Prospect Avandamet 1 mg/500 mg, comprimate filmate

Acest medicament a fost retras de pe piața din România.

Substanța activă: combinatii

Clasa ATC: [A10BD]: >> >> >>

Grupa farmaceutică: combinatii de antidiabetice orale

Indicații Avandamet 1 mg/500 mg, comprimate filmate:

Avandamet este indicat în tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2, în special al pacienţilor supraponderali:
- la care nu poate fi controlată adecvat glicemia prin administrarea de metformină în monoterapie în doză maximă tolerată pe cale orală;
- în terapie orală triplă cu derivaţi de sulfoniluree, la pacienţii cu control glicemic insuficient în ciuda terapiei orale duble cu doza maximă tolerată de metformină şi un derivat de sulfoniluree.

Contraindicații:

Avandamet este contraindicat la pacienţii cu: hipersensibilitate la rosiglitazonă, clorhidrat de metformină sau la oricare dintre excipienţi insuficienţă cardiacă sau antecedente de insuficienţă cardiacă (stadii New York Heart Association NYHA I-IV) un sindrom coronarian acut (angină instabilă, IMA NonST şi IMA ST) (vezi pct. 4.4) afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară cum sunt: insuficienţă cardiacă sau respiratorie infarct miocardic recent şoc insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool, alcoolism cetoacidoză diabetică sau pre-comă diabetică, insuficienţă renală sau disfuncţie renală, de exemplu valori ale creatininemiei >135 Î¼mol/l la bărbaţi şi > 110 Î¼mol/l la femei şi/sau clearance al creatininei <70 ml/min (vezi pct. 4.4) afecţiuni acute care au potenţialul de a altera funcţia renală, cum sunt: deshidratare infecţie severă şoc, administrare intravasculară a substanţelor de contrast iodate, alăptare.

Administrare Avandamet 1 mg/500 mg, comprimate filmate:

Doza uzuală iniţială de Avandamet este de 4 mg pe zi rosiglitazonă plus 2000 mg pe zi clorhidrat de metformină.

După 8 săptămâni de tratament, doza de rosiglitazonă poate fi crescută la 8 mg pe zi, dacă este necesar un control mai bun al glicemiei. Doza maximă zilnică recomandată de Avandamet este de 8 mg rosiglitazonă plus 2000 mg clorhidrat de metformină.

Doza totală zilnică de Avandamet trebuie administrată în două prize.

Înainte de începerea tratmentului cu Avandamet, poate fi luată în considerare creşterea treptată a dozelor de rosiglitazonă (asociate la doza optimă de metformină).

În cazul în care este considerat adecvat clinic, tratamentul cu Avandamet poate fi început imediat după tratamentul cu metformină în monoterapie.

Administrarea Avandamet în timpul mesei sau imediat după masă poate reduce simptomele gastro-intestinale asociate cu administrarea metforminei.

Terapia orala triplă (rosiglitazonă, metformină, sulfoniluree)
Pacienţii trataţi cu metformină şi sulfoniluree: când este cazul, tratamentul cu Avandamet poate fi iniţiat la o doză de 4 mg pe zi de rosiglitazonă, cu doza de metformină care să substituie doza deja administrată. Creşterea dozei de rosiglitazonă la 8 mg pe zi trebuie efectuată cu prudenţă, după o evaluare clinică adecvată în scopul determinării riscului pacientului de a dezvolta reacţii adverse corelate cu retenţia hidrică. Pacienţii care utilizează tripla terapie: când este cazul, Avandamet poate substitui rosiglitazona şi metformina deja administrate.

Când este cazul, Avandamet poate fi utilizat pentru a substitui concomitent rosiglitazona şi metformina în terapia orală dublă sau triplă deja administrată, pentru a simplifica tratamentul.

Vârstnici
Deoarece metformina este excretată prin rinichi, iar la vârstnici există o tendinţa de scădere a funcţiei renale, în cazul administrării Avandamet la acestă grupă de pacienţi, funcţia renală trebuie monitorizată regulat.

Pacienţi cu insuficienţă renală
Avandamet nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă renală sau disfuncţie renală, de exemplu valori ale creatininemiei > 135 Î¼mol/l la bărbaţi şi > 110 Î¼mol/l la femei şi/sau clearance al creatininei < 70 ml/min.

Copii şi adolescenţi
Avandamet nu este recomandat la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 18 ani, deoarece nu există date disponibile referitoare la siguranţă şi eficacitate la acest grup de vârstă.

Compoziție Avandamet 1 mg/500 mg, comprimate filmate:

Fiecare comprimat conţine rosiglitazonă 1 mg (sub formă de maleat de rosiglitazonă) şi clorhidrat de metformină 500 mg (corespunzător la metformină 390 mg).

Excipienţi:
Fiecare comprimat filmat conţine lactoză (aproximativ 6 mg).

Nucleu:
Amidonglicolat de sodiu,
Hipromeloză (E464)
Celuloză microcristalină (E460)
Lactoză monohidrat
Povidonă (E1201)
Stearat de magneziu.

Film:
Hipromeloză (E464)
Dioxid de titan (E171)
Macrogol
Oxid galben de fer (E172)

Precauții:

Acidoza lactică
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică foarte rară, dar severă, care poate să apară datorită acumulării metforminei. Cazurile raportate de acidoză lactică la pacienţii aflaţi în tratament cu metformină au apărut în special la pacienţii diabetici cu insuficienţă renală semnificativă. Incidenţa acidozei lactice poate fi şi trebuie redusă şi prin evaluarea altor factori de risc asociaţi, cum sunt controlul insuficient al diabetului zaharat, cetoza, repausul alimentar prelungit, ingestia excesivă de alcool etilic, insuficienţa hepatică şi orice afecţiune asociată cu hipoxia.

Diagnostic:
Acidoza lactică este caracterizată prin dispnee de tip acidotic, durere abdominală şi hipotermie urmate de instalarea comei. Semnele de laborator diagnostice sunt scăderea pH-ului sanguin, concentraţii plasmatice ale lactatului mai mari de 5 mmol/l şi o creştere a hiatusului anionic şi a raportului lactat/piruvat. Dacă este suspectată apariţia acidozei metabolice, tratamentul trebuie oprit şi pacientul trebuie internat imediat în spital

Funcţia renală
Deoarece metformina este excretată prin rinichi, valorile creatininemiei trebuie măsurate periodic:
- cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală
- cel puţin de două sau patru ori pe an la pacienţii cu valori ale creatininemiei la limita superioară a valorilor normale şi la vârstnici.

Diminuarea funcţiei renale la vârstnici este frecventă şi asimptomatică. O atenţie specială trebuie acordată în situaţiile în care funcţia renală poate deveni insuficientă, de exemplu: în cazul iniţierii terapiei antihipertensive sau diuretice sau la debutul tratamentului cu AINS.

Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă
Tiazolidindionele pot determina retenţie hidrică care poate exacerba sau declanşa semne sau simptome de insuficienţă cardiacă congestivă. Rosiglitazona poate determina retenţie hidrică dependentă de doză. Va fi evaluată individual posibila contribuţie a retenţiei hidrice la creşterea greutăţii corporale, deoarece foarte rar, a fost raportată creşterea excesivă şi rapidă a greutăţii corporale ca semn de retenţie hidrică. Toţi pacienţii, îndeosebi cei cărora li se administrează concomitent terapie cu insulină, dar şi cu sulfoniluree, cei cu risc de insuficienţă cardiacă şi cei cu rezervă cardiacă mică, trebuie monitorizaţi cu privire la semnele şi simptomele de reacţii adverse corelate cu retenţia hidrică, inclusiv creşterea greutăţii corporale şi insuficienţa cardiacă. Tratamentul cu Avandamet trebuie întrerupt dacă survine orice deteriorare a funcţiei cardiace.

Utilizarea Avandamet în asociere cu o sulfoniluree sau insulină poate determina creşterea riscului de retenţie hidrică şi insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.8). În luarea deciziei de a începe administrarea Avandamet în asociere cu o sulfoniluree trebuie să se ia în considerare terapii alternative. Se recomandă creşterea monitorizării pacientului dacă Avandamet este administrat în asociere în special cu insulină, dar şi cu o sulfoniluree.

De asemenea, cazuri de insuficienţă cardiacă s-au raportat mai frecvent la pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă; edemul şi insuficienţa cardiacă au fost, de asemenea, raportate mai frecvent la vârstnici sau la cei cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Trebuie manifestată precauţie la pacienţii peste 75 ani, datorită experienţei limitate la această grupă de pacienţi. Deoarece antiinflamatoriile nesteroidiene, insulina şi rosiglitazona pot toate determina retenţie hidrică, administrarea lor concomitentă poate creşte riscul de edem.

Asocierea cu insulină
În studiile clinice a fost observată o incidenţă crescută a insuficienţei cardiace atunci când rosiglitazona este utilizată în asociere cu insulina. Atât insulina cât şi rosiglitazona sunt asociate cu retenţie hidrică, iar administrarea concomitentă poate creşte riscul de apariţie al edemelor şi ar putea creşte riscul de apariţie al bolii cardiace ischemice. Insulina trebuie adăugată terapiei cu rosiglitazonă doar în cazuri excepţionale şi sub monitorizare atentă.

Cardiopatia ischemică
O analiză retrospectivă a datelor din 42 studii clinice agregate pe termen scurt indică faptul că tratamentul cu rosiglitazonă poate fi asociat cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor cardiace ischemice. Cu toate acestea, per global, datele disponibile cu privire la riscul de apariţie a ischemiei cardiace sunt neconcludente (vezi pct. 4.8). Sunt disponibile date limitate din studiile clinice la pacienţii cu boală cardiacă ischemică şi/sau boală arterială periferică. De aceea, ca măsură de precauţie, nu este recomandată utilizarea rosiglitazonei la aceşti pacienţi, în special la cei cu simptome de ischemie cardiacă.

Sindromul coronarian acut (SCA)
Pacienţii care suferă de SCA nu au fost evaluaţi în studiile clinice controlate cu rosiglitazonă. Datorită posibilei dezvoltări a insuficienţei cardiace la aceşti pacienţi, tratamentul cu rosiglitazonă nu trebuie iniţiat la pacienţii care prezintă un eveniment coronarian acut şi trebuie întrerupt în timpul fazei acute.

Monitorizarea funcţiei hepatice
După autorizarea rosiglitazonei au fost raportate cazuri rare de disfuncţii hepato-celulare (vezi pct. 4.8). Experienţa cu rosiglitazonă este limitată la pacienţii cu valori serice mari ale enzimelor hepatice (ALT > 2,5 ori limita superioară a valorilor normale). De aceea, la toţi pacienţii, trebuie măsurate enzimele hepatice, înainte de începerea tratamentului cu Avandamet şi ulterior, periodic, în funcţie de considerentele clinice. Tratamentul cu Avandamet nu trebuie iniţiat la pacienţii cu o valoare iniţială crescută a enzimelor hepatice (ALT > 2,5 ori limita superioară a valorilor normale) sau cu oricare altă manifestare de boală hepatică. Dacă în timpul tratamentului cu Avandamet, ALT este crescut până la > 3 ori limita superioară a valorilor normale, valoarea enzimelor trebuie controlată din nou cât mai curând posibil. În cazul în care valoarea ALT rămâne > 3 ori limita superioară a valorilor normale, tratamentul trebuie întrerupt. Dacă la oricare dintre pacienţi apar simptome sugestive de disfuncţie hepatică, cum sunt greaţă ce nu poate fi explicată prin alte cauze, vărsături, dureri abdominale, fatigabilitate, anorexie şi/sau urină închisă la culoare, trebuie controlate enzimele hepatice. Decizia privind continuarea tratamentului cu Avandamet trebuie luată în funcţie de examenul clinic, în aşteptarea rezultatelor analizelor de laborator. Dacă apare icter, tratamentul trebuie întrerupt.

Tulburări oculare
Cu privire la administrarea de tiazolidindione, inclusiv a rosiglitazonei, după punerea pe piaţă au existat raportări de apariţie sau de agravare a edemului macular diabetic, cu scăderea acuităţii vizuale. În cazul multora dintre aceşti pacienţi a existat concomitent un edem al extremităţilor. Nu este clar dacă există sau nu o asociere directă între administrarea de rosiglitazonă şi apariţia edemului macular, dar medicii specialişti care prescriu Avandamet trebuie să fie avertizaţi în legătură cu posibilitatea apariţiei edemului macular dacă pacienţii acuză tulburări de vedere şi trebuie luată în considerare trimiterea acestora la medicul oftalmolog pentru consult.

Creşterea greutăţii corporale
În cadrul studiilor clinice cu rosiglitazonă s-a observat creştere în greutate corelată cu doza, care a fost mai mare atunci când s-a utilizat în asociere cu insulina. De aceea greutatea corporală trebuie monitorizată atent, dat fiind că aceasta poate fi atribuită retenţiei hidrice, care se poate asocia cu insuficienţă cardiacă.

Anemia
Tratamentul cu rosiglitazonă este asociat cu scăderea valorii hemoglobinei corelată cu doza. La pacienţii cu valori mici ale hemoglobinei înaintea începerii tratamentului, există risc crescut de anemie în timpul administrării Avandamet.

Hipoglicemia
Pacienţii cărora li se administrează Avandamet în asociere cu o sulfoniluree sau insulină pot prezenta risc de hipoglicemie corelată cu doza. Poate fi necesară creşterea monitorizării pacientului şi reducerea dozei medicamentului asociat.

Intervenţii chirurgicale
Deoarece Avandamet conţine clorhidrat de metformină, tratamentul trebuie întrerupt cu 48 ore înaintea unei intervenţii chirurgicale programate cu anestezie generală şi, de obicei, nu trebuie reluat mai devreme de 48 ore după aceasta.

Administrarea substanţelor de contrast iodate
Administrarea intravasculară a substanţelor de contrast iodate în cadrul examinărilor radiologice poate determina insuficienţă renală. Astfel, datorită substanţei active, metformina, tratamentul cu Avandamet trebuie întrerupt înainte de sau la momentul testului şi nu va fi reluat mai devreme de 48 ore, numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi în cazul în care aceasta rămâne normală.

Tulburări osoase
Studiile pe termen lung indică o incidenţă crescută a fracturilor la pacienţii trataţi cu rosiglitazonă, în special la pacienţii de sex feminin. Majoritatea fracturilor au apărut la nivelul membrelor superioare şi a membrelor inferioare distale. La pacienţii de sex feminin, această incidenţă crescută a fost observată după primul an de tratament şi s-a menţinut pe parcursul tratamentului de lungă durată. Riscul de fractură trebuie luat în considerare în îngrijirea pacienţilor trataţi cu rosiglitazonă, în special al celor de sex feminin.

Alte precauţii
În cadrul studiilor clinice rosiglitazona a fost administrată la femeile aflate în premenopauză. Deşi în cadrul studiilor preclinice s-au observat dezechilibre hormonale (vezi pct. 5.3), nu s-au observat reacţii adverse semnificative asociate cu tulburări menstruale. Ca urmare a ameliorării reactivităţii la insulină, la pacientele cu anovulaţie datorită rezistenţei la insulină, este posibilă reluarea ovulaţiei. Pacientele trebuie avertizate asupra riscului de apariţie a sarcinii.

Avandamet trebuie utilizat cu precauţie în timpul administrării concomitente a inhibitorilor de CYP2C8 (de exemplu, gemfibrozil) sau inductorilor (de exemplu, rifampicină), datorită efectului asupra farmacocineticii rosiglitazonei (vezi pct. 4.5). În plus, Avandamet trebuie utilizat cu precauţie în timpul administrării concomitente cu medicamentele cationice care sunt eliminate prin secreţie tubulară renală (de exemplu, cimetidina), datorită efectului asupra farmacocineticii metforminei (vezi pct. 4.5). Glicemia trebuie monitorizată strict. Trebuie luată în considerare ajustarea dozei în limitele posologiei recomandate sau modificarea tratamentului antidiabetic.

Toţi pacienţii trebuie să continue regimul dietetic cu distribuirea regulată a aportului de carbohidraţi în timpul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să continue dieta cu aport caloric scăzut.

Trebuie efectuate regulat testele obişnuite de laborator pentru diabet zaharat.
Deoarece comprimatele Avandamet conţin lactoză nu trebuie utilizate de pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

Reacții adverse ale Avandamet 1 mg/500 mg, comprimate filmate:

În continuare, sunt prezentate reacţiile adverse pentru fiecare componentă a Avandamet. O reacţie adversă este prezentată pentru combinaţia în doză fixă numai dacă nu a fost observată în cazul uneia dintre componentele Avandamet sau dacă a apărut cu o frecvenţă mai mare decât reacţiile adverse enumerate pentru o componentă.

În continuare, sunt prezentate reacţiile adverse pentru fiecare regim terapeutic, clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţa absolută. Pentru reacţiile adverse corelate cu doza administrată, categoria de frecvenţă reflectă doza mai mare de rosiglitazonă. Categoriile de frecvenţă nu iau în considerare alţi factori, inclusiv durata diferită a studiului, afecţiunile preexistente şi caracteristicile iniţiale ale pacienţilor. Categoriile de frecvenţă ale reacţiilor adverse, desemnate pe baza experienţei rezultate din studiile clinice, pot să nu reflecte frecvenţa evenimentelor adverse întâlnite în practica medicală curentă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (â‰¥ 1/10), frecvente (â‰¥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (â‰¥ 1/1000 şi < 1/100), rare (â‰¥ 1/10000 şi < 1/1000) sau foarte rare (< 1/10000, inclusiv raportări izolate).

Avandamet

Datele rezultate din studiile clinice dublu-orb confirmă că profilul de siguranţă al rosiglitazonei şi metforminei administrate concomitent este similar cu profilul reacţiilor adverse combinate ale celor două medicamente. De asemenea, datele privind Avandamet sunt concordante cu acest profil al reacţiilor adverse combinate.

Date din studii clinice (adăugarea insulinei la terapia stabilită cu Avandamet) Într-un singur studiu (n=322), în care insulina a fost adăugată la tratamentul pacienţilor cărora li se administra Avandamet, nu s-au observat evenimente adverse noi faţă de cele deja cunoscute pentru Avandamet sau terapiile asociate cu rosiglitazonă.

Cu toate acestea, riscul evenimentelor adverse legate de retenţia hidrică şi hipoglicemie este crescut când Avandamet este utilizat în asociere cu insulina.

Rosiglitazona
Date din studii clinice

În continuare, sunt prezentate reacţiile adverse pentru fiecare regim terapeutic, clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţa absolută. Pentru reacţiile adverse corelate cu doza administrată, categoria de frecvenţă reflectă doza mai mare de rosiglitazonă. Categoriile de frecvenţă nu iau în considerare alţi factori, inclusiv durata diferită a studiului, afecţiunile preexistente şi caracteristicile iniţiale ale pacienţilor.

1 Hipercolesterolemia a fost raportată la un procent de până la 5,3% dintre pacienţii trataţi cu rosiglitazonă (în monoterapie, terapie asociată sau terapie orală triplă). Valorile crescute de colesterol total au fost asociate cu o creştere atât a LDLc cât şi a HDLc, însă raportul colesterol total: HDLc a fost nemodificat sau s-a îmbunătăţit în studiile pe termen lung. În general, aceste creşteri au fost uşoare - moderate şi nu au necesitat întreruperea tratamentului.

2A fost observată o creştere a incidenţei insuficienţei cardiace atunci când rosiglitazona a fost asociată la tratamentul cu sulfoniluree (ca terapie dublă sau triplă), creştere ce pare a fi mai mare în cazul dozei de 8 mg rosiglitazonă comparativ cu 4 mg rosiglitazonă (doza zilnică totală). Incidenţa insuficienţei cardiace în cazul terapiei orale triple a fost 1,4% în principalul studiu dublu-orb, comparativ cu 0,4% în cazul terapiei duble metformină plus sulfoniluree. Incidenţa insuficienţei cardiace în asociere cu insulina (rosiglitazona asociată cu tratamentul cu insulină preexistent) a fost 2,4%, comparativ cu insulina în monoterapie, 1,1%.

Într-un studiu placebo-controlat cu durata de un an la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă clasa NYHA I-II, agravarea sau posibila agravare a insuficienţei cardiace apare la 6,4% dintre pacienţii trataţi cu rosiglitazonă, în comparaţie cu 3,5% dintre cei cărora li se administrează placebo.

3 Într-o analiză retrospectivă a datelor din 42 studii clinice sumate pe termen scurt, incidenţa generală a evenimentelor asociate în mod tipic cu ischemia cardiacă a fost mai mare în cazul tratamentelor cu rosiglitazonă, 2,00% versus comparatori activi asociaţi şi placebo, 1,53% [risc relativ (RR) 1,30 (interval de încredere (IÎ) 95% 1,004 - 1,69)]. Acest risc a fost crescut când rosiglitazona a fost adaugată la tratamentul cu insulină stabilit şi la pacienţii cărora li se administrează nitraţi pentru o boală cardiacă ischemică cunoscută. În cadrul unei actualizări a acestei analize retrospective care a inclus 10 studii ulterioare care au îndeplinit criteriile pentru includere, dar nu au fost disponibile la momentul analizei originale, incidenţa globală a evenimentelor asociate în mod tipic cu cardiopatia ischemică nu a fost diferită din punct de vedere statistic în cazul schemelor de administrare cu rosiglitazonă, 2,21% faţă de comparatorii activi asociaţi şi placebo, 2,08% [RR 1,098 (IÎ 95% 0,809 - 1,354)]. Într-un studiu prospectiv privind efectele cardiovasculare (timpul mediu de urmărire 5,5 ani), criteriile finale de evaluare principale privind decesul cardiovascular sau spitalizare au fost similare pentru rosiglitazonă şi comparatorii activi [RR 0,99 (IÎ 95% 0,85 - 1,16)]. Alte două studii clinice controlate randomizate, prospective, pe termen lung (9620 de pacienţi, durata studiului > 3 ani în fiecare studiu), care au comparat rosiglitazona cu alte câteva medicamente antidiabetice orale autorizate sau cu placebo, nu au confirmat sau exclus riscul potenţial de apariţie a ischemiei cardiace. Per global, datele disponibile asupra riscului de apariţie a ischemiei cardiace nu sunt concludente.

4 Studiile pe termen lung indică o incidenţă crescută a fracturilor la pacienţii cărora li se administrează rosiglitazonă, în special la pacienţii de sex feminin. Într-un studiu cu monoterapie, incidenţa la pacienţii de sex feminin cărora li se administrează rosiglitazonă a fost de 9,3% (2,7 pacienţi per 100 pacienţi ani) comparativ cu 5,1% (1,5 pacienţi per 100 pacienţi ani) în cazul administrării metforminei sau 3,5% (1,3 pacienţi per 100 pacienţi ani) în cazul administrării glibenclamidei. În alt studiu pe termen lung, s-a observat o incidenţă crescută a fracturilor la subiecţii din grupul la care s-a administrat rosiglitazonă în asociere comparativ cu grupul de control activ [8,3% comparativ cu 5,3%, risc relativ 1,57 (IÎ 95% 1,26 - 1,97)]. Riscul de apariţie a fracturilor a părut să fie mai mare la pacienţii de sex feminin comparativ cu grupul de control [11,5% comparativ cu 6,3%, risc relativ 1,82 (IÎ 95% 1,37 - 2,41)], decât la pacienţii de sex masculin comparativ cu grupul de control [5,3% comparativ cu 4,3%, risc relativ 1,23 (IÎ 95% 0,85 - 1,77)]. Sunt necesare date suplimentare pentru a determina dacă există un risc crescut de apariţie a fracturilor la pacienţii de sex masculin după o perioadă mai lungă de urmărire. Majoritatea fracturilor au fost raportate la nivelul membrelor superioare şi a membrelor inferioare distale (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice dublu-orb cu rosiglitazonă, incidenţa creşterilor ALT de peste trei ori faţă de limita superioară a valorilor normale a fost egală cu placebo (0,2%) şi mai mică decât aceea a comparatorilor activi (0,5% metformină/sulfoniluree). Incidenţa tuturor evenimentelor adverse corelate cu ficatul şi tractul biliar a fost <1,5% în oricare dintre grupurile de tratament şi similară cu placebo.

Date post-autorizare

Pe lângă reacţiile adverse identificate în studiile clinice, reacţiile adverse prezentate în Tabelul 2 au fost identificate în cursul utilizării clinice după autorizarea rosiglitazonei.

6 Manifestările gastro-intestinale, cum sunt greaţa, vărsăturile, diareea, durerile abdominale şi scăderea apetitului alimentar, apar cel mai frecvent în cursul iniţierii tratamentului şi se remit spontan în majoritatea cazurilor.

7 Tratamentul pe termen lung cu metformină a fost asociat cu o reducere a absorbţiei vitaminei B12, care poate determina foarte rar un deficit de vitamina B12 semnificativ clinic (de exemplu, anemie megaloblastică).

Tabelul 1 enumeră reacţiile adverse identificate în urma unui rezumat al studiilor clinice care au inclus peste 5000 pacienţi trataţi cu rosiglitazonă. În cadrul clasificării pe sisteme, aparate şi organe, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a frecvenţei pentru regimul terapeutic cu rosiglitazonă în monoterapie. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii.

Supradozajul:

Nu sunt disponibile date referitoare la supradozajul cu Avandamet.

La om, datele privind supradozajul cu rosiglitazonă sunt limitate. În studiile clinice efectuate la voluntari, rosiglitazona, administrată în doze orale unice de până la 20 mg, a fost bine suportată.

Un supradozaj masiv cu metformină (sau riscuri coexistente de acidoză lactică) poate determina acidoză lactică, o urgenţă medicală care trebuie tratată în spital.

În caz de supradozaj, se recomandă iniţierea tratamentului de susţinere adecvat, în funcţie de starea clinică a pacientului. Cea mai eficace metodă de eliminare a lactatului şi metforminei este hemodializa, totuşi rosiglitazona se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi de aceea nu este eliminată prin hemodializă.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune pentru Avandamet, totuşi, utilizarea concomitentă a substanţelor active la pacienţii din studiile clinice şi utilizarea pe scară largă în practica clinică nu a determinat interacţiuni neaşteptate. Afirmaţiile de mai jos reflectă informaţiile disponibile despre substanţele active considerate individual (rosiglitazona şi metformina).

Exista un risc crescut de acidoză lactică în intoxicaţia alcoolică acută (în special în caz de repaus alimentar, malnutriţie sau insuficienţă hepatică) datorită substanţei active, metformina, din Avandamet (vezi pct. 4.4). Trebuie evitat consumul de alcool etilic şi al medicamentelor care conţin alcool etilic.

Medicamentele cationice care sunt eliminate prin secreţie tubulară renală (de exemplu, cimetidina) pot interacţiona cu metformina prin competiţie cu sistemele de transport tubulare renale. Un studiu efectuat la 7 voluntari sănătoşi a arătat că cimetidina, administrată în doză de 400 mg de două ori pe zi, a crescut expunerea sistemică la metformină (ASC) cu 50% şi Cmax cu 81%. De aceea, se recomandă monitorizarea strictă a glicemiei, ajustarea dozei în limitele posologiei recomandate şi modificarea tratamentului antidiabetic atunci când sunt administrate concomitent medicamente cationice, care sunt elminate prin secreţie tubulară renală.

Studiile in vitro, au demonstrat că rosiglitazona este metabolizată predominant de către CYP2C8 şi într-o mai mică măsură de CYP2C9.

Administrarea concomitentă de rosiglitazonă cu gemfibrozil (un inhibitor al CYP2C8) a determinat creşterea de două ori a concentraţiilor plasmatice de rosiglitazonă. Deoarece există posibilitatea creşterii riscului de reacţii adverse în funcţie de doză, poate fi necesară reducerea dozei de rosiglitazonă. Trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a glicemiei.

Administrarea concomitentă de rosiglitazonă cu rifampicină (un inductor al CYP2C8) a determinat scăderea cu 66% a concentraţiilor plasmatice de rosiglitazonă. De asemenea, nu poate fi exclus faptul că şi alţi inductori enzimatici (de exemplu: fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, sunătoare) pot afecta expunerea la rosiglitazonă. Poate fi necesară o creştere a dozei de rosiglitazonă. Trebuie luată în considerare monitorizarea atentă a glicemiei.

Nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative clinic cu substraturile sau inhibitorii CYP2C9.
Administrarea concomitentă a rosiglitazonei cu antidiabeticele orale, glibenclamida şi acarboza, nu determină interacţiuni farmacocinetice relevante clinic.

Nu s-au observat interacţiuni relevante clinic în cazul administrării concomitente a rosiglitazonei cu digoxină, warfarină - care este substrat al CYP2C9, nifedipină, etinilestradiol sau noretindronă - care sunt substraturi ale CYP3A4.

Administrarea intravasculară a substanţelor de contrast iodate poate determina insuficienţă renală, determinând acumularea metforminei şi risc de acidoză lactică. Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de sau la momentul testării, nu va fi reluată mai devreme de 48 ore şi numai în cazul în care funcţia renală a fost reevaluată şi în cazul în care aceasta este normală.

Combinaţii terapeutice care necesită precauţii de utilizare
Glucocorticoizii (administraţi pe cale sistemică sau locală) agoniştii beta2-adrenergici şi diureticele au activitate hiperglicemică intrinsecă. Pacientul trebuie informat şi va fi efectuată monitorizarea frecventă a glicemiei, în special la debutul tratamentului. Dacă este necesar, doza de medicamente antihiperglicemice trebuie ajustată în timpul terapiei cu alte medicamente sau la întreruperea administrării acestora.

Inhibitorii ECA pot să scadă glicemia. Dacă este necesar, doza de medicamente antihiperglicemice trebuie ajustată în timpul terapiei cu alte medicamente sau la întreruperea administrării acestora

Administrarea de Avandamet 1 mg/500 mg, comprimate filmate în sarcină / alaptare:

Nu există date preclinice sau clinice referitoare la utilizarea Avandamet în timpul sarcinii sau alăptării.

S-a raportat că rosiglitazona traversează placenta umană şi este decelabilă în ţesuturile fetale. Nu există date adecvate privind utilizarea rosiglitazonei la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut..

De aceea, Avandamet nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Dacă o pacientă doreşte să rămână gravidă sau rămâne gravidă, tratamentul cu AVANDAMENT trebuie întrerupt cu excepţia cazului în care beneficiul terapeutic matern aşteptat depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

În studiile efectuate la animale, rosiglitazona şi metformina au fost detectate în laptele matern. Nu se ştie dacă alăptarea poate expune sugarul la medicament. De aceea, Avandamet nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.

Prezentare ambalaj:

Comprimate filmate de culoare galbenă marcate cu "gsk" pe una dintre feţe şi cu "1/500" pe cealaltă.

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Avandamet 1 mg/500 mg, comprimate filmate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Avandamet 1 mg/500 mg, comprimate filmate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!