Prospect Carvedigamma 6,25 mg, comprimate filmate

Substanța activă: carvedilolum
Clasa ATC: [C07AG]: sistem cardiovascular >> betablocanti >> agenti betablocanti >> agenti alfa si beta blocanti
Grupa farmaceutică: medicamente alfa si beta blocante

Indicații Carvedigamma 6,25 mg, comprimate filmate:

Hipertensiune arterială,
Angină pectorală cronică stabilă,
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă.

Contraindicații:

-Insuficienţă cardiacă clasa a IV- a NYHA, ce necesită tratament inotropic intravenos,
-Bronhopneumopatie cronică obstructivă cu predominanţa obstrucţiei bronşice,
-Disfuncţii hepatice semnificative clinic,
-Astm bronşic,
-Bloc AV de grad 2 sau 3,
-Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut),
-Soc cardiogen,
-Sindrom de sinus bolnav (inclusiv bloc sinoatrial),
-Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică sub 85mmHg),
-Acidoză metabolică,
-Angina Prinzmetal,
-Feocromocitom netratat,
-Boli arteriale periferice severe,
-Tratament intravenos concomitent cu verapamil sau diltiazem,
-Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare din excipienţii medicamentului.

Administrare Carvedigamma 6,25 mg, comprimate filmate:

Hipertensiune arterială esenţială:

Carvedigamma poate fi utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive, în special diuretice tiazidice. Se recomandă administrarea într-o doză unică zilnică, totuşi doza maximă recomandată pentru o singură doză este de 25 mg iar doza maximă zilnică este de 50 mg carvedilol.

Adulţi:
Doza iniţială recomandată este de 12,5 mg carvedilol, o dată pe zi pentru primele două zile. Apoi, tratamentul trebuie continuat cu doze de 25 mg carvedilol pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi apoi crescută gradat la intervale de două săptămâni sau chiar mai rar.

Pacienţi vârstnici:
Doza iniţială recomandată în hipertensiunea arterială este de 12,5 mg o dată pe zi, care poate fi suficientă pentru continuarea tratamentului. Totuşi, dacă răspunsul terapeutic nu este suficient la această doză, doza poate fi apoi crescută gradat la intervale de două săptămâni sau mai rar.

Angină pectorală stabilă:

Adulţi:
Doza iniţială recomandată este de 12,5 mg carvedilol de două ori pe zi timp de 2 zile. Apoi, tratamentul este continuat cu o doză de 25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută gradat la intervale de două săptămâni sau chiar mai rar. Doza maximă recomandată este de 100 mg carvedilol pe zi administrată în două prize.

Pacienţi vârstnici:
Doza iniţială recomandată este de 12,5 mg carvedilol, de două ori pe zi timp de două zile. Apoi, tratamentul este continuat cu o doză de 25 mg de două ori pe zi, care este recomandată a fi doza maximă zilnică.

Insuficienţă cardiacă:
Carvedilolul este indicat în tratamentul insuficienţei cardiace moderate sau severe asociat terapiei de bază cu diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie (IECA), digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul trebuie să fie stabil clinic (fără modificări ale clasei NYHA, fără spitalizare datorită insuficienţei cardiace) iar tratamentul de bază trebuie să fi fost stabilit cu cel puţin 4 săptămâni înainte de introducerea carvedilolului. În plus, pacientul trebuie să aibă fracţia de ejecţie a ventriculului stâng scăzută iar frecvenţa cardiacă trebuie să fie mai mare de 50 bătăi pe minut şi tensiunea arterială mai mare de 85 mmHg.

Doza iniţială este de 3,125 mg de două ori pe zi timp de două săptămâni. Dacă doza iniţială este bine tolerată, doza de carvedilol poate fi crescută la intervale de două săptămâni sau chiar mai rar, mai întâi la 6,25 mg de două ori pe zi, apoi 12,5 mg de două ori pe zi urmată de 25 mg de două ori pe zi. Se recomandă ca această doză să fie crescută până la cea mai mare doză suportată de pacient.

Dacă insuficienţa cardiacă nu este severă doza maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi la pacienţii care cântăresc mai puţin de 85 kg şi 50 mg de două ori pe zi la pacienţii care cântăresc mai mult de 85 kg, dacă insuficienţa cardiacă nu este severă. Creşterea dozei la 50 mg carvedilol de două ori pe zi trebuie făcută cu grijă, sub o strictă spraveghere medicală.

La începutul tratamentului sau la creşterea dozei, poate apare o agravare tranzitorie a simptomelor insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă şi/sau sub o doză mare de diuretice. Aceste doze nu necesită, de obicei, întreruperea tratamentului, dar doza nu trebuie crescută. Pacientul trebuie monitorizat de către medic/cardiolog după începerea tratamentului cu carvedilol sau la creşterea dozelor. Înainte de fiecare creştere a dozei, trebuie efectuată o examinare atentă a pacienţilor pentru potenţiale simptome de agravare a insuficienţei cardiace sau de vasodilataţie excesivă (de exemplu funcţia renală, greutatea corporală, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă sau ritmul cardiac). Agravarea insuficienţei cardiace sau retenţia de fluide se tratează prin creşterea dozei de diuretice, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până la restabilirea pacientului.

Dacă apare bradicardie sau în caz de întârziere a conducerii la nivel atrio-ventricular, mai întâi trebuie monitorizat nivelul de digoxină. Ocazional poate fi necesar să se scadă doza de carvedilol sau să se întrerupă temporar tratamentul. Chiar şi în aceste cazuri, creşterea dozei de carvedilol poate fi continuată când situaţia clinică a pacientului o permite.

Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai lungă de două săptămâni, tratamentul se reiniţiază cu 3,125 mg de două ori pe zi iar creşterea gradată se va face conform de recomandărilor de mai sus.

Categorii speciale de pacienţi

Insuficienţă renală:
Doza trebuie determinată pentru fiecare pacient în parte, dar în conformitate cu datele de farmacocinetică nu exită dovezi că este necesară ajustarea dozei de carvedilol la pacienţii cu insuficienţă renală.

Disfuncţii hepatice moderate:
Poate fi necesară ajustarea dozelor.

Copii şi adolescenţi (sub 18 ani):
Nu există date suficiente privind eficacitate şi siguranţa carvedilolului la copii.

Pacienţi vârstnici:
Pacienţii vârstnici sunt mult mai sensibili la efectele carvedilolului şi de aceea trebuie monitorizaţi cu atenţie.

La fel ca şi în cazul altor beta-blocante şi în speciali la pacienţii coronarieni, întreruperea tratamentului cu carvedilol trebuie efectuată gradat

Mod de administrare:
Carvedigamma se poate administra indepenent de orarul meselor.
Totuşi, pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă, se recomandă ca administrarea carvedilolului să se facă în timpul mesei, pentru ca absorbţia să fie mai lentă astfel reducându-se riscul de hipotensiune arterială ortostatică.

Compoziție Carvedigamma 6,25 mg, comprimate filmate:

Un comprimat filmat conţine carvedilol 6,25mg.

Nucleu - celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, crospovidonă, povidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu
Film - Opadry II White YS-22-18096 (dioxid de titan (E 171), polidextroză Fcc, hipromeloză 2910 3 cP, hipromeloză 2910 6 cP, trietilcitrat, hipromeloză 2910 50 cP, macrogol).

Precauții:

Atenţionări ce trebuie luate în considerare în mod special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Carvedilolul trebuie administrat în principal alături de diuretice, IECA, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Dacă pacientul este stabilizat pe baza terapiei convenţionale de cel puţin 4 săptămâni, terapia poate fi iniţiată Pacienţii decompensaţi trebuie aduşi în stare stabilă clinic. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, cu deficit hidric şi/sau electrolitic, pacienţii în vârstă sau pacienţi cu tensiune arterială iniţială scăzută, trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 2 ore după prima doză sau după creşterea dozei datorită posibilitătii de instalare a hipotensiunii arteriale. Hipotensiunea datorată vasodilataţiei excesive este iniţial tratată prin reducerea dozei diureticelor. Dacă simptomele persistă, dozele de IECA trebuie reduse. Doza de carvedilol trebuie apoi redusă sau întreruptă temporar, dacă este necesar. Doza de carvedilol nu trebuie crescută din nou înainte ca simptomele datorate deteriorării insuficienţei cardiace sau vasodilataţiei sunt nu sunt sub control.

Deteriorarea reversibilă a funcţiei renale a fost observată în timpul terapiei cu carvedilol la pacienţii cu tensiune arterială mică (sistolică <100mmHg), boală cardiacă ischemică, ateroscleroză generalizată şi/sau insuficienţa renală subiacentă. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu aceşti factori de risc, funcţia renală trebuie monitorizată în timpul creşterii dozei de carvedilol. Dacă funcţia renală se deteriorează semnificativ, doza de carvedilol trebuie scăzută sau terapia întreruptă.

În timpul administrării concomitente de carvedilol şi digitală, trebuie reţinut faptul că atât digitala cât şi carvedilolul încetinesc timpul de conducere atrioventriculară.

Alte atenţionări cu privire la carvedilol şi beta-blocante în general:
Pacienţii cu boli pulmonare obstructive cronice care nu utilizează medicaţie orală sau inhalatorie nu trebuie să utilizeze carvedilol, acest lucru fiind posibil numai dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri. Dacă acestor pacienţi li se administrează carvedilol, ei trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie atunci când se iniţiază terapia şi în timpul creşterii dozelor. Doza de carvedilol trebuie scăzută dacă pacienţii prezintă semne de obstrucţie bronşică în timpul tratamentului.

Carvedilolul poate masca simptomele şi semnele de hipoglicemie acută. Perturbări ale nivelului glicemiei pot apare ocazional la pacienţii cu diabet şi insuficienţă cardiacă în tratament cu carvedilol. De aceea, este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor diabetici ce primesc carvedilol, prin determinări repetate ale glicemiei şi dacă este necesar ajustarea medicaţiei antidiabetice .

Carvedilolul poate masca semnele şi simptomele de tireotoxicoză.

Carvedilolul poate produce bradicardie. Dacă apare o scădere a ratei pulsului sub 55 de bătăi pe minut, şi apar simptomele asociate cu bradicardia, doza de carvedilol trebuie redusă.

Atunci când carvedilolul este utilizat concomitent cu medicamente blocante ale canalelor de calciu cum ar fi diltiazem sau verapamil, sau alte antiaritmice, mai ales amiodaronă, tensiunea arterială şi activitatea cardiacă trebuie monitorizate. Administrarea concomitentă intravenoasă trebuie evitată.

Administrarea concomitentă de cimetidină poate determina potenţarea efectelor carvedilolului în acest caz fiind de asemenea necesară o urmărire atentă a pacienţilor.

Purtătorii de lentile de contact trebuie avertizaţi în legătură cu posibilitatea de reducere a secreţiei lacrimale.
Este necesară atenţie la administrarea carvedilolului la pacienţii cu istoric de reacţii de hipersensibilitate şi a acelora în tratament de desensibilizare, deoarece beta-blocantele pot creşte atât sensibilitatea la alergeni cât şi gravitatea reacţiilor anafilactice. Este de asemenea necesară atenţie atunci când se prescriu betablocante la pacienţii cu psoriazis deoarece reacţiile dermice se pot agrava.

Deoarece carvedilolul este un beta-blocant vasodilatator, agravarea bolilor periferice vasculare este mult mai puţin probabilă decât în cazul beta-blocantelor convenţionale. Totuşi, până acum există puţină experienţă clinică la acest grup de pacienţi. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul pacienţilor cu sindrom Raynaud, dar în acest caz poate apare exacerbarea simptomelor.

Pacienţii care sunt cunoscuţi ca metabolizatori lenţi ai debrisochinei, trebuie monitorizaţi atent la începutul tratamentului

Datorită experienţei clinice limitate, carvedilolul nu trebuie administrat la pacienţii cu hipertensiune arterială secundară sau labilă, ortostază, boală cardiaca inflamatorie acută, valvulpoatii obstructive semnificative clinic, boli arteriale periferice în stadiu terminal, tratament concomitent cu antagonişti ai receptorilor alfa1 şi agonişti ai receptorilor alfa 2.

Datorită acţiunii dromotrop negative, carvedilolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu bloc atriventricular de gradul I.

Beta-blocantele reduc riscul de aritmie în timpul anesteziei, în schimb pot creşte riscul de hipotensiune arterială; este necesară atenţie la pacienţii supuşi anesteziei.. Studii mai noi sugerează beneficile beta-blocantelor în prevenirea morbidităţii cardiace perioperative şi reducerea incidenţei complicaţiilor cardiovasculare.

La fel ca şi în cazul altor beta-blocante, tratamentul cu carvedilol nu trebuie întrerupt brusc. Acest lucru se referă mai ales la pacienţii cu boli cardiace ischemice. Terapia cu carvedilol trebuie întreruptă gradat timp de două săptămâni, prin scăderea dozei zilnice la jumătate, la fiecare trei zile. Dacă este necesar, în acelaşi timp terapia de înlocuire trebuie iniţiată pentru a preveni exacerbarea anginei pectorale.
Excipienţi:

Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat la bolnavii cu afecţiuni ereditare rare cum sunt intoleranţa la galactoză, deficitul de lactază Lapp sau malabsorbţia glucoză-galactoză.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

La unii pacienţi, carvedilolul poate reduce starea de vigilenţă mai ales la începutul tratamentului şi la creşterea dozelor. Sub un bun control terapeutic, carvedilolul nu este cunoscut ca fiind un agent ce reduce abilitatea de a conduce sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse ale Carvedigamma 6,25 mg, comprimate filmate:

Reacţiile adverse pot apare în principal la începutul tratamentului.

Reacţii adverse raportate în studiile clinice la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

Reacţiile adverse care apar la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi nu sunt raportate ca frecvente la pacienţii care primesc placebo sunt prezentate mai jos:

Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100;<1/10)
Mai puţin frecvente (>1/100;<1/10)
Rare (>1/1000;<1/1000)

Tulburări hematologice şi limfatice
Trombocitopenie uşoară

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Hiperglicemie
Edeme periferice
Hipervolemie

Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeală
Sincopă

Tulburări oculare

Tulburări vizuale

Tulburări cardiace

Edeme gambiere Bradicardie
Bloc complet atrioventricular, Agravarea insuficienţei cardiace

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Agravarea insuficienţei renale

Tulburări vasculare
Hipotensiune arterială ortostatică

Tulburări gastro-intestinale
Greaţă, diaree, vărsături
constipaţie

Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Edem genital

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Edeme

*Hiperglicemie (la pacienţii cu diabet zaharat)
La pacienţii cu ateroscleroză generalizată şi/sau disfuncţie renale au fost rar raportate insuficienţă renală acută şi perturbări ale funcţiei renale. reacţiilor adverse nu sunt dependente de doză, cu excepţia ameţelii, tulburărilor vizuale, bradicardiei şi agravării insuficienţei cardiace.

Contractilitatea cardiacă poate diminua în rare cazuri în timpul ajustării dozei.
Reacţii adverse raportate în studii clinice la pacienţii cu hipertensiune arterială şi angină:

Profilul reacţiilor adverse la pacienţii cu hipertensiune aretrială şi angină este similar cu cel observat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Totuşi, frecvenţa reacţiilor adverse este mai redusă la pacienţii cu hipertensiune arterială şi angină.

Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100; <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000; <1/100)
Rare (>1/10000;<1/1000)
Foarte rare (<1/10000) inclusiv cazuri izolate

Tulburări hematologice şi limfatice

Leucopenie, trombocito-penie uşoară

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Hiper-colesterole-mie

Edeme periferice

Tulburări psihice
Tulburări de somn,
Depresie

Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli*
Cefalee*

Parestezie, Sincopă

Tulburări vizuale
Hipo-secreţie lacrimală

Tulburări vizuale, iritaţii oculare

Tulburări cardiace
Bradi-cardie*

Tulburări vasculare

Hipo-tensiune arteriala ortostatică*

Insuficienţă circulatorie periferică

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Congestie nazală

Tulburări gastro-intestinale

Greaţă, dureri abdominale diaree

Constipaţie, vărsături
Xerostomie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Dureri ale extremităţilor

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Agravarea isuficienţei renale

Dificultăţi de micţiune
Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Impotenţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Oboseală *

Investigaţii diagnostice

Creşteri ale trans-aminazelor

*Aceste reacţii apar mai ales la începutul tratamentului.

Alte reacţii adverse foarte rar raportate mai pot fi angina, bloc atrio-ventricular şi exacerbarea simptomelor la pacienţii ce suferă de claudicaţie intermitentă sau fenomene Raynaud.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

A fost observată dispnee de tip astmatic la pacienţii susceptibili.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate variate(exantem alergic, urticarie, prurit şi reacţii asemănătoare lichenului plan). Pot apare leziuni psoriazice sau se pot agrava leziuniledeja existente.

În particular beta-blocantele neselective pot determina transformarea unui diabet latent într-unul manifest, la pacienţii diabetici se pot agrava manifestărilor acestuia iar valorile glicemiei pot fi perturbate.

Administrarea Carvedigamma poate fi asociată cu tulburări minore ale glicemiei, dar această reacţie adversă este mai puţin frecventă.

Supradozajul:

Simptome:
Supradozajul poate provoca hipotensiune arteriala severă, bradicardie, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen şi stop cardiac. Pot apare de asemenea probleme respiratorii, bronhospasm, vărsături, alterarea stării de conştienţă şi convulsii.

Tratament:
În plus faţă de procedurile de tratament obişnuite, trebuie monitorizate semnele vitale şi, dacă este necesar stabilizarea într-o unitate de terapie intensivă. Pot fi luate următoarele măsuri suportive:

Atropină: 0,5-2 mg intravenos (pentru tratamentul bradicardiei severe).

Glucagon: iniţial 1-10 mg intravenos, urmat dacă este necesar de o perfuzie lentă cu un ritm de 2-5 mg/oră (pentru a menţine funcţia cardiovasculară).

Simpatomimetice: dobutamină, izoprenalină sau adrenalină în conformitate cu eficacitatea lor şi greutatea corporală a pacientului.

Dacă vasodilatarea periferică este principalul simptom, pacientului trebui să i se administreze noradrenalină sau etilefrină. Funcţia circulatorie a pacientului trebuie monitorizată continuu.

In cazul în care bradicardia nu răspunde la terapia medicamentoasă este necesară implantarea unui pacemaker

Pentru tratamentul bronhospasmului, pacientului trebuie să i se administreze beta-simpatomimetice (sub formă de aerosol sau intravenos dacă aerosolul nu produce efectul scontat) sau teofilină intravenos. Dacă pacientul are convulsii, poate fi administrat diazepam intravenos lent.

Carvedilolul se leagă in proporţie mare de proteinele plasmatice. De aceea, nu poate fi eliminat prin dializă.

Important!
În cazuri de supradozaj sever, atunci când pacientul este în şoc cardio-circulator, este necesar tratament suportiv pentru o lungă perioadă de timp, deoarece eliminarea carvedilolului şi redistribuirea se face mai încet decât în mod normal. Durata tratamentului specific depinde de severitatea supradozajului; tratamentul suportiv trebuie continuat până la reechilibrarea pacientului.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Antiaritmice
Au fost observate cazuri izolate de afectare ale conducerii la nivel atrio-ventricular, rareori însoţite si de tulburări de hemodinamică, la pacienţii care sunt în tratament cu carvedilol şi diltiazem, verapamil şi/sau amiodaronă administrate oral. La fel ca pentru alte beta-blocante, este necesară monitorizarea EKG şi a tensiunii arteriale la administrarea carvedilolului concomitent cu blocante ale canalelor de calciu de tip verapamil şi diltiazem deoarece riscul apariţiei tulburărilor de conducere la nivel atrio-ventricular sau al precipitării insuficienţei cardiace este crescut (prin efect sinergic). O atentă monitorizare trebuie efectuată atunci când se administrează concomitent carvedilol cu antiaritmice de clasa I sau amiodaronă pe cale orală. La pacienţii aflaţi în tratament cu amiodaronă, au fost raportate bradicardie, stop cardiac, fibrilare ventriculară, la scurt timp de la iniţiarea tratamentului cu beta-blocante. De asemenea există risc de insuficienţă cardiacă în cazul administrării concomitente de carvedilol şi antiaritmice din clasa Ia sau Ic administrate intravenos

Tratamentul concomitent cu rezerpină, guanetidină, metildopa, guanfacină şi inhibitori de monoaminooxidază (cu excepţia inhibitorilor MAO-B) poate duce la scăderea adiţională a frecvenţei cardiace; se recomandă monitorizarea semnelor vitale.

Dihidropiridine
Administrarea de dihidropiridine şi carvedilol trebuie efectuată sub o strictă supraveghere deoarece s-au raportat cazuri de insuficienţa cardiacă şi hipotensiune arterială severă în condiţiile terapiei asociate.

Nitraţi
Creşterea efectelor hipotensoare.

Glicozide tonicardiace
O creştere a concentraţiei plasmatice la starea de echilibru a digoxinei cu aproximativ 16% şi a digitoxinei cu 13% au fost observate la pacienţii hipertensivi în legătură cu utilizarea concomitentă de carvedilol şi digoxină. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei la iniţierea, întreruperea sau ajustarea dozei de carvedilol.

Alte medicamente antihipertensive
Carvedilolul poate potenţa efectele altor medicamente antihipertensive administrate concomitent (de exemplu antagonişti ai receptorilor alfa 1). De asemenea poate potenţa hipotensiunea arteriala indusă de barbiturice, fenotiazine, antidepresive triciclice, agenţi vasodilatatori şi alcool.

Ciclosporină
Concentraţia plasmatică a ciclosporinei este crescută atunci când carvedilolul se administrează concomitent. Se recomandă monitorizarea atenta a concentraţiei de ciclosporină.

Antidiabetice inclusiv insulina
Efectele de scădere a glicemiei datorate insulinei şi a medicamentelor antidiabetice orale se pot intensifica. Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. La pacienţii diabetici se recomandă monitorizarea în mod regulat a glicemiei.

Clonidină
Atunci când tratamentul cu carvedilol şi clonidină este întrerupt, se recomandă ca întreruperea carvedilolului să se efectueze cu câteva zile înainte de reducerea gardată a dozei de clonidină.

Anestezice inhalatorii
Este necesară atenţie în ceea ce priveşte potenţialul inotrop negativ şi interacţiunile hipotensoare ale carvedilolului în asociere cu anesteziecele.

Antiinflamatoare nesteroidiene, estrogeni şi corticosteroizi
Efectul antihipertensiv al carvedilolului poate fi scăzut datorită retenţiei de apă şi sodiu.

Medicamente inductoare sau inhibitoare ale citocromului enzimatic P450
Pacienţii care primesc medicamente ce induc (de exemplu rifampicină şi barbiturice) sau inhibă (cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, verapamil, eritromicină) enzimele citocromului P450, trebuie monitorizaţi atent în timpul administrării concomitente de carvedilol deoarece concentraţiile plasmatice ale carvedilolului pot fi scăzute de către medicamentele inductoare enzimatice. şi respectiv crescute de către medicamentele inhibitoare enzimatice.

Simpatomimetice cu efecte alfa şi beta
Risc de hipertensiune arterială şi bradicardie excesivă.

Ergotamină
Intensificarea vasoconstricţiei.

Agenţi blocanţi neuromusculari
Intensificarea blocului neuromuscular.

Administrarea de Carvedigamma 6,25 mg, comprimate filmate în sarcină / alaptare:

Utilizarea carvedilolului nu este recomandată în timpul sarcinii şi alăptării.

Carvedilolul nu a demonstrat efecte teratogene în studiile asupra funcţiei de reproducere la animale, dar nu există suficientă experienţă clinică asupra siguranţei la femeile însărcinate.

Beta-blocantele reduc circulaţia sanguină placentară putând produce moarte fetală intrauterină şi naşteri premature sau imature. În plus, reacţiile adverse (în special hipoglicemie, bradicardie, depresie respiratorie şi hipotermie) pot apare la făt şi nou-născuţ. Există un risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la nou-născuţi în perioada post-natală. Carvedilolul poate fi utilizat la femeile gravide numai dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Tratamentul trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de naştere. Dacă acest lucru nu este posibil, nou-născutul trebuie monitorizat în primele 2-3 zile de viaţă.

Carvedilolul este lipofil şi în concordanţă cu rezultatele din studiile la animale în perioada de alăptare, carvedilolul şi metaboliţii acestuia se excretă în laptele maten, de aceea, mamele care primesc carvedilol nu trebuie să alăpteze.

Prezentare ambalaj:

Carvedigamma 6,25 mg, comprimate filmate albe, oblongi, cu feţe plane, inscripţionate cu "6,25" pe o faţă.
Alte medicamente cu substanța activă carvedilolum:
Medicamente cu indicații asemănătoare cu Carvedigamma 6,25 mg, comprimate filmate(din aceeași clasă):
Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Carvedigamma 6,25 mg, comprimate filmate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!
Echipa ROmedic nu încurajează autotratamentul. Este foarte periculos să luați medicație fără indicația medicului. Nu există medicament "sigur", toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient...există medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, nespecificate pe prospect. ROmedic nu își asumă responsabilitatea asupra efectelor pe care acest site le are asupra vizitatorilor.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.