Prospect Eperzan 30 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Substanța activă: albiglutida

Producator: Glaxo Operations UK Limited

Clasa ATC: [A10BX]: >> >> >>

Eperzan conține substanța activă albiglutidă (30 mg per doză), un agonist al receptorului GLP-1, din clasa antidiabeticelor injectabile (cod ATC A10BX). Se prezintă ca pulbere și solvent pentru soluție injectabilă, reconstituită înainte de administrare subcutanată, folosind un cartuș de unică folosință.

Este indicat exclusiv adulților cu diabet zaharat de tip 2, fie în monoterapie atunci când metforminul este contraindicat sau netolerabil și dieta cu exercițiile fizice nu asigură controlul glicemic, fie în combinație cu alte antidiabetice (inclusiv insulină) când acestea sunt insuficiente.

Doza de start este de 30 mg subcutanat o dată pe săptămână, putând fi crescută la 50 mg/săptămână în funcție de răspunsul glicemic. Injecția se poate face în abdomen, coapsă sau brațul superior, la orice oră din zi, independent de mese. Ziua de administrare săptămânală poate fi schimbată dacă ultima doză a fost administrată cu cel puțin 4 zile înainte. O doză omisă se administrează în cel mult 3 zile; după această fereastră, se reia programul obișnuit. Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici sau la pacienții cu insuficiență hepatică. Eperzan nu este recomandat la pacienții cu insuficiență renală severă (RFGe sub 30 ml/min/1,73 m²) și nici la copii și adolescenți sub 18 ani, din cauza lipsei datelor de siguranță și eficacitate. Când este asociat cu o sulfoniluree sau insulină, poate fi necesară reducerea dozei acestora pentru a evita hipoglicemia.

Eperzan este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la albiglutidă sau la oricare excipient. Nu se utilizează în diabetul zaharat de tip 1 și nici în cetoacidoza diabetică. Cele mai frecvente reacții adverse (≥5%) sunt diareea, greața și reacțiile la locul de injectare (eritem, prurit, erupții tranzitorii). Pancreatita acută a fost raportată în studiile clinice — dacă apare durere abdominală severă persistentă, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Au mai fost raportate: fibrilație atrială, pneumonie, hipoglicemie (mai ales în combinație cu sulfoniluree sau insulină) și creștere ușoară a frecvenței cardiace. Albiglutida încetinește golirea gastrică și poate afecta absorbția altor medicamente administrate oral, în special a celor cu indice terapeutic îngust. După întreruperea tratamentului, efectul persistă câteva săptămâni (timp de înjumătățire ~5 zile). În sarcină, Eperzan nu trebuie utilizat; trebuie întrerupt cu cel puțin o lună înaintea unei sarcini planificate.

Indicații Eperzan 30 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă:

Eperzan este indicat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulţi pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, fiind administrat ca:
Monoterapie
În cazul în care dieta şi exerciţiile fizice nu asigură un control glicemic adecvat la pacienţii la care utilizarea de metformin este inadecvată datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.

Terapie adjuvantă combinată
În combinaţie cu alte medicamente care scad glicemia, inclusiv insulina, atunci când acestea, împreună cu dieta şi exerciţiile fizice, nu asigură un control glicemic adecvat.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Administrare Eperzan 30 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă:

Doze Doza recomandată de Eperzan este de 30 mg o dată pe săptămână, administrată subcutanat.
Doza poate fi crescută la 50 mg o dată pe săptămână în funcţie de răspunsul glicemic individual.

Atunci când Eperzan este adăugat la terapia existentă cu metformin, doza curentă de metformin poate rămâne nemodificată. La iniţierea terapiei cu Eperzan poate fi avută în vedere reducerea dozei de secretagogi ai insulinei (de exemplu sulfoniluree) sau de insulină administrate concomitent pentru reducerea riscului de hipoglicemie.

Utilizarea Eperzan nu necesită auto-monitorizare specifică a glicemiei. Cu toate acestea, atunci când este utilizat în asociere cu o sulfoniluree sau o insulină bazală, poate fi necesară auto-monitorizarea glicemiei pentru ajustarea dozei de sulfoniluree sau de insulină bazală.

Eperzan poate fi administrat la orice oră din zi, indiferent de orarul meselor.

Eperzan trebuie administrat o dată pe săptămână, în aceeași zi în fiecare săptămână. Ziua de administrare săptămânală poate fi modificată, dacă este necesar, atât timp cât ultima doză a fost administrată cu 4 sau mai multe zile înainte.

În cazul în care este omisă o doză, aceasta trebuie administrată cât mai curând posibil, în termen de 3 zile după doza omisă. După aceea, pacienții pot relua administrarea dozei în ziua obișnuită de administrare. Dacă au trecut mai mult de 3 zile de la doza omisă, pacienții trebuie să aștepte și să-şi administreze următoarea doză săptămânală după programul obişnuit.

Pacienți vârstnici ( ≥ 65 de ani ) Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Experienţa clinică la pacienţi ≥ 75 de ani este foarte limitată.
Pacienţi cu insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFGe de la 60 la 89 şi respectiv de la 30 la 59 ml/min/1,73m2). Experienţa este limitată la pacienţi cu insuficienţă renală severă (<30 ml/min/1,73m2) sau la pacienţi ce efectuează ședințe de dializă şi, prin urmare, Eperzan nu este recomandat la această categorie de pacienţi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Nu s-au efectuat studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Eperzan la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare Eperzan este conceput pentru a fi auto-administrat de către pacient ca injecție subcutanată în abdomen, coapsă sau regiunea superioară a brațului.

Acesta nu trebuie administrat intravenos sau intramuscular.
Fiecare dispozitiv de injectare de tip cartuș trebuie utilizat de o singură persoană și este de unică folosință.
Pulberea liofilizată din interiorul cartușului trebuie reconstituită înainte de administrare.

Atunci când se utilizează Eperzan cu insulină, fiecare medicament trebuie administrat ca injecție separată. Cele două medicamente nu trebuie amestecate. Se poate injecta Eperzan şi insulina în aceeași regiune din corp, dar locurile de injecţie nu trebuie să fie alăturate.

Compoziție Eperzan 30 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă:

După reconstituire, fiecare cartuș asigură 30 mg albiglutidă la doza de 0,5 ml.
Albiglutida este o proteină recombinantă de fuziune constituită din două copii ale unei secvențe de 30 amino-acizi ale peptidei umane 1 modificate asemănătoare glucagonului, fuzionate genetic în albumină umană.
Albiglutida este produsă prin tehnologia AND-ului recombinant pe celule de Saccharomyces cerevisiae.

Lista excipienţilor
Pulbere pentru soluție injectabilă:
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat Fosfat disodic, anhidru Trehaloză dihidrat Manitol (E421) Polisorbat 80
Solvent: Apă pentru preparate injectabile

Precauții:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Eperzan nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Atunci când Eperzan este utilizat în asociere cu insulina sau un secretagog al insulinei (de exemplu. sulfonilureea), pacienţii trebuie atenţionaţi să ia toate măsurile de precauţie pentru evitarea hipoglicemiei în timp ce conduc vehicule sau folosesc utilaje

Atenționări:

Eperzan nu a fost studiat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 şi nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi. Eperzan nu trebuie utilizat pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.
Pancreatită acută Utilizare agoniștilor receptorului GLP-1 a fost asociată cu riscul dezvoltării pancreatitei acute. În studiile clinice, pancreatita acută a fost raportată în asociere cu Eperzan.

Pacienții trebuie informați cu privire la simptomul caracteristic al pancreatitei acute. Dacă se suspectează pancreatita, tratamentul cu Eperzan trebuie întrerupt; dacă se confirmă pancreatita, tratamentul cu Eperzan nu trebuie reluat. Se recomandă prudență la pacienţi cu antecedente de pancreatită.
Hipoglicemia Riscul de hipoglicemie este crescut atunci când Eperzan este utilizat în asociere cu secretagogii insulinei (de exemplu. sulfoniluree) sau cu insulina. Prin urmare, poate fi necesară o doză mai mică de sulfoniluree sau insulină pentru reducerea riscului de hipoglicemie.

Afecțiune gastro-intestinală severă Utilizarea agoniștilor receptorilor GLP-1 poate fi asociată cu reacții adverse gastro-intestinale. Eperzan nu a fost studiat la pacienții cu afecțiune gastro-intestinală severă, inclusiv gastropareză severă, și prin urmare, nu este recomandat la acești pacienți.

Insuficienţă renală Pacienții cu insuficiență renală severă trataţi cu Eperzan au prezentat diaree, greață și vărsături cu o frecvență mai mare comparativ cu pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată. Aceste tipuri de evenimente gastro-intestinale pot conduce la deshidratare și la agravarea funcției renale.
Întreruperea tratamentului După întreruperea tratamentului, efectul Eperzan poate continua deoarece valorile plasmatice ale albiglutidei scad lent pe parcursul a 3-4 săptămâni. Alegerea altor medicamente și stabilirea dozei trebuie să se facă în mod corespunzător, deoarece reacțiile adverse pot continua și eficacitatea poate să persiste, cel puțin parţial, până la scăderea concentraţiei de albiglutidă.

Categorii de pacienţi ne-studiate Nu există experiență la pacienții cu insuficiență cardiacă clasa III - IV NYHA. Eperzan nu a fost studiat în combinație cu insulina prandială, inhibitori ai dipeptidil peptidazei-4 (DPP-4), sau inhibitori ai co-transportorului 2 de sodiu /glucoză (SGLT2).

Experiența cu albiglutidă este limitată în contextul asocierii cu monoterapia cu tiazolidindione, sulfoniluree + tiazolidindione, și metformin + sulfoniluree + tiazolidindione.

Conţinutul de sodiu Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doza de 0,5 ml, adică este practic „fără sodiu”.

Reacții adverse ale Eperzan 30 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă:

Sumarul profilului de siguranţă Peste 2.300 de pacienţi au utilizat Eperzan în cadrul a 8 studii de fază III controlate placebo sau activ.
Terapiile de fond din aceste studii au inclus dieta şi exerciţiile fizice, metformin, sulfoniluree, tiazolidindione, insulină glargină, sau o combinație de medicamente antidiabetice.

Durata studiilor a variat de la 32 săptămâni până la 3 ani. Categoriile de frecvență de mai jos reflectă date combinate pentru 2 doze de Eperzan, de 30 mg sau 50 mg pe săptămână, administrate subcutanat.

În studiile clinice cea mai gravă reacție adversă a fost pancreatita acută.
Cele mai frecvente reacții adverse în timpul studiilor clinice, care au avut loc la ≥ 5% dintre pacienţii care au utilizat Eperzan au fost diaree, greaţă și reacții la locul de injectare, inclusiv erupţii cutanate tranzitorii, eritem, sau prurit la locul de injectare.

Rezumatul reacţiilor adverse în format tabelar Tabelul prezintă reacţiile adverse care au apărut mai frecvent în rândul pacienţilor trataţi cu Eperzan faţă de pacienţii trataţi cu comparatori. În Tabelul 1 sunt prezentate reacţiile adverse raportate pe întreaga durată a tratamentului dintr-un grup de analiză de șapte studii de fază III controlate placebo sau activ.

Categoriile de frecvenţă sunt definite folosind următoarea convenţie: foarte frecvente ≥ 1/10, frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100, rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000, foarte rare < 1/10000 și necunoscute (nu pot fi estimate din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile averse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1: Reacţiile adverse din studiile de fază III pe durata întregii perioade de tratament Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare

Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţie de hipersensibilitate Infecţii şi infestări Pneumonie
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Hipoglicemie (când Eperzan este utilizat în combinație cu insulina sau sulfonilurea)
Hipoglicemie (când Eperzan este utilizat în monoterapie sau în combinație cu metformin sau pioglitazonă)

Tulburări cardiace Fibrilaţie atrială /flutter

Tulburări gastro- intestinale
Diaree, greaţă
Vărsături, constipaţie, dispepsie, boală de reflux gastroesofagian
Pancreatită, obstrucţie intestinală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Reacţii la locul de injectare

Descrierea reacțiilor adverse selectate:
Reacţii alergice În cadrul studiilor clinice cu albiglutidă au fost raportate posibile reacţii de hipersensibilitate (de exemplu: prurit, eritem), inclusiv un caz cu prurit generalizat şi erupţie cutanată tranzitorie cu dispnee.

Pancreatita Rata de incidență a pancreatitei (considerată ca fiind probabil asociată terapiei) în studiile clinice pentru Eperzan a fost de 0,3% comparativ cu 0% pentru placebo și 0,1% pentru comparatori (de exemplu, liraglutidă, pioglitazonă, glimepiridă, sitagliptin și insulina glargină) cu sau fără terapie antidiabetică de fond suplimentară (de exemplu, metformin).

Evenimente gastro-intestinale Evenimentele gastro-intestinale au apărut cu o frecvență mai mare pentru Eperzan comparativ cu toţi comparatorii (38% comparativ cu 32%). Cele mai frecvent raportate au fost diareea (13% comparativ cu 9%), greaţa (12% comparativ cu 11%), vărsăturile (5% comparativ cu 4%) și constipația (5% comparativ cu 4%), iar majoritatea evenimentelor au avut loc în decursul primelor 6 luni.

Evenimentele gastro-intestinale în contextul terapiei cu Eperzan au apărut mai frecvent la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (RFGe între15-59 ml/min/1,73 m2) comparativ cu cei cu insuficiență renală ușoară sau funcție renală normală.

Reacții la locul de injectare Reacții la locul de injectare (incluzând de obicei, erupții cutanate tranzitorii, eritem, sau prurit la locul de injectare) au apărut la 15% dintre pacienții tratați cu Eperzan, comparativ cu 7% pentru toţi comparatorii și au condus la întreruperea tratamentului la 2% din toți pacienții tratați cu Eperzan. În general, reacțiile la locul de injectare au fost de intensitate ușoară și nu au necesitat tratament.

Imunogenitatea Procentul de pacienți care au dezvoltat anticorpi la albiglutidă în timpul tratamentului a fost de 4% (128/2934). Niciunul dintre acești anticorpi nu au neutralizat activitatea albiglutidei într-un test in vitro iar formarea de anticorpi a fost în general tranzitorie și nu a fost asociată cu reducerea eficacității (HbA1c şi GPJ). Deși majoritatea pacienților cu reacții la locul de injectare nu prezentau anticorpi (~ 85%), reacțiile la locul de injectare au fost raportate mai frecvent în cazul pacienţilor care au dezvoltat anticorpi (41%, N=116), comparativ cu pacienții fără anticorpi (14%, N=1927). Aceste evenimente au fost predominant ușoare și nu au condus la întreruperea tratamentului. Altfel, structura evenimentelor adverse a fost în general similară pentru pacienții cu sau fără anticorpi.

Hipoglicemia Hipoglicemia severă ce a necesitat asistența unei alte persoane pentru tratament a apărut mai puțin frecvent: 0,3% la pacienţii trataţi cu Eperzan și 0,4% la pacienţii tratati cu un comparator. Cei mai mulţi pacienţi cu evenimente hipoglicemice severe în studiile clinice primeau concomitent tratament cu sulfoniluree sau insulină și niciunul nu a necesitat spitalizarea sau întreruperea tratamentului.

Când Eperzan a fost utilizat ca monoterapie, incidența hipoglicemiei simptomatice (< 3,9 mmol/l) a fost similară pentru Eperzan 30 mg (2%), Eperzan 50 mg (1%) și placebo (3%).

Incidenţa hipoglicemiei simptomatice a fost mai mare pentru Eperzan atunci când a fost utilizat în asociere cu o sulfoniluree (între 15% şi 22%) sau cu insulina (18%), comparativ cu asocierile care nu includ o sulfoniluree sau insulină (între 1% şi 4%). În rândul pacienţilor randomizaţi cu alţi comparatori, incidența hipoglicemiei simptomatice a fost între 7% şi 33%, atunci când terapia a fost asociată cu o sulfoniluree sau insulină și între 2% până la 4% în combinații fără aceste medicamente.

Pneumonie Pneumonia a apărut la 2% dintre pacienții tratați cu Eperzan, comparativ cu 0,8% dintre pacienţii din grupul de tratament cu alţi comparatori. Pentru Eperzan, acestea au fost episoade unice de pneumonie la pacienţii care participau la studii cu o perioadă de observaţie între 32 săptămâni şi până la 3 ani.
Fibrilaţie atrială/flutter Fibrilaţia atrială/ flutter-ul au apărut la 1% dintre pacienții tratați cu Eperzan și la 0,5% dintre pacienţii din grupul de tratament cu alţi comparatori. Atât în grupul de tratament cu Eperzan cât și în grupul de tratament cu alţi comparatori, pacienții care au înregistrat evenimente erau, în general, de sex masculin, vârstnici, sau aveau insuficiență renală.

Frecvenţa cardiacă În studiile de fază III la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, s-a observat o creștere ușoară a frecvenţei cardiace (1 la 2 bpm) la administrarea de albiglutidă. Într-un studiu aprofundat asupra intervalului QT la pacienţi sănătoși, s-a observat o creștere a frecvenţei cardiace (6 la 8 bpm) după administrarea repetată a 50 mg albiglutidă comparativ cu valorile iniţiale.

Retrageri În studiile clinice cu o durată de cel puțin 2 ani, 8% dintre subiecții din grupul de tratament cu Eperzan au întrerupt tratamentul activ din cauza unui eveniment advers, comparativ cu 6% în grupul de tratament cu alţi comparatori. Cele mai frecvente evenimente care au condus la întreruperea tratamentului cu Eperzan au fost reacţii la locul de injectare și evenimente gastro-intestinale, fiecare <2%.

Supradozajul:

În timpul studiilor clinice la pacienți cu diabet zaharat de tip 2, cea mai mare doza de Eperzan administrată a fost de 100 mg subcutanat o dată la patru săptămâni, timp de 12 săptămâni. Această doză a fost asociată cu o frecvență crescută a senzaţiei de greaţă, vărsăturilor şi a cefaleei.

Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu Eperzan. În cazul unui supradozaj suspectat, trebuie instituită asistenţă clinică susţinută, în funcție de starea clinică a subiectului. Simptomele anticipate ale supradozajului pot fi greață severă, vărsături sau cefalee. Poate fi necesară o perioadă prelungită de observație și tratament pentru aceste simptome, ținând seama de timpul de înjumătățire plasmatică al albiglutidei (5 zile).

Interacțiuni cu alte medicamente:

Albiglutida întârzie golirea gastrică şi are potenţialul de a afecta absorbția medicamentelor administrate concomitent, pe cale orală. Albiglutida a încetinit golirea gastrică, atât pentru materii solide cât şi pentru lichide, comparativ cu placebo, atunci când s-a administrat o doză unică de 100 mg la subiecți sănătoși. Se recomandă prudență la pacienții care utilizează medicamente cu un indice terapeutic îngust sau medicamente care necesită monitorizare clinică atentă.

Acarboza
Acarboza este contraindicată la pacienţi cu obstrucţie intestinală. Se recomandă prudenţă dacă este utilizată concomitent cu albiglutida.
Simvastatina O singură doză de simvastatină (80 mg) a fost administrată cu albiglutidă la starea de echilibru (50 mg pe săptămână). ASC pentru simvastatină a scăzut cu 40% iar Cmax a simvastatinei a crescut cu 18%. ASC pentru simvastatină acidă a crescut cu 36% iar Cmax a crescut cu aproximativ 100%. A fost observată o scădere a timpului de înjumătățire plasmatică pentru simvastatină și simvastatină acidă de la ~ 7 ore până la 3,5 ore. În studiile clinice, albiglutida nu a avut niciun impact asupra siguranței simvastatinei.

Digoxina
Albiglutida nu a influențat semnificativ farmacocinetica unei doze unice de digoxină (0,5 mg) în cazul administrării concomitente cu albiglutidă la starea de echilibru (50 mg pe săptămână).

Warfarina
Nu au fost observate efecte clinic relevante asupra farmacocineticii enantiomerilor R și S ai warfarinei la administrarea unei doze unice a racemicului warfarinei (25 mg) cu albiglutidă la starea de echilibru (50 mg pe săptămână). În plus, albiglutida nu a modificat în mod semnificativ efectele farmacodinamice ale warfarinei, masurate prin raportul internațional normalizat.

Contraceptivele orale
Albiglutida (50 mg pe săptămână, la starea de echilibru) nu a avut efecte clinic relevante asupra farmacocineticii la starea de echilibru a contraceptivelor orale combinate ce conțin noretindronă 0,5 mg şi etinilestradiol 0,035 mg. În plus, nu au fost observate efecte clinic relevante asupra hormonului luteinizant, hormonului foliculostimulant, sau progesteronului la administrarea albiglutidei concomitent cu contraceptive orale combinate.

Administrarea de Eperzan 30 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă în sarcină / alaptare:

Sarcina
Nu sunt disponibile date sau acestea sunt limitate privind utilizarea Eperzan la gravide. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere. Nu se cunoaşte riscul potențial pentru om. Eperzan nu trebuie utilizat în timpul sarcinii și nu este recomandat femeilor aflate la vârsta fertilă care nu folosesc contraceptive eficiente.

Eperzan trebuie întrerupt cu cel puțin 1 lună înaintea unei sarcini planificate, datorită perioadei lungi de eliminare a albiglutidei.

Alăptarea
Nu există date adecvate care să susțină utilizarea Eperzan în timpul alăptării la om. Nu se cunoaște dacă albiglutida se excretă în laptele uman. Având în vedere că albiglutida este un agent terapeutic proteic pe bază de albumină, este probabil să se regăsească în laptele uman. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru mamă. La șoarecii tratați cu albiglutidă pe perioada gestației și alăptării a fost observată scăderea greutăţii corporale a puilor.

Fertilitate
Nu există date privind efectele Eperzan asupra fertilității la om. Studiile efectuate la şoareci au arătat reducerea ciclului estrogenic la doze toxice materne, dar nu au indicat efecte dăunătoare asupra fertilității. Nu se cunoaşte riscul potențial pentru om.

Prezentare ambalaj:

Cartuș cu cameră dublă (DCC), compus dintr-un cilindru de sticlă tip 1, închis cu dop de cauciuc bromobutilic și un disc de închidere din cauciuc bromobutilic încastrat într-un capac etanş din polipropilenă. Fiecare cartuș este asamblat într-un injector din plastic de tip cartuș, de unică folosință.
Fiecare cartuș asigură o doză de 30 mg de Eperzan la un volum de 0,5 ml.
Mărimile de ambalaj: Cutie cu 4 cartușe cu doză unică şi 4 ace pentru cartușe. Ambalaj colectiv cu 12 cartușe cu doză unică şi 12 ace pentru cartușe (3 ambalaje a câte 4 cartușe şi 4 ace pentru cartușe)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Condiții de păstrare:

A se păstra la frigider la o temperatură între 2°C şi 8°C. A nu se congela.
Pacienţii pot păstra cartușele la temperatura camerei, fără a depăși 30°C, pentru o durată maximă de 4 săptămâni înainte de utilizare. La sfârșitul acestei perioade cartușul trebuie utilizat sau eliminat.

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Eperzan 30 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Eperzan 30 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!