu apar reacţii adverse, se recomandă ca probele de sânge să fie recoltate pentru determinarea NAN imediat înaintea oricărei administrări programate de filgrastim.

Riscul asociat cu dozele crescute de medicamente mielosupresive
Tratamentul cu filgrastim în monoterapie nu exclude trombocitopenia şi anemia datorată medicamentelor mielosupresive. Ca rezultat al posibilităţii de a li se administra doze crescute sau un număr mai mare din aceste medicamente în timpul terapiei cu filgrastim, pacienţii pot fi expuşi unui risc mai mare de a dezvolta trombocitopenie şi anemie. Este recomandată monitorizarea regulată a numărului de celule sangvine (vezi mai sus).

Infecţii şi afecţiuni maligne care determină mielosupresie
Neutropenia poate fi determinată de infecţii oportuniste ale măduvei osoase cum sunt cele determinate de complexul Mycobacterium avium sau afecţiuni maligne cum este limfomul. La pacienţii cu infecţii ale măduvei osoase sau afecţiuni maligne, trebuie luată în considerare terapia adecvată pentru tratarea condiţiei respective, pe lângă administrarea de filgrastim pentru tratarea neutropeniei. Nu s-au stabilit efectele filgrastimului în neutropenia cauzată de infecţii ale măduvei osoase sau afecţiuni maligne.

Precauţii speciale în cazul anemiei falciforme
La pacienţi cu anemie falciformă cărora li s-a administrat filgrastim, s-a raportat apariţia unor crize de anemie falciformă, în unele cazuri fatale. Medicii trebuie să fie foarte atenţi când prescriu filgrastim la pacienţii cu anemie falciformă; aceasta se va face numai după o evaluare atentă a potenţialelor riscuri şi beneficii.

Excipienţi
Filgrastim ratiopharm conţine sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Reacții adverse ale Filgrastim ratiopharm 30 MUI/0,5 ml solutie injectabila sau perfuzabila:

În timpul studiilor clinice, 541 pacienţi cu cancer şi 188 voluntari sănătoşi au fost expuşi la Filgrastim ratiopharm. Profilul de siguranţă al Filgrastim ratiopharm observat în aceste studii clinice a fost concordant cu cel raportat la produsele de referinţă folosite în aceste studii.

Conform documentaţiei publicate, în timpul tratamentului cu filgrastim s-au observat următoarele reacţii adverse, cu următoarele frecvenţe.

Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele date de frecvenţă:

Foarte frecvente: â‰¥1/10
Frecvente: â‰¥1/100, <1/10
Mai puţin frecvente: â‰¥1/1000, <1/100
Rare: â‰¥1/10000, <1/1000
Foarte rare: <1/10000

Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

La pacienţii cu cancer
În studiile clinice, reacţiile adverse cele mai frecvente atribuibile filgrastimului în dozele recomandate au fost dureri musculoscheletice uşoare sau moderate la 10% şi severe la 3% dintre pacienţi. Durerile musculoscheletice sunt, în general, controlate cu analgezicele obişnuite. Reacţiile adverse mai puţin frecvente includ anomalii urinare, de obicei disurie uşoară sau moderată.

În studii clinice placebo-controlate, randomizate, filgrastimul nu crescut incidenţa reacţiilor adverse asociate cu chimioterapia citotoxică. Reacţiile adverse raportate cu frecvenţă egală la pacienţii trataţi cu filgrastim şi chimioterapie sau placebo şi chimioterapie au inclus greaţă şi vărsături, alopecie, diaree, oboseală, anorexie, mucozită, migrene, tuse, erupţii cutanate tranzitorii, dureri toracice, slăbiciune generalizată, durere faringiană, constipaţie şi dureri nespecificate.

Creşteri reversibile, dependente de doză, de regulă, uşoare sau moderate ale valorilor lactat-dehidrogenazei (LDH), fosfatazei alcaline, acidului uric seric şi gama-glutamil transpeptidazei (GGT) au fost înregistrate la aproximativ 50%, 35%, 25%, respectiv 10% dintre pacienţii trataţi cu filgrastim în dozele recomandate.

Ocazional, au fost raportate scăderi tranzitorii ale presiunii sangvine, care nu au necesitat tratament clinic.

La pacienţii trataţi cu doze mari de chimioterapice urmat de transplant de măduvă osoasă autologă s-au raportat ocazional tulburări vasculare, inclusiv afecţiuni veno-ocluzive şi tulburări volemice. Nu s-a stabilit o legătura cauzală cu administrarea de filgrastim.

La pacienţii trataţi cu filgrastim s-au raportat evenimente foarte rare de vasculită cutanată. Nu se cunoaşte mecanismul apariţiei vasculitei la aceşti pacienţi.

Apariţia sindromului Sweet (dermatoză febrilă acută) a fost raportată ocazional. Cu toate acestea, deoarece un procent semnificativ din aceşti pacienţi sufereau de leucemie, o condiţie asociată cu sindromul Sweet, nu s-a stabilit o relaţie cauzală cu filgrastimul.

În cazuri individuale, s-a observat exacerbarea poliartritei reumatoide.

S-au raportat rare reacţii adverse pulmonare, incluzând pneumonie interstiţială, edem pulmonar şi infiltrate pulmonare, în unele cazuri evoluând spre insuficienţă respiratorie sau sindrom de detresă respiratorie la adulţi (ARDS), care pot fi fatale (vezi pct. 4.4).

Reacţii alergice: La pacienţii trataţi cu filgrastim, s-au raportat reacţii de tip alergic, incluzând anafilaxie, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, aedem angioneurotic, dispnee şi hipotensiune arterială, apărând în cazul tratamentului iniţial sau al tratamentelor ulterioare. În general, aceste raportări au fost mai frecvente după administrare intravenoasă. În unele cazuri, simptomele au reapărut cu întârziere, sugerând o relaţie cauzală. La pacienţii care prezintă o reacţie alergică gravă, tratamentul cu filgrastim trebuie întrerupt definitiv.

Au fost raportate cazuri izolate de crize de anemie falciformă la pacienţi cu anemie falciformă (vezi pct. 4.4).

Clase de organe, aparate şi sisteme
Frecvenţă: Reacţie adversă

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: Creşterea valorilor fosfatazei alcaline, LDH-ului, acidului uric

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee

Tulburări vasculare
Rare: Tulburări vasculare

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Tuse, dureri faringiene
Foarte rare: Infiltrate pulmonare

Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Greaţă/vărsături
Frecvente: Constipaţia, anorexie, diaree, mucozită

Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: Creşterea valorilor GGT

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: Alopecie, erupţii cutanate tranzitorii
Foarte rare: Sindromul Sweet, vasculită cutanată

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Dureri toracice, dureri musculoscheletice
Foarte rare: Exacerbarea poliartritei reumatoide

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: Anomalii urinare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: Oboseală, slăbiciune generalizată
Mai puţin frecvente: Durere nespecificată
Foarte rare: Reacţie alergice

Mobilizarea celulelor periferice progenitoare sangvine la donatorii sănătoşi
Reacţia adversă cea mai frecvent raportată a fost durere musculoscheletică tranzitorie uşoară sau moderată. Leucocitoza (leucocite > 50 x 109/l) a fost observată la 41% dintre donatori, iar trombocitopenia tranzitorie (trombocite < 100 x 109/l) la 35% dintre donatori, în urma leucaferezei şi administrării de filgrastim.

La donatorii sănătoşi cărora li s-a administrat filgrastim au fost raportate creşteri uşoare, tranzitorii, ale valorilor fosfatazei alcaline, LDH-ului, SGOT-ului (transaminază glutamic oxaloacetică serică) şi acidului uric, fără urmări clinice.

Foarte rar, s-a observat exacerbarea simptomelor artritice.

Foarte rar, s-au raportat simptome sugerând reacţii alergice severe.

În studiile cu donori de CPSP s-a raportat cefalee, probabil cauzată de filgrastim.

Cazuri frecvente, în general asimptomatice, de splenomegalie sau ruptură splenică au fost raportate la donatori sănătoşi şi pacienţi în urma administrării de G-CSF-uri.

Clase de organe, aparate şi sisteme
Frecvenţă: Reacţie adversă

Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: Leucocitoză, trombocitopenie
Mai puţin frecvente: Afecţiuni ale splinei

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: Creşterea valorilor fosfatazei alcalină, creşterea valorilor LDH-ului
Mai puţin frecvente: Creşterea valorilor SGOT, hiperuricemie

Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Dureri musculoscheletice
Mai puţin frecvente: Exacerbarea poliartritei reumatoide

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Reacţii alergice severe

La pacienţii cu NCS
La pacienţii cu NCS s-au raportat reacţii adverse legate de terapia cu filgrastim; pentru unele dintre ele frecvenţele tind să scadă cu timpul.

Cele mai frecvente reacţii adverse atribuibile filgrastimului au fost durerea osoasă şi dureri musculoscheletice generale.

Alte reacţii adverse observate includ mărirea splenică, care poate fi progresivă într-un număr mic de cazuri de trombocitopenie. Cefaleea şi diareea au fost raportate la scurt timp după începerea terapiei cu filgrastim, tipic la mai puţin de 10% dintre pacienţi. De asemenea, au fost raportate anemie şi epistaxis.

S-au observat creşteri tranzitorii fără simptome clinice ale valorilor serice ale acidului uric, lactat-dehidrogenazei şi fosfatazei alcaline. De asemenea, au fost observate scăderi tranzitorii, moderate ale glicemiei.

Reacţii adverse posibil legate de terapia cu filgrastim şi observate tipic la < 2% dintre pacienţii cu NCS au fost reacţii în locul injectării, cefalee, hepatomegalie, artralgie, alopecie, osteoporoză şi erupţii tranzitorii.

În timpul utilizării de lungă durată, s-a raportat vasculită cutanată la 2% dintre pacienţii cu NCS. Au existat cazuri foarte rare de proteinurie/hematurie.

Clase de organe, aparate şi sisteme
Frecvenţă: Reacţie adversă

Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: Anemie, splenomegalie
Frecvente: Trombocitopenie
Mai puţin frecvente: Afecţiuni ale splinei

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: Scăderea glicemiei, creşterea valorii fosfatazei alcaline, creşterea valorii LDH-ului, hiperuricemie

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte frecvente: Epistaxis

Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Diaree

Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Hepatomegalie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: Alopecie, vasculită cutanată, durere la locul injectării, erupţii tranzitorii

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Dureri musculoscheletice
Frecvente: Osteoporoză

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: Hematurie, proteinurie

La pacienţii infectaţi cu HIV
În studiile clinice, singurele reacţii adverse atribuibile constant administrării de filgrastim au fost durerile musculoscheletice, în special dureri osoase uşoare sau moderate şi mialgie. Incidenţa acestor evenimente a fost similară celei raportate la pacienţii cu cancer.

Mărirea splenică a fost raportată ca find legată de terapia cu filgrastim la < 3% dintre pacienţi. În toate cazurile, aceasta a fost de la uşoară la moderată la examenul fizic, iar evoluţia clinică a fost benignă; niciun pacient nu a fost diagnosticat cu hiperplenism şi niciun pacient nu a suferit splenectomie. Deoarece mărirea splenică este frecventă la pacienţii infectaţi cu HIV şi este prezentă în grade variate la majoritatea pacienţilor cu SIDA, relaţia cu tratamentul cu filgrastim este neclară.

Clase de organe, aparate şi sisteme
Frecvenţă: Reacţie adversă

Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente: Afecţiuni ale splinei

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Dureri musculoscheletice

Supradozajul:

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.
Întreruperea terapiei cu filgrastim determină, de regulă, o scădere cu 50% a neutrofilelor circulante în decurs de 1-2 zile, cu revenire la valorile normale în 1-7 zile.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Nu s-au stabilit pe deplin siguranţa şi eficacitatea administrării filgrastimului în aceeaşi zi în care a fost efectuată chimioterapia citotoxică mielosupresivă. Având în vedere sensibilitatea celulelor mieloide aflate în diviziune rapidă la chimioterapia citotoxică mielosupresivă, utilizarea filgrastimului nu este recomandată pe o perioadă de 24 ore înainte de şi 24 ore după chimioterapie. Date preliminare de la un număr mic de pacienţi trataţi concomitent cu filgrastim şi 5-Fluorouracil indică faptul că gravitatea neutropeniei poate fi exacerbată.

Interacţiunile posibile cu alţi factori de creştere hematopoietici şi citokine nu au fost încă investigate în studii clinice.

Deoarece litiul ajută la eliberarea de neutrofile, este posibil să potenţeze efectul filgrastimului. Cu toate că această interacţiune nu a fost studiată în mod specific, nu există dovezi că o asemenea interacţiune ar fi dăunătoare.

Administrarea de Filgrastim ratiopharm 30 MUI/0,5 ml solutie injectabila sau perfuzabila în sarcină / alaptare:

Nu există date adecvate privind utilizarea filgrastimului la femeile gravide. Există raportări în literatura de specialitate care demonstrează că filgrastimului traversează membrana placentară la femeile gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Filgrastimul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Nu se cunoaşte dacă filgrastimul se excretă în laptele uman. Excreţia filgrastimului în lapte nu a fost studiată la animale. Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe terapia cu filgrastim trebuie luată având în vedere raportul dintre beneficiul alăptării sugarului şi beneficiul terapiei cu filgrastim la mamă.

Prezentare ambalaj:

Seringă preumplută din sticlă tip I cu ac din inox ataşat permanent.

Ambalaje conţinând 1, 5 sau 10 seringi preumplute cu 0,5 ml soluţie injectabilă sau perfuzabilă sau ambalaj multiplu conţinând 10 (2 ambalaje de 5) seringi preumplute cu 0,5 ml soluţie injectabilă sau perfuzabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Condiții de păstrare:

A se păstra la frigider (2°C- 8°C).

Alte medicamente cu substanța activă filgrastimum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Filgrastim ratiopharm 30 MUI/0,5 ml solutie injectabila sau perfuzabila(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Filgrastim ratiopharm 30 MUI/0,5 ml solutie injectabila sau perfuzabila vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!