Prospect Atenolol 100 mg, comprimate

Substanța activă: atenololum

Producator: SC Arena Group SA, Romania

Clasa ATC: [C07AB]: sistem cardiovascular >> betablocanti >> agenti betablocanti >> betablocanti selectivi

Grupa farmaceutică: beta-blocante selective

Indicații Atenolol 100 mg, comprimate:

-Hipertensiune arterială.
-Profilaxia crizelor de angină pectorală ; este de ales în angina cronică stabilă.
-Infarct acut de miocard.
-Aritmii cardiace: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare, aritmii ventriculare; este de ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică.

Contraindicații:

-Hipersensibilitate la atenolol sau la oricare din componenţii produsului.
-Forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructiva.
-Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic.
-Şoc cardiogen şi hipotensiune arterială marcată.
-Bloc atrio-ventricular de gradul II şi III, chiar asimptomalic.
-Angina Prinzmctal (în monolerapie).
-Boala nodului sinusal.
-Bradicardie (< 45-50 bălăi/min).
-Fenomene de tip Raynaud şi alte afecţiuni vasculospastice periferice, în forme severe.
-Feocromocitom netratat.
-Antecedente de reacţii anafilactice.
-Tratament concomitent cu sultopridă (un ncuroleptic) sau floctafenină (un analgezic).

Administrare Atenolol 100 mg, comprimate:

Hipertensiune arterială: tratamentul se începe cu 1/2 comprimat (50 mg) o dată pe zi, crescând după nevoie la intervale de 4-5 zile; doza uzuală este de 1 comprimat (100 mg) o dată pe zi, de preferinţă dimineaţa; la nevoie se poate creşte până la 2 comprimate pe zi. Atenololul poate fi asociat cu alte antihipertensive de ex. diuretice.
Profilaxia crizelor de angină pectorală: doza uzuală este del/2- 1 comprimat o dală pe zi. La nevoie doza poate fi crescută la 2 comprimate pe zi.
Infarct miocardic acut: tratamentul se iniţiază cu forme farmaceutice injectabile; după 24 de ore se continuă pe cale orală cu 100 mg pe zi.
Aritmii cardiace: doza uzuală este de 1/2-1 comprimat pe zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală - doza se ajustează în funcţie de clearance-ul ereatininei sau creatininemie.

Creatinina serică | Clearance-ul ereatininei | Doza
mg/ml - mmol/1 | (ml/min)
<25 - <0,3 | >35 | 100 mg/zi în priză unică
25-50 - 0,3-0,6 | 15-35 | 50 mg/zi
>50 - > 0,6 | <15 | 50 mg la intervale de 48 de ore
Pacienţi hemodializaţi: tratamentul trebuie iniţiat în spital | 50 mg după fiecare şedinţă

Atenololul comprimate se administrează oral, de preferinţă dimineaţa într-o singură priză, cu o cantitate suficientă de lichid.
Dozele se pot ajusta în funcţie de frecvenţa cardiacă, care trebuie menţinută la o valoare în jur de 60/minut.

Compoziție Atenolol 100 mg, comprimate:

1 comprimat conţine atenolol 100 mg şi excipienţi: amidon de porumb, celuloza microcristalină, talc, stearat de magneziu, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal, polividonă K30.

Precauții:

La pacienţii cu angină pectorală tratamentul nu trebuie întrerupt brusc (aceasta poate determina tulburări de ritm grave sau poate precipita un infarct miocardic acut); dozele se reduc treptat; dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale.

Atenționări:

Iniţierea tratamentului cu beta-blocantc Î²1-selective la pacienţii cu astm bronşic sau bronhopenumopatie cronică obstructiva trebuie făcută cu doze mici. Se recomandă efectuarea periodică a probelor funcţionale respiratorii în timpul tratamentului. Dacă apar crize de dispnee se pot administra medicamente bronhodilatatoare stimulante beta2-adrenergice.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici, care pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală.
În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), doza de atenolol trebuie redusă.
Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra, cu prudenţă la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.
Beta-blocantele Î²1selective pot fi administrate la pacienţii cu angina Prinzmetal, dar numai în asociaţie cu alte antianginoase.
Administrarea beta-blocantelor Î²1seleclive la pacienţii cu tulburări vasculospastice periferice impune prudenţă.
La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.
La pacienţii cu insuficienţă renală doza trebuie adaptată în funcţie de clearance-ul creatininei.
La iniţierea tratamentului cu bcta-blocante la pacienţii cu psoriazis, trebuie să se aibă în vedere că au fost semnalate cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi la cei aliaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor agravant şi are efect antagonic faţă de adrenalină.
Deşi tratamentul cu beta-blocante micşorează riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al salturilor hipertensive, în timpul anestezici generale împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii favorizează accidentele hipotensive. Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi întrerupt înaintea anesteziei (de ex. la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă inima. Se recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocantc. Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48
de ore este suficientă pentru refacerea răspunsului la catccolamine.
În caz de tireotoxicoză beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare ale bolii. Sportivii trebuie atenţionaţi că atenololul ca şi alte blocante beta-adrenergice, sunt cuprinse în lista substanţelor dopante.

Capacitatea ele a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Atenololul nu influenţează negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse ale Atenolol 100 mg, comprimate:

Frecvent: astenie, extremităţi reci, bradicardie (uneori severă), tulburări digestive (gastralgii, greaţă, vărsături, diaree), insomnie, coşmaruri.

Rar: întârzierea conducerii atriovcntricularc sau agravarea blocului atrioventricular preexistent, insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială marcată, bronhospasn), hipoglicemie. sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, diverse manifestări cutanate (inclusiv erupţii psoriasiforme), prezenţa de anticorpi antinucleari (excepţional sindrom lupoid): asemenea fenomene sunt obişnuit reversibile după întreruperea tratamentului.

Supradozajul:

Supradozarea atenololului provoacă bradicardie, ameţeli, hipertensiune arterială, dispnec, cianoza extremităţilor, lipotimie, convulsii.
În cazul ingestici recente se fac spălaturi gastrice şi se administrează cărbune medicinal.
Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipertensiunii arteriale severe se pot administra : atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu l-10mg/ oră), izoprenalină (15-85 Âµg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 Âµg) sau dobutamină (2,5-10 Âµg/kg şi min în perfuzie intravenoasă).
În cazul decompensării cardiace la nou-născuţii a căror mame au fost tratate cu atenolol se recomandă spitalizarea în secţie de terapie intensivă. Se poate administra glucagon 0,3 mg/kg: folosirea izoprenalinei şi dobutaminei (în general sunt necesare doze mari) necesită supraveghere medicală atentă.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Asocierea cu floctafenină este contraindicată; beta-blocantele inhibă reacţiile cardiovasculare compensatorii în cazul şocului sau hipotensiunii arteriale care pot fi produse de acest analgezic.
Administrarea concomitentă cu sultopridă este contraindicată, datorită riscului tulburărilor de ritm cardiac, care pot fi produse de acest ncuroleptic (efect bradicardizant aditiv).
Asocierea cu antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină, disopiramidă) poate determina tulburări de conlractilitatc, automatism şi conductibilitate prin inhibarea mecanismelor simpatice.
Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu anestezice halogenate.
Administrarea concomitentă cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil) creşte riscul deprimării miocardice; asemenea asociaţie obligă la multă prudenţă este contraindicată la bolnavii cu deficit de pompă cardiacă, bradicardie marcată sau tmburări de
conducere.
Atenololul măreşte efectul medicamentelor antihipertensive; pentru antihipetensivele centrale (metildopa, clonidină, rezerpină) creşte efectul bradicardizant şi de încetinire, a conducerii.
Antideprcsivele triciclice, neurolepticele şi baclofenul, administrate concomitent cu alenolol, cresc riscul hipertensiunii arteriale ortoslatice.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi glucocorlicoizii reduc efectul antihipertensiv al alcnololului prin favorizarea relcnţiei hidrosaline.
Asocierea cu insulina sau anlidiabetice orale impune dozarea glicemici, eventual ajustarea dozei de antidiabetic (reacţiile hipogliccmice sunt crescute şi prelungite, simptomele vegetative ale hipogliccmiei sunt mascate).
Tratamentul cu beta-blocantc trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu substanţe de contrast iodate datorită riscului reacţiilor adverse severe.
Cimetidina creşte concentraţia plasmÃ¡tica a atenololului prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia, mărind riscul reacţiilor adverse (de ex. bradicardie marcată).
Atenololul creşte nivelul plasmatic al lidocainei prin diminuarea metabolizării hepatice a acesteia, mărind riscul reacţiilor adverse cardiace şi neurologice.
Inductoarele enzimatice (de ex. fenobarbital, rifampicină) scad nivelul plasmatic al alcnololui prin accelerarea metabolizării hepatice, micşorând efectele sale terapeutice.
Compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a atenololului; se recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi atenolol.

Administrarea de Atenolol 100 mg, comprimate în sarcină / alaptare:

Atenololul traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte dismorfogene sau teratogene în cazul femeilor însărcinate aflate sub tratament cu atenolol.
Nou-născuţii a căror mame au fost tratate antepartum cu atenolol pot prezenta hipertensiune arterială, bradicardie, delresă respiratorie, hipoglicemie.
Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii impune prudenţă şi supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de viaţă.
Beta-blocantele se excrelă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.

Prezentare ambalaj:

Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.

Condiții de păstrare:

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna
copiilor.

Alte medicamente cu substanța activă atenololum:

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Atenolol 100 mg, comprimate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!