Prospect Piramil 10 mg, comprimate

Substanța activă: ramiprilum

Clasa ATC: [C09AA]: sistem cardiovascular >> produse active pe sistemul renina-angiotensina >> inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei >> inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

Categoria: Afectiuni neuropsihiatrice

Grupa farmaceutică: produse active pe sistemul renină-angiotensină-aldosteron ; inhibitori ai sistemului renină-angio

Indicații Piramil 10 mg, comprimate:

Scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu risc crescut cu boli cardiovasculare sau diabet zaharat tip 2 şi factori de risc adiţionali
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Scăderea mortalităţii cardiovasculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară - moderată, după stadiul acut al unui infarct miocardic.
Tratamentul nefropatiei glomerulare non-diabetice manifeste.
Tratamentul nefropatiei diabetice incipiente (microalbuminurie) la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 şi hipertensiune arterială.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la ramipril, la oricare dintre excipienţi sau la oricare alt inhibitor ECA.
Antecedente de angioedem asociat tratamentului anterior cu inhibitori ECA.
Angioedem ereditar sau idiopatic.
Trimestrul doi şi trei de sarcină .
Stenoză bilaterală de arteră renală semnificativă hemodinamic sau stenoză unilaterală pe rinichi unic.

Administrare Piramil 10 mg, comprimate:

Reducerea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu boli cardiovasculare sau diabet zaharat tip 2 cu factori de risc adiţionali
Doze la pacienţii cu funcţie renală normală :
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg ramipril o dată pe zi.
În funcţie de toleranţa individuală, doza trebuie crescută gradat. Se recomandă ca doza să fie dublată după o săptămână de tratament, apoi, după următoarele trei săptămâni, trebuie crescută la 10 mg/zi.

Doza uzuală de intreţinere este de 10 mg o dată pe zi.
Tratamentul hipertensiunii esenţiale
Doze la pacienţii cu funcţie renală normală :
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg ramipril o dată pe zi.
Dacă răspunsul pacientului este nesatisfăcător, doza iniţială poate fi crescută după 2-3 săptămâni. Se recomandă dublarea dozei.
Doza uzuală de intreţinere este de 2,5-5 mg zilnic. În funcţie de răspunsul pacientului, doza poate fi crescută la maxim 10 mg o dată pe zi, sau se adaugă un diuretic sau un alt antihipertensiv, fără creşterea dozei de ramipril la mai mult de 5 mg zilnic.

Reducerea mortalităţii cardiovasculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă post - IMA
Doze la pacienţii cu funcţie renală normală:
Tratamentul trebuie inceput intre ziua 3 şi ziua 10 după infarctul miocardic acut. Doza iniţială este de 1,25-2,5 mg de două ori pe zi (dimineaţa şi seara). Dacă doza iniţială de 2,5 mg nu este tolerată, doza poate fi scăzută la 1,25 mg de două ori pe zi pentru o perioadă de două zile. Tensiunea arterială şi funcţia renală trebuie monitorizate. După aceea, in funcţie de răspunsul individual, doza poate fi dublată la interval de cel puţin 2 zile, până la maxim 10 mg zilnic.

În funcţie de toleranţa pacientului, doza poate fi administrată o dată sau de două ori pe zi.
Tratamentul nefropatiei glomerulare non-diabetice manifeste şi nefropatiei diabetice incipiente (microalbuminurie) la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 şi hipertensiune

Doze la pacienţii cu funcţie renală normală:
Doza iniţială recomandată este de 1,25 mg ramipril o dată pe zi. În funcţie de toleranţa pacientului, doza poate fi dublată la un interval de 2-3 săptămâni. Doza de intreţinere este de 5 mg zilnic. Doza maximă zilnică este de 10 mg.

În general
Deficitul de electroliţi şi/sau fluide trebuie corectat sau tratamentul diuretic existent trebuie redus sau intrerupt, dacă este posibil, cu 2-3 zile inainte de inceperea tratamentului cu Piramil (la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, acest lucru trebuie evaluat faţă de riscul supraincărcării volemice). La aceşti pacienţi tratamentul trebuie inceput cu cea mai mică doză de 1,25 mg ramipril, dimineaţa.)
După administrarea primei doze, dar şi după creşterea dozei de Piramil şi/sau diuretice de ansă, aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi de către un medic, cel puţin timp de 8 ore, pentru a evita apariţia reacţiilor ortostatice necontrolabile.
Doze la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei intre 20 şi 50 ml/min/1,73m2), doza iniţială recomandată este de 1,25 mg ramipril, iar doza maximă zilnică nu trebuie să fie mai mare de 5 mg ramipril o dată pe zi.
La pacienţii cu clearance al creatininei sub 20 ml/min/1,73m2 se recomandă ca doză iniţială 1,25 mg ramipril la două zile, iar doza maximă zilnică nu trebuie să fie mai mare de 2,5 mg ramipril o dată pe zi.

Utilizarea la vârstnici
Doza trebuie să fie in concordanţă cu funcţia renală, la pacienţii vârstnici.

Utilizarea la copii
Siguranţa utilizării la copii nu a fost stabilită, de aceea utilizarea la copii nu este recomandată.

Administrare
Pentru diferite scheme terapeutice, Piramil este disponibil in concentraţii de 1,25, 2,5, 5, 10 mg. Comprimatele trebuie luate inainte, in timpul sau după mese, cu un pahar de apă.

Acțiune:

Mecanism de acţiune

După administrarea orală, ramiprilul este rapid absorbit din tractul gastro-intestinal şi hidrolizat succesiv in ficat cu formarea substanţei active, ramiprilat. Ramiprilatul este un inhibitor cu acţiune prelungită al Enzimei de Conversie a Angiotensinei (ECA), enzimă ce catalizează transformarea Angiotensinei I in Angiotensină II. Administarea ramiprilului determină scăderea concentraţiei plasmatice a Angiotensinei II, creşterea activităţii reninei plasmatice şi scăderea secreţiei de aldosteron.

Astfel, ramiprilul determină supresia sistemului renină-angiotensină-aldosteron.

ECA este identică cu kininaza II, una dintre enzimele responsabile de degradarea bradikininei. Există indicaţii referitoare la influenţa inhibitorilor ECA asupra sistemului kalikrein-kinin-prostaglandine.

Mecanismele răspunzătoare de efectele hemodinamice şi antihipertensive ale ramiprilului nu sunt pe deplin cunoscute. Se consideră că inhibiţia sistemului renină-angiotensină-aldosteron este cel mai important factor pentru scăderea tensiunii arteriale.

Atât ECA circulantă cât şi ECA tisulară, de exemplu cea din pereţii vaselor sanguine, pot juca un rol in acest proces. Efectele observate sunt dilatarea vaselor periferice şi scăderea rezistenţei vasculare.

Efecte farmacodinamice

- În hipertensiune

La pacienţii cu hipertensiune, Piramil scade tensiunea arterială, atât in clinostatism cât şi in ortostatism. Scăderea tensiunii arteriale este măsurabilă in primele 1-2 ore după administrare şi este maximă la 3-6 ore de la administrare. La doza recomandată, efectul antihipertensiv va dura aproximativ 24 ore. Din acest motiv, administrarea medicamentului o dată pe zi este suficientă.

- În infarctul miocardic

La pacienţii care prezintă simptome tranzitorii sau persistente de insuficienţă cardiacă după infarct miocardic, cum sunt prezenţa la auscultaţie a ralurilor crepitante bazal bilateral, prezenţa zgomotului trei şi a tahicardiei persistente sau congestia pulmonară la radiografia toracică, Piramil scade mortalitatea.

Acest efect este prezent deja după o lună de tratament şi se menţine cel puţin doi ani după intreruperea tratamentului.

Insuficienţa cardiacă severă după infarctul miocardic nu a fost investigată.

- În afecţiunile cardiovasculare diagnosticate

Piramil poate scădea necesitatea revascularizării la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare diagnosticate.

Într-un studiu placebo-controlat pe pacienţi peste 55 ani cu risc crescut de afecţiuni cardiovasculare (de exemplu boli coronariene, accident vascular cerebral sau boli periferice arteriale) sau pacienţi peste 55 ani cu diabet zaharat tip 2, cu cel puţin un factor de risc adiţional (microalbuminurie, hipertensiune arterială, colesterol total crescut, HDL-colesterol scăzut, fumat), Piramil a fost administrat profilactic, impreună cu medicaţia curentă (beta-blocante, hipocolesterolemiante, acid acetilsalicilic). Tensiunea arterială medie in grupul de studiu a fost normală (139/79 mm Hg).

Studiul a demonstrat că Piramil reduce semnificativ rata decesului, infarctului miocardic şi accidentului vascular cerebral, la un număr mare de pacienţi cu risc.

- În nefropatie

La pacienţii cu nefropatie diabetică iniţială, caracterizată prin microalbuminurie (30-300 mg/24 ore), Piramil scade rata excreţiei albuminei. La pacienţii cu nefropatie manifestă non-diabetică incetineşte progresia insuficienţei renale şi intârzie necesitatea dializei sau transplantului renal la aceşti pacienţi.

La pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent şi nefropatie diabetică manifestă, Piramil diminuează gradul proteinuriei.

La pacienţii diabetici care au cel puţin un factor de risc adiţional (microalbuminurie, hipertensiune arterială, colesterol total crescut, HDL-colesterol scăzut, fumat), Piramil scade

gradul complicaţiilor diabetice (nefropatie manifestă, necesitatea laserterapiei sau dializa).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrare ramipril este rapid absorbit, atingând concentraţia plasmatică maximă după o oră.

După absorbţie, ramiprilul este rapid transformat in ficat de către esteraze, in metabolitul activ ramiprilat. Doar ramiprilatul este activ, ramiprilul nu are activitate.

În studiile clinice au fost găsite variaţii interindividuale substanţiale, privind parametrii farmacocinetici.

Concentraţiile plasmatice maxime ale ramiprilatului sunt atinse după 2-4 ore de la administrarea comprimatelor.

Absorbţia a fost estimată ca variind intre 50-60%, pe baza detectării in urină a ramiprilului şi metaboliţilor săi marcaţi radioactiv. Alimentele nu influenţează sau prezintă o influenţă minimă asupra absorbţiei ramiprilului.

Distribuţie

Legarea de proteinele transportoare este de 73% pentru ramipril şi 56% pentru ramiprilat.

Metabolizare

Ramiprilul este aproape complet metabolizat şi excretat in principal prin rinichi. În afara metabolitului activ ramiprilat, au fost găsiţi următorii metaboliţi: esterul diketopiperazinic al ramiprilului şi produşi derivaţi şi conjugaţi ai acidului diketopiperazinic. Într-un studiu limitat efectuat la animale nu a putut fi demonstrată activitatea farmacologică a acestor metaboliţi.

Eliminare

După administrarea unui comprimat de Piramil 5 mg, clearance-ul renal al ramiprilului a fost de 10-55 ml/min iar clearance-ul non-renal in jur de 750 ml/min. Pentru ramiprilat, aceste valori au fost de 70-120 ml/min şi respectiv 140 ml/min.

Eliminarea ramiprilatului se face in diferite faze.

La concentraţii plasmatice foarte mici a fost observată o fază finală prelungită ce pare a fi determinată de legarea ramiprilatului de ECA.

Această fază finală este independentă de doză ceea ce indică o saturaţie a procesului de legare enzimă-ramiprilat. În ciuda acestui fapt, starea de echilibru este atinsă după 4 zile de la administrarea dozei unice zilnice.

Timpul de injumătăţire plasmatică efectiv calculat după multiple doze de 5-10 mg ramipril după acumulare este de 13-17 ore; după doze mai mici, de 1,25-2,5 mg acest timp este prelungit in mod evident. Fracţia de ramiprilat legată de ECA este, deci, mai importantă la concentraţii mai mici.

Categorii speciale de populaţie

La pacienţii cu funcţie hepatică diminuată, transformarea Piramil in ramiprilat este incetinită datorită activităţii relativ scăzute a esterazei. Aceasta determină concentraţii plasmatice crescute ale ramiprilului. În orice caz, acest lucru nu este semnificativ clinic.

La pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea ramiprilului şi ramiprilatului din plasmă şi excreţia renală sunt intârziate. De aceea, pentru prevenirea acumulării, se recomandă scăderea dozei in funcţie de gradul insuficienţei renale (a se vedea pct. 4.2 Doze şi mod de administrare)

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile la animale, Piramil a prezentat efecte determinate de clasa farmacologică, cum ar fi degenerescenţa tubulară renală la doze mari. Nu au fost constatate efecte teratogene. La şoareci şi la iepuri poate fi indusă fetotoxicitatea, in legătură cu efectele farmacologice ale acestui produs medicamentos. Piramil nu a demonstrat a avea efecte mutagene, iar studiile de carcinogenicitate au evidenţiat efecte negative.

Compoziție Piramil 10 mg, comprimate:

Celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, dioxid de siliciu precipitat, clorhidrat de glicină, dibehenat de glicerol, oxid roşu de fier (E 172).

Atenționări:

Hipotensiunea arterială simptomatică

Hipotensiunea arterială simptomatică apare rareori la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. La pacienţii hipertensivi care primesc Piramil creşte probabilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale în cazul depleţiei volemice, de exemplu prin terapie diuretică, dietă cu restricţie de sare, dializă, diaree sau vărsături sau în cazul hipertensiunii arteriale severe renin-dependente. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu sau fără insuficienţă renală asociată a fost observată hipotensiunea arterială simptomatică. Aceasta este cel mai probabil să apară la pacienţii cu grade mai severe de insuficienţă cardiacă, reflectată de utilizarea dozelor crescute de diuretice de ansă, hiponatremie sau alterarea funcţiei renale. La pacienţii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, iniţierea terapiei şi ajustarea dozei trebuie atent monitorizate.

Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii cu boală ischemică cardiacă sau cerebrovasculară, la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale ar putea determina infarct miocardic sau accident cerebrovascular.
Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie de supinaţie şi, dacă este necesar, i se va administra perfuzie cu soluţii normal-saline. Un răspuns hipotensor tranzitoriu nu reprezintă o contraindicaţie pentru următoarele doze, care pot fi administrate de obicei fără dificultate, odată ce tensiunea arterială a crescut după expansiunea volemică.
La anumiţi pacienţi cu insuficienţă cardiacă ce au tensiune arterială normală sau scăzută, poate apărea scăderea suplimentară a tensiunii arteriale sistemice, în timpul tratamentului cu Piramil. Acest efect este de aşteptat şi, de obicei, nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu Piramil.
Hipotensiunea arterială în infarctul miocardic acut
Tratamentul cu Piramil nu trebuie iniţiat la pacienţii cu infarct miocardic acut care prezintă risc de deteriorare hemodinamică severă suplimentară după tratamentul cu un vasodilatator. Aceştia sunt pacienţi cu tensiune arterială sistolică de 100 mm Hg sau mai mică, sau cei cu şoc cardiogen.
Stenoză de valvă mitrală sau aortică/cardiomiopatie hipertrofică
Asemănător celorlalţi inhibitori ECA, Piramil trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu stenoză de valvă mitrală şi obstrucţie la nivelul tractului de ejecţie al ventriculului stâng ca în stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică. În cazurile relevante hemodinamic, Piramil nu trebuie administrat.

Insuficienţă renală
În cazul insuficienţei renale (clearance creatinină â‰¤ 50 ml/min), doza iniţială de Piramil trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei, pentru fiecare pacient şi apoi în funcţie de răspunsul individual la tratament. Monitorizarea de rutină a potasiului şi creatininei este inclusă în abordarea medicală a acestor pacienţi.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, hipotensiunea arterială apărută în urma iniţierii tratamentului cu inhibitori ECA poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale. În această situaţie, a fost raportată insuficienţa renală acută, de obicei reversibilă.
La anumiţi pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză arterială pe rinichi unic care au fost trataţi cu inhibitori ECA a fost observată creşterea ureei şi creatininei plasmatice, de obicei reversibilă la întreruperea tratamentului. Aceasta este mai probabilă în special la pacienţii cu insuficienţă renală. Dacă este prezentă şi hipertensiunea renovasculară, există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală atentă, cu doze mici şi titrarea atentă a dozei. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor favorizant al celor de mai sus, acesta trebuie întrerupt iar funcţia renală trebuie monitorizată în timpul primelor săptămâni de tratament cu Piramil.

Anumiţi pacienţi hipertensivi fără o afecţiune pre-existentă vasculară renală aparentă au prezentat creşterea ureei şi creatininei serice, de obicei minoră şi tranzitorie, în special dacă Piramil a fost administrat concomitent cu un diuretic. Aceasta este mai posibil să apară la pacienţii cu alterare pre-existentă a funcţiei renale. Poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea tratamentului diuretic sau cu Piramil.
În infarctul miocardic acut tratamentul cu Piramil nu trebuie iniţiat la pacienţii cu evidenţă a disfuncţiei renale, definită prin concentraţie plasmatică a creatininei mai mare de 177 micromoli/l şi/sau proteinurie peste 500 mg/24 ore. Dacă disfuncţia renală apare în timpul tratamentului cu Piramil (concentraţia plasmatică a creatininei mai mare de 265 micromoli/l sau dublarea valorii anterioare începerii tratamentului), medicul poate lua în considerare necesitatea întreruperii tratamentului cu Piramil.

Transplantul renal
Nu există experienţă privind administrarea Piramil la pacienţii cu transplant renal recent, de aceea tratamentul cu Piramil nu este recomandat.

Pacienţii hemodializaţ
Au fost raportate reacţii anafilactoide la pacienţii dializaţi cu utilizarea membranelor cu permeabilitate crescută (exemplu AN 69) şi trataţi concomitent cu un inhibitor ECA. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare utilizarea unor tipuri diferite de membrane sau a unui antihipertensiv din altă clasă.

Hipersensibilitate/Angioedem
Rareori a fost raportat angioedemul feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui la pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv Piramil. Acesta poate apărea oricând în timpul tratamentului. În asemenea situaţii, tratamentul cu Piramil trebuie întrerupt prompt şi trebuie instituit tratamentul corespunzător şi monitorizare atentă pentru a asigura remisiunea completă a simptomelor înainte de externarea pacientului. Chiar şi în situaţiile în care apare doar tumefierea limbii, fără detresă respiratorie, pacientul poate impune urmărire îndelungată, deoarece tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient.
Foarte rar au fost raportate cazuri letale datorită angioedemului asociat cu edemul laringian sau edem la nivelul limbii. Este posibil ca pacienţii la care sunt implicate limba, glota sau laringele să prezinte obstrucţie a căilor respiratorii, în special cei cu antecedente de intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii. În asemenea cazuri, trebuie administrat imediat tratamentul de urgenţă. Acesta poate include administrarea adrenalinei şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebuie menţinut sub supraveghere medicală atentă până la remisiunea completă şi persistentă a simptomelor.
Inhibitorii ECA determină în procent mai mare angioedem la pacienţii negri, comparativ cu celelalte rase.
Pacienţii cu antecedente de angioedem fără legătură cu utilizarea inhibitorilor ECA pot prezenta un risc crescut de angioedem în timpul tratamentului cu inhibitori ECA .

Reacţii anafilactoide în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL)
Rareori, în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL) cu dextran sulfat, la pacienţii ce primesc inhibitori ECA, au fost raportate reacţii anafilactoide cu potenţial letal. Aceste reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ECA înaintea fiecărei afereze.

Desensibilizare
Pacienţii aflaţi sub tratament cu inhibitori ECA în cursul tratamentului de desensibilizare (exemplu venin de hymenoptera) au prezentat reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi aceste reacţii au fost evitate când inhibitorii ECA au fost temporar întrerupţi, dar au reapărut odată cu readministrarea necorespunzătoare a produsului medicamentos.

Insuficienţa hepatică
Pacienţii cu afectare hepatică pot prezenta capacitate alterată de formare a metabolitului activ ramiprilat. Nu există experienţă suficientă pentru recomandarea unei anumite doze la aceşti pacienţi. Rareori, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi evoluează spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) moarte. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. Pacienţii trataţi cu inhibitori ECA, care prezintă icter sau creşterea marcată a enzimelor hepatice trebuie să întrerupă tratamentul cu inhibitor ECA şi să fie menţinuţi sub supraveghere medicală corespunzătoare.

Hiperaldosteronismul primar
Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund în general la agenţii antihipertensivi ce acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. Administrarea Piramil la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Neutropenia/Agranulocitoza
Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la pacienţii ce primesc inhibitori ECA. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori agravanţi, neutropenia apare rareori. Neutropenia şi agranulocitoza sunt reversibile după întreruperea tratamentului cu inhibitori ECA. Piramil trebuie utilizat cu maximă prudenţă la pacienţii cu colagenoze, tratament imunosupresor, tratament cu allopurinol sau procainamidă sau o asociere a acestor factori agravanţi, în special dacă există alterare pre-existentă a funcţiei renale. Unii dintre aceşti pacienţi au prezentat infecţii severe care în câteva cazuri nu au răspuns la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă Piramil este utilizat la aceşti pacienţi, se recomandă efectuarea periodică a leucogramei, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn de infecţie.

Rasa
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină în procent mai mare angioedem la pacienţii negri, comparativ cu celelalte rase.
Asemănător celorlalţi inhibitori ECA, Piramil poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii negri comparativ cu ceilalţi pacienţi, posibil datorită prevalenţei crescute a hiporeninemiei la pacienţii negri hipertensivi.

Tusea
Tusea a fost raportată în timpul utilizării inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi cedează după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ECA trebuie luată în considerare la diagnosticul diferenţial al tusei.

Chirurgie/Anestezie
La pacienţii ce suferă intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi ce produc hipotensiune arterială, Piramil poate bloca formarea angiotensinei II, secundar eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea arterială şi este datorată acestui mecanism, poate fi corectată prin expansiune volemică.

Hiperkalemia
La anumiţi pacienţi trataţi cu inhibitori ECA, inclusiv Piramil, a fost observată creşterea potasiului plasmatic. Pacienţii cu risc de dezvoltare a hiperkalemiei sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei ce utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiu, suplimente pe bază de potasiu sau sare potasică, precum şi pacienţii ce utilizează alte medicamente asociate cu creşterea potasiului plasmatic (de exemplu, heparina). Dacă administrarea concomitentă a medicamentelor mai sus menţionate este absolut necesară, se recomandă monitorizarea regulată a potasiului plasmatic.

Pacienţii diabetici
La pacienţii diabetici trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, controlul glicemiei trebuie atent monitorizat în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor ECA .

Litiul
Asocierea dintre litiu şi Piramil nu este în general recomandată .

Reacții adverse ale Piramil 10 mg, comprimate:

Următoarele reacţii adverse au fost observate in timpul tratamentului cu Piramil şi altor inhibitori ECA, cu următoarele frecvenţe: foarte frecvente (â‰¥1/10), frecvente (â‰¥1/100, <1/10), puţin frecvente (â‰¥1/1000, <1/100), rare (â‰¥1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), inclusiv rapoarte izolate.

Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic
Rare: scăderea hemoglobinei, scăderea hematocritului
Foarte rare: deprimarea măduvei osoase, anemie, trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, , anemie hemolitică, limfadenopatie, boli autoimune.
Aceste modificări ale tabloului sanguin apar mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală şi la pacienţii cu boli de colagen ca lupus eritematos sau sclerodermie precum şi la cei ce utilizează simultan medicamente ce pot modifica tabloul sanguin.

Tulburări ale nutriţiei şi metabolismului:
Foarte rare: hipoglicemia
Tulburări psihiatrice şi ale sistemului nervos:
Frecvente: ameţeală, cefalee
Puţin frecvente: modificări ale dispoziţiei, parestezii, vertij, alterări ale gustului, tulburări ale somnului

Rare: confuzie mentală
Tulburări cardiace şi vasculare
Frecvente: efecte ortostatice (inclusiv hipotensiune arterială)
Puţin frecvente: infarct miocardic sau accident cerebrovascular, posibil secundar hipotensiunii arteriale excesive, la pacienţii cu risc crescut.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Frecvente: tuse
Puţin frecvente: dispnee, rinită
Foarte rare: bronhospasm, sinuzită, alveolită alergică/pneumonie eozinofilică
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: diaree, vărsături
Puţin frecvente: greaţă, dureri abdominale, indigestie, anorexie
Rare: gură uscată
Foarte rare: pancreatită, hepatită fie hepatocelulară fie colestatică, icter, angioedem intestinal
Tulburări cutanate şi la nivelul ţesutului subcutanat
Puţin frecvente: rash, prurit
Rare: hipersensibilitate/edem angioneurotic: la nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui (a se vedea pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale), urticarie, alopecie, psoriasis.
Foarte rare: diaforeză, pemfigus, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform.
A fost raportat un simptom complex ce poate include unul sau mai multe dintre următoarele manifestări: febră, vasculită, mialgie, artralgie/artrită, anticorpi antinucleari prezenţi (ANA), creşterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), eozinofilie şi leucocitoză, erupţie cutanată, fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice.
Tulburări renale şi urinare:
Frecvente: disfuncţie renală
Rare: uremie, insuficienţă renală acută
Foarte rare: oligurie/anurie
Tulburări ale sistemului de reproducere şi sânului:
Puţin frecvente: impotenţă
Rare: ginecomastie
Tulburări generale:
Puţin frecvente: fatigabilitate, astenie
Investigaţii:
Puţin frecvente: creşterea ureei şi creatininei plasmatice, creşterea enzimelor hepatice, hiperkalemie
Rare: creşterea bilirubinei serice, hiponatremie

Supradozajul:

În caz de supradozaj pot apărea următoarele simptome: hipotensiune severă, şoc, bradicardie, tulburări ale echilibrul electrolitic şi insuficienţă renală. Tratamentul depinde de tipul şi severitatea simptomelor. Se poate incerca eliminarea ramiprilului care nu este incă absorbit, prin lavaj gastric şi administrarea agenţilor absorbanţi ca sulfatul de sodiu.

Funcţiile vitale şi de organ trebuie atent monitorizate şi protejate, dacă este necesar. În caz de hipotensiune arterială pot fi administrate catecolamine şi dacă este necesar, poate fi luată in considerare administrarea de angiotensină II, ca şi de lichide şi săruri. Bradicardia trebuie tratată prin administrarea de atropină. Nu există experienţă privind eficacitatea diurezei forţate, schimbării pH-ului urinar, hemofiltrării sau dializei, pentru eliminarea mai rapidă a ramiprilului.

Când se utilizează hemofiltrarea sau hemodializa, trebuie să se ţină cont de interacţiunile prezentate in capitolul 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni. De obicei, hemodializa nu se impune, cu excepţia situaţiilor in care este necesară din alte motive, cum ar fi insuficienţa renală.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Diuretice care economisesc potasiu sau suplimente pe bază de potasiu
Inhibitorii ECA atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice. Diureticele care economisesc potasiu (spironolactonă, triamteren, amilorid), suplimentele pe bază de potasiu sau sarea potasică pot determina creşteri semnificative ale potasiului plasmatică. Dacă se recomandă utilizarea concomitentă in cazul hipokalemiei demonstrate, este necesară prudenţă şi monitorizare frecventă a potasiului plasmatic .

Tiazidice şi diuretice de ansă
Tratamentul anterior cu diuretice in doze mari poate determina depleţie volemică şi risc de hipotensiune arterială, la iniţierea tratamentului cu Piramil. Efectele hipotensoare pot fi atenuate prin intreruperea tratamentului diuretic, prin creşterea volumului sau a cantităţii de sare administrate sau prin iniţierea tratamentului cu doze mici de Piramil.

Alţi agenţi antihipertensivi
Administrarea concomitentă a acestor agenţi poate creşte efectele hipotensoare ale Piramil. Administrarea concomitentă cu nitroglicerina şi alţi nitraţi sau vasodilatatoare poate scădea suplimentar tensiunea arterială.

Litiul
În timpul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ECA au fost raportate creşteri reversibile ale concentraţiei litiului plasmatic şi ale toxicităţii. Utilizarea concomitentă a diureticelor tiazidice poate creşte riscul toxicităţii litiului, iar administrarea impreună cu inhibitori ECA accentuează această toxicitate. Utilizarea Piramil concomitent cu litiul nu este recomandată dar dacă această asociere este necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei litiului plasmatic .

Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice/narcotice
Utilizarea concomitentă cu Piramil a anumitor anestezice, antidepresive triciclice, antipsihotice poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale .

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)
Administrarea cronică a AINS poate scădea efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.
AINS şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv asupra creşterii potasiului plasmatică şi poate determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte sunt de obicei reversibile. Rareori poate apărea insuficienţa renală acută in special la pacienţii cu funcţie renală compromisă cum ar fi vârstnicii sau pacienţii deshidrataţi.

Simpatomimeticele
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.

Antidiabeticele
Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu medicamentele antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate determina scăderea accentuată a glicemiei cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen pare să fie mai frecvent in timpul primei săptămâni de tratament combinat şi la pacienţii cu afectare renală.

Allopurinol, procainamida, citostatice sau imunosupresoare
Riscul leucopeniei este crescut, in special când inhibitorii ECA sunt utilizaţi in doze mai mari decât cele recomandate.

Administrarea de Piramil 10 mg, comprimate în sarcină / alaptare:

Sarcina
Piramil nu ar trebui utilizat in timpul primului trimestru de sarcină. Când sarcina este planificată sau confirmată, se iniţiază cât de repede posibil un tratament alternativ. Nu au fost efectuate studii controlate despre efectele inhibitorilor ECA la om, dar la un număr redus de cazuri cu expunere toxică in primul trimestru de sarcină nu au fost constatate malformaţii aparent in concordanţă cu fetotoxicitatea la om.
Piramil este contraindicat in timpul trimestrului doi şi trei de sarcină .
Prelungirea expunerii la inhibitorii ECA in timpul trimestrului doi şi trei de sarcină este cunoscută a induce fetotoxicitate la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, intirzierea osificării craniene) şi toxicitate neonatală.
Dacă pacienta a fost expusă la ramipril din trimestrul doi de sarcină, este recomandată efectuarea ecografiei pentru evaluarea funcţiei renale şi a cutiei craniene.
Sugarii ale căror mame au urmat tratament cu Piramil trebuie atent monitorizaţi pentru decelarea hipotensiunii arteriale, oliguriei şi hiperkalemiei. Piramil, care traversează placenta, a fost indepărtat din circulaţia neonatală prin dializă peritoneală, cu anumite beneficii clinice, iar teoretic poate fi indepărtat prin exsanguinotransfuzie.

Alăptarea
Nu este cunoscut dacă Piramil este excretat in laptele matern uman. Piramil este excretat in lapte la şobolanii femelă. Utilizarea Piramil nu este recomandată femeilor care alăptează.

Prezentare ambalaj:

28 comprimate.

Alte medicamente cu substanța activă ramiprilum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Piramil 10 mg, comprimate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Piramil 10 mg, comprimate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!