Prospect Tolucombi 80 mg/12,5 mg comprimate

Substanța activă: combinatii
Clasa ATC: [C09DA]: >> >> >>

Indicații Tolucombi 80 mg/12,5 mg comprimate:

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Administrarea asocierii în doză fixă Tolucombi este indicată la adulţi a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat cu telmisartan în monoterapie.

Contraindicații:

- Hipersensibilitate la oricare dintre substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
- Hipersensibilitate la alţi derivaţi de sulfonamidă (deoarece hidroclorotiazida este un produs medicamentos derivat al sulfonamidei).
- Trimestrele doi şi trei ale sarcinii.
- Colestază şi afecţiuni biliare obstructive.
- Insuficienţă hepatică severă.
- Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min).
- Hipokaliemie refractară, hipercalcemie.

Administrare Tolucombi 80 mg/12,5 mg comprimate:

Doze
Tolucombi trebuie administrat la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat în urma administrării de telmisartan în monoterapie. Se recomandă ajustarea dozei individuale pentru fiecare din cele două componente înaintea trecerii la utilizarea combinaţiei în doză fixă. Dacă este adecvat din punct de vedere clinic, se poate avea în vedere trecerea directă de la monoterapie la combinaţia fixă.
- Tolucombi 40 mg/12,5 mg poate fi administrat o dată pe zi la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat cu telmisartan 40 mg în monoterapie.
- Tolucombi 80 mg/12,5 mg poate fi administrat o dată pe zi la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat cu telmisartan 80 mg în monoterapie.
Grupe speciale de pacienţi:
Pacienţi cu insuficienţă renală
Se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei renale.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, doza zilnică de Tolucombi nu trebuie să depăşească 40 mg/12,5 mg o dată pe zi. Nu este indicată administrarea Tolucombi la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Tiazidele trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Tolucombi la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Tolucombi comprimate se administrează oral, o dată pe zi, cu lichid, cu sau fără alimente.

Compoziție Tolucombi 80 mg/12,5 mg comprimate:

Fiecare comprimat conţine telmisartan 80 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine lactoză (ca monohidrat) 114 mg şi sorbitol (E420) 294,08 mg.

Lista excipienţilor
Hidroxipropilceluloză
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
Manitol
Meglumină
Povidonă (K30)
Oxid roşu de fer (E172)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Hidroxid de sodiu (E524)
Stearil fumarat de sodiu
Sorbitol (E420)

Precauții:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Atunci când pacientul intenţionează să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariţiei ocazionale de ameţeli sau somnolenţă în timpul tratamentului antihipertensiv cum este Tolucombi.

Atenționări:

Sarcina
Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu trebuie început în timpul perioadei de sarcină.
Cu excepţia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ.
Insuficienţă hepatică
Nu trebuie să se administreze Tolucombi pacienţilor cu colestază, afecţiuni biliare obstructive sau insuficienţă hepatică severă deoarece telmisartanul este eliminat în principal cu bila. Se aşteaptă ca la aceşti pacienţi clearance-ul hepatic al telmisartanului să fie redus.
În plus, Tolucombi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu funcţie hepatică alterată sau boală hepatică în evoluţie, deoarece modificări minore ale echilibrului hidro-electrolitic pot precipita coma hepatică. Nu există experienţă clinică referitoare la administrarea Tolucombi la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Hipertensiune arterială renovasculară
Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală la pacienţii cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale a rinichiului unic funcţional, trataţi cu medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron.
Insuficienţă renală şi transplant renal
Nu trebuie utilizat Tolucombi la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min). Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea Tolucombi la pacienţii cu transplant
renal recent. Experienţa referitoare la administrarea Tolucombi s este modestă la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, de aceea se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice ale potasiului, creatininei şi ale acidului uric. La pacienţii cu insuficienţă renală poate să apară azotemie asociată administrării diureticului tiazidic.
Hipovolemie intravasculară
La pacienţii cu hipovolemie şi/sau depleţie de sodiu în urma unei terapii diuretice intensive, restricţie desare din dietă, diaree sau vărsături, poate să apară hipotensiune arterială simptomatică, în special după administrarea primei doze. Asemenea situaţii trebuie corectate înainte de administrarea Tolucombi.
Blocajul dublu al sistemului renină-angiotensină-aldosteron
Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron au fost raportate hipotensiune arterială, sincopă, hiperkaliemie şi modificări ale funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), la pacienţii susceptibili, în special dacă se combină medicamente care afectează acest sistem. Prin urmare, blocajul dublu al sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu administrând telmisartan concomitent cu alţi blocanţi ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron) nu este recomandat. În cazul în care este necesară administrarea concomitentă se recomandă ca funcţia renală să fie atent monitorizată.
Alte situaţii asociate cu stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
La pacienţii la care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau cu o afecţiune renală preexistentă, inclusiv stenoză de arteră renală), tratamentul cu medicamente care afectează acest sistem s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, hiperazotemie, oligurie sau, rareori, insuficienţă renală acută.
Hiperaldosteronism primar
Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, în general, la tratamentul cu medicamente antihipertensive, care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, nu se recomandă utilizarea Tolucombi.
Stenoză de valvă aortică şi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
Ca şi în cazul utilizării altor vasodilatatoare, este necesară precauţie specială la pacienţii suferind de stenoză aortică, stenoză mitrală sau de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.
Efecte metabolice şi endocrine
Tratamentul cu tiazide poate să modifice toleranţa la glucoză, în timp ce hipoglicemia poate să apară la pacienţii cu diabet zaharat sub tratament cu insulină sau antidiabetice şi trataţi cu telmisartan. Prin urmare, la aceşti pacienţi trebuie luată în considerare monitorizarea glicemiei; atunci când este cazul, poate fi necesară modificarea dozei de insulină sau a hipoglicemiantelor orale. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest în timpul tratamentului cu tiazide.
Tratamentul diuretic cu tiazide s-a asociat cu o creştere a valorilor concentraţiilor plasmatice de colesterol şi trigliceride; însă, în cazul administrării dozei de 12,5 mg conţinută în Tolucombi, s-au raportat efecte minime sau nu s-au raportat efecte. La unii pacienţi trataţi cu tiazide poate să apară hiperuricemie sau se poate precipita accesul de gută.
Dezechilibre electrolitice
Trebuie efectuate determinări ale concentraţiilor plasmatice ale electroliţilor la intervale adecvate, ca în cazul tuturor pacienţilor care urmează tratament diuretic.
Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina dezechilibre hidro-electrolitice (inclusiv hipokaliemie, hiponatremie şi alcaloză hipocloremică). Semne care avertizează apariţia dezechilibrului hidro-electrolitic sunt xerostomie, sete, astenie, letargie, somnolenţă, nelinişte, durere musculară sau crampe, oboseală musculară, hipotensiune arterială, oligurie, tahicardie şi tulburări gastro-intestinale, precum greaţă sau vărsături.
- Hipokaliemie
Deşi poate să apară hipokaliemie în cazul utilizării diureticelor tiazidice, terapia asociată cu telmisartan poate determina reducerea hipokaliemiei induse de diuretic. Riscul de hipokaliemie este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică, la pacienţii care prezintă diureză rapidă, la pacienţii care primesc un aport necorespunzător de electroliţi şi la pacienţii care urmează un tratament concomitent cu corticosteroizi sau hormon adrenocorticotrop (ACTH).
- Hiperkaliemie
Invers, datorită antagonismului dintre receptorii angiotensinei II (AT1) şi componenta telmisartan a produsului Tolucombi, poate să apară hiperkaliemia. Deşi, în cazul utilizării produsului Tolucombi, nu a fost documentată hiperkaliemia semnificativă clinic, factorii de risc pentru apariţia hiperkaliemiei includ insuficienţa renală şi/sau insuficienţa cardiacă şi diabetul zaharat. Diureticele care economisesc potasiu, suplimentele de potasiu sau substituenţii de sare care conţin potasiu trebuie administraţi cu precauţie
împreună cu Tolucombi.
- Hiponatremie şi alcaloză hipocloremică
Nu există dovezi conform cărora Tolucombi ar reduce sau ar preveni hiponatremia indusă de diuretice.
Deficitul de clor este în general mic şi, de obicei, nu necesită tratament.
- Hipercalcemie
Tiazidele pot să determine scăderea secreţiei urinare a calciului şi pot să determine o creştere uşoară şi intermitentă a calcemiei, în absenţa unor tulburări cunoscute ale metabolismului calciului. O hipercalcemie marcată poate fi dovada unui hiperparatiroidism latent. Trebuie întreruptă administrarea tiazidelor înainte de efectuarea testelor pentru evaluarea funcţiei paratiroidiene.
- Hipomagneziemie
S-a demonstrat că tiazidele măresc excreţia urinară a magneziului, ceea ce poate duce la hipomagneziemie.
Sorbitol şi lactoză monohidrat
Acest medicament conţine lactoză monohidrat şi sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză şi/sau cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Diferenţe etnice
După cum s-a observat în cazul utilizării tuturor antagoniştilor receptorilor angiotensinei II, telmisartanul este aparent mai puţin eficace ca antihipertensiv la populaţia de origine africană, decât la cei de alte etnii, posibil datorită prevalenţei crescute a valorilor mici ale reninei la acest grup populaţional.
Altele
Ca în cazul utilizării oricărui alt medicament antihipertensiv, reducerea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau ateroscleroză avansată poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Generale
Reacţiile de hipersensibilitate la hidroclorotiazidă pot să apară la pacienţii cu sau fără antecedente de alergie sau de astm bronşic, dar este mai probabil să apară la cei cu astfel de antecedente.
În cazul utilizării diureticelor tiazidice, inclusiv a hidroclorotiazidei, s-a raportat exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate la administrarea diureticelor tiazidice. În cazul în care apare o reacţie de fotosensibilitate în cursul tratamentului se recomandă oprirea acestuia. Dacă este necesară reluarea administrării diureticului, se recomandă protejarea suprafeţelor expuse la soare sau radiaţii UVA artificiale.
Miopie acută şi glaucom cu unghi închis
Hidroclorotiazida, o sulfonamidă, poate provoca o reacţie de tip idiosincrazic, care are drept rezultat miopie acută tranzitorie şi glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ un debut acut al scăderii acuităţii vizuale sau al durerii oculare şi se manifestă, de obicei, într-un interval de ore până la săptămâni de la initiţierea tratamentului medicamentos. Glaucomul cu unghi închis netratat poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul principal este întreruperea hidroclorotiazidei, în cel mai scurt timp. În cazul în care presiunea intraoculară nu poate fi controlată, există posibilitatea de a lua în considerare iniţierea promptă a unui tratament medicamentos sau chirurgical. Factorii de risc pentru apariţia unui glaucom cu unghi închis pot include antecedente de alergie la penicilină sau sulfonamidă.

Reacții adverse ale Tolucombi 80 mg/12,5 mg comprimate:

Sumarul profilului de siguranţă
Reacţia adversă cea mai frecvent raportată este ameţeala. Rar pot să apară angioedeme grave (≥1/10000 şi până la <1/1000).
Incidenţa generală a reacţiilor adverse raportate în cazul administrării Tolucombi a fost comparabilă cu cea raportată în caz de administrare numai a telmisartanului, în studii randomizate controlate, în care 1471 pacienţi randomizaţi au primit telmisartan plus hidroclorotiazidă (835) sau numai telmisartan (636). Nu s-a stabilit o legătură între reacţiile adverse şi doză şi nu s-a constatat nici o corelaţie cu privire la sexul, vârsta sau etnia pacienţilor.
Sumarul tabelar al reacţiilor adverse
Reacţiile adverse raportate în toate studiile clinice şi care apar mai frecvent (p≤0,05) în cazul administrării de telmisartan plus hidroclorotiazidă, decât în cazul administrării placebo, sunt prezentate mai jos, în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe. În timpul tratamentului cu Tolucombi, pot să apară reacţiile adverse cunoscute în cazul fiecărui component administrat singur, dar care nu au fost observate în studiile clinice.
Reacţiile adverse au fost clasificate, în ceea ce priveşte frecvenţa, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În fiecare grup de clasificare privind frecvenţa, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Infecţii şi infestări
Rare: Bronşită, faringită, sinuzită
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic1
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: Hipokaliemie
Rare: Hiperuricemie, hiponatriemie
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Anxietate
Rare: Depresie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Ameţeli
Mai puţin frecvente: Sincopă, parestezie
Rare: Insomnie, tulburări ale somnului
Tulburări oculare
Rare: Tulburări ale vederii, vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: Tahicardie, aritmie
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: Dispnee
Rare: Afecţiuni respiratorii (inclusiv pneumonie şi edem pulmonar)
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: Diaree, uscăciune a gurii, flatulenţă
Rare: Durere abdominală, constipaţie, dispepsie,vărsături, gastrită10
Tulburări hepatobiliare
Rare: Funcţie hepatică anormală / tulburări hepatice2
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: Angioedem (de asemenea cu evoluţie letală), eritem, prurit, erupţie
cutanată tranzitorie, hiperhidroză, urticarie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Durere de spate, spasme musculare, mialgie
Rare: Artralgie, crampe musculare, durere la nivelul extremităţilor
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: Disfuncţie erectilă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Durere în piept
Rare: Afecţiune asemănătoare gripei, durere
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: Creştere a concentraţiei sanguine de acid uric
Rare: Creştere a concentraţiei sanguine de creatinină şi creatinfosfokinază şi
creştere a concentraţiei sanguine a enzimelor hepatice
1: Pe baza experienţei de după punerea pe piaţă
2: Pentru informaţii suplimentare, a se vedea sub-punctul „Descrierea reacţiilor adverse selectate”

Informaţii suplimentare în legătură cu componentele individuale
Reacţiile adverse raportate anterior în legătură cu una dintre componentele individuale sunt reacţii adverse potenţiale şi în cazul Tolucombi, chiar dacă nu au fost observat în studiile clinice cu acest medicament.
Telmisartan:
Reacţiile adverse au apărut cu aceeaşi frecvenţă atât la pacienţii trataţi cu telmisartan cât şi la cei trataţi cu placebo.
Incidenţa generală a reacţiilor adverse raportate în cazul administrării telmisartanului (41,4%) a fost de obicei comparabilă cu placebo (43,9%), în studii controlate cu placebo. Lista de mai jos a reacţiilor adverse de mai jos a fost întocmită pe baza studiilor clinice la pacienţi trataţi pentru hipertensiune cu telmisartan sau la pacienţi cu vârsta de 50 de ani peste care prezentau risc de apariţie a evenimentelor cardiovasculare.
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: Infecţie de căi respiratorii superioare, infecţie de tract urinar, inclusiv cistită
Rare: Sepsis, inclusiv cu final letal3
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Anemie
Rare: Eozinofilie, trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Hipersensibilitate, reacţii anafilactice
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: Hiperkaliemie
Rare: Hipoglicemie (la pacienţii cu diabet zaharat)
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: Bradicardie11
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: Somnolenţă
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: Tuse
Foarte rare: Boală pulmonară interstiţială3
Tulburări gastro-intestinale
Rare: Tulburări gastrice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: Eczemă, erupţie cutanată provocată de medicament, erupţie cutanată toxică
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: Artroză, dureri la nivelul tendoanelor
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: Insuficienţă renală (inclusiv insuficienţă renală acută)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Astenie
Investigaţii diagnostice
Rare: Scăderea concentraţiei de hemoglobină
3: Pentru informaţii suplimentare, a se vedea sub-punctul “Descrierea reacţiilor adverse selectate”
Hidroclorotiazidă:
Hidroclorotiazida poate determina sau exacerba hipovolemia, care poate duce la dezechilibru electrolitic.
Reacţiile adverse cu frecvenţă necunoscută raportate în cazul utilizării numai de hidroclorotiazidă includ:
Infecţii şi infestări
Cu frecvenţă necunoscută: Sialoadenită
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: Anemie aplastică, anemie hemolitică, depresia măduvei osoase,
leucopenie, neutropenie, agranulocitoză, trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii anafilactice, hipersensibilitate
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: Controlul neadecvat al diabetului zaharat
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: Anorexie, pierderea apetitului alimentar, dezechilibru electrolitic,
hipercolesterolemie, hiperglicemie, hipovolemie
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: Agitaţie
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvenţă necunoscută: Stare de confuzie
Tulburări oculare
Cu frecvenţă necunoscută: Xantopsie, glaucom cu unghi inchis acut
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută: Vasculită necrozantă
Tulburări gastro-intestinale
Cu frecvenţă necunoscută: Pancreatită, tulburări gastrice
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: Icter hepatocelular, icter colestatic
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută: Sindrom asemănător bolii lupice, reacţii de fotosensibilitate,
vasculită cutanată, necroliză epidermică toxică
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Cu frecvenţă necunoscută: Stare de slăbiciune
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: Nefrită interstiţială, insuficienţă renală, glicozurie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Cu frecvenţă necunoscută: Pirexie
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută: Creşteri ale concentraţiei plasmatice ale trigliceridelor.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Funcţie hepatică anormală/ tulburări hepatice
Cele mai frecvente cazuri de funcţie hepatică anormală /tulburări hepatice în studiile post-autorizare cu telmisartan au apărut la pacienţi japonezi. Pacienţii japonezi sunt mai predispuşi să manifeste aceste reacţii adverse.
Sepsis
În cadrul studiului PRoFESS a fost observată o incidenţă sporită a apariţiei sepsisului în cazul administrării telmisartan comparativ cu placebo. Această reacţie poate fi o descoperire întâmplătoare sau poate fi legată de un mecanism care nu este cunoscut în prezent.
Boală pulmonară interstiţială
Au fost raportate cazuri de boli pulmonare interstiţiale din experienţa de după punerea pe piaţă, în asociere temporală cu administrare de telmisartan. Cu toate acestea, nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate.

Supradozajul:

Datele disponibile despre supradozajul cu telmisartan la om sunt limitate. Nu s-a stabilit gradul în care este eliminată hidroclorotiazida prin hemodializă.

Simptome
Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiune arterială şi tahicardie; de asemenea, au fost raportate bradicardie, ameţeli, vărsături, creşteri ale concentraţiei creatininei serice şi insuficienţă renală acută. Supradozajul cu hidroclorotiazidă se asociază cu depleţia electroliţilor (hipokaliemie, hipocloremie) şi hipovolemie rezultând din diureza excesivă. Cele mai frecvente semne şi simptome de supradozaj sunt greaţa şi somnolenţa. Hipokaliemia poate determina spasme musculare şi/sau
aritmie accentuată, asociată cu utilizarea concomitentă de glicozide digitalice sau unele medicamente antiaritmice.

Tratament
Telmisartanul nu este îndepărtat prin hemodializă. Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi atent, iar tratamentul trebuie să fie simptomatic şi suportiv. Tratamentul depinde de timpul scurs după ingerare şi de severitatea simptomelor. Măsurile recomandate includ provocarea vărsăturilor şi/sau lavajul gastric. În tratamentul supradozajului poate fi utilă administrarea cărbunelui activat. Concentraţiile plasmatice ale electroliţilor şi creatininemia trebuie monitorizate frecvent. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi i se vor administra rapid soluţii hidroelectrolitice pentru refacerea volumului circulant.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Litiu
În cazul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu şi ale toxicităţii acestuia. De asemenea, în cazul utilizării antagoniştilor receptorului angiotensinei II (inclusiv de Tolucombi) s-au raportat rareori astfel de cazuri. Administrarea în asociere de litiu şi Tolucombi nu este recomandată. Dacă această asociere se dovedeşte esenţială, se recomandă monitorizarea cu atenţie a concentraţiei plasmatice a litiului în timpul utilizării concomitente.
Medicamente asociate cu pierdere de potasiu şi hipokaliemie (de exemplu, alte diuretice kaliuretice, laxative, corticosteroizi, ACTH, amfotericină, carbenoxolonă, penicilină G sodică, acid salicilic şi derivaţii săi).
Dacă aceste substanţe urmează să fie prescrise împreună cu asocierea hidroclorotiazidă-telmisartan, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de potasiu. Aceste medicamente pot potenţa efectul hidroclorotiazidei asupra concentraţiei plasmatice a potasiului.
Medicamente care pot creşte valorile potasiului sau pot induce hiperkaliemia (de ex. inhibitorii ACE, diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu, ciclosporină sau alte medicamente, cum ar fi heparina sodică)
Dacă aceste medicamente urmează să fie prescrise împreună cu asocierea hidroclorotiazidă-telmisartan, se recomandă monitorizarea concentraţiei potasiului plasmatic. Pe baza experienţei privind utilizarea altor medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină, utilizarea concomitentă a medicamentelor de mai sus poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului şi, de aceea, nu este recomandată.
Medicamente care sunt afectate de modificările concentraţiilor plasmatice ale potasiului
Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice a potasiului şi ECG în cazul administrării Tolucombi în asociere cu aceste medicamente ale căror acţiuni sunt afectate de modificările concentraţiei plasmatice a potasiului (de exemplu digitalice, unele antiaritmice) şi următoarele medicamente care induc torsada vârfurilor (care includ unele antiaritmice), hipokaliemia fiind un factor care predispune la apariţia torsadei vârfurilor.
- antiaritmice clasa Ia (de ex. chinidină, hidrochinidină, disopiramidă)
- antiaritmice clasa III (de ex. amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)
- unele antipsihotice (de ex. tioridazină, clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, ciamemazină, sulpiridă, sultopridă, amisulpridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol)
- altele (de ex. bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v, halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, terfenadină, vincamină i.v).
Glicozide digitalice
Hipokaliemia sau hipomagneziemia induse de tiazidă favorizează apariţia aritmiei determinată de digitalice.
Alte medicamente antihipertensive
Telmisartanul poate potenţa efectul hipotensiv al altor medicamente antihipertensive.
Medicamente antidiabetice (antidiabetice orale şi insulină)
Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentului antidiabetic.
Metformină
Metformina trebuie administrată cu precauţie: risc de acidoză lactică indusă de o posibilă insuficienţă renală funcţională datorată hidroclorotiazidei.
Răşini- colestiramină şi colestipol
Absorbţia hidroclorotiazidei este scăzută în prezenţa răşinilor anionice schimbătoare de ioni.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
AINS (de exemplu acid acetilsalicilic în doze terapeutice antiinflamatoare, inhibitori COX-2 şi AINS neselectivi) pot determina reducerea efectelor diuretice, natriuretice şi a efectelor antihipertensive ale diureticelor tiazidice şi a efectelor antihipertensive ale antagoniştilor receptorilor angiotensinei II.
La unii pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală compromisă), administrarea concomitentă de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza, poate determina o deteriorare ulterioară a funcţiei renale, inclusiv un risc de insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu atenţie, în special la vârstnici. După începerea terapiei asociate şi, în continuare periodic,
pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi se va lua în considerare monitorizarea funcţiei renale.
În cadrul unui studiu clinic, administrarea concomitentă de telmisartan şi ramipril a condus la creşterea de 2,5 ori a valorilor ASC0-24 şi Cmax ale ramipril şi ramiprilat. Relevanţa clinică a acestor observaţii este necunoscută.
Amine presoare (de ex. noradrenalină)
Efectul aminelor presoare poate fi scăzut.
Curarizante antidepolarizante (de ex. tubocurarină)
Efectul curarizantelor antidepolarizante poate fi potenţat de hidroclorotiazidă.
Medicamente utilizate în tratamentul gutei(de exemplu probenecid, sulfinpirazonă şi alopurinol)
Poate fi necesară ajustarea medicaţiei uricozurice, deoarece hidroclorotiazida poate creşte concentraţia plasmatică a acidului uric. Poate fi necesară creşterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă.
Administrarea în asociere cu tiazide poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la alopurinol.
Săruri de calciu
Diureticele tiazidice pot determina creşterea concentraţiei plasmatice a calciului datorită excreţiei scăzute a acestuia. Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a calciului, iar doza de calciu trebuie ajustată corespunzător.
Beta-blocante şi diazoxid
Efectul hiperglicemiant al beta-blocantelor şi diazoxidului poate fi crescut de tiazide.
Anticolinergice (de ex. atropină, biperiden) pot determina creşterea biodisponibilităţii diureticelor tiazidice prin scăderea motilităţii gastro-intestinale şi a vitezei de golire a stomacului.
Amantadină
Tiazidele pot determina creşterea riscului reacţiilor adverse la amantadină.
Agenţi citotoxici(de ex. ciclofosfamidă, metotrexat)
Tiazidele pot determina reducerea excreţiei renale a medicamentelor citotoxice şi pot potenţa efectele lor mielosupresoare.
Pe baza proprietăţilor lor farmacologice, este de aşteptat ca următoarele medicamente să potenţeze efectele hipotensive ale antihipertensivelor, inclusiv ale telmisartanului: baclofen, amifostină.
În plus, hipotensiunea ortostatică poate fi agravată de alcool etilic, barbiturice, narcotice sau antidepresive.

Administrarea de Tolucombi 80 mg/12,5 mg comprimate în sarcină / alaptare:

Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea Tolucombi la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere.
Dovezile epidemiologice legate de riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o creştere uşoară a riscului nu poate fi exclusă. În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu antagonişti Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină. Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este contraindicat în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină.
ai receptorilor angiotensinei II, pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu excepţia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ.
Expunerea la tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului doi şi trei de sarcină induce fetotoxicitate la om (diminuarea funcţiei renale, volum deficitar al lichidului amniotic, întârzierea procesului de osificare a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune, hiperkaliemie).
Dacă expunerea la antagonişti ai receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de sarcină, se recomandă investigarea funcţiei renale şi a craniului cu ultrasunete. Nou-născuţii ale căror mame au luat antagonişti receptorilor ai angiotensinei II trebuie ţinuţi sub atentă observaţie din cauza hipotensiunii arteriale.
Datele provenite în urma utilizării hidroclorotiazidei la femeile gravide sunt limitate, în special în primul trimestru de sarcină. Studiile efectuate la animale sunt insuficiente. Hidroclorotiazida traversează placenta.
Datorită mecanismului farmacologic de acţiune al hidroclorotiazidei, utilizarea ei în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină poate compromite gradul de perfuzie feto-placentară şi poate produce efecte fetale şi neonatale cum sunt icterul, tulburările de echilibrul electrolitic şi trombocitopenia.
Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru edeme gestaţionale, hipertensiune arterială de sarcină sau preeclampsie, din cauza riscului de scădere a volumului plasmatic şi hipoperfuzarea placentară, fără un efect benefic asupra evoluţiei afecţiunii.
Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru hipertensiunea arterială esenţială la femeile gravide, cu excepţia cazurilor rare în care nu se pot utiliza alte tratamente.

Alăptarea
Deoarece nu sunt disponibile informaţii în legătură cu utilizarea Tolucombi în timpul alăptării, nu este recomandată administrarea Tolucombi şi sunt de preferat tratamente alternative cu profil de siguranţă mai bine stabilit, mai ales în cazul alăptării unui copil nou-născut sau născut prematur.
Hidroclorotiazida este excretată în laptele uman în cantităţi mici. Administrarea de tiazide în doze mari poate inhiba secreţia de lapte prin creşterea diurezei. Tolucombi nu trebuie utilizat în timpul alăptării. În cazul în care se utilizează Tolucombi în timpul alăptării, dozele trebuie menţinute la cele mai mici valori posibile.
Fertilitatea
În studiile preclinice nu au fost observate efecte ale telmisartan şi hidroclorotiazidei asupra fertilităţii masculine sau feminine.

Prezentare ambalaj:

Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă, până la aproape alb sau alb-roz pe una dintre feţe, şi roz
marmorat pe cealaltă faţă, cu dimensiuni de 18 mm x 9 mm.

Blistere din OPA-Al-PVC/Al: 14, 28, 30, 56, 60, 84, 90 şi 98 comprimate într-o cutie.
Blistere cu desicant, din OPA-Al-PE/Al: 14 şi 98 comprimate într-o cutie.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Condiții de păstrare:

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare din punct de vedere al temperaturii.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Medicamente cu indicații asemănătoare cu Tolucombi 80 mg/12,5 mg comprimate(din aceeași clasă):
Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Tolucombi 80 mg/12,5 mg comprimate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!
Echipa ROmedic nu încurajează autotratamentul. Este foarte periculos să luați medicație fără indicația medicului. Nu există medicament "sigur", toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient...există medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, nespecificate pe prospect. ROmedic nu își asumă responsabilitatea asupra efectelor pe care acest site le are asupra vizitatorilor.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.