Prospect Lamotrigin Stada 100 mg, comprimate dispersabile

Substanța activă: lamotriginum

Producator: STADA ARZNEIMITTEL AG, Germania

Clasa ATC: [N03AX]: sistemul nervos >> antiepileptice >> antiepileptice >> alte antiepileptice

Grupa farmaceutică: alte antiepileptice

Indicații Lamotrigin Stada 100 mg, comprimate dispersabile:

Adulţi şi adolescenţi:
Ca monoterapie în epilepsie:
- crize parţiale
- crize generalizate
* crize primare
* crize secundare tonico-clonice

Adulţi şi adolescenţi:
Ca tratament adjuvant în epilepsie:
- crize parţiale
- crize generalizate
*crize primare
* crize secundare tonico-clonice
- crize convulsive asociate cu Sindromul Lennox-Gastaut, când terapia asociată cu alte antiepileptice nu a avut rezultatul dorit.

Copii în vârstă de peste 2 ani:
Ca terapie adjuvantă în epilepsie:
- crize parţiale
- crize asociate sindromului Lennox - Gastaut

Administrarea acestui medicament se va iniţia numai de către un neurolog sau un neurolog pediatru, experimentat în tratarea epilepsiei, sau se va utiliza în clinicile de neurologie şi similare.

Contraindicații:

Hipersensibilitate faţă de lamotrigină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Administrare Lamotrigin Stada 100 mg, comprimate dispersabile:

Pentru a se atinge doza de întreţinere, greutatea în situaţia pacienţilor pediatrici trebuie monitorizată, iar doza trebuie restabilită pe măsură ce apar modificări ale greutăţii.

Dacă o doză de lamotrigină calculată (de exemplu pentru pacienţii pediatrici sau cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza care se va administra va fi egală cu cel mai mic număr de comprimate întregi.

Dacă tratamentul asociat cu mai multe antiepileptice este întrerupt pentru a se face trecerea la monoterapie, sau dacă sunt adăugate alte antiepileptice la scheme de tratament care conţin lamotrigină, se va acorda atenţie efectului pe care acestea le-ar putea avea asupra farmacocineticii diferitelor substanţe active, inclusiv asupra lamotriginei (vezi pct. 4.5).

Doza iniţială şi creşterile ulterioare de doză nu trebuie depăşite, pentru minimalizarea riscului de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4)

Adulţi şi adolescenţi

Monoterapie
Doza iniţială de lamotrigină în monoterapie este de 25 mg/zi o dată pe zi timp de 2 săptămâni, urmată de 50 mg/zi o dată pe zi timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza se măreşte cu maximum 50-100 mg la fiecare 1-2 săptămâni, până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de100-200 mg/zi, administrată o dată pe zi sau în 2 prize divizate.La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obţinerea răspunsului preconizat.

Terapie asociată cu alte antiepileptice

Pacienţi cărora li se administrează valproat cu sau fără alte antiepileptice
Doza iniţială este de 25 mg lamotrigină o dată la două zile, timp de 2 săptămâni, urmată de 25 mg/zi o dată pe zi timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza se măreşte cu maximum 25-50 mg la fiecare 1-2 săptămâni, până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 100-200 mg/zi, administrată o dată pe zi sau în 2 prize divizate.La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obţinerea răspunsului preconizat.

Pacienţi cărora li se administrează alte antiepileptice sau alte substanţe active care induc metabolismul lamotriginei, cu sau fără alte antiepileptice, cu excepţia valproatului

Doza iniţială este de 50 mg/zi, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni, apoi 100 mg/zi administrat în 2 prize divizate timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza se măreşte cu maximum 100 mg la fiecare 1-2 săptămâni, până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 200-400 mg/zi, administrată în 2 prize divizate. La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500-700 mg/zi pentru obţinerea răspunsului preconizat.

Pacienţi cărora li se administrează oxcarbazepină fără alte substanţe active care interferă cu metabolismul lamotriginei (vezi pct. 4.5)

Doza iniţială este de 25 mg o dată pe zi timp de două săptămâni, apoi 50 mg o dată pe zi timp de două săptămâni. Ulterior, doza se măreşte cu maximum 50-100 mg la fiecare 1-2 săptămâni, până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 100-200 mg/zi, administrată o dată pe zi sau în 2 prize divizate.

Copii cu vârsta între 2 şi 12 ani

Terapie asociată cu alte antiepileptice

Copii care primesc valproat cu / fără alte medicamente antiepileptice

Doza iniţială de lamotrigină este de 0,15 mg/kg şi zi în priză unică timp de 2 săptămâni, urmată de 0,3 mg/kg şi zi în priză unică timp de 2 săptămâni. După aceea, doza trebuie mărită cu maxim 0,3 mg/kg şi zi la fiecare 1-2 săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 1-5 mg/kg şi zi în priză unică sau în 2 prize divizate, doza maximă fiind de 200 mg/zi.

Copii care primesc medicamente antiepileptice inductoare enzimatice sau alte substanţe active inductoare enzimatice cu / fără alte medicamente antiepileptice, cu excepţia valproatului

Doza iniţială de lamotrigină este de 0,6 mg/kgşi zi în 2 prize zilnice timp de 2 săptămâni, urmată de 1,2 mg/kg şi zi în 2 prize zilnice timp de 2 săptămâni. După aceea, doza trebuie mărită cu maxim 1,2 mg/kg şi zi la fiecare 1-2 săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 5-15 mg/kg şi zi administrată în 2 prize divizate, doza maximă fiind de 400 mg/zi.

Copii care primesc oxcarbazepină fără substanţe active inductoare sau inhibitoare enzimatice

Doza iniţială de lamotrigină este de 0,3 mg/kg şi zi în priză unică sau în 2 prize divizate timp de 2 săptămâni, urmată de 0,6 mg/kg şi zi în priză unică sau în 2 administrări zilnice, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza trebuie mărită cu maxim 0,6 mg/kg şi zi la fiecare 1-2 săptămâni până la obţinerea răspunsului optim. Doza uzuală de întreţinere este de 1-10 mg/kg şi zi administrată în 2 prize divizate, doza maximă fiind de 200 mg/zi.

Este posibil ca pacienţii cu vârste între 2 şi 6 ani să necesite o doză de întreţinere situată la limita superioară a intervalului recomandat.

La pacienţii pediatrici cu o greutate corporală sub 17 kg nu este posibilă administrarea dozei iniţiale exacte a tratamentului utilizând cea mai mică mărime a concentraţiei a acestui medicament (referitor la tratamentul adjuvant cu valproat).

La pacienţii în tratament cu antiepileptice a căror interacţiune farmacocinetică cu lamotrigina nu este cunoscută în prezent, se vor folosi recomandările de creştere a dozei pentru lamotrigină administrată concomitent cu valproatul, iar după aceea doza se va creşte până la obţinerea răspunsului optim.

Grupe speciale de pacienţi
Copii cu vârsta sub 2 ani
Pentru copiii cu vârsta sub 2 ani nu există suficiente date disponibile în ceea ce priveşte utilizarea lamotriginei.

Pacienţi vârstnici (>65 ani)
Nu este necesară o ajustare a dozei, faţă de schemele recomandate. Farmacocinetica lamotriginei la această grupă de vârstă nu diferă semnificativ de cea pentru restul populaţiei.

Insuficienţă hepatică
Iniţial, dozele de creştere şi de întreţinere trebuie reduse în general cu aproximativ 50% la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh grad B) şi până la 75% la cei cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh grad C). Dozele de creştere şi de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul clinic.

În funcţie de doza recomandată, este posibil ca la pacienţii cu insuficienţă hepatică, concentraţiile disponibile curente ale Lamotrigin Stada să nu fie adecvate.

Insuficienţă renală
Administrarea lamotriginei la pacienţii cu insuficienţă renală se va face cu precauţie. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu final, dozele iniţiale de Lamotrigin Stada vor depinde de medicaţia concomitentă a acestora; doze de întreţinere mai reduse pot fi eficiente la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

Paciente care utilizează anticoncepţionale hormonale

(a) Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja anticoncepţionale hormonale:
Deşi s-a demonstrat că un anticoncepţional hormonal creşte clearance-ul lamotriginei, nu sunt necesare ajustări faţă de recomandările de creştere a dozei, numai datorită utilizării anticoncepţionalelor hormonale. Creşterea dozei trebuie să respecte recomandările.

(b) Începerea tratamentului contraceptiv la pacientele care se află deja în tratament de întreţinere cu lamotrigină şi NU iau inductori/inhibitori ai glucoronizării lamotriginei:
Ar putea fi necesar ca doza de întreţinere a lamotriginei să fie crescută chiar şi de două ori, în funcţie de răspunsul clinic individual.

(c) Întreruperea administrării anticoncepţionalelor hormonale la pacientele care se află deja în tratament de întreţinere cu lamotrigină şi NU iau inductori/inhibitori ai glucoronizării lamotriginei:
Ar putea fi necesar ca doza de întreţinere de lamotrigină să fie redusă chiar cu 50%, în funcţie de răspunsul clinic individual.

Reluarea terapiei
Necesitatea creşterii până la doza de întreţinere se va evalua atent la reluarea tratamentului cu lamotrigină la pacienţii care l-au întrerupt indiferent de motiv, deoarece riscul apariţiei unei erupţii grave este asociat cu dozele iniţiale crescute şi cu depăşirea pragului recomandat de creştere a dozei de lamotrigină (vezi pct 4.4). Cu cât durata de timp de la administrarea anterioară este mai mare, cu atât trebuie acordată mai multă atenţie creşterii dozei de întreţinere. Dacă perioada trecută de la întreruperea tratamentului cu lamotrigină depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică, doza de lamotrigină se va creşte în general până la doza de întreţinere conform schemei recomandate.

Mod de administrare

Înainte de administrare, comprimatele dispersabile de lamotrigină trebuie dispersate într-o cantitate suficientă de apă până la obţinerea unei dispersii omogene. Comprimatele pot fi şi înghiţite întregi sau pot fi mestecate.

Se recomandă administrarea comprimatelor la aceeaşi oră din timpul zilei înainte sau după masă.

Se vor alege acele concentraţii care să permită administrarea dozei stabilite folosind numai comprimate întregi.

Acțiune:

Mod de acţiune:
Rezultatele studiilor farmacodinamice sugerează că lamotrigina este un blocant al canalelor de sodiu voltaj-dependente. Blochează impulsurile repetitive, susţinute, dependente de voltaj din neuronii de cultură şi inhibă eliberarea patologică de glutamat (aminoacid care joacă un rol cheie în generarea crizelor), ca şi atacurile provocate de potenţialul de acţiune evocat de glutamat.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Lamotrigina este absorbită rapid şi complet din intestin, fără un metabolism semnificativ de prim pasaj hepatic. Concentraţia plasmatică maximă apare la aproximativ 2-3 ore de la administrarea orală. Prevalează variabilitatea interindividuală mare a concentraţiei plasmatice maxime la starea de echilibru. Timpul până la atingerea concentraţiei maxime este uşor întârziat după ingestia de alimente, însă proporţia absorbţiei nu este afectată. Farmacocinetica este liniară până la 450 mg, cea mai mare doză unică testată.

Distribuţie
55% din lamotrigină se leagă de proteinele plasmatice. Este foarte puţin probabil ca eliberarea de pe proteinele plasmatice să conducă la toxicitate. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,9-1,2 l/kg.

Metabolism
Lamotrigina are acţiune inductoare asupra propriul metabolism într-o mică măsură, în funcţie de doză. Acest lucru conduce la o scădere cu 25% a timpului de înjumătăţire plasmatică la starea de echilibru, când se administrează 150 mg de două ori pe zi. Totuşi, nu există dovezi că lamotrigina afectează farmacocinetica altor antiepileptice, iar datele sugerează că interacţiunile dintre lamotrigină şi substanţele active metabolizate de enzimele citocromului P450 sunt improbabile. UDP-glucuroniltransferazele sunt responsabile pentru metabolismul lamotriginei. Principalul metabolit găsit în urină este 2-N glucuronide, care corespunde la 65% din doză.

Eliminare
Clearance-ul şi timpul de înjumătăţire plasmatică nu depind de doză. Timpul de înjumătăţire plasmatică mediu de eliminare, la adulţii sănătoşi, este de 24-35 ore. Clearance-ul mediu la starea de echilibru la voluntarii sănătoşi este de 39Â±14 ml/min. Clearance-ul se realizează predominant prin metabolizare, urmat de eliminarea metaboliţilor glucuronaţi în urină. Sub 10% este eliminat în formă neschimbată prin urină, în timp ce aproximativ 2% se excretă în fecale.

În cadrul unui studiu cu subiecţi având sindromul Gilbert (deficienţă de glucuroniltransferază), clearance-ul aparent mediu s-a redus cu 32% în comparaţie cu grupa de control, însă valorile sunt în limitele normale pentru populaţia generală.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei este afectat considerabil de tratamentele administrate concomitent. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică se reduce la aproximativ 14 ore dacă lamotrigina este administrată împreună cu substanţe active inductoare enzimatice, cum ar fi carbamazepină sau fenitoina şi creşte până la circa 70 ore în medie dacă este administrată concomitent cu valproat singur.

Grupe speciale de pacienţi
Copii
Clearance-ul ajustat în funcţie de greutate este mai mare la copii decât la adulţi, cele mai mari valori înregistrându-se la copiii sub 5 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei este în general mai scurt la copii decât la adulţi cu o valoare medie de aproximativ 7 ore când este administrat concomitent cu substanţe active inductoare enzimatice cum ar fi carbamazepina şi fenitoina şi este mărit la valori medii de 45-50 de ore când este administrat concomitent numai cu valproatul.

Pacienţi vârstnici (>65 ani)
Rezultatele analizei farmacocinetice efectuate pe o populaţie care include atât pacienţi tineri, cât şi vârstnici cu epilepsie, înscrişi în aceleaşi studii, au indicat faptul că clearance-ul lamotriginei nu s-a modificat într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic. După doze unice, clearance-ul aparent a scăzut cu 12% de la 35 ml/min la vârsta de 20 ani la 31 ml/min la vârsta de 70 ani. Scăderea după 48 săptămâni de tratament a fost de 10% de la 41 la 37 ml/min între grupele de tineri şi de vârstnici. În plus, farmacocinetica lamotriginei a fost studiată la 12 subiecţi vârstnici sănătoşi după o doză unică de 150 mg. Clearance-ul mediu la persoanele vârstnice (0,39 ml/min şi kg) rămâne în limitele valorilor clearance-ului mediu (0,31 la 0,65 ml/min/kg) obţinut în 9 studii cu adulţi nevârstnici după doze unice cuprinse între 30-450 mg.

Insuficienţă renală
Nu există experienţă privind tratamentul cu lamotrigină la pacienţii cu insuficienţă renală. Studiile de farmacocinetică cu doze unice la subiecţii cu insuficienţă renală indică faptul că farmacocinetica lamotriginei este puţin afectată, însă concentraţiile plasmatice ale principalului metabolit glucuronid au crescut aproape de 8 ori datorită clearance-ului renal redus.

Insuficienţă hepatică
A fost efectuat un studiu de farmacocinetică cu doză unică la un grup de 24 pacienţi prezentând grade diferite de insuficienţă hepatică având ca grup de control 12 subiecţi sănătoşi. Clearance-ul aparent mediu al lamotriginei a fost de 0,31, 0,24 şi 0,10 ml/min la pacienţii cu insuficienţă hepatică de grad A, respectiv B şi C (clasificare Child Pugh), în comparaţie cu 0,34 ml/min la subiecţii sănătoşi din grupa de control. Se vor folosi de regulă doze reduse la pacienţii cu insuficienţă hepatică de grad B şi C.

Date preclinice de siguranţă
În doze ce depăşesc cele mai mari doze terapeutice de întreţinere, lamotrigina nu a fost teratogenă la şobolan, şoarece şi iepure. Dozele care provoacă toxicitate maternă au redus greutatea fătului şi au întârziat osificarea scheletului la şobolan şi şoarece.

La şobolan a fost observată o mortalitate fetală şi postnatală crescută când lamotrigina a fost administrată mai târziu în perioada de gestaţie (zilele 15-20).

Experimentele non-clinice nu au relevat o afectare a fertilităţii detreminată de lamotrigină. Nu există experienţă cu privire la efectul lamotriginei asupra fertilităţii umane. Lamotrigina a redus concentraţia de acid folic fetal la şobolani. Se presupune că deficienţa de acid folic este asociată cu un risc crescut de malformaţii congenitale la animale, ca şi la om.

Compoziție Lamotrigin Stada 100 mg, comprimate dispersabile:

Un comprimat dispersabil conţine lamotrigină 100 mg.

Lista excipienţilor
Crospovidonă, acesulfam potasic (E 950), aromă de portocale, manitol (E 421), dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearilfumarat de sodiu.

Precauții:

Reacţii cutanate
Au fost raportate reacţii adverse cutanate, care au apărut în general în primele 8 săptămâni de la începerea tratamentului cu lamotrigină. Majoritatea erupţiilor cutanate sunt uşoare şi autolimitate. Au fost raportate rar erupţii cutanate grave, inclusiv sindrom Stevens Johnson (SJS) şi necroliză epidermică toxică (NET).

Rapoartele din studiile la adulţii cu epilepsie la care s-au aplicat recomandările curente de administrare au arătat o incidenţă a erupţiei cutanate grave de aproximativ 1 la 500, dar studiile sugerează că incidenţa erupţiilor asociate cu spitalizare la copiii sub 12 ani este mai mare (1/300 până la 1/100). Incidenţa aproximativă a erupţiilor cutanate grave raportate ca SJS la adulţi şi adolescenţi este de 1 la 1000.

La copii, apariţia pentru prima oară a unei erupţii cutanate poate fi confundată cu o infecţie. Medicii trebuie să ia în calcul posibilitatea unei reacţii la substanţa activă la copiii care dezvoltă simptome de erupţie cutanată şi febră în primele 8 săptămâni de tratament.

În plus, riscul global de erupţie cutanată pare a fi în strânsă legătură cu:
- doze iniţiale crescute de lamotrigină şi depăşirea pragului recomandat de creştere a dozei de lamotrigină
- utilizarea concomitentă de valproat.

Toţi pacienţii (adulţi şi copii) care se confruntă cu o erupţie cutanată trebuie evaluaţi imediat, iar tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt imediat şi nu se mai reia decât dacă erupţia nu are în mod clar nicio legătură cu substanţa activă.

De asemenea, erupţia cutanată a fost raportată ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice, incluzând febră, limfadenopatie, edem facial şi tulburări hematologice şi hepatice. Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică şi, rareori, poate conduce la coagulare intravasculară diseminată (CID) şi la insuficienţă multiorganică. Este important de reţinut că manifestările precoce de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot apărea chiar dacă erupţia cutanată nu este evidentă. Pacienţii trebuie avertizaţi să solicite consult medical imediat dacă apar astfel de semne şi simptome. Dacă apar astfel de semne şi simptome, pacientul trebuie consultat imediat, iar tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă.

Întreruperea administrării lamotriginei
Întreruperea bruscă a administrării lamotriginei poate provoca reapariţia crizelor. În afară de cazul în care raţiuni de siguranţă (de exemplu erupţie cutanată) impun o întrerupere bruscă, doza de lamotrigină se va reduce gradat, de-a lungul unei perioade de 2 săptămâni.

Trebuie luate în considerare posibilele interacţiuni farmacocinetice în cazul unei modificări a tratamentului (de exemplu introducerea sau oprirea altor antiepileptice). Lamotrigina poate creşte numărul crizelor la unii pacienţi.

Metabolismul acidului folic
Lamotrigina este un inhibitor slab al reductazei acidului dihidrofolic, existând deci posibilitatea de interferenţă cu metabolismul acidului folic în tratamentul pe termen lung.

Alte organe
În literatura de specialitate există raportări de crize convulsive severe, inclusiv status epilepticus, care pot conduce la rabdomioliză, disfuncţii multiorganice şi coagulare intravasculară diseminată (CID), uneori cu rezultate letale. Cazuri similare au apărut în asociere cu utilizarea de lamotrigină.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În timpul tratamentului cu lamotrigină, capacitatea de reacţie poate fi redusă. Acest lucru trebuie luat în considerare în situaţiile în care este necesară o atenţie sporită, de exemplu la conducerea de vehicule şi folosirea de utilaje.

Atenționări:

Utilizarea în asociere cu anticoncepţionalele orale
S-a demonstrat că o combinaţie etinilestradiol / levonorgestrel (30 mcg / 150 mcg) creşte clearance-ul lamotriginei de aproximativ două ori determinând reducerea concentraţiei plasmatice de lamotrigină. Astfel, doza de lamotrigină ar putea necesita ajustare.

Există de asemenea o creştere modestă a clearance-ului de levonorgestrel şi a concentraţiilor plasmatice de FSH şi LH când se utilizează concomitent cu lamotrigină. Posibilitatea apariţiei unor efecte asupra eficacităţii metodei contraceptive nu poate fi exclusă. Prin urmare, pacientele trebuie instruite să raporteze imediat orice modificări apărute în ciclul menstrual.

Alte anticoncepţionale orale şi tratamente hormonale nu au fost studiate, totuşi pot afecta în mod similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.

Insuficienţă renală
Trebuie luate măsuri de precauţie la tratarea pacienţilor cu insuficienţă renală, deoarece timpul de înjumătăţire al lamotriginei se poate prelungi în caz de insuficienţă renală severă. Se preconizează de asemenea acumularea metabolitului glucuronid.

Insuficienţă hepatică
Principala cale de eliminare este metabolizarea hepatică. În baza datelor farmacocinetice la subiecţii cu insuficienţă hepatică, se recomandă ajustarea dozei în funcţie de severitate (Clasificare Child-Pugh).

Pacienţi în treatment cu alte preparate care conţin lamotrigină
Lamotrigin Stada nu trebuie administrat pacienţilor trataţi în mod curent cu orice alte preparate care conţin lamotrigină, fără a consulta în prealabil un medic.

Reluarea tratamentului
Se recomandă ca tratamentul cu Lamotrigin Stada să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt datorită unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, decât dacă posibilele avantaje sunt în mod clar mult mai importante decât riscurile.

Femei aflate în perioada fertilă
Femeile aflate în perioada fertilă şi în timpul sarcinii trebuie să utilizeze pe cât posibil antiepilepticele în monoterapie, deoarece riscul de malformaţii poate creşte în cazul tratamentului cu asocieri de mai multe anticonvulsivante.

Reacții adverse ale Lamotrigin Stada 100 mg, comprimate dispersabile:

A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse:

Foarte frecvente: >1/10
Frecvente: >1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: >1/1.000 şi <1/100
Rare: >1/10.000 şi <1/1.000
Foarte rare: <1/10.000, incluzând cazuri izolate

Foarte frecvente
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţie cutanată1)

Sindrom Stevens Johnson
Necroliză epidermică toxică
Tulburări hematologice şi limfatice
Tulburări hematologice2)
Tulburări ale sistemului imunitar
Sindrom de hipersensibilitate
Tulburări psihice
Iritabilitate
Agresivitate
Ticuri, halucinaţii, confuzie
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee, ameţeli
Somnolenţă, insomnie, tremor, nistagmus, ataxie
Agitaţie, nelinişte, tulburări de mişcare, agravarea bolii Parkinson, efecte extrapiramidale, coreoatetoză, creşterea frecvenţei crizelor3)
Tulburări oculare
Diplopie, vedere înceţoşată
Conjunctivită
Tulburări gastro-intestinale
Tulburări gastro-intestinale, greaţă, vărsături, diaree
Tulburări hepatobiliare
Creşterea valorilor probelor hepatice, disfuncţie hepatică, insuficienţă hepatică4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Reacţii similare lupusului
Tulburări generale
Oboseală

1) În cadrul studiilor clinice dublu-orb, cu lamotrigină ca tratament adjuvant, au apărut erupţii cutanate la maximum 10% dintre pacienţii cărora li s-a administrat lamotrigină şi la 5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Erupţiile cutanate au condus la întreruperea tratamentului cu lamotrigină la 2% dintre pacienţi. Erupţia, de regulă cu aspect maculopapular, apare în general în interval de 8 săptămâni de la începerea tratamentului şi dispare o dată cu întreruperea administrării de lamotrigină

Erupţiile cutanate grave apar frecvent la copii (1%) şi mai puţin frecvent la adulţi (0,3%). Erupţiile cutanate sunt mai frecvente când lamotrigina este administrată împreună cu alte antiepileptice.

Rareori au fost raportate erupţii cutanate grave, care au putut pune viaţa în pericol, inclusiv sindrom Stevens Johnson şi necroliză epidermică toxică (Sindrom Lyell). Deşi majoritatea dispar o dată cu întreruperea administrării substanţei active, unii pacienţi se confruntă cu cicatrice ireversibile şi au existat cazuri rare de deces asociat.

Riscul global de apariţie a erupţiei cutanate pare a fi strâns legat de:
- Doze iniţiale crescute de lamotrigină şi depăşirea dozelor de creştere recomandate pentru tratamentul de întreţinere.
- Utilizarea concomitentă de valproat.

De asemenea, a fost raportată erupţia cutanată ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu un model variabil de simptome sistemice (febră, limfadenopatie, edem facial, tulburări la nivel sanguin şi hepatic, coagulare intravasculară diseminată (CID), insuficienţă multiorganică,

2) Tulburările hematologice (inclusiv neutropenie, leucopenie, anemie, trombocitopenie, pancitopenie, anemie aplastică, agranulocitoză) pot fi sau nu asociate cu sindromul de hipersensibilitate.

3) Au existat raportări conform cărora lamotrigina poate agrava simptomele din boala Parkinson la pacienţii cu această boală şi raportări izolate de reacţii extrapiramidale şi coreoatetoză la pacienţii fără astfel de afecţiuni preexistente.

4) Disfuncţia hepatică apare de regulă în asociere cu reacţiile de hipersensibilitate, însă au existat raportări de cazuri izolate fără semne vizibile de hipersensibilitate.

Nu sunt disponibile date suficiente cu privire la efectul lamotriginei asupra creşterii, dezvoltării şi funcţiilor cognitive la copii.

Supradozajul:

Simptome
A fost raportată ingestia unor doze unice care depăşesc de 10-20 ori doza terapeutică maximă. Supradozajul a condus la simptome ca nistagmus, ataxie, pierderea cunoştinţei şi comă. Pot apărea modificări ale traseului EKG (uşoară lărgire a complexului QRS şi prelungirea intervalului PR).

Tratament
În caz de supradozaj, pacientul trebuie spitalizat urmând a i se administra tratament de susţinere corespunzător. Se vor face spălături gastrice şi se va administra cărbune activat pentru o eventuală intoxicaţie, dacă se consideră necesar. Nu există experienţă cu hemodializa ca tratament pentru supradozaj. La 6 pacienţi cu insuficienţă renală, care au fost supuşi dializei timp de 4 ore, 20% din cantitatea de lamotrigină din organism a fost eliminată.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii altor substanţe active

Antiepileptice
Au fost raportate evenimente adverse nervos- centrale, inclusiv cefalee, greaţă, vedere înceţoşată, ameţeli, diplopie şi ataxie la pacienţii aflaţi în tratament cu carbamazepină după introducerea lamotriginei. De regulă, astfel de efecte dispar la reducerea dozei de carbamazepină.

Deşi au fost raportate modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile controlate nu au arătat că lamotrigina ar afecta concentraţia plasmatică a medicamentelor antiepileptice administrate concomitent. Studiile in vitro indică faptul că lamotrigina nu înlocuieşte alte antiepileptice de pe locurile de legare de proteine.

Anticoncepţionale hormonale

În cadrul unui studiu efectuat la 16 voluntari de sex feminin, o doză de lamotrigină de 300 mg la starea de echilibru nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv combinat cu administrare orală. A fost observată o uşoară creştere a clearance-ului total al componentei levonorgestrel rezultând în medie o reducere cu 19% şi respectiv 12% a ASC şi respectiv Cmax pentru levonorgestrel. Măsurarea concentraţiei plasmatice de FSH, LH şi estradiol în cadrul studiului a indicat o oarecare pierdere a supresiei activităţii hormonale ovariene la unele femei, deşi măsurătorile concentraţiei plasmatice a progesteronului au arătat că nu există dovezi hormonale ale ovulaţiei la nici una din cele 16 femei.

Impactul acestei uşoare creşteri a clearance-ului de levonorgestrel şi modificările de FSH şi LH plasmatic asupra activităţii ovulare ovariene nu sunt cunoscute. Nu au fost studiate efectele altor doze de lamotrigină (altele decât 300 mg/zi) iar studii cu alte preparate hormonale pentru femei nu au fost efectuate.

Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii lamotriginei
Antiepilepticele care induc enzimele de metabolizare (cum ar fi fenitoină, carbamazepină, fenobarbital şi primidonă) potenţează metabolismul lamotriginei şi pot necesita creşterea dozelor.

Valproatul în schimb reduce metabolizarea lamotriginei şi creşte în medie timpul de înjumătăţire plasmatică a lamotriginei aproape de două ori.

Substanţe active care inhibă semnificativ glucoronidarea lamotriginei
Valproat

Substanţe active care induc semnificativ glucoronidarea lamotriginei
Carbamazepină
Fenitoină

Primidonă
Fenobarbital
Rifampicină***
Combinaţie Etinilestradiol/Levonorgestrel*

Substanţe active care nu inhibă şi nici nu induc semnificativ glucoronidarea lamotriginei Litiu
Bupropionă
Olanzapină
Oxcarbazepină**

* Alte anticoncepţionale orale şi tratamente hormonale nu au fost studiate, totuşi pot avea efecte similare asupra parametrilor farmacocinetici ai lamotriginei.
** În cadrul unui studiu efectuat la voluntari adulţi sănătoşi, cu lamotrigină în doze de 200 mg/zi şi 1200 mg/zi oxcarbazepină, rezultatele au arătat că, în comparaţie cu placebo, valorile medii pentru Cmax şi ASC (0-24) a lamotriginei la starea de echilibru au fost reduse cu 2%, respectiv 8%. Intervalele de siguranţă de 90% au indicat că diferenţele au fost între -22% şi +8% pentru ASC (0-24) şi -15% şi +15% pentru Cmax. Evenimente adverse au fost raportate mai frecvent în cazul asocierii oxcarbazepinei cu lamotrigină decât atunci când fiecare din acestea e utilizat ca monoterapie. Evenimentele adverse cel mai des întâlnite au fost cefaleea, ameţelile, greaţa şi somnolenţa.
*** În cadrul unui studiu efectuat la 10 adulţi sănătoşi de sex masculin, rifampicina a crescut clearance-ul şi a scurtat timpul de înjumătăţire plasmatică a lamotriginei.

Anticoncepţionale hormonale
În cadrul unui studiu efectuat la 16 voluntari de sex feminin, 30 mcg etinilestradiol/150 mcg levonorgestrel incluse într-un contraceptiv combinat cu administrare orală au determinat o creştere de aproximativ două ori a clearance-ului global al lamotriginei, conducând la o reducere medie de 52%, respectiv 39% a ASC şi Cmax ale lamotriginei. Concentraţiile plasmatice de lamotrigină au crescut gradat în săptămâna de tratament inactiv (săptămâna "fără pilulă"), cu concentraţii pre-doză la sfârşitul săptămânii de tratament inactiv în medie de aproximativ două ori mai mari decât în timpul tratamentului concomitent.

Dacă efectul terapeutic al lamotriginei este nesigur deşi s-au făcut ajustări de doză, trebuie luată în considerare utilizarea unei metode contraceptive nehormonale.

Clinicienii trebuie să adapteze adecvat tratamentul femeilor care au început sau au întrerupt o metodă contraceptivă în timpul tratamentului cu lamotrigină.

Substanţe active antipsihotice
Farmacocinetica litiului după 2 g de gluconat de litiu anhidru administrat de două ori pe zi timp de şase zile la 20 subiecţi sănătoşi nu a fost modificată de administrarea concomitentă de 100 mg/zi lamotrigină.

Doze orale multiple de bupropionă nu au avut efecte semnificative din punct de vedere statistic asupra farmacocineticii lamotriginei în doză unică, la 12 subiecţi, şi a prezentat doar o creştere uşoară a ASC pentru lamotrigină glucuronid.

Experimentele de inhibare in vitro au indicat că formarea metabolitului principal al lamotriginei, 2-N-glucuronid, a fost afectat minim de coincubarea cu amitriptilină, bupropionă, clonazepam, haloperidol sau lorazepam. Datele privind metabolizarea bufuralolului la nivel microzomal hepatic uman au sugerat că lamotrigina nu reduce clearance-ul substanţelor active eliminate în principal prin CYP2D6. Rezultatele experimentelor in vitro sugerează de asemenea că este puţin probabil ca clearance-ul lamotriginei să fie afectat de clozapină, fluoxetină, fenelzină, risperidonă, sertralină sau trazodonă. Totuşi, s-a raportat că sertralina poate creşte toxicitatea lamotriginei, crescând concentraţia plasmatică a acesteia.

Acid folic
Interacţiunea cu metabolismul acidului folic.
Pe parcursul administrării clinice prelungite de lamotrigină, aceasta nu induce modificări semnificative în concentraţia de hemoglobină, în volumul corpuscular mediu ori în concentraţiile plasmatice sau eritrocitare de acid folic, până la 1 an sau a concentraţiei eritrocitare de acid folic până la 5 ani.

Administrarea de Lamotrigin Stada 100 mg, comprimate dispersabile în sarcină / alaptare:

Sarcina
Risc legat de epilepsie şi în general de tratamentul antiepileptic
Se ştie că nou-născuţii din mame care utilizează antiepileptice sau care suferă de epilepsie se confruntă mai des cu probleme ca anomalii cardiace şi cranio-faciale decât alţi sugari. Tratamentul cu mai multe antiepileptice în timpul sarcinii poate creşte riscul de malformaţii fetale şi prin urmare trebuie evitat, exceptând cazul în care pare a fi justificat după evaluarea raportului risc/beneficiu.

Risc legat de tratamentul cu lamotrigină
Sunt disponibile doar date limitate cu privire la utilizarea de lamotriginei în timpul sarcinii. Lamotrigina traversează bariera feto-placentară; concentraţiile plasmatice la unii nou-născuţi au atins niveluri terapeutice. Lamotrigina nu se va folosi în sarcină, în afară de cazul în care posibilele avantaje ale tratamentului pentru mamă sunt mai importante decât posibilele riscuri pentru dezvoltarea fătului. Reducerea sau întreruperea profilaxiei crizelor poate prezenta un risc considerabil atât pentru mamă, cât şi pentru făt şi acest risc este probabil mai mare decât orice risc de malformaţii.

Experimentele din studiile preclinice nu au prezentat dovezi de efecte teratogene (vezi pct.5.3). Lamotrigina are un efect inhibitor slab asupra reductazei acidului dihidrofolic şi prin urmare poate conduce teoretic la un risc crescut de probleme embriofetale, reducând nivelurile de acid folic. Administrarea de acid folic când se planifică o sarcină şi în primele luni de sarcină poate fi luată în considerare.

Modificările fiziologice din timpul sarcinii pot afecta concentraţiile plasamtice de lamotrigină şi/sau efectul terapeutic. Au existat raprtări de concentraţii plasmatice scăzute de lamotrigină în timpul sarcinii. Este necesară asigurarea unui tratament corepunzător cu lamotrigină la femeile însărcinate.

Alăptarea
Informaţiile sunt limitate în ceea ce priveşte utilizarea de lamotrigină în timpul alăptării.
Lamotrigina este excretată în laptele matern şi poate atinge concentraţii plasamtice la sugar similare celor aflat în limitele terapeutice la mamă. Prin urmare, mamele trebuie să alăpteze numai după o evaluare atentă a avantajelor faţă de riscurile pentru copil, sau să întrerupă alăptarea. Dacă copilul este alăptat, acesta trebuie ţinut sub supraveghere pentru eventualitatea apariţiei anumitor reacţii adverse.

Prezentare ambalaj:

Lamotrigin Stada 100 mg: comprimate rotunde, albe, biconvexe, marcate cu "100" pe una din feţe

Cutie cu un blister din PVC-Aclar/Al a 10 comprimate dispersabile
Cutie cu 3 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 10 comprimate dispersabile
Cutie cu 5 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 10 comprimate dispersabile
Cutie cu 10 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 10 comprimate dispersabile
Cutie cu un blister din Al/Al a 10 comprimate dispersabile
Cutie cu 3 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate dispersabile
Cutie cu 5 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate dispersabile
Cutie cu 10 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate dispersabile

Alte medicamente cu substanța activă lamotriginum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Lamotrigin Stada 100 mg, comprimate dispersabile(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Lamotrigin Stada 100 mg, comprimate dispersabile vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!