Prospect Actrapid Penfill 100 UI/ml solutie injectabila in cartus

Substanța activă: insuline umane

Producator: Novo Nordisk A/S, Danemarca

Clasa ATC: [A10AB]: tractul digestiv si metabolism >> terapia antidiabetica >> insuline si alte preparate parenterale >> insuline si analogi cu actiune rapida

Grupa farmaceutică: insulină (umana) si analogi injectabili cu actiune rapida

Indicații Actrapid Penfill 100 UI/ml solutie injectabila in cartus:

Tratamentul diabetului zaharat.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Hipoglicemie

Administrare Actrapid Penfill 100 UI/ml solutie injectabila in cartus:

Actrapid este o insulină cu acţiune rapidă şi se poate utiliza în asociere cu preparate de insulină cu acţiune prelungită.
Dozaj
Dozajul este individual şi stabilit în concordanţă cu necesităţile pacientului. Necesarul individual de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 UI/kg şi zi şi poate fi mai mare la pacienţii insulinorezistenţi (de exemplu în perioada pubertăţii sau datorită obezităţii) sau mai mic la pacienţii cu producţie de insulină endogenă reziduală.
La pacienţii cu diabet zaharat, optimizarea controlului glicemic întârzie debutul complicaţiilor diabetice tardive. De aceea, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.
O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care conţine carbohidraţi.
Ajustarea dozei
De obicei, afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi stările febrile, cresc necesarul de insulină al pacienţilor.
Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor.
De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară dacă pacienţii îşi intensifică activitatea fizică sau îşi modifică dieta obişnuită.
Ajustarea dozei poate fi necesară când un pacient este transferat de pe un preparat insulinic pe un altul.
Administrare
Pentru administrare subcutanată sau intravenoasă. De asemenea, Actrapid poate fi administrat intravenos de către personal medical de specialitate.
Actrapid se administrează subcutanat în peretele abdominal. De asemenea, se poate administra în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană. Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie mai rapidă decât din alte locuri de injectare.
Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale.
Acul trebui ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este injectată.
Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice.
De asemenea, Actrapid poate fi administrat intravenos, dar numai de către personal medical calificat.
Flacoanele sunt destinate utilizării împreună cu seringile de administrare a insulinei, cu scală de unităţi corespunzătoare. Când două tipuri de insulină se amestecă, se introduce în seringă insulina cu acţiune rapidă, apoi insulina cu acţiune prelungită.
Actrapid este însoţit de prospectul pentru pacient care conţine instrucţiuni detaliate pentru folosire, care trebuie urmate.

Compoziție Actrapid Penfill 100 UI/ml solutie injectabila in cartus:

Insulină umană, ADNr (obţinută prin tehnologie ADN recombinant pe Saccharomyces cerevisiae).
1 ml soluţie injectabilă conţine insulină umană 100 UI.
1 cartuş conţine 3 ml echivalent cu 300 UI .
O UI (Unitate Internaţională) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Lista excipienţilor:
Clorură de zinc
Glicerol
Metacrezol
Hidroxid de sodiu
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile

Precauții:

Folosirea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat de tip 1, poate duce la hiperglicemie.
De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat, pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele includ sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă.
În diabetul zaharat de tip 1, evenimentele hiperglicemice netratate duc eventual la cetoacidoză diabetică, potenţial letală.
Dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesar poate să apară hipoglicemia.
Omiterea unei mese sau un exerciţiu fizic intens, neplanificat poate să conducă la hipoglicemie.
Pacienţii la care controlul glicemiei este net îmbunătăţit, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot prezenta o modificare a simptomelor de avertizare obişnuite şi trebuie sfătuiţi în acest sens. De obicei, la pacienţii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele de avertizare pot să dispară.
Trecerea unui pacient pe o altă marcă sau alt tip de insulină trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă. Schimbările survenite în concentraţie, marcă (producător), tip (insulină cu acţiune rapidă, cu acţiune intermediară, cu acţiune prelungită, etc.), specie (animală, umană sau analog de insulină) şi/sau metodă de fabricaţie (tehnologie ADN recombinant faţă de insulina de origine
animală) pot duce la necesitatea modificării dozei. Dacă este necesară modificarea dozei când pacienţii sunt transferaţi pe Actrapid, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.
Ca în orice tratament cu insulină, pot apărea reacţii la locul de injectare, care includ: durere, prurit, urticarie, tumefacţie şi inflamaţie. Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice, poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii. De regulă, aceste reacţii dispar pe parcursul câtorva zile, până la câteva săptămâni. În cazuri rare, reacţiile la locul de
injectare pot necesita întreruperea administrării Actrapid. Câţiva pacienţi care au avut reacţii hipoglicemice după ce au fost transferaţi de pe insulină de origine animală pe insulină umană au raportat simptome precoce de avertizare a hipoglicemiei mai puţin
pronunţate sau diferite faţă de cele avute sub tratamentul cu insulină de origine animală.
Înainte de o călătorie în zone cu diferenţe de fus orar, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze unui medic, deoarece, aceasta presupune administrarea insulinei şi a meselor la alte ore.
Datorită riscului precipitării în unele catetere de pompă, Actrapid nu trebuie folosit în pompele de insulină pentru administrarea subcutanată continuă.
Actrapid conţine metacrezol care poate produce reacţii alergice.
Asocierea Actrapid cu pioglitazona
Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea pioglitazonei cu Actrapid. Dacă se utilizează această asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus
ponderal şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor cardiace.

Atenționări:

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei.
Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).
Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a hipoglicemiei absente sau de intensitate mică sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor trebuie
reconsiderată.

Reacții adverse ale Actrapid Penfill 100 UI/ml solutie injectabila in cartus:

Ca şi în cazul altor preparate de insulină, în general, hipoglicemia este cea mai frecvent întâlnită reacţie adversă. Poate surveni dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul individual de insulină. Din studiile clinice efectuate şi din experienţa acumulată ulterior punerii pe piaţă a medicamentului reiese că frecvenţa de apariţie a acestei reacţii adverse variază în cadrul populaţiei de pacienţi şi în funcţie de regimurile de dozaj utilizate, de aceea nu poate fi prezentată o frecvenţă specifică. Hipoglicemia severă poate duce la pierderea conştienţei şi/sau la convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale sau chiar moartea.
Frecvenţa reacţiilor adverse din studii clinice, considerate ca având legătură cu Actrapid, este prezentată mai jos. Frecvenţa este definită astfel: mai puţin frecvente (â‰¥1/1000 şi < 1/100). Cazuri spontane izolate sunt prezentate ca foarte rare, definite ca < 1/10000, inclusiv raportări izolate.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente - neuropatie periferică
Controlul glicemic îmbunătăţit rapid poate fi asociat cu o afecţiune denumită "neuropatie acută dureroasă", care este, de obicei, reversibilă.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente - tulburări de refracţie
Anomalii de refracţie pot să apară la iniţierea tratamentului cu insulină. De regulă, aceste simptome sunt tranzitorii.
Foarte rare - retinopatie diabetică
Controlul glicemic îmbunătăţit pe termen lung scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Totuşi, intensificarea terapiei insulinice cu îmbunătăţirea rapidă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente - lipodistrofie
Lipodistrofia poate să apară la locul injectării ca o consecinţă a omiterii rotării locului de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente - reacţii la locul injectării
În timpul tratamentului cu insulină pot să apară reacţii la locul injectării (roşeaţă, tumefacţie, prurit, durere şi hematom la locul injectării). Obişnuit, aceste reacţii sunt tranzitorii şi dispar pe parcursul tratamentului.
Mai puţin frecvente - edem
La iniţierea terapiei insulinice pot să apară edeme. Obişnuit, aceste simptome sunt tranzitorii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente - urticarie, erupţii cutanate tranzitorii
Foarte rare - reacţii anafilactice
Simptomele hipersensibilităţii generalizate pot include erupţii cutanate generalizate, prurit, transpiraţii, tulburări gastro-intestinale, edem angioneurotic, dificultăţi de respiraţie, palpitaţii, scăderea tensiunii arteriale şi leşin/pierderea conştienţei. Reacţiile de hipersensibilitate generalizată pot pune viaţa în pericol.

Supradozajul:

Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit. Totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape secvenţiale:
• Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet zaharat să aibă întotdeauna asupra lor bucăţele de zahăr, dulciuri, biscuiţi sau suc de fructe cu zahăr.
• Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul devine inconştient, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5-1 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personal medical. De asemenea, dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10-15 minute trebuie administrată glucoză intravenos.
După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Se cunoaşte faptul că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei. De aceea, medicul trebuie să ia în considerare posibilele interacţiuni medicamentoase şi să întrebe întotdeauna pacientul despre oricare medicament pe care îl utilizează.
Următoarele substanţe pot reduce necesarul de insulină:
Antidiabetice orale (AO), inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta-adrenergice neselective, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilaţi ,alcool etilic, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide.
Următoarele substanţe pot creşte necesarul de insulină:
Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni şi simpatomimetice beta-adrenergice, hormon de creştere şi danazol. Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei şi pot întârzia revenirea din starea de hipoglicemie.
Octreotidul/lanreotidul poate atât reduce cât şi creşte necesarul de insulină.
Alcoolul etilic poate intensifica şi prelungi efectul hipoglicemiant al insulinei.

Administrarea de Actrapid Penfill 100 UI/ml solutie injectabila in cartus în sarcină / alaptare:

Nu există nici o restricţie legată de tratamentul cu insulină al diabetului zaharat în timpul sarcinii, deoarece insulina nu traversează bariera feto-placentară.
Atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia care apar în condiţii de control inadecvat al terapiei diabetului zaharat cresc riscurile de malformaţii congenitale şi deces intrauterin. De aceea, se recomandă supravegherea atentă a pacientelor cu diabet zaharat atât în timpul sarcinii, cât şi în perioada de concepţie.
Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în al doilea şi al treilea trimestru.
După naştere, necesarul de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină.
Tratamentul cu insulină al mamei care alăptează nu prezintă riscuri pentru sugar. Totuşi, poate fi necesară o ajustare a dozei de Actrapid.

Prezentare ambalaj:

Cartuş din sticlă tip I a 3 ml, cu piston din cauciuc bromobutilic şi cu dop din cauciuc bromobutilic/poliizoprenic.
Mărimea ambalajului: 1, 5 şi 10 cartuşe a câte 3 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Alte medicamente cu substanța activă insuline umane:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Actrapid Penfill 100 UI/ml solutie injectabila in cartus(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Actrapid Penfill 100 UI/ml solutie injectabila in cartus vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!