Prospect Avaglim 8 mg/4 mg comprimate filmate

Acest medicament a fost retras de pe piața din România.

Substanța activă: combinatii

Producator: Glaxo Wellcome S.A., Spania

Clasa ATC: [A10BD]: >> >> >>

Indicații Avaglim 8 mg/4 mg comprimate filmate:

Avaglim este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2, care nu pot obţine un control glicemic suficient cu ajutorul dozelor optime de sulfoniluree administrată în monoterapie, şi pentru care metformina nu este adecvată, datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.

Contraindicații:

Utilizarea Avaglim este contraindicată în cazul pacienţilor care prezintă:
− hipersensibilitate la rosiglitazonă, glimepiridă, alte sulfoniluree sau sulfonamide, sau la oricare dintre excipienţi
− insuficienţă cardiacă sau antecedente de insuficienţă cardiacă (clasele NYHA I-IV)
− un sindrom coronarian acut (angină instabilă, IMA NonST şi IMA ST)
− insuficienţă hepatică
− insuficienţă renală severă, şi anume clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min (inclusiv dializă renală)
− diabet zaharat insulino-dependent
− cetoacidoză diabetică sau comă diabetică.

Administrare Avaglim 8 mg/4 mg comprimate filmate:

Tratamentul cu Avaglim trebuie individualizat pentru fiecare pacient. Înainte de iniţierea tratamentului cu Avaglim trebuie efectuată o evaluare clinică adecvată pentru a stabili riscul pacientului de apariţie a hipoglicemiei.
Avaglim trebuie administrat o dată pe zi, cu puţin înaintea sau în timpul mesei (de obicei, prima masă principală a zilei). Dacă administrarea unei doze este omisă, următoarea doză nu trebuie mărită. Pentru pacienţii al căror control glicemic este nesatisfăcător în urma monoterapiei cu glimepiridă (în doză uzuală de 4 mg). Înainte ca pacientul să treacă la tratamentul cu Avaglim, trebuie luată în considerare administrarea concomitentă. Dacă statusul clinic permite, poate fi avută în vedere trecerea directă de la monoterapia cu glimepiridă la Avaglim. Doza iniţială este de 4 mg rosiglitazonă pe zi plus 4 mg glimepiridă pe zi (administrată sub forma unui comprimat de Avaglim 4 mg/4 mg).
Pacienţii care nu pot obţine controlul glicemiei în urma monoterapiei cu cel puţin jumătate din doza maximă a unei alte sulfoniluree (cu excepţia clorpropamidei). Concomitent cu doza de sulfoniluree deja utilizată, trebuie administrată rosiglitazonă 4 mg. Odată ce controlul glicemic obţinut cu aceste doze este stabil, poate fi introdus Avaglim în doză iniţială de 4 mg rosiglitazonă/4 mg glimepiridă administrată o dată pe zi.
Avaglim poate fi utilizat pentru a înlocui sulfonilureea şi rosiglitazona administrate concomitent în cadrul dublei terapii orale clasice, după ce pacientul a fost tratat cu cel puţin jumătate din doza maximă de sulfoniluree.
2 Produsul medicinal nu mai este autorizat
Dacă este necesar, doza de rosiglitazonă poate fi mărită după 8 săptămâni. Doza zilnică maximă recomandată este de 8 mg rosiglitazonă şi 4 mg glimepiridă (administrată sub forma unui comprimat de Avaglim 8 mg/4 mg, o dată pe zi). Creşterea dozei de rosiglitazonă la 8 mg pe zi trebuie efectuată cu prudenţă, după o evaluare clinică adecvată în scopul determinării riscului pacientului de a dezvolta reacţii adverse corelate cu retenţia hidrică.
În cazul în care apar simptome de hipoglicemie, pacientul trebuie să revină la terapia asociată şi să ajusteze doza de glimepiridă în funcţie de necesităţi.
Vârstnici
Deoarece este posibil ca funcţia renală să fie redusă, iniţierea şi desfăşurarea terapiei cu Avaglim la pacienţii vârstnici trebuie efectuată sub observaţie medicală atentă, datorită unui risc crescut de apariţie a hipoglicemiei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance al creatininei cuprins între 30 şi 80 ml/min):
- Pacienţii care înlocuiesc tratamentele cu sulfoniluree, altele decât glimepirida, cu Avaglim pot avea un risc crescut de apariţie a hipoglicemiei. Se recomandă monitorizarea atentă.
Avaglim este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Avaglim este contraindicat în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea Avaglim la copiii sub 18 ani, deoarece nu există date disponibile privind siguranţa şi eficacitatea.

Compoziție Avaglim 8 mg/4 mg comprimate filmate:

Fiecare comprimat conţine maleat de rosiglitazonă, echivalent cu rosiglitazonă 8 mg şi glimepiridă 4 mg.
Excipient
- conţine lactoză (aproximativ 235 mg)

Precauții:

Deoarece nu este indicată utilizarea Avaglim în asociere cu metformina, nu trebuie folosit în cadrul triplei terapii orale a diabetului zaharat.
Următoarele specificări se referă la Avaglim sau la fiecare dintre cele două substanţe active (rosiglitazonă şi glimepiridă).
Hipoglicemia
Pacienţii trataţi cu Avaglim pot avea un risc crescut de apariţie a hipoglicemiei dependente de doză. Se recomandă ca pacienţii care urmează o terapie asociată cu rosiglitazonă şi clorpropamidă să nu o înlocuiască brusc cu Avaglim, deoarece clorpropamida are un timp de
înjumătăţire lung, ceea ce poate creşte riscul de apariţiei a hipoglicemiei. Dacă există factori de risc 3 Produsul medicinal nu mai este autorizat pentru hipoglicemie (inclusiv insuficienţa renală, greutatea corporală mică, malnutriţia, administrarea concomitentă cu anumite alte medicamente sau modificări ale stilului de viaţă al pacientului), ar putea fi necesară revenirea la terapia asociată şi reducerea dozei de glimepiridă.
Trecerea la tratamentul insulinic trebuie luată în consideraţie în situaţii de stres (de exemplu:
traumatisme, intervenţii chirurgicale, infecţii).
Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă
Tiazolidindionele pot determina retenţie hidrică care poate agrava sau precipita semnele sau simptomele de insuficienţă cardiacă congestivă. Rosiglitazona poate determina retenţie hidrică dependentă de doză. Posibila contribuţie a retenţiei hidrice la creşterea în greutate trebuie evaluată individual întrucât creşterea rapidă şi excesivă în greutate a fost raportată foarte rar, ca fiind un semn
de retenţie hidrică. Toţi pacienţii, în special cei cărora li se administrează concomitent terapie cu insulină, cei cu risc de insuficienţă cardiacă şi cei cu rezervă cardiacă redusă, trebuie monitorizaţi în privinţa semnelor şi simptomelor de reacţii adverse corelate cu retenţia hidrică, inclusiv creşterea în greutate şi insuficienţa cardiacă. Dacă apare o deteriorare a statusului cardiac, administrarea rosiglitazonei trebuie întreruptă.
De asemenea, insuficienţa cardiacă a fost raportată mai frecvent în cazul pacienţilor cu antecedente de insuficienţă cardiacă; edemul şi insuficienţa cardiacă au fost, de asemenea, raportate mai frecvent în cazul pacienţilor vârstnici şi a celor cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Trebuie manifestată precauţie la pacienţii peste 75 ani, datorită experienţei limitate la această grupă de pacienţi. Deoarece
AINS şi rosiglitazona se asociază cu retenţie hidrică, administrarea concomitentă poate creşte riscul de apariţie a edemelor.
Asocierea cu insulină
În studiile clinice a fost observată o incidenţă crescută a insuficienţei cardiace atunci când rosiglitazona este utilizată în asociere cu insulina. Atât insulina cât şi rosiglitazona sunt asociate cu retenţie hidrică, iar administrarea concomitentă poate creşte riscul de apariţie al edemelor şi ar putea creşte riscul de apariţie al bolii cardiace ischemice. Insulina trebuie adăugată terapiei cu rosiglitazonă
doar în cazuri excepţionale şi sub monitorizare atentă.
Cardiopatia ischemică
O analiză retrospectivă a datelor din 42 studii clinice agregate pe termen scurt indică faptul că tratamentul cu rosiglitazonă poate fi asociat cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor cardiace ischemice. Cu toate acestea, per global, datele disponibile cu privire la riscul de apariţie a ischemiei cardiace sunt neconcludente. Sunt disponibile date limitate din studiile clinice la pacienţii cu boală cardiacă ischemică şi/sau boală arterială periferică. De aceea, ca măsură de precauţie, nu este recomandată utilizarea rosiglitazonei la aceşti pacienţi, în special la cei cu simptome de ischemie cardiacă.
Sindromul coronarian acut (SCA)
Pacienţii care suferă de SCA nu au fost evaluaţi în studiile clinice controlate cu rosiglitazonă. Datorită posibilei dezvoltări a insuficienţei cardiace la aceşti pacienţi, tratamentul cu rosiglitazonă nu trebuie iniţiat la pacienţii care prezintă un eveniment coronarian acut şi trebuie întrerupt în timpul fazei acute.
Monitorizarea funcţiei hepatice
Disfuncţia hepatocelulară a fost rareori raportată în cursul utilizării rosiglitazonei după punerea pe piaţă a acesteia. Există o experienţă limitată privind utilizarea rosiglitazonei la pacienţii cu valori crescute ale enzimelor hepatice (ALAT >2,5 ori limita superioară a valorilor normale). De aceea, în cazul tuturor pacienţilor, valoarea enzimelor hepatice trebuie verificată înainte de începerea
tratamentului cu Avaglim şi apoi periodic, conform raţionamentului medical. Tratamentul cu Avaglim nu trebuie instituit la pacienţii care prezintă valori iniţiale crescute ale enzimelor hepatice (ALAT > 2,5 ori limita superioară a valorilor normale) sau orice alt semn de afecţiune hepatică. Dacă în cursul tratamentului cu rosiglitazonă, valorile ALAT sunt >3 ori mai mari decât limita superioară a
valorilor normale, valorile enzimelor hepatice trebuie reevaluate cât mai curând posibil. Dacă valorile ALAT se menţin la valori >3 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale, tratamentul 4 Produsul medicinal nu mai este autorizat trebuie întrerupt. Dacă un pacient prezintă simptome sugestive pentru disfuncţia hepatică, care pot include senzaţia inexplicabilă de greaţă, vărsăturile, durerea abdominală, oboseala, anorexia şi/sau urinile hipercrome, enzimele hepatice trebuie verificate. Până la obţinerea rezultatelor analizelor de laborator, decizia de a continua tratamentul cu Avaglim la aceşti pacienţi se bazează pe raţionamentul medical. Dacă se observă apariţia icterului, tratamentul medicamentos trebuie întrerupt.
Tulburări oculare
După punerea pe piaţă, au fost raportate apariţii sau agravări ale edemului macular diabetic, cu scăderea acuităţii vizuale, după folosirea tiazolidindionelor, inclusiv a rosiglitazonei. Mulţi dintre aceşti pacienţi au raportat apariţia simultană a edemului periferic. Nu este clar dacă există o asociere directă între rosiglitazonă şi edemul macular, dar medicii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii
existenţei edemului macular, dacă pacientul raportează tulburări ale acuităţii vizuale, şi trebuie luată în considerare trimiterea la un consult oftalmologic adecvat.
Pacienţii cu insuficienţă renală
Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance al creatininei cuprins între 30 şi 80 ml/min) pot avea un risc crescut de apariţie a hipoglicemiei. Se recomandă monitorizarea atentă.
Femeile cu cicluri anovulatorii, în perioada de premenopauză
În timpul studiilor clinice, femeile aflate în perioada de premenopauză au fost tratate cu rosiglitazonă. Deşi în cursul studiilor preclinice se înregistraseră dezechilibre hormonale, nu s-au observat reacţii adverse semnificative asociate cu tulburări menstruale. Ca urmare a creşterii sensibilităţii la insulină, reluarea ciclurilor ovulatorii se poate produce la pacientele ale căror cicluri
anovulatorii sunt determinate de rezistenţa la insulină. Pacientele trebuie să cunoască riscul de apariţie a unei sarcini.
Creşterea în greutate
În cursul studiilor clinice efectuate cu rosiglitazonă s-a evidenţiat creşterea în greutate dependentă de doză, care a fost mai mare atunci când s-a utilizat în asociere cu insulina. De aceea, greutatea corporală trebuie monitorizată periodic, dat fiind că aceasta poate fi atribuită retenţiei hidrice, care se poate asocia cu insuficienţă cardiacă.
Monitorizarea hematologică
Tratamentul cu rosiglitazonă se asociază cu scăderea dependentă de doză a valorilor hemoglobinei. În cazul pacienţilor care prezintă valori mici ale hemoglobinei înainte de începerea terapiei, în timpul tratamentului cu Avaglim există un risc crescut de apariţie a anemiei.
În cursul tratamentului cu Avaglim este necesară monitorizarea hematologică periodică (în special a numărului leucocitelor şi trombocitelor).
Tratamentul pacienţilor cu deficit de G6PD cu medicamente sulfonilureice poate conduce la anemie hemolitică. Deoarece glimepirida aparţine clasei chimice de medicamente sulfonilureice, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie luată în considerare o alternativă de tratament non-sulfonilureic.
Tulburări osoase
Studiile pe termen lung indică o incidenţă crescută a fracturilor la pacienţii trataţi cu rosiglitazonă, în special la pacienţii de sex feminin. Majoritatea fracturilor au apărut la nivelul membrelor superioare şi a membrelor inferioare distale. La pacienţii de sex feminin, această incidenţă crescută a fost observată după primul an de tratament şi s-a menţinut pe parcursul tratamentului de
lungă durată. Riscul de fractură trebuie luat în considerare în îngrijirea pacienţilor trataţi cu rosiglitazonă, în special al celor de sex feminin.
Administrarea concomitentă cu alte medicamente
Rosiglitazona trebuie utilizată cu prudenţă în timpul administrării concomitente a inhibitorilor (de exemplu, gemfibrozil) sau inductorilor (de exemplu, rifampicină) CYP2C8. Glimepirida trebuie utilizată cu prudenţă în timpul administrării concomitente a inhibitorilor (de exemplu, fluconazol) sau inductorilor CYP2C9. Controlul glicemic trebuie monitorizat cu atenţie. Trebuie luată în considerare ajustarea dozei de Avaglim, în limitele posologiei recomandate sau modificări ale tratamentului antidiabetic.
Intoleranţa la lactoză
Deoarece comprimatele Avaglim conţin lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie de glucoză–galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei hipoglicemiei atunci când se apreciază capacitatea pacientului de a îndeplini sarcini care necesită discernământ, abilităţi motorii sau cognitive (de exemplu, conducerea vehiculelor).

Reacții adverse ale Avaglim 8 mg/4 mg comprimate filmate:

Reacţiile adverse sunt prezentate mai jos pentru fiecare substanţă activă, componentă a Avaglim. O reacţie adversă este prezentată pentru combinaţia în doze fixe numai dacă nu a fost observată la una dintre substanţele active componente ale Avaglim sau dacă a apărut într-o frecvenţă mai mare decât cea listată pentru fiecare substanţă activă.
Avaglim
Datele obţinute în cadrul studiilor dublu - orb confirmă faptul că profilul de siguranţă al administrării concomitente a rosiglitazonei şi glimepiridei este similar cu cel rezultat prin însumarea reacţiilor adverse ale celor două substanţe active. De asemenea, datele în număr limitat despre Avaglim sunt în concordanţă cu acest profil rezultat prin însumarea reacţiilor adverse.
Rosiglitazonă
Date obţinute din studii clinice
Reacţiile adverse pentru fiecare schemă de tratament sunt prezentate mai jos clasificate pe clase de organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţa absolută. Pentru reacţiile adverse legate de doze, categoria de frecvenţă reflectă doza mai mare de rosiglitazonă. Frecvenţele nu depind de alţi factori cum sunt durata studiului, condiţiile preexistente şi particularităţile iniţiale ale pacientului. Frecvenţele
reacţiilor adverse sunt desemnate pe baza experienţei din studiile clinice şi pot să nu reflecte frecvenţa reacţiilor adverse din experienţa clinică obişnuită. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ≥1/10; frecvente ≥1/100, <1/10; şi mai puţin frecvente ≥1/1000, <1/100.
În Tabelul 1 sunt prezentate reacţiile adverse identificate în urma unui rezumat al studiilor clinice la care au participat mai mult de 5000 de pacienţi trataţi cu rosiglitazonă. La fiecare clasă de organ, aparat şi sistem, reacţiile adverse sunt prezentate în tabel în ordinea descrescătoare a frecvenţei pentru schema de tratament cu rosiglitazonă în monoterapie. În cadrul fiecărei clase de frecvenţă, reacţiile
adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Frecvenţa reacţiilor adverse identificate pe baza datelor din studiile clinice cu rosiglitazonă

**Frecvenţa reacţiilor adverse în funcţie de schema de tratament

Reacţii adverse / Rosiglitazonă în monoterapie /Rosiglitazonă cu sulfoniluree
Tulburări hematologice şi limfatice
anemie / Frecvente / Frecvente
leucopenie / Frecvente
trombocitopenie / Frecvente

Tulburări metabolice şi de nutriţie
hipercolesterolemie1 / Frecvente / Frecvente
hipertrigliceridemie / Frecvente / Frecvente
hiperlipemie / Frecvente / Frecvente
creştere în greutate / Frecvente / Frecvente
creşterea apetitului alimentar/ Frecvente / Mai puţin frecvente
hipoglicemie / Foarte / frecvente

Tulburări ale sistemului nervos
ameţeală* / Frecvente
Tulburări cardiace
insuficienţă cardiacă / Frecvente
ischemie cardiacă3 / * Frecvente / Frecvente

Tulburări gastro-intestinale
constipaţie / Frecvente / Frecvente
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
fracturi4 / Frecvente / Frecvente

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
edeme / Frecvente / Foarte frecvente*

Categoria de frecvenţă de ‘‘fond’’ a acestor evenimente, aşa cum reiese din datele de la grupul placebo, în cadrul studiilor clinice, este ‘’frecventă‘’.

1Hipercolesterolemia a fost raportată până la 5,3% din pacienţii trataţi cu rosiglitazonă (monoterapie sau dublă terapie orală). Valorile crescute ale colesterolului total au fost asociate cu creşterea valorilor LDLc, cât şi ale HDLc, dar raportul colesterol total:HDLc a rămas nemodificat sau s-a ameliorat pe durata studiilor pe termen lung. În ansamblu, aceste creşteri au fost, în general, uşoare până la
moderate şi nu au necesitat, de regulă, întreruperea tratamentului.

2A fost observată o creştere a incidenţei insuficienţei cardiace atunci când rosiglitazona a fost asociată la tratamentul cu sulfoniluree (ca terapie duală sau triplă), creştere care s-a dovedit mai mare în cazul dozei de 8 mg rosiglitazonă comparativ cu 4 mg rosiglitazonă (doza zilnică totală). Incidenţa insuficienţei cardiace în cazul asocierii cu insulina (rosiglitazona asociată cu tratamentul cu insulină stabilit) a fost 2,4 %, comparativ cu insulina în monoterapie, 1,1 %. Mai mult, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă clasa NYHA I-II, un studiu placebo - controlat cu durata de un an a demonstrat agravarea sau posibila agravare a insuficienţei cardiace la 6,4% din pacienţii trataţi cu
rosiglitazonă, comparativ cu proporţia de 3,5% din cei cărora li s-a administrat placebo.

3Într-o analiză retrospectivă a datelor centralizate din 42 studii clinice pe termen scurt, incidenţa generală a evenimentelor asociate în mod tipic cu ischemia cardiacă a fost mai mare în cazul tratamentelor cu rosiglitazonă, 2,00% versus comparatori activi asociaţi şi placebo, 1,53% [risc relativ (RR)1,30 (interval de încredere (IÎ) 95% 1,004 - 1,69)]. Acest risc a fost crescut când rosiglitazona a fost adaugată la tratamentul cu insulină stabilit şi la pacienţii cărora li se administrează nitraţi pentru o boală cardiacă ischemică cunoscută. În cadrul unei actualizări a acestei analize retrospective care a inclus 10 studii ulterioare care au îndeplinit criteriile pentru includere, dar nu au fost disponibile la
momentul analizei originale, incidenţa globală a evenimentelor asociate în mod tipic cu cardiopatia ischemică nu a fost diferită din punct de vedere statistic în cazul schemelor de administrare cu rosiglitazonă, 2,21% faţă de comparatorii activi asociaţi şi placebo, 2,08% [RR 1,098 (IÎ 95% 0,809 – 1,354)]. Într-un studiu prospectiv privind efectele cardiovasculare (timpul mediu de urmărire 5,5 ani), criteriile finale de evaluare principale privind decesul cardiovascular sau spitalizare au fost similare pentru rosiglitazonă şi comparatorii activi [RR 0,99 (IÎ 95% 0,85 - 1,16)]. Alte două studii clinice controlate randomizate, prospective, pe termen lung (9620 de pacienţi, durata studiului > 3 ani în
fiecare studiu), care au comparat rosiglitazona cu alte câteva medicamente antidiabetice orale autorizate sau cu placebo, nu au confirmat sau exclus riscul potenţial de apariţie a ischemiei cardiace.

Per global, datele disponibile asupra riscului de apariţie a ischemiei cardiace nu sunt concludente.

4 Studiile pe termen lung indică o incidenţă crescută a fracturilor la pacienţii cărora li se administrează rosiglitazonă, în special la pacienţii de sex feminin. Într-un studiu cu monoterapie, incidenţa la pacienţii de sex feminin cărora li se administrează rosiglitazonă a fost de 9,3% (2,7 pacienţi per 100 pacienţi ani) comparativ cu 5,1% (1,5 pacienţi per 100 pacienţi ani) în cazul administrării metforminei sau 3,5% (1,3 pacienţi per 100 pacienţi ani) în cazul administrării glibenclamidei. În alt studiu pe termen lung, s-a observat o incidenţă crescută a fracturilor la subiecţii din grupul la care s-a administrat rosiglitazonă în asociere comparativ cu grupul de control activ [8,3% comparativ cu 5,3%, risc relativ 1,57 (IÎ 95% 1,26 - 1,97)]. Riscul de apariţie a fracturilor a părut să fie mai mare la pacienţii de sex feminin comparativ cu grupul de control [11,5% comparativ cu 6,3%, risc relativ 1,82 (IÎ 95% 1,37 - 2,41)], decât la pacienţii de sex masculin comparativ cu grupul de control [5,3% comparativ cu 4,3%, risc relativ 1,23 (IÎ 95% 0,85 - 1,77)]. Sunt necesare date suplimentare pentru a determina dacă există un risc crescut de apariţie a fracturilor la pacienţii de sex masculin după o perioadă mai lungă de urmărire. Majoritatea fracturilor au fost raportate la nivelul membrelor
superioare şi a membrelor inferioare distale.

În cursul studiilor dublu - orb efectuate cu rosiglitazonă, incidenţa creşterii valorilor ALAT de peste trei ori limita superioară a valorilor normale a fost egală cu cea înregistrată pentru placebo (0,2%) şi mai mică decât cea înregistrată pentru medicamentele comparator (0,5% metformină/sulfoniluree).

Incidenţa tuturor evenimentelor adverse hepatice şi ale tractului biliar a fost mai mică de 1,5% în toate grupurile de tratament şi similară cu cea înregistrată pentru placebo.
Date obţinute pe baza experienţei de după punerea pe piaţă
În plus faţă de reacţiile adverse identificate în urma studiilor clinice, reacţiile adverse prezentate în Tabelul 2 au fost identificate după punerea pe piaţă a rosiglitazonei. Clasele de frecvenţă sunt definite astfel: rare>1/10000,<1/1000 şi foarte rare <1/10000, inclusiv cazurile izolate.
10 Produsul medicinal nu mai este autorizat

Tabelul 2. Frecvenţa reacţiilor adverse identificate pe baza experienţei obţinute după punerea pe piaţă a rosiglitazonei

Reacţii adverse Frecvenţa
Tulburări metabolice şi de nutriţie
creştere rapidă şi excesivă în greutate / Foarte rare

Tulburări ale sistemului imunitar
reacţie anafilactică / Foarte rare

Tulburări oculare
edem macular / Rare

Tulburări cardiace
insuficienţă cardiacă congestivă/edem pulmonar / Rare

Tulburări hepatobiliare
disfuncţie hepatică, evidenţiată în primul rând prin creşterea valorilor enzimelor hepatice5 / Rare

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
edem angioneurotic / Foarte rare
reacţii cutanate (de exemplu: urticarie, prurit, erupţii cutanate tranzitorii) / Foarte rare

5Au fost raportate cazuri rare de creşteri ale valorilor enzimelor hepatice şi disfuncţie hepatocelulară.
În cazuri foarte rare s-au raportat decese.

Glimepiridă
Date obţinute din studii clinice şi pe baza experienţei de după punerea pe piaţă
Tabelul 3 prezintă reacţiile adverse clasificate pe clase de organe, aparate şi sisteme şi categorii de frecvenţă obţinute pe baza experienţei cu glimepiridă şi alte sulfoniluree. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ( ≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (>1/10000,<1/1000) şi foarte rare (<1/10000, inclusiv cazurile izolate).

Tabelul 3. Frecvenţa reacţiilor adverse date de glimepiridă identificate pe baza datelor din studiile clinice şi pe baza experienţei obţinute după punerea pe piaţă

Reacţii adverse / Frecvenţa
Tulburări hematologice şi limfatice
agranulocitoză / Rare
granulocitopenie / Rare
pancitopenie / Rare
anemie hemolitică / Rare
trombocitopenie / Rare
leucopenie / Rare
eritrocitopenie / Rare

Tulburări ale sistemului imunitar6
vasculită alergică / Foarte rare
reacţii de hipersensibilitate7 / Foarte rare

Tulburări metabolice şi de nutriţie
hipoglicemie8 / Foarte frecvente

Tulburări gastro-intestinale
vărsături / Foarte rare
diaree / Foarte rare
greaţă / Foarte rare
distensie abdominală / Foarte rare
durere abdominală / Foarte rare
discomfort abdominal / Foarte rare

Tulburări hepatobiliare9
hepatită10 / Foarte rare
insuficienţă hepatică (de exemplu, cu colestază şi icter) / Foarte rare

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat11
hipersensibilitate cutanată la lumină / Foarte rare

Investigaţii diagnostice
scăderea natremiei / Foarte rare

6Sunt posibile reacţii alergice încrucişate cu sulfoniluree, sulfonamide sau substanţe înrudite.
7Reacţiile uşoare de hipersensibilitate pot evolua către reacţii grave cu dispnee, hipotensiune arterială şi, uneori, şoc.
8Conform datelor cunoscute pentru alte sulfoniluree, hipoglicemia poate fi de lungă durată. Rar, reacţiile hipoglicemice pot apărea imediat, pot fi severe şi nu întotdeauna uşor de corectat.
9Pot apărea creşteri ale valorilor enzimelor hepatice.
10Hepatită care poate progresa spre insuficienţă hepatică.
11 Reacţiile cutanate de hipersensibilitate se pot manifesta prin prurit, erupţii cutanate tranzitorii şi urticarie.

În special la începutul tratamentului pot să apară tulburări de vedere tranzitorii, datorită modificărilor glicemiei.

Supradozajul:

Nu există date disponibile privind supradozajul cu Avaglim.
La om, este disponibil un număr limitat de date privind supradozajul cu rosiglitazonă. În cursul studiilor clinice, rosiglitazona a fost administrată voluntarilor sub formă de doze orale unice de până la 20 mg şi a fost bine tolerată.
Supradozajul cu sulfoniluree, inclusiv glimepiridă, poate avea drept consecinţă hipoglicemia severă, care pune în pericol viaţa şi se menţine timp de 12 până la 72 de ore. Simptomele pot întârzia să apără până la 24 de ore după ingestie. Trebuie avută în vedere spitalizarea.
În cazul unui supradozaj, se recomandă ca instituirea tratamentului de susţinere adecvat să se realizeze în conformitate cu statusul clinic al pacientului. Atât rosiglitazona, cât şi glimepirida sunt legate în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu se aşteaptă eliminarea lor prin hemodializă.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Pentru Avaglim nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile. Cu toate acestea, utilizarea concomitentă a substanţelor active la pacienţii care au participat la studiile clinice şi în practica curentă largă nu a produs interacţiuni neaşteptate. Următoarele specificări reflectă informaţiile disponible despre fiecare dintre substanţele active (rosiglitazonă şi glimepiridă).
Rosiglitazonă
Studiile in vitro demonstrează că rosiglitazona este metabolizată în special de CYP2C8, CYP2C9 constituind numai o cale secundară.
Nu se prevăd interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic cu substraturile sau inhibitorii CYP2C9.
Administrarea concomitentă a rosiglitazonei şi gemfibrozilului (un inhibitor al CYP2C8) a produs o creştere de două ori a concentraţiilor plasmatice ale rosiglitazonei. Deoarece există posibilitatea creşterii riscului de apariţie a reacţiilor adverse dependente de doză, ar putea fi necesară reducerea dozei de rosiglitazonă. Trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a controlului glicemic.
Administrarea concomitentă a rosiglitazonei şi rifampicinei (un inductor al CYP2C8) a produs o scădere cu 66% a concentraţiilor plasmatice ale rosiglitazonei. De asemenea, nu poate fi exclusă posibilitatea ca alţi inductori (de exemplu: fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, sunătoare) să influenţeze acţiunea rosiglitazonei. Ar putea fi necesară creşterea dozei de rosiglitazonă. Trebuie avută
în vedere monitorizarea atentă a controlului glicemic.
Administrarea concomitentă a rosiglitazonei şi medicamentelor antidiabetice orale, metformină, glimepiridă, glibenclamidă şi acarboză, nu a produs interacţiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic.
După administrarea concomitentă a rosiglitazonei şi digoxinei, substratului CYP2C9 warfarina, substratului CYP3A4 nifedipina, etinilestradiolului sau noretindronei, nu s-au observat interacţiuni relevante din punct de vedere clinic.
Glimepiridă
În cazul în care glimepirida este administrată concomitent cu anumite medicamente, pot apărea atât creşteri, cât şi reduceri nedorite ale acţiunii hipoglicemiante a glimepiridei. Din acest motiv, alte medicamente trebuie utilizate numai după informarea (sau la recomandarea) medicului.
Glimepirida este metabolizată prin intermediul citocromului P450 2C9 (CYP2C9). Se cunoaşte faptul că metabolizarea ei este influenţată de administrarea concomitentă a inductorilor (de exemplu, rifampicină) sau inhibitorilor (de exemplu, fluconazol) CYP2C9.
Rezultatele unui studiu de interacţiune in vivo, publicate în literatura de specialitate, arată că valoarea ASC de glimepiridă este crescută de aproximativ 2 ori de fluconazol, unul dintre cei mai puternici inhibitori CYP2C9.

Pe baza experienţei cu glimepiridă şi alte sulfoniluree, trebuie menţionate următoarele interacţiuni.
Potenţarea efectului de scădere a glicemiei şi, astfel, posibilitatea apariţiei în unele cazuri a hipoglicemiei atunci când se administrează, de exemplu, unul dintre următoarele medicamente:
fenilbutazonă, azapropazonă şi oxifenbutazonă, sulfinpirazonă,
insulină şi medicamente antidiabetice orale, anumite sulfonamide cu acţiune lungă, metformină, tetracicline,
salicilaţi şi acid p-amino-salicilic, inhibitori ai MAO,
steroizi anabolizanţi şi hormoni sexuali masculini, antibiotice chinolonice,
cloramfenicol, probenecid,
anticoagulante cumarinice, miconazol,
fenfluramină, pentoxifilină (doză mare administrată
fibraţi, parenteral),
inhibitori ai ECA, tritoqualină,
fluoxetină, fluconazol.
alopurinol,
simpatolitice,
ciclo-, tro- şi ifosfamide,
Diminuarea efectului de scădere a glicemiei şi, astfel, posibilitatea apariţiei în unele cazuri a hiperglicemiei atunci când se administrează, de exemplu, unul dintre următoarele medicamente:
estrogeni şi progestageni,
saluretice, diuretice tiazidice,
tireostimulante, glucocorticoizi,
derivaţi de fenotiazină, clorpromazină,
epinefrină şi simpatomimetice,
acid nicotinic (doze mari) şi derivaţi de acid nicotinic,
laxative (utilizare de lungă durată),
fenitoină, diazoxid,
glucagon, barbiturice şi rifampicină,
acetozolamidă.

Antagoniştii receptorilor H2, betablocantele, clonidina şi reserpina pot produce fie potenţarea, fie diminuarea efectului de scădere a glicemiei.

Sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt beta-blocantele, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele contrareglării adrenergice induse de hipoglicemie pot fi reduse sau absente.
Ingestia de alcool poate potenţa sau diminua acţiunea hipoglicemiantă a glimepiridei într-un mod imprevizibil.
Glimepirida poate potenţa sau diminua efectele derivaţilor cumarinici.

Administrarea de Avaglim 8 mg/4 mg comprimate filmate în sarcină / alaptare:

Pentru Avaglim nu sunt disponibile date clinice sau preclinice privind utilizarea sa la femeile gravide sau în perioada alăptării.
S-a raportat că rosiglitazona traversează bariera feto-placentară umană şi este detectabilă în ţesuturile fetale.
Nu există date adecvate privind utilizarea niciuneia dintre substanţele active (rosiglitazonă şi glimepiridă) la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial pentru om este necunoscut.

De aceea, Avaglim nu trebuie utilizat în timpul sarcinii şi se recomandă utilizarea insulinei. Dacă pacienta doreşte să rămână gravidă sau în cazul în care survine sarcina, tratamentul cu Avaglim trebuie întrerupt.
Atât rosiglitazona, cât şi glimepirida au fost detectate în laptele animalelor de experienţă. Nu se cunoaşte dacă alăptarea la sân va expune sugarul la medicament. De aceea, Avaglim nu trebuie utilizat în perioada alăptării.

Prezentare ambalaj:

Comprimate triunghiulare, cu colţurile rotunjite, biconvexe, de culoare roşie, gravate cu „gsk” pe o faţă şi cu „8/4” pe cealaltă.

Condiții de păstrare:

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Avaglim 8 mg/4 mg comprimate filmate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Avaglim 8 mg/4 mg comprimate filmate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!