Prospect CARVEDILOL LPH 12,5 mg

Substanța activă: carvedilolum

Producator: S.C. LABORMED PHARMA S.A., România

Clasa ATC: [C07AG]: sistem cardiovascular >> betablocanti >> agenti betablocanti >> agenti alfa si beta blocanti

Categoria: Hipertensiunea arteriala - HTA

Grupa farmaceutică: Agenţi alfa şi beta-blocanţi.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente alfa şi beta-blocante.

Indicații CARVEDILOL LPH 12,5 mg:

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Carvedilol LPH poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în completare la terapia cu diuretice, digitală, inhibitori ai enzimei de conversie şi /sau alte vasodilatatoare.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului,
Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă),
Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar,
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg),
Şoc cardiogen,
Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut în repaus),
Sindromul sinusului bolnav inclusiv bloc sinoatrial (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent),
Bloc AV de gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent),
Feocromocitom netratat,
Insuficienţa hepatică severă,
Acidoză metabolică,
Angina Prinzmetal,
Boli arteriale periferice severe.

Administrare CARVEDILOL LPH 12,5 mg:

Carvedilol LPH trebuie administrat după mese astfel încât absorbţia să fie mai lentă şi efectele ortostatice evitate.
Dozele trebuie stabilite individual. Tratamentul trebuie început cu doze mici, care vor fi crescute progresiv la fiecare 7 – 14 zile, până la atingerea efectului clinic dorit. După prima doză şi după fiecare creştere a dozei se recomandă măsurarea tensiunii arteriale a pacientului în ortostatism la 1 oră de la administrarea dozei, pentru a exclude posibila hipotensiune arterială ortostatică.
Tratamentul cu Carvedilol LPH se va întrerupe treptat, într-o perioadă de 1 - 2 săptămâni.
Dacă tratamentul a fost întrerupt mai mult de 2 săptămâni, se va relua cu cea mai mică doză.

Hipertensiune arterială esenţială
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg carvedilol dimineaţa, după micul dejun, sau 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara). După 7 - 14 zile de tratament, posibil chiar după 2 zile, doza se va creşte la 25 mg carvedilol dimineaţa sau 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi. După 14 zile de tratament, doza poate fi crescută din nou, la 50 mg carvedilol pe zi. Pentru dozele indicate se recomandă utilizarea comprimatelor cu 6,25 mg, 12,5 mg şi 25 mg carvedilol. Doza pentru o singură administrare nu va depăşi 25 mg iar doza totală zilnică în tratamentul hipertensiunii arteriale nu va depăşi 50 mg carvedilol.

Angina pectorală cronică stabilă
Doza recomandată la începutul tratamentului cu Carvedilol LPH este de 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi, după mese. După 7 - 14 zile de tratament, doza poate fi crescută la 25 mg carvedilol de două ori pe zi. Dacă această doză este ineficace, după 14 zile de administrare se poate mări doza la 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi dacă pacientul o tolerează bine. Doza zilnică totală în tratamentul anginei pectorale cronice nu va depăşi 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi. În cazul pacienţilor vârstnici, doza maximă nu va depăşi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.

Insuficienţa cardiacă cronică
Carvedilol LPH este recomandat a fi utilizat în completarea tratamentului standard, ca diureticele, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) şi/sau digitala. Poate fi, de asemenea, administrat pacienţilor care nu tolerează inhibitorii ECA. Carvedilol LPH poate fi administrat pacienţilor numai după ce dozele de diuretic, inhibitor ECA şi digitală (dacă este administrată) au fost stabilite.
Dozele trebuie individualizate. Pacientul trebuie să fie sub monitorizare medicală atentă în primele 2 - 3 ore după doza iniţială şi după fiecare creştere a dozei, iar toleranţa la medicament trebuie testată.
Dacă apare bradicardie (puls sub 55 bătăi/min.), doza de Carvedilol LPH trebuie redusă. Dacă apar simptome de hipotensiune arterială, trebuie întâi redusă doza de diuretic sau inhibitor ECA, iar, dacă aceste măsuri sunt insuficiente, se va reduce şi doza de Carvedilol LPH.
La iniţierea tratamentului cu Carvedilol LPH sau după creşterea dozelor, poate apărea o agravare temporară a insuficienţei cardiace. În acest caz, trebuie crescută doza de diuretic. Uneori este necesară reducerea temporară a dozei de Carvedilol LPH sau chiar întreruperea tratamentului. Când starea clinică s-a stabilizat, tratamentul cu Carvedilol LPH şi/sau creşterea dozelor pot fi reluate. Dacă insuficienţa cardiacă evoluează spre o formă severă (clasa IV - NYHA), întregul tratament trebuie revizuit.
Doza iniţială recomandată este de 3,125 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Dacă această doză este bine tolerată, poate fi crescută treptat (la interval de 2 săptămâni) până la doza optimă. Următoarele doze sunt de 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi, după aceea de 12,5 mg carvedilol, de 2 ori/zi şi, în final, de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. In funcţie de doza administrată se vor alege comprimatele cu 6,25 mg, 12,5 mg sau 25 mg carvedilol. Pacientul trebuie să utilizeze doza cea mai mare pe care o tolerează bine. Doza maximă recomandată este de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. La pacienţii care au peste 85 kg, doza poate fi crescută cu atenţie la 50 mg carvedilol, de 2 ori pe zi.

Ajustarea dozelor
La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză de început mai mică: 6,25 mg carvedilol pe zi pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi 6,25 mg carvedilol de 2 ori pe zi pentru tratamentul anginei pectorale; în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă asociată acestor afecţiuni: 3,125 mg carvedilol zilnic pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale.

Omiterea unei doze
O doză omisă se va lua cât mai repede posibil. În orice caz, dacă este momentul pentru următoarea doză, pacientul o va lua numai pe aceea şi nu va lua o doză dublă.

Compoziție CARVEDILOL LPH 12,5 mg:

Un comprimat conţine carvedilol 12,5 mg şi excipienţi: celuloza microcristalină, croscarmeloză sodică, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Precauții:

Hipotensiune arterială ortostatică: în special la debutul tratamentului cu carvedilol şi la creşterea dozei, poate să apară hipotensiune arterială ortostatică, cu ameţeală şi vertij, uneori cu lipotimie. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă, vârstnicii sau pacienţii care fac tratament concomitent cu alte antihipertensive sau diuretice sunt mai expuşi la risc. Aceste reacţii pot fi prevenite prin administrarea unor doze iniţiale mai scăzute, prin ajustarea atentă a dozei de întreţinere şi prin administrarea medicamentului după masă. Pacienţii vor fi sfătuiţi cum să evite simptomele hipotensiunii ortostatice (precauţii la trecerea în ortostatism; în caz de vertij pacientul va adopta poziţia şezândă sau clinostatismul). Pacienţii vârstnici vor începe tratamentul cu doze mai mici (vezi Doze şi mod de administrare).

Întreruperea tratamentului: dacă tratamentul cu carvedilol (sau alte beta blocante) este brusc întrerupt, pot apare transpiraţie, tahicardie, dispnee, agravarea anginei pectorale. Pacienţii cei mai expuşi la risc sunt cei cu angină pectorală la care se poate produce un accident coronarian acut. Dozele trebuie reduse treptat, în 1 - 2 săptămâni.
Dacă tratamentul este întrerupt mai mult de 2 săptămâni, se va relua cu cea mai mică doză.

Insuficienţă hepatică: Carvedilol LPH poate determina în mod excepţional insuficienţă hepatică. Când apare suspiciune clinică de afectare hepatică, funcţia hepatică va fi verificată. În caz de insuficienţă hepatică, pacientul trebuie să întrerupă tratamentul cu Carvedilol LPH. De regulă, funcţia hepatică se normalizează după întreruperea tratamentului.

Atenţionări speciale
Insuficienţă cardiacă cronică: Pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară sau moderată, pot utiliza Carvedilol LPH dacă sunt controlaţi terapeutic cu digitală şi/sau diuretice. Dacă insuficienţa cardiacă se agravează în timpul tratamentului cu Carvedilol LPH, doza de diuretic se va creşte, doza de Carvedilol LPH va fi scăzută sau tratamentul cu Carvedilol LPH va fi suspendat temporar. Doza poate fi crescută din nou când pacientul este stabil clinic.
Deteriorarea reversibilă a funcţiei renale a fost observată în timpul terapiei cu carvedilol la pacienţii cu tensiune arterială mică (sistolică <100mmHg), boală cardiacă ischemică, ateroscleroză generalizată şi/sau insuficienţa renală subiacentă. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu aceşti factori de risc, funcţia renală trebuie monitorizată în timpul creşterii dozei de carvedilol. Dacă funcţia renală se deteriorează semnificativ, doza de carvedilol trebuie scăzută sau terapia întreruptă.

Diabet şi hipertiroidie: Carvedilolul poate masca simptomele şi semnele de hipoglicemie acută. Perturbări ale nivelului glicemiei pot apare ocazional la pacienţii cu diabet şi insuficienţă cardiacă în tratament cu carvedilol. De aceea, este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor diabetici ce primesc carvedilol, prin determinări repetate ale glicemiei şi dacă este necesar ajustarea medicaţiei antidiabetice.
Carvedilolul poate masca semnele şi simptomele de tireotoxicoză.

Anestezie generală: la pacienţii trataţi cu beta-blocante, pentru anestezia generală, este necesar să se folosească narcotice cu efect inotropic minim sau să se întrerupă (gradat) tratamentul cu beta-blocante înainte de intervenţia chirurgicală. Studii mai noi sugerează beneficile beta-blocantelor în prevenirea morbidităţii cardiace perioperative şi reducerea incidenţei complicaţiilor cardiovasculare.

BPOC: deoarece beta-blocantele pot agrava obstrucţia bronşică, pacienţii cu BPOC nu trebuie să utilizeze aceste medicamente. Pacienţii cu forme uşoare pot utiliza în mod excepţional Carvedilol LPH, dacă tratamentul cu alte medicamente nu a avut efect. Oricum, este necesară monitorizarea atentă. La aceşti pacienţi este important să se administreze doza minimă eficace de Carvedilol LPH. Dacă apar semne de obstrucţie a căilor respiratorii, tratamentul se va întrerupe imediat.

Pacienţii cu angor Prinzmetal
Beta-blocantele non-selective pot determina dureri toracice la pacienţii cu angină Prinzmetal. Deşi carvedilolul, prin activitatea sa alfa-blocantă, poate preveni aceste simptome, nu există experienţă cu carvedilol la aceşti pacienţi. De aceea se recomandă prudenţă la pacienţi cu suspiciune de angor Prinzmetal.
Se recomandă utilizarea cu prudenţă a carvedilolului la pacienţii cu bloc atrio-ventricular de gradul I.
Tratamentul cu carvedilol nu se recomandă la pacienţii cu antecedente de trombocitopenie. Beta-blocantele se utilizează cu prudenţă şi după evaluarea raportului beneficiu terapeutic/risc potenţial în arteriopatia periferică, psoriazis şi în caz de antecedente de reacţii de hipersensibilitate severe sau în timpul tratamentului de desensibilizare.
La pacienţii cu feocromocitom trebuie să se iniţieze un tratament cu alfa-blocante anterior terapiei cu beta-blocante.

Purtătorii de lentile de contact trebuie avertizaţi despre riscul scăderii secreţiei lacrimale.

Copii
Siguranţa şi eficacitatea Carvedilol LPH la pacienţii sub 18 ani nu au fost stabilite; de aceea, nu se recomandă utilizarea acestui medicament la această grupă de vârstă.

Sportivi
Este necesară prudenţă la sportivi deoarece conţine un principiu activ care poate induce pozitivitatea testelor practicate la controlul antidoping.

Atenționări:

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Datorită reactivităţii individuale la tratament, pot să apară reacţii adverse nervos centrale care pot să afecteze atenţia în special la începutul terapiei, dar şi la ajustarea dozelor. De aceea pacienţii sunt avertizaţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă prezintă aceste reacţii adverse.

Reacții adverse ale CARVEDILOL LPH 12,5 mg:

Reacţiile adverse ale carvedilolului sunt în general uşoare şi tranzitorii. Legătura cauzală între acest medicament şi anumite reacţii adverse nu este clar stabilită. Incidenţa anumitor reacţii adverse precum ameţeala, bradicardia, hipotonia şi tulburările vizuale este proporţională cu mărimea dozei. Cel mai adesea, aceste reacţii se produc la creşterea dozei, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi sunt, de obicei, tranzitorii.

Tulburări cardiace şi vasculare
Bradicardie, hipotensiune arterială ortostatică, tulburări de conducere intracardiacă, palpitaţii, edeme periferice, extremităţi reci, hipotensiune arterială şi sincopă. Rareori starea clinică se poate deteriora la pacienţii cu insuficienţă cardiacă (în special la creşterea dozei), excepţional la pacienţii cu angină pectorală (întreruperea bruscă a tratamentului poate determina infarct miocardic) şi la cei cu claudicaţie intermitentă şi sindrom Raynaud.

Tulburări ale sistemului nervos
Pot apărea următoarele reacţii adverse: vertij sau ameţeală, cefalee (în special la debutul tratamentului sau la ajustarea dozelor), somnolenţă, insomnie, rareori modificări ale dispoziţiei şi stării mentale. Ameţeala cu sau fără hipotensiune arterială ortostatică este reacţia adversă cea mai frecventă a carvedilolului (aprox. la 6% din pacienţi).

Tulburări gastro-intestinale
Carvedilolul poate determina senzaţie de uscăciune a gurii, scăderea apetitului alimentar, greaţă sau durere abdominală (până la 2%), diaree uşoară, vărsături, flatulenţă, rar constipaţie. Au fost raportate cazuri rare de afectare hepatică tranzitorie datorată carvedilolului. Dacă prin teste biochimice este confirmată insuficienţa hepatică, tratamentul cu Carvedilol LPH va fi întrerupt.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Ocazional, pot apărea dispnee, bronhospasm (mai ales la pacienţii predispuşi) şi obstrucţie nazală.

Tulburări hematologice şi limfatice
Au fost raportate cazuri izolate de trombocitopenie şi leucopenie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare şi tulburări ale aparatului genital şi sânului
Beta-blocantele produc rareori tulburări de micţiune şi de potenţă. Funcţia renală poate fi, în mod excepţional, afectată (poate apărea insuficienţa renală).

Tulburări endocrine şi tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai ales la diabetici, pot apărea hiperglicemie (la tipul II) sau hipoglicemie (mai ales la tipul I). Concentraţiile plasmatice ale trigliceridelor pot creşte (1%) şi, de asemenea, nivelul colesterolului (rar).

Tulburări oculare
Pot apărea tulburări de vedere, scăderea secreţiei lacrimale (care afectează purtătorii de lentile de contact) şi iritaţie oculară.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
La mai puţin de 1% dintre pacienţii trataţi cu carvedilol pot apărea reacţii de hipersensibilizare: prurit, rash, urticarie. La alte β-blocante au fost raportate cazuri individuale de psoriazis, alopecie, dermatită exfoliativă.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Au fost semnalate rar: dureri musculare, osoase (vertebrale).

Alte reacţii adverse
Pot apărea oboseală, creştere în greutate, bufeuri şi, rareori, parestezii.

Supradozajul:

Supradozajul poate determina mai ales hipotensiune arterială (cu ameţeală sau vertij; posibil lipotimie) şi bradicardie. De obicei este suficient să se reducă doza sau să se întrerupă temporar tratamentul.
In plus, supradozajul poate produce dispnee datorită bronhospasmului, vărsături, insuficienţă cardiacă, şi în cazurile severe chiar şoc cardiogen, tulburări ale conştienţei până la comă, convulsii generalizate, tulburări de conducere şi stop cardiac.
Se vor lua măsuri pentru îndepărtarea medicamentului neabsorbit. Trebuie monitorizate atent funcţiile vitale ale pacientului în spitale sau în unităţile de terapie intensivă. Tratamentul este simptomatic, cu agonişti de receptori adrenergici.
Terapie posibilă: orciprenalină şi/sau glucagon pentru susţinerea funcţiei cardiace şi a circulaţiei; atropină şi eventual un stimulator cardiac în caz de bradicardie excesivă; β2-simpatomimetice în caz de bronhospasm; noradrenalină ori norepinefrină în caz de vasodilataţie periferică; diazepam în caz de convulsii.
Durata tratamentului depinde de gradul de intoxicaţie. În caz de intoxicaţie severă, timpul de eliminare al carvedilolului poate fi prelungit. Pacientul va fi ţinut sub observaţie până la stabilizare clinică.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Antiaritmice
Au fost observate cazuri izolate de afectare a conducerii la nivel atrio-ventricular, rareori însoţite si de tulburări de hemodinamică, la pacienţii care sunt în tratament cu carvedilol şi diltiazem, verapamil şi/sau amiodaronă administrate oral. La fel ca pentru alte beta-blocante, este necesară monitorizarea ECG şi a tensiunii arteriale la administrarea carvedilolului concomitent cu blocante ale canalelor de calciu de tip verapamil şi diltiazem deoarece riscul apariţiei tulburărilor de conducere la nivel atrioventricular sau al precipitării insuficienţei cardiace este crescut (prin efect sinergic). O atentă monitorizare trebuie efectuată atunci când se administrează concomitent carvedilol cu antiaritmice de clasa I sau amiodaronă pe cale orală. La pacienţii aflaţi în tratament cu amiodaronă, au fost raportate bradicardie, stop cardiac, fibrilare ventriculară, la scurt timp de la iniţiarea tratamentului cu betablocante. De asemenea există risc de insuficienţă cardiacă în cazul administrării concomitente de carvedilol şi antiaritmice din clasa Ia sau Ic administrate intravenos
Tratamentul concomitent cu rezerpină, guanetidină, metildopa, guanfacină şi inhibitori de monoaminooxidază (cu excepţia inhibitorilor MAO-B) poate duce la scăderea adiţională a frecvenţei cardiace; se recomandă monitorizarea semnelor vitale.

Dihidropiridine
Administrarea de dihidropiridine şi carvedilol trebuie efectuată sub o strictă supraveghere deoarece sau raportat cazuri de insuficienţa cardiacă şi hipotensiune arterială severă în condiţiile terapiei asociate.

Nitraţi
Creşterea efectelor hipotensoare.

Glicozide tonicardiace
O creştere a concentraţiei plasmatice la starea de echilibru a digoxinei cu aproximativ 16% şi a digitoxinei cu 13% au fost observate la pacienţii hipertensivi în legătură cu utilizarea concomitentă de carvedilol şi digoxină. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei la iniţierea, întreruperea sau ajustarea dozei de carvedilol.

Alte medicamente antihipertensive
Carvedilolul poate potenţa efectele altor medicamente antihipertensive administrate concomitent (de exemplu antagonişti ai receptorilor alfa 1). De asemenea poate potenţa hipotensiunea arteriala indusă de barbiturice, fenotiazine, antidepresive triciclice, agenţi vasodilatatori şi alcool.

Ciclosporină
Concentraţia plasmatică a ciclosporinei este crescută atunci când carvedilolul se administrează concomitent. Se recomandă monitorizarea atenta a concentraţiei de ciclosporină.

Antidiabetice inclusiv insulina
Efectele de scădere a glicemiei datorate insulinei şi a medicamentelor antidiabetice orale se pot intensifica. Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. La pacienţii diabetici se recomandă monitorizarea în mod regulat a glicemiei.

Clonidină
Atunci când tratamentul cu carvedilol şi clonidină este întrerupt, se recomandă ca întreruperea carvedilolului să se efectueze cu câteva zile înainte de reducerea gradată a dozei de clonidină.

Anestezice inhalatorii
Este necesară atenţie în ceea ce priveşte potenţialul inotrop negativ şi interacţiunile hipotensoare ale carvedilolului în asociere cu anesteziecele.

Antiinflamatoare nesteroidiene, estrogeni şi corticosteroizi
Efectul antihipertensiv al carvedilolului poate fi scăzut datorită retenţiei de apă şi sodiu.

Medicamente inductoare sau inhibitoare ale citocromului enzimatic P450
Pacienţii care primesc medicamente (de exemplu rifampicină şi barbiturice) ce induc sau inhibă enzimele citocromului P450 (cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, verapamil, eritromicină), trebuie monitorizaţi atent în timpul administrării concomitente de carvedilol deoarece concentraţiile plasmatice ale carvedilolului pot fi scăzute de către medicamentele inductoare enzimatice, respectiv crescute de către medicamentele inhibitoare enzimatice.

Simpatomimetice cu efecte alfa şi beta
Risc de hipertensiune arterială şi bradicardie excesivă.

Ergotamină
Intensificarea vasoconstricţiei.

Agenţi blocanţi neuromusculari
Intensificarea blocului neuromuscular.

Pacienţii vor fi sfătuiţi să nu consume alcool etilic în timpul tratamentului, deoarece acesta poate potenţa acţiunea carvedilolului.

Administrarea de CARVEDILOL LPH 12,5 mg în sarcină / alaptare:

Nu există experienţă adecvată privind administrarea carvedilolului la gravide. Beta-blocantele traversează bariera feto-placentară şi pot determina hipotensiune arterială, bradicardie şi hipoglicemie la făt, pot să scadă perfuzia placentară cu deces al fătului, naşteri premature. Nu se va administra acest medicament la gravide decât în cazuri de urgenţă, atunci când potenţialul beneficiu matern justifică riscul potenţial fetal. Tratamentul trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de naştere. Dacă acest lucru nu este posibil, nou-născutul trebuie monitorizat în primele 2-3 zile de viaţă.
Deoarece este posibilă excreţia carvedilolului în laptele uman, nu se recomandă alăptarea în timpul terapiei cu Carvedilol LPH.

Prezentare ambalaj:

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Condiții de păstrare:

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Alte medicamente cu substanța activă carvedilolum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu CARVEDILOL LPH 12,5 mg(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul CARVEDILOL LPH 12,5 mg vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!