Prospect Lamotrin 25 mg, comprimate dispersabile

Substanța activă: lamotriginum

Clasa ATC: [N03AX]: sistemul nervos >> antiepileptice >> antiepileptice >> alte antiepileptice

Grupa farmaceutică: alte antiepileptice

Indicații Lamotrin 25 mg, comprimate dispersabile:

Epilepsie:

Adulţi şi adolescenţi:

Monoterapie:
- Epilepsie parţială cu sau fără generalizare.
- Epilepsie generalizată primară.

Terapie combinată:
- Epilepsie parţială cu sau fără generalizare.
- Epilepsie generalizată primară.
- Convulsiile asociate sindromului Lennox-Gastaut dacă tratamentul cu alte antiepileptice disponibile nu a fost eficient.

Copii între 2 şi 12 ani:

Terapie combinată:
- Epilepsie parţială cu sau fără generalizare.
- Epilepsie generalizată primară, inclusiv convulsiile tonico-clonice.
- Convulsiile asociate sindromului Lennox-Gastaut dacă tratamentul cu alte antiepileptice disponibile nu a fost eficient.

Tratamentul cu acest medicament se face numai la recomandarea unui neurolog sau unui neurolog pediatric cu experienţă în tratamentul epilepsiei sau trebuie folosit numai în secţiile de neurologie.

Sindromul bipolar:
Adulţi:
Pentru prevenirea apariţiei sindromului depresiv la pacienţii cu tulburare bipolară.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la lamotrigină sau la oricare dintre excipienţi.

Administrare Lamotrin 25 mg, comprimate dispersabile:

Epilepsie:

Pentru asigurarea menţinerii unei doze terapeutice, trebuie monitorizată greutatea copilului, cu adaptarea dozei odată cu modificarea greutăţii corporale.

În cazul retragerii medicaţiei antiepileptice concomitente, cu menţinerea lamotriginei ca monoterapie sau în cazul adăugării altor medicamente antiepileptice regimului de tratament conţinând lamotrigină, trebuie luat în considerare efectul pe care acestea îl pot avea asupra farmacocineticii lamotriginei.

Epilepsie şi sindromul bipolar:
Dacă doza calculată de lamotrigină nu este echivalentă cu un număr întreg de comprimate, doza administrată va fi egală cu cel mai mic număr de comprimate întregi. Dacă concentraţia comprimatului nu permite împărţirea pe doze, se alege altă concentraţie de produs activ sau altă formă farmaceutică.

Datorită riscului de erupţii cutanate tranzitorii, doza iniţială recomandată şi dozele crescute ulterior nu vor trebui depăşite.

EPILEPSIE:
Monoterapie

Adulţi şi adolescenţi (vezi tabelul 1)
Doza iniţială recomandată de lamotrigină în monoterapie este de 25 mg o dată pe zi, timp de două săptămâni, urmată de 50 mg o dată pe zi, timp de două săptămâni. După aceea, doza poate fi crescută la maxim 50-100 mg timp de alte 1-2 săptămâni, până când este obţinut răspunsul optim. Doza de întreţinere obişnuită pentru obţinerea unui răspuns terapeutic optim este de 100-200 mg/zi administrată o dată pe zi sau în două doze divizate. Anumiţi pacienţi pot necesita 500 mg/zi de lamotrigină pentru obţinerea răspunsului terapeutic dorit.

Terapie combinată

Se ajustează doza zilnică de lamotrigină în cazul administrării concomitente a altor medicamente ce influenţează farmacocinetica lamotriginei.

Adulţi şi adolescenţi (vezi Tabelul 1)
În cazul administrării concomitente a inhibitorilor glucuronării lamotriginei, de exemplu valproat, doza iniţială recomandată de lamotrigină este de 25 mg (o zi da, următoarea nu) timp de două săptămâni, urmată de 25 mg lamotrigină, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza poate fi crescută cu maxim 25-50 mg la fiecare 1-2 săptămâni până când răspunsul optim este obţinut. Doza de întreţinere uzuală, pentru a obţine un răspuns terapeutic optim este de 100-200 mg/zi într-o singură doză sau în doua doze divizate. Anumiţi pacienţi pot necesita 500 mg/zi de lamotrigină pentru obţinerea răspunsului terapeutic dorit.

În cazul administrării medicamentelor antiepileptice inductoare ale glucuronării lamotriginei la pacienţii care nu sunt trataţi cu valproat:

Dozele recomandate trebuie sa ţină cont de cele ale fenitoinei, carbamazepinei, fenobarbitalului, primidonei şi a altor substanţe active cunoscute ca fiind inductoare ale glucuronării lamotriginei.

La pacienţii aflaţi în tratament cu substanţe active care induc glucuronarea lamotriginei, doza iniţială recomandată este de 50 mg o dată pe zi timp de 2 săptămâni, urmată de 100 mg/zi, administrată în două doze divizate, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza poate fi crescută până la maxim 100 mg la fiecare 1-2 săptămâni, până când se obţine răspunsul terapeutic optim. Doza obişnuită de întreţinere, pentru obţinerea răspunsului optim este de 200-400 mg/zi, administrată în două doze divizate. Anumiţi pacienţi pot necesita 500 mg/zi lamotrigină, pentru a se obţine răspunsul terapeutic adecvat.

La pacienţii aflaţi în tratament cu oxacarbazepină, fără alte substanţe cunoscute ca inhibitoare ale glucuronării lamotriginei, doza iniţială recomandată de lamotrigină este de 25 mg pe zi, timp de două săptămâni, urmată de 50 mg lamotrigină, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza poate fi crescută cu maxim 100 mg la fiecare 1-2 săptămâni până când răspunsul optim este obţinut. Doza de întreţinere uzuală recomandată, pentru a obţine un răspuns terapeutic optim, este de 100-200 mg/zi într-o singură doză sau în două doze divizate.
Tabelul 1: Modul de creştere a dozelor recomandate pentru adulţi şi copii

Regimul terapeutic | Săptămânile 1+2 | Săptămânile 3+4 | Doza de întreţinere
Monoterapie (doza de lamotrigină în cazul în care nu se administrează nici un medicament care să îi influenţeze farmacocinetica)

25 mg/zi (o dată pe zi)
50 mg/zi (o dată pe zi)
100-200 mg/zi (o dată pe zi sau împărţite în 2 doze pe zi)

Pentru tratamentul de întreţinere doza poate fi crescută cu 50-100 mg la fiecare 1-2 săptămâni.

În cazul administrării concomitente de inductori ai glucuronării lamotriginei, la pacienţii care nu sunt trataţi cu inhibitori precum valproatul

Fenitoină carbamazepină, fenobarbital, primidonă şi alte substanţe cunoscute ca inductoare ale glucuronării lamotriginei
50 mg/zi (o dată pe zi)
100 mg/zi (împărţite în două doze pe zi)
200-400 mg/zi (împărţite în 2 doze pe zi) .

Pentru tratamentul de întreţinere doza poate fi crescută cu 100 mg la fiecare 1-2 săptămâni.

Oxacarbazepina fără alte substanţe cunoscute ca inhibitoare sau inductoare ale glucuronării lamotriginei
25 mg/zi (o dată pe zi)
50 mg/zi (o dată pe zi) 100-200 mg/zi
(o dată pe zi sau împărţite în 2 doze pe zi)

Pentru tratamentul de întreţinere doza poate fi crescută cu 50-100 mg la fiecare 1-2 săptămâni.

În cazul administrării inhibitorilor glucuronării lamotriginei precum valproatul
12,5 mg/zi (25 mg o dată la 2 zile)
25 mg/zi (o dată pe zi)
100-200 mg/zi (o dată pe zi sau împărţite în 2 doze pe zi)

Pentru tratamentul de întreţinere doza poate fi crescută cu 25-50 mg la fiecare 1-2 săptămâni.

Notă: La pacienţii care folosesc medicamente antiepileptice, la care interacţiunile farmacocinetice cu lamotrigina nu sunt cunoscute (vezi pct. 4.5), se vor folosi dozele recomandate de lamotrigină în asociere cu valproat. Prin urmare dozele trebuie crescute până la obţinerea răspunsului terapeutic dorit.

La majoritatea pacienţilor dozele de întreţinere menţionate mai sus au dus la o concentraţie plasmatică a lamotriginei de 1-4 Âµg/ml (4-16 Âµmol/l). Nu s-au stabilit totuşi intervale terapeutice.

Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani:
În cazul administrării concomitente a inhibitorilor glucuronării lamotriginei, de exemplu valproat: la copii care primesc tratament cu inhibitori ai glucuronării lamotriginei precum este valproatul, doza iniţială recomandată de lamotrigină este de 0,15 mg/kg/zi administrată o dată pe zi timp de 2 săptămâni, urmată de 0,3 mg/kg/zi timp de 2 săptămâni. După aceea, doza poate fi crescută cu maxim 0,3 mg/kg la 1-2 săptămâni până când se obţine răspunsul terapeutic optim. Doza obişnuită de întreţinere pentru a obţine un răspuns optim este de 1-5 mg/kg/zi administrată o dată pe zi sau în două doze divizate, cu un maxim de 200 mg/zi.

În cazul administrării medicamentelor antiepileptice inductoare ale glucuronării lamotriginei la pacienţii care nu au tratament şi cu valproat: dozele recomandate trebuie să ţină cont de cele ale fenitoinei, carbamazepinei, fenobarbitalului, primidonei şi a altor substanţe active cunoscute ca fiind inductoare ale glucuronidării lamotriginei.

La copiii care folosesc antiepileptice inductoare enzimatice doza iniţială recomandată de lamotrigină este de 0,6 mg/kg/zi administrată în două doze divizate timp de 2 săptămâni, urmată de o doză de 1,2 mg/kg/zi administrată în două doze divizate timp de 2 săptămâni. După aceea, doza poate fi crescută cu maxim 1,2 mg/kg la fiecare 1-2 săptămâni până când răspunsul terapeutic optim este obţinut. Doza uzuală de întreţinere pentru a obţine un răspuns optim este de 5-15 mg/kg/zi administrată în două doze divizate, cu un maxim de 400 mg/zi.

La copiii aflaţi în tratament cu oxacarbazepină fără alte substanţe cunoscute ca inhibitoare ale glucuronării lamotriginei, doza iniţială de lamotrigină este de 0,3 mg/kg/zi timp de două săptămâni, urmată de 0,6 mg/kg/zi lamotrigină, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza poate fi crescută cu maxim 0,6 mg/kg/zi la fiecare 1-2 săptămâni până când răspunsul optim este obţinut. Doza de întreţinere uzuală, pentru a obţine un răspuns terapeutic optim este de 1-10 mg/kg/zi (maxim 200 mg/zi) în două doze divizate.

Tabelul 2: Modul de creştere a dozelor recomandate pentru copiii de la 2 la 12 ani:
Regimul terapeutic | Săptămânile 1+2 | Săptămânile 3+4 | Doza de întreţinere

În cazul administrării concomitente de inductori ai glucuronării lamotriginei, la pacienţii care nu sunt tratatţi cu inhibitori precum valproatul
Fenitoină carbamazepină, fenobarbital, primidonă şi alte substanţe cunoscute ca inductoare ale glucuronării lamotriginei

0,6 mg/kg/zi (împărţite în două doze pe zi)
1,2 mg/kg/zi (împărţite în doua doze pe zi)
5-15 mg/kg/zi (împărţite în 2 doze pe zi) .

Pentru tratamentul de întreţinere doza poate fi crescută cu 1,2 mg/kg/zi la fiecare 1-2 săptămâni, până la maxim 400 mg/zi.

Oxacarbazepina fără alte substanţe cunoscute ca inhibitoare sau inductoare ale glucuronării lamotriginei
0,3 mg/kg/zi (o dată pe zi sau împărţite în două doze pe zi)
0,6 mg/kg/zi (o dată pe zi sau împărţite în două doze pe zi)
1-10 mg/kg/zi (o dată pe zi sau împărţite în 2 doze pe zi)

Pentru tratamentul de întreţinere doza poate fi crescută cu
0,6 mg/kg/zi la fiecare 1-2 săptămâni, până la maxim 200 mg/zi.

În cazul administrării inhibitorilor glucuronării lamotriginei precum valproatul
0,15 mg/kg/zi (o dată pe zi)
0,3mg/kg/zi (o dată pe zi)
1-5 mg/kg/zi (o dată pe zi sau împărţite în 2 doze pe zi)

Pentru tratamentul de întreţinere doza poate fi crescută cu
0,3 mg/kg/zi la fiecare 1-2 săptămâni, până la maxim 200 mg/zi.

La pacienţii care folosesc medicamente antiepileptice, la care interacţiunile farmacocinetice cu lamotrigina nu sunt cunoscute, se vor folosi dozele recomandate de lamotrigină în asociere cu valproat. Prin urmare dozele trebuie mărite până la obţinerea răspunsului terapeutic dorit.

Dozele recomandate la copii nu pot fi obţinute prin folosirea acestor comprimatelor dispersabile cu aceste concentraţii.
Este posibil ca pacienţii cu vârste cuprinse între 2 şi 6 ani să necesite doze de întreţinere la valori care ating maximul intervalului terapeutic recomandat.

SINDROMUL BIPOLAR
Lamotrigina se recomandă pentru prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu sindrom bipolar. Nu a fost demonstrată eficienţa lamotriginei în prevenirea episoadelor maniacale din sindromul bipolar.

Lamotrigina se recomandă la pacienţii bipolari cu risc de a dezvolta un episod depresiv. Se poate lua în considerare tratamentul cu lamotrigină la pacienţii ce au suferit recent episoade de manie, hipomanie sau depresie. Nu s-a dovedit un risc crescut de apariţie a maniei, hipomaniei sau a tulburărilor mixte la pacienţii trataţi cu lamotrigină faţă de pacienţii care au luat placebo.

La pacienţii care prezintă risc de a dezvolta un episod maniacal trebuie luat în considerare tratamentul combinat. Nu există experienţă în folosirea lamotriginei în tratamentul combinat cu medicamente care previn episoadele maniacale la pacienţii bipolari. Totuşi, studiile de siguranţă şi datele despre interacţiunile lamotriginei cu alte substanţe active în sindromul bipolar, precum şi o experienţă clinică mare în acest sens, nu au arătat existenţa unor probleme privind siguranţa administrării. Trebuie respectate dozele recomandate în cazul administrării concomitente a lamotriginei cu alte medicamente care influenţează farmacocinetica lamotriginei.

Riscul de suicid la pacienţii bipolari este inevitabil, de aceea terapia trebuie însoţită şi de o atentă supraveghere.

La pacienţii care dezvoltă în primele săptămâni de tratament o combinaţie de simptome ce cuprind erupţii cutanate nespecifice, febră, simptome asemănătoare gripei sau somnolenţă, trebuie efectuate teste de laborator (pentru funcţiile hepatică şi renală, teste de coagulare).

Testele de coagulare trebuie efectuate în cazul apariţiei sângerărilor neexplicate ale mucoaselor (nas, gură, vagin).

Întreruperea tratamentului cu lamotrigină la pacienţii cu sindrom bipolar:
Studiile clinice nu au arătat o modificare a numărului, severităţii sau tipului reacţiilor adverse la întreruperea bruscă a tratamentului faţă de placebo. De aceea lamotrigina poate fi întreruptă fără a fi necesară scăderea succesivă a dozelor. Totuşi, se recomandă ca pacienţii să nu întrerupă tratamentul cu lamotrigină înainte de a întreba medicul.

Datorita riscului de erupţii cutanate tranzitorii, doza iniţială şi dozele crescute ulterior nu vor trebui depăşite (vezi pct. "Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare").

La copii (sub 18 ani)
Nu există o doză recomandată pentru acest grup de pacienţi, întrucât nu au fost efectuate studii de siguranţă şi eficacitate pentru lamotrigină în sindromul bipolar la copii.

Trebuie folosită următoare schemă de tratament pentru creşterea dozelor. Regimul de tranziţie presupune creşteri ale dozelor până la stabilirea unei doze de întreţinere timp de 6 săptămâni (vezi tabelul şi textul de mai jos).

Tabel: Modul de creştere a dozelor până la stabilirea unei doze zilnice de întreţinere la adulţi (peste 18 ani)
Regimul terapeutic | Săptămâna 1-2 | Săptămâna 3-4 | Săptămâna 5

Doza de întreţinere stabilită
săptămâna 6**

Doza de lamotrigină în cazul în care nu sunt administrate alte medicamente ce interacţionează cu farmacocinetica lamotriginei
25 mg (o dată pe zi)
50 mg (o dată pe zi sau împărţite în două doze)
100 mg (o dată pe zi sau împărţite în două doze)
200 mg
Intervalul de 100 - 400 mg (o dată pe zi sau împărţite în două doze)
**Doza de întreţinere stabilită depinde de răspunsul terapeutic obţinut.

Doza iniţială recomandată de lamotrigină este de 25 mg o dată pe zi timp de 2 săptămâni, urmată de 50 mg o dată pe zi (sau împărţite în 2 doze) timp de 2 săptămâni. Doza trebuie crescută cu 100 mg/zi o dată pe zi (sau împărţite în 2 doze) pe parcursul a 5 săptămâni. Doza uzuală de întreţinere care ar trebui atinsă pentru un răspuns terapeutic optim este de 200 mg/zi, administrată o dată sau de 2 ori pe zi. Totuşi, în studiile clinice s-au folosit doze de 100-400 mg, în funcţie de răspunsul terapeutic individual.

Ajustarea dozei zilnice de lamotrigină în cazul unei administrări concomitente de medicamente care influenţează farmacocinetica lamotriginei:
Tabel: Modul de creştere a dozelor până la stabilirea unei doze zilnice de întreţinere la adulţi (peste 18 ani) dacă se administrează concomitent medicamente care influenţează farmacocinetica lamotirginei

Regimul terapeutic | Săptămâna 1-2 | Săptămâna 3-4 | Săptămâna 5
Doza de întreţinere stabilită săptămâna 6**

În cazul administrării inhibitorilor glucuronării lamotriginei precum valproatul
12,5 mg (25 mg din două în două zile)
25 mg (o dată pe zi)
50 mg (o dată pe zi sau împărţite în două doze pe zi)
100 mg (o dată pe zi sau împărţite în două doze pe zi) (doza zilnică maximă 200)

În cazul administrării concomitente de inductori ai glucuronării lamotriginei, la pacienţii care nu sunt tratatţi cu inhibitori precum valproatul.
Trebuie luat în considerare tratamentul cu fenitoină carbamazepină, fenobarbital, primidonă şi alte substanţe cunoscute ca inductoare ale glucuronării lamotriginei

50 mg (o dată pe zi)
100 mg (împărţite în două doze pe zi)
200 mg (împărţite în două doze pe zi)

În săptămâna şase 300 mg şi dacă se consideră necesar în săptămâna şapte se creşte la 400 mg/zi (în două doze)

Notă: La pacienţii care folosesc medicamente antiepileptice, la care interacţiunile farmacocinetice cu lamotrigina nu sunt cunoscute, se vor folosi dozele recomandate de lamotrigină în asociere cu valproat.
**Doza de întreţinere stabilită depinde de răspunsul terapeutic obţinut.

În cazul administrării concomitente a inhibitorilor glucuronizei lamotriginei, de exemplu valproat, doza iniţială recomandată de lamotrigină este de 25 mg (o zi da, următoarea nu) timp de două săptămâni, urmată de 25 mg lamotrigină, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. După aceea, doza poate fi crescută cu maxim 50 mg pe zi (sau împărţită în două doze pe zi) în săptămâna 5. Doza de întreţinere uzuală recomandată pentru a obţine un răspuns terapeutic optim este de 100 mg/zi într-o singură doză sau în două doze divizate. Anumiţi pacienţi pot necesita 200 mg/zi (o dată pe zi sau împărţită în două doze pe zi) de lamotrigină pentru obţinerea răspunsului terapeutic dorit.

În cazul administrării medicamentelor antiepileptice inductoare ale glucuronării lamotriginei la pacienţii care nu sunt trataţi cu valproat: trebuie luat în considerare tratamentul cu fenitoină carbamazepină, fenobarbital, primidonă şi alte substanţe cunoscute ca inductoare ale glucuronării lamotriginei:

La pacienţii aflaţi în tratament cu substanţe active care induc glucuronarea lamotriginei doza iniţială recomandată este de 50 mg o dată pe zi timp de 2 săptămâni, urmată de 100 mg/zi, administrată în două doze divizate, timp de 2 săptămâni. Doza trebuie crescută la 200 mg/zi administrată de două ori pe zi în 5 săptămâni. Doza poate fi crescută în 6 săptămâni până la 300/zi administrată în două doze pe zi. Totuşi, doza folosită pentru un răspuns optim terapeutic este de 400 mg/zi administrată în doua doze, folosită din săptămâna 7.

Dacă unul dintre medicamentele administrate concomitent, care influenţează profilul farmacocinetic al lamotriginei, trebuie întrerupt, după ce se atinge doza de întreţinere a lamotriginei, următoarea schemă terapeutică trebuie folosită drept ghid în ajustarea dozei de lamotrigină (vezi tabelul de mai jos):

Regim terapeutic | Săptămâna 1 | Săptămâna 2 | Săptămâna 3* şi ulterior

După întreruperea tratamentului cu inhibitori ai glucuronării lamotriginei, precum valproatul
Se dublează doza de stabilizare, fără a se depăşi 100 mg/săptămână.

De exemplu doza de echilibru stabilită la 100 mg/zi se creşte în săptămâna 1 cu 200 mg/zi.

Se menţine doza de 200 mg/zi (împărţită în 2 doze pe zi)

După întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronării lamotriginei, în funcţie de doza curentă de lamotrigină**.

Această schemă terapeutică trebuie folosită în cazul tratamentului cu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă sau cu alte medicamente ce induc glucuronarea lamotriginei
400 mg**
300 mg
200 mg
300 mg**
225 mg
150 mg
200 mg**
150 mg
100 mg
Notă: la pacienţii care folosesc medicamente antiepileptice, la care interacţiunile farmacocinetice cu lamotrigina nu sunt cunoscute, se vor folosi dozele recomandate de lamotrigină în asociere cu valproat.

*Doza poate fi crescută dacă este nevoie până la 400 mg/zi.

După întreruperea tratamentului cu inhibitori ai glucuronării lamotriginei, precum valproatul: doza de lamotrigină trebuie crescută pentru a se dubla doza iniţială de stabilizare şi trebuie menţinută la această valoare după întreruperea tratamentului cu valproat (sau cu alte medicamente inductoare enzimatic).

După întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronării lamotriginei în funcţie de doza de întreţienere iniţială: doza de lamotrigină trebuie crescută în interval de 3 săptămâni. Această schemă terapeutică trebuie folosită în cazul tratamentului cu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă, sau cu alte inductoare ale glucuronării lamotriginei.

Ajustarea dozelor de lamotrigină după introducerea terapiei combinate cu medicamente ce influenţează farmacocinetica lamotriginei:

Pot fi făcute următoarele recomandări pe baza studiilor de interacţiune între medicamente (vezi tabelul de mai jos):

Tabel: Ajustarea dozelor de lamotrigină după introducerea terapiei combinate cu medicamente ce influenţează farmacocinetica lamotriginei:

Regim terapeutic
Doza de stabilizare iniţială de lamotrigină (mg/zi)
Săptămâna 1
Săptămâna 2
Săptămâna 3, ulterior

În cazul administrării inhibitorilor glucuronidării lamotriginei precum valproatul, în funcţie de doza iniţială de lamotrigină
200 mg
100 mg

Se menţine această doză (100 mg /zi)
300 mg
150 mg

Se menţine această doză (150 mg /zi)
400 mg
200 mg

Se menţine această doză (200 mg /zi)

În cazul administrării concomitente de inductori ai glucuronidării lamotriginei, la pacienţii care nu sunt trataţi cu inhibitori precum valproatul, în funcţie de doza iniţială de lamotrigină.

Aeastă schemă terapeutică trebuie folosită în cazul tratamentului cu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă, sau cu alte inductoare ale glucuronării lamotriginei.
200 mg
200 mg
300 mg
400 mg
150 mg
150 mg
225 mg
300 mg
100 mg
100 mg
150 mg
200 mg

Notă: la pacienţii care folosesc medicamente antiepileptice, la care interacţiunile farmacocinetice cu lamotrigina nu sunt cunoscute, se vor folosi dozele recomandate de lamotrigină în asociere cu valproat.

Grupe speciale de pacienţi:
Copii sub 2 ani
Nu sunt date suficiente privind folosirea de lamotrigină la copii sub 2 ani.

Pacienţi în vârstă (>65 de ani)
Doza recomandată este aceeaşi ca în cazul tuturor pacienţilor peste 12 ani (în sindromul bipolar peste 18 ani). Farmacocinetica acestui medicament nu diferă la pacienţii în vârstă faţă de ceilalţi pacienţi, totuşi trebuie arătată o grijă deosebită atunci când sunt trataţi pacienţi în vârstă.

Pacienţi cu funcţie hepatică alterată
Iniţial, creşterea şi menţinerea dozelor se fac folosindu-se aproape 50% din dozele uzuale la pacienţii cu funcţie alterată moderat (gradul B Child-Pugh) şi cu 75% din doze la pacienţii cu funcţie hepatică sever alterată (gradul C Child-Pugh). Creşterile dozelor şi menţinerea acestora se fac în funcţie de răspunsul terapeutic obţinut.

Realizarea schemei terapeutice recomandate poate fi dificilă folosind comprimatele de aceste concentraţii. Dacă dozajul comprimatului nu permite împărţirea pe doze, se alege altă concentraţie de produs activ sau altă formă farmaceutică.

Pacienţi cu funcţie renală alterată
Este necesară atenţie deosebită în cazul administrării la pacienţii cu disfuncţie renală. În cazul pacienţilor cu suferinţă renală gravă doza iniţială recomandată de lamotrigină se calculează în funcţie de co-medicaţie. La pacienţii cu disfuncţie renală semnificativă se poate micşora doza de întreţinere.

Reînceperea terapiei
Deoarece în cazul dozelor iniţiale mari sau a creşterii dozelor peste cele recomandate există riscul apariţiei erupţiilor cutanate severe, medicii trebuie să evalueze necesitatea creşterii dozelor până la cele de întreţinere, dacă se reîncepe tratamentul cu lamotrigină după întreruperea acestuia (vezi pct. 4.4). Cu cât perioada de întrerupere a tratamentului este mai mare, cu atât creşterea dozei până la doza de întreţinere, în cazul reluării tratamentului, trebuie făcută cu mai mare grijă. Dacă această perioadă depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, tratamentul cu lamotrigină trebuie reluat conform schemei iniţiale de tratament.

La pacienţii care au întrerupt tratamentul din cauza erupţiei cutanate asociată cu lamotrigina, nu se recomandă reluarea tratamentului decât în cazul în care raportul beneficiu terapeutic/risc este favorabil.

Femeile care primesc tratament cu anticoncepţionale hormonale
Iniţierea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care primesc tratament cu anticoncepţionale: deşi s-a dovedit ca anticoncepţionalele cresc clerence-ul lamotriginei, nu se recomandă ajustarea dozelor numai în cazul acestei asocieri.

Dozele se modifică dacă:
- se asociază inhibitori ai glucuronării lamotriginei precum valproatul, inductori ai glucuronării lamotriginei precum fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă sau rifampicină, sau dacă lamotrigina
- se adaugă la tratament lamotrigină în lipsa valproatului, a carbamazepinei, a fenitoinei, a fenobarbitalului, a primidonei sau a rifampicinei.
Iniţierea tratamentului cu anticoncepţionale la pacietele care primesc tratament de întreţienere cu lamotrigină FĂRĂ inductori ai glucuronării lamotriginei: doza de întreţinere recomandată pentru lamotrigină trebuie crescută cu două unităţi, în funcţie de răspunsul clinic individual.

Întreruperea tratamentului cu anticoncepţionale la pacientele care primesc tratament de întreţienere cu lamotrigină fără inductori ai glucuronării lamotriginei: doza de întreţinere recomandată pentru lamotrigină trebuie scăzută cu aproape 50%, în funcţie de răspunsul clinic individual.

Mod de administrare:
Este recomandată administrarea comprimatului la aceeaşi oră din zi, înainte sau după masă.

Înainte de administrare comprimatul trebuie dispersat într-o cantitate suficient de mare de apă (jumătate de pahar) până se obţine o dispersie omogenă.

Alternativ, comprimatele pot fi mestecate sau înghiţite întregi.

Acțiune:

Rezultatele studiilor farmacologice au arătat că lamotrigina blochează canalele de sodiu voltaj-dependente. Aceasta blochează impulsurile susţinute şi repetitive voltaj dependente în culturile de neuroni şi inhibă eliminarea patologică de glutamat. (aminoacidul care are un rol foarte important în generarea convulsiilor), precum si potenţialele de acţiune evocate glutamat dependente.

Eficienţa clinică în stabilizarea stării emoţionale în depresia bipolară:

Doua studii au demonstrat efectul profilactic asupra incidenţei episoadelor de tulburări de dispoziţie la pacienţii cu disfunţie bipolară de gradul I (DSM IV).

Studiul clinic SCAB2003 a fost un studiu multicentric, dublu-orb, placebo şi litiu controlat, randomizat cu doză fixă de lamotrigină, în profilaxia pe termen lung şi în prevenţia recurenţelor şi recăderilor episoadelor depresive şi maniacale, la pacienţii cu disfuncţie bipolară de gradul I

(DMS IV), care suferă de depresie sau au avut un episod depresiv recent. În faza deschisă a studiului au fost incluşi 966 pacienţi la care s-a administrat lamotrigină pe o perioadă de 8-16 săptămâni. După ce s-au stabilizat în urma monoterapiei cu lamotrigină (sau în urma terapiei combinate cu alte medicamente psihotrope), pacienţii au fost incluşi în 5 grupe randomizate: lamotrigină n=221 (50 mg: n=50, 200 mg: n=221, 400 mg/zi: n=47), litiu n=121 (nivelele serice de 0,8 până la 1,1 mEq/L) sau placebo n=121, în maxim 76 de săptămâni (18 luni). Primul timp de încheiere a studiului a fost "timpul de apariţie a episodului emoţional (TIME)", de exemplu tratamentul a fost administrat până la apariţia episodului de manie sau depresie. Tratamentul a fost fie farmacologic, fie electroconvulsivant (ECT). În total 70 de pacienţi au părăsit studiul (de exemplu nu au atins episodul de manie sau de depresie sau au fost excluşi din studiu de către sponsor): 38 (18%) din grupa lamotrigină, 9 (18%), 22 (18%) şi 7 (16%), respectiv din grupa pacienţilor ce primesc 50 mg, 200 mg şi 400 mg/zi), 20 (17%) din grupa litiului şi 12 (10%) din grupa placebo.

Datele despre pacienţii care au fost excluşi înaintea primului timp de încheiere a studiului au fost culese prin trei metode de analiză diferite. Valorile p-value au fost cuprinse între 0,003 şi 0,029.

La analiza iniţială a timpului până la apariţia episodului bipolar (TIME şi ABE) valorile p-value pentru lamotrigină comparate cu placebo au fost 0,0004 (n=1465, 20 şi 119 pentru lamotrigină, litiu şi placebo). Analizele au arătat că intervalul de timp între primul episod depresiv şi primele simptome de manie/hipomanie sau episoadele mixte este crescut de către tratamentul cu lamotrigină comparativ cu placebo (p=0,047). Diferenţele de timp între episoadele anterioare de manie/hipomanie sau episoadele mixte nu sunt semnificative din punct de vedere statistic.

Studiul clinic SCAB2006 a fost un studiu multicentric, dublu-orb, placebo şi litiu controlat, randomizat cu doză variabilă de lamotrigină în profilaxia pe termen lung şi în prevenţia recurenţelor şi recăderilor episoadelor depresive şi maniacale la pacienţii cu disfuncţie bipolară de gradul I (DMS IV) care suferă de depresie sau au avut un episod depresiv recent. În faza deschisă a studiului au fost incluşi 349 pacienţi la care s-a adminsitrat lamotrigină pe o perioadă de 8 -16 săptămâni. După ce s-au stabilizat în urma monoterapiei cu lamotrigină (sau în urma terapiei combinate cu alte medicamente psihotrope), pacienţii au fost incluşi în 3 grupe randomizate (de la 1 la 3): lamotrigină *n=59 (100-400 mg/zi), litiu n=46 (nivelele serice de 0,8 până la 1,1 mEq/L) sau placebo n=70 în maxim 76 de săptămâni (18 luni).

Ca şi în SCAB2003, primul timp de încheiere a studiului a fost "timpul de apariţie a episodului emoţional (TIME)" de exemplu tratamentul a fost administrat până la apariţia episodului de manie sau depresie. Tratamentul a fost fie farmacologic, fie electroconvulsivant (ECT). În total 4 pacienţi au părăsit studiul (de exemplu nu au atins episodul de manie sau de depresie sau au fost excluşi din studiu de către sponsor): 2 (5%) din grupa lamotrigină, 1 (2%) din grupa litiului şi nici unul din grupa placebo.

*Pacienţii randomizaţi care au primit lamotrigină în 8 săptămâni sau mai multe au primit o doză medie de 150-300 mg (medie 166 mg).

Datele despre pacienţii care au fost excluşi înaintea primului timp de încheiere a studiului au fost culese prin trei metode de analiză diferite. Valorile p-value au fost cuprinse între 0,018 şi 0,030. La analiza iniţială a timpului până la apariţia episodului bipolar (TIME şi ABE) valorile p-value pentru lamotrigină comparate cu placebo au fost 0,023 (n=58, 44 şi 69 pentru lamotrigină, litiu şi placebo). Analizele au arătat că intervalul de timp între primul episod depresiv şi primele simptome de manie/hipomanie sau episoadele mixte este crescut de către tratamentul cu lamotrigină comparativ cu placebo (p=0,015). Diferenţele de timp între episoadele anterioare de manie/hipomanie sau episoadele mixte nu sunt semnificative din punct de vedere statistic.

Studiile clinice au arătat că pacienţii trataţi cu lamotrigină nu au prezentat un risc crescut de transformare a episodului depresiv în episod maniacal/hipomaniacal în comparaţie cu pacienţii care au primit placebo.

Pe timpul studiilor clinice incidenţa suicidului sau tentativelor de suicid nu a crescut. Nu au existat diferenţe între pacienţii care au primit lamotrigină şi cei care au primit placebo, dar aceste studii nu au fost efectuate pentru a evidenţia acest tip de diferenţe. (vezi pct. 4.4 "Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare").

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Lamotrigina se absoarbe rapid şi complet din intestin, fără a avea un prim pasaj metabolic semnificativ. Concentraţii plasmatice maxime apar după 2-3 ore de la administrarea orală a substanţei active. Timpul necesar atingerii concentraţiilor maxime este prelungit de către administrarea concomitentă a alimentelor, dar cantitatea absorbită nu este afectată. Farmacocinetica este lineară până la 450 mg, cea mai mare doză testată. Există diferenţe considerabile interindividuale între concentraţiile maxime de echilibru, dar foarte mici între concentraţiile individuale.

Distribuţie
55% din lamotrigina absrobită se leagă de proteinele plasmatice. Este improbabil ca o înlocuire a acestora de pe situsurile de legare să ducă la toxicitate.

Volumul de distribuţie este de 0,9 până la 1,2 l/kg.

Metabolizare
Lamotrigina îşi auto-induce o creştere a metabolizării în funcţie de doză. Aceasta duce la o scădere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la concentraţia de echilibru de 25%, când se administrează 150 mg de două ori pe zi. Totuşi, nu există dovezi care să ateste ca lamotrigina afectează farmacocinetica altor medicamente antiepileptice, iar datele sugerează că nu există interacţiuni între lamotrigină şi alte substanţe active pe enzimele citocromului P450.

UDP-glucuroniltransferaza este responsabilă de metabolismul lamotriginei. Principalul metabolit găsit în urină este 2-N-glucuronat care corespunde la 65% din doză.

Eliminare
Clearence-ul şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare sunt dependente de doză. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mediu este de 24-35 de ore la adulţii sănătoşi. Clearence-ul mediu în cazul concentraţiei de echilibru este de 39Â±14 ml/min. Clearence-ul se obţine predominant prin metabolizare, urmată de eliminarea metaboliţilor glucuronat în urină. Mai puţin de 10% se elimină nemodificat în urină, în timp ce aproximativ 2% se elimină prin fecale.

Într-un studiu la pacienţi cu sindrom Gilbert (deficienţă de glucuronil transferază), clearence-ul a fost redus cu 32% în comparaţie cu grupul de control, dar valorile au fost cuprinse între limitele normale ale populaţiei generale.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al lamotriginei este afectat de administrarea concomitentă a altor medicamente, iar media timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 14 ore dacă se administrează concomitent substanţe care induc activitatea enzimelor precum carbamazepină şi fenitoină şi este crescut la 70 de ore dacă se administrează concomitent numai valproat.

Grupe speciale de pacienţi:
Copii

Cleareance-ul în funcţie de greutatea corporală este mai mare la copii peste 12 ani decât la adult şi este maxim la copiii sub 5 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la copii este mai scurt decât la adulţi, cu o medie de aproximativ 7 ore, când se administrează concomitent medicamente inductoare enzimatice precum carbamazepină şi fenitoină şi este crescut la aproximativ 45-50 de ore dacă se administrează concomitent numai valproat.

Vârstnici

Rezultatele obţinute în urma analizei farmacocineticii într-o populaţie incluzând atât pacienţi tineri cât şi vârstnici cu epilepsie au arătat că nu au fost modificări semnificative clinic. După o doză unică clearence-ul a scăzut cu 12%, de la 35 ml/min la vârsta de 20 de ani la 31 ml/min la 70 de ani. Scăderile în urma administrării timp de 48 de săptămâni au fost de 10%, de la 41 ml/min la 37 ml/min între pacienţii tineri şi cei vârstnici. De asemenea, a fost studiată farmacocinetica şi pe un lot de 12 subiecţi vârstnici sănătoşi după administrarea unei doze unice de 150 mg. Valorile medii ale clearence-ului la vârstnici au fost de 0,39 ml/min/kg, între 0,31 ml/min/kg şi 0,65 ml/min/kg, asemănătoare rezultatelor obţinute pe parcursul a 9 studii pe adulţi tineri după o doză unică de 30-450 mg.

Funcţie renală alterată
Nu există experienţă în administrarea de lamotrigină la pacienţii cu funcţie renală alterată. Studiile de farmacocinetică, folosindu-se doză unică pe subiecţi cu insuficienţă renală, au arătat că nu este afectată farmacocinetica lamotriginei, dar concentraţiile plasmatice ale principalului metabolit au crescut cu aproximativ 8 unităţi din cauza scăderii clearence-ului renal.

Funcţie hepatică alterată
S-a efectuat un studiu cu doză unică pe un lot de 24 de subiecţi cu grade variate de insuficienţă hepatică şi cu un lot de control de12 subiecţi sănătoşi. Clearence-ul mediu al lamotriginei a fost de 0,31 ml/min/kg, 0,24 ml/min/kg, sau 0,10 ml/min/kg la pacienţii cu gradele A, B sau C (clasificarea Child-Pugh) de insuficienţă hepatică, comparativ cu 0,34 ml/min/kg la subiecţii sănătoşi din lotul de control (timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare: 36 ore, 60 ore sau 110 ore comparativ cu 32 de ore la cei din lotul de control). Se recomandă folosirea unor doze mai mici la pacienţii cu gradele C şi B de insuficienţă hepatică.

Date preclinice de siguranţă
Lamotrigina administrată la doze mai mari decât cea mai mare doză terapeutică de întreţinere nu a avut efect teratogenic la şoareci, şobolani sau iepuri.

Aceste doze au provocat apariţia greutăţii reduse la naştere şi a osificărilor scheletale întârziate la şoareci şi şobolani.

La şobolani a fost observată o creştere a mortalităţii fetale şi postanatale dacă a fost administrată lamotrigina pe perioada gestaţiei (ziua 15-20).

Experimentele pe animale nu au arătat o scădere a fertilităţii după administrarea de lamotrigină.

Lamotrigina a redus nivelul folaţilor la şobolani. Deficienţa de folaţi se presupune că asociază o creştere a incidenţei de apariţie a malformaţiilor congenitale atât la animale cât şi la oameni.

Compoziție Lamotrin 25 mg, comprimate dispersabile:

Fiecare comprimat dispersabil conţine 25 mg lamotrigină.
Lista excipienţilor:
Carbonat de magneziu greu, celuloză microcristalină, povidonă K 29-32, hidroxipropilceluloză de joasă substituţie, zaharină sodică, crospovidonă, celuloză microcristalină şi gumă guar, aromă de coacăze negre, stearat de magneziu.

Precauții:

Din cauza reacţiilor încrucişate lamotrigina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu hipersensibilitate la carbamazepină sau fenitoină.

Afecţiuni cutanate

Mai ales pe timpul primelor 8 săptămâni de tratament s-au observat reacţii cutanate, majoritatea fiind uşoare şi autolimitante. Totuşi, au fost raportate foarte rar reacţii cutanate foarte severe, ameninţătoare de viaţă, inclusiv sindromul Steven Johnson (SJS) şi necroliză toxică epidermică.

Incidenţa reacţiilor cutanate la adulţii cu epilepsie în studiile cu lamotrigină a fost de 1/500. Aproape jumătate din aceste cazuri au fost de SJS (1/1000).

Riscul la copii este mai mare decât la adulţi. Datele disponibile din studiile clinice arată o incidenţă crescută de reacţii cutanate ce au necesitat spitalizare la copii (1/300-1/100).

În studiile clinice la pacienţii cu sindrom bipolar, incidenţa reacţiilor cutanate severe a fost de 1/1000.

La copii, debutul reacţiei alergice poate fi confundat cu o infecţie. Medicul trebuie sa ia în considerare existenţa reacţiei alergice la substanţa activă la copiii ce dezvoltă erupţii cutanate şi febră pe parcursul primelor 8 săptămâni de tratament.

În plus, riscul mărit de apariţie a erupţiei cutanate este asociat cu:
- doza iniţială mare şi depăşirea creşterilor recomandate de doze în terapia cu lamotrigină.
- folosirea concomitentă a valproatului.

La toţi pacienţii în cazul în care apare erupţia, tratamentul trebuie oprit imediat, cu excepţia cazurilor când se dovedeşte că erupţia nu are legătură cu tratamentul cu lamotrigină.

La pacienţii care au întrerupt tratamentul din cauza erupţiei cutanate asociată cu lamotrigina, nu se recomandă reluarea tratamentului decât în cazul în care raportul beneficiu terapeutic/risc este net favorabil.

S-a raportat de asemenea apariţia unui sindrom complex de hipersensibilitate, ce include pe lângă erupţia cutanată şi semne sistemice precum febra, limfadenopatia, edemul facial sau teste sanguine şi hepatice alterate (vezi pct 4.8). Acest sindrom variază ca intensitate şi poate duce rar la coagulare intravasculară diseminată şi insuficienţă multiplă de organe. Este important de menţionat că manifestări precoce ale sensibilităţii (precum febra sau limfadenopatia) pot apărea în absenţa erupţiei cutanate. Pacientul trebuie sfătuit să solicite ajutor medical îndată ce simptomele se agravează. Dacă aceste semne apar, pacientul trebuie evaluat cât mai repede, iar tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt imediat, dacă nu se suspicionează o altă etiologie a erupţiei.

Întreruperea lamotriginei

Epilepsie:
Ca şi în cazul altor medicamente antiepileptice, întreruperea tratamentului cu lamotrigină poate provoca apariţia crizelor epileptice. În lipsa motivelor de îngrijorare privind siguranţa (de exemplu apariţia erupţiei), tratamentul nu trebuie întrerupt, doar se scad dozele treptat pe o perioadă de 2 săptămâni. Trebuie luate în considerare potenţialele interacţiuni farmacocinetice, în cazul terapiei cu alte medicamente (de exemplu iniţierea sau întreruperea tratamentului cu alte medicamente antiepileptice, vezi pct. 4.2 şi 4.5).

Lamotrigina poate creşte frecvenţa crizelor convulsive la unii pacienţi.

Sindrom bipolar:
În studiile clinice nu s-au observat diferenţe de creşteri ale incidenţei, severităţii sau tipului de reacţii adverse ca urmare a întreruperii bruşte a tratamentului faţă de placebo. De aceea, întreruperea tratamentului poate fi făcută fără o scădere treptată a dozelor. Totuşi, se recomandă ca pacienţii ca întrebe doctorul înainte de a întrerupe tratamentul cu lamotrigină.

Alte organe
Convulsiile severe inclusiv statusul epileptic pot duce la rabdomioliză, disfuncţii multiple de organe şi coagulare intravasculară diseminată, frecvent cu final fatal, după cum se precizează în literatură. Cazuri asemănătoare au fost citate şi în perioada tratamentului cu lamotrigină.

Metabolismul acidului folic
Lamotrigina este un inhibitor slab al dihidrofolat-reductazei, de aceea există posibilitatea interferării metabolismului folatului pe timpul tratamentului de lungă durată. Totuşi pe timpul tratamentului îndelungat cu doze mari nu au apărut modificări importante ale concentraţiei hemoglobinei, ale volumului eritrocitar mediu sau ale concentraţiei folatului intraeritrocitar, ale folatului seric la 1 an, ale folatului intraeritrocitar la 5 ani.

Disfuncţie hepatică
Principala cale de eliminare a lamotriginei este metabolismul hepatic. Ţinându-se cont de datele farmacocinetice se recomandă ajustarea dozelor în funcţie de severitatea disfuncţiei (clasificarea Child-Pough).

Insuficienţă renală
În studiile cu doză unică efectuate la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul terminal nu s-au constat modificări importante ale concentraţiilor plasmatice de lamotrigină. Totuşi sunt aşteptate acumulări ale metabolitului glucuronid. De aceea este necesară atenţie deosebită când se administrează lamotrigina la pacienţii cu insuficienţă renală.

Atenționări:

Copii
Nu există date suficiente despre efectul lamotriginei asupra creşterii, dezvoltării şi funcţiei cognitive la copii.

Efectul contraceptivelor hormonale asupra eficienţei lamotriginei
Combinaţia formată din etinilestradiol/ levonorgestrel (30 mcg/150 mcg) s-a demonstrat a creşte clearence-ul lamotriginei cu aproximativ 2 unităţi, ceea ce face ca nivelul seric al lamotriginei să scadă (vezi pct. 4.5). Pentru a obţine un răspuns terapeutic maxim este nevoie de creşterea dozelor de lamotrigină (cu aproximativ 2 unităţi), monitorizată prin titrare. La femeile la care nu se administrează inductori ai glucuronării lamotriginei şi care fac tratament cu anticoncepţionale ce se administrează cu o săptămână pauză, pot exista creşteri ale nivelului seric al lamotriginei în săptămâna în care se administrează pilula inactivă. Creşterile sunt mai mari dacă înainte sau în aceeaşi săptămână se începe şi mărirea dozelor de lamotrigină. Pentru instrucţiuni privind dozarea vezi pct. 4.2 ("Grupe speciale de pacienţi"). Clinicienii trebuie să urmărească atent tratamentul pacientelor care folosesc sau întrerup contraceptivele hormonale şi trebuie să ajusteze dozele de lamotrigină pentru acestea, dacă se consideră necesar.

Nu există studii despre alte grupe de contraceptive şi HRT, deşi este posibil să influenţeze farmacocinetica lamotriginei.

Efectul lamotriginei asupra eficienţei contraceptivelor hormonale
Un studiu de interacţiune pe 16 voluntari a arătat că, dacă se administrează concomitent lamotrigină şi un contraceptiv hormonal (combinaţie de etinilestradiol/levonorgestrel), creşte uşor clearence-ul levonorgestrelului şi au loc schimbări ale nivelelor serice de FSH şi LH (vezi pct.4.5). Acţiunea acestor modificări asupra ovulaţiei nu se cunoaşte. Totuşi, o scădere a efectului contraceptiv în acest caz nu poate fi exclusă. De aceea este necesar ca pacientele să fie instruite să informeze medicul în cazul apariţiei modificărilor de menstruaţie (de exemplu sângerări abundente).

Boală bipolară:
Boala bipolară asociază un risc crescut de suicid. De aceea pacienţii cu un risc crescut de suicid, mai ales în episodul depresiv, trebuie monitorizaţi îndeaproape pe durata tratamentului.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lamotrin are o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În studiile clinice cu lamotrigină au fost raportate efecte adverse neurologice precum ameţeală sau diplopie.

Reacții adverse ale Lamotrin 25 mg, comprimate dispersabile:

Reacţiile adverse sunt clasificate separat în funcţie de afecţiune: epilepsie şi sindrom bipolar.

Totuşi trebuie ţinut cont de toată informaţia specificată atunci când se evaluază profilul de siguranţă al medicamentului.

Se foloseşte următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia efectelor adverse:
Foarte frecvente: >1/10.
Frecvente: >1/10 şi <1/100
Mai puţin frecvente: >1/100 şi <1/1000
Rare: >1/1000 şi <1/10000
Foarte rare: <1/10000 inclusiv cazurile izolate.

EPILEPSIE
Tulburări hematologice şi limfatice:
Foarte rare: anomalii hematologice inclusiv neutropenie, leucopenie, anemie, trombocitopenie, pancitopenie, anemie aplastică şi agranulocitoză. Nu s-a stabilit dacă anomaliile hematologice sunt asociate cu sindromul de hipersensibilitate (vezi pct. Â«Disfuncţii imunosistemiceÂ»).

Tulburări ale sistemului imunitar:
Foarte rare: sindrom de hipersensibilitate ** (inclusiv sindromul febril, limfadenopatia, edemul facial şi anomaliile parametrilor sanguini şi ale funcţiei hepatice, coagularea intravasculară diseminată şi insuficienţa multiplă de organe).

**Incidenţele erupţiilor cutanate, parte ale sindromului de hipersensibilitate împreună cu simptome generale precum febră, limfadenopatie, edem facial şi anomalii sanguine şi ale funcţiei hepatice. Acest sindrom cuprinde un spectru larg de manifestări clinice de severităţi diferite şi poate ajunge până la coagulare intravasculară diseminată şi insuficienţă multiplă de organe. Este important de menţionat că manifestările timpurii de hipersensibilitate precum febra şi limfadenopatia pot apărea chiar în lipsa erupţiei cutanate. De îndată ce apar asemenea semne, pacientul trebuie examinat imediat şi trebuie întrerupt tratamentul cu lamotrigină dacă nu se stabileşte o altă etiologie a simptomatologiei.

Tulburări psihice:
Frecvente: iritabilitate.
Mai puţin frecvente: agresivitate;
Foarte rare: ticuri, halucinaţii, confuzie.

Tulburări ale sistemului nervos:
Monoterapie
Foarte frecvente: cefalee.
Frecvente: insomnie, oboseală, somnolenţă, insomnie, tremor, ameteala.
Rare: ataxie.

Date din experienţa clinică
Foarte frecvente: cefalee, ameţeli.
Frecvente: nistagmus, tremor, ataxie, somnolenţă, insomnie.
Rare: agitaţie, instabilitate, necoordonarea lae mişcărilor, exacerbarea sindromului Parkinson preexistent, efecte extrapiramidale, coreoatetoză, creşteri ale frecvenţei crizelor convulsive epileptice.

S-a raportat ca lamotrigina are efect negativ asupra simptomelor de sindrom Parkinson preexistent. Izolat au fost raportate efecte extrapiramidale şi coreoatetoza la pacienţi fără afectare în antecedente.

Tulburări oculare:
Foarte frecvente: diplopie, vedere înceţoşată.
Rare: conjunctivită.

Tulburări gastro-intestinale:
Monoterapie
Frecvente: greaţă.
Din experienţa clinică
Frecvente: vomă, diaree

Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: creşteri ale valorilor testelor hepatice, disfuncţie hepatică, insuficienţă hepatică.
Disfuncţiile hepatice apar frecvent în asociere cu reacţiile de hipersensibilitate, dar au fost raportate cazuri izolate fără semne de hipersensibilitate.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Monoterapie
Foarte frecvente: erupţie cutanată
Din experienţa clinică
Foarte frecvente: erupţie cutanată
Rare: sindrom Steven-Johnson
Foarte rare: necroliză toxică epidermică

În studiile clinice dublu orb cu terapie combinată, erupţiile cutanate au apărut la 10% din pacienţii care au luat lamotrigină şi la 5% din pacienţii care au luat placebo. Erupţiile au dus la întreruperea tratamentului cu lamotrigină la 2 dintre pacienţi.

Erupţia, frecvent de formă maculopapuloasă, apare de obicei în primele 8 săptămâni de tratament şi dispare de obicei după întreruperea tratamentului cu lamotrigină.

Erupţii cutanate severe apar frecvent la copii (1%) şi mai rar la adulţi (0,3%). Erupţiile cutanate apar mai frecvent în cazul administrării concomitente de alte medicamente atiepileptice.

Au fost raportate rar cazuri de reacţii cutanate grave, ameninţătoare de viaţă, precum sindromul Steven-Johnson şi necroliza toxică epidermică (sindromul Lyell). Deşi majoritatea cazurilor se recuperează la întreruperea tratamentului, au apărut unele cazuri de cicatrici permanente sau chiar asociate cu decesul.

Ricul de apariţie a erupţiei cutanate creşte cu:
- creşterea dozei iniţiale şi depăşirea dozelor recomandate
- folosirea concomitentă de valproat.

Erupţia cutanată a apărut ca parte integrantă a sindromului de hipersensibilitate, împreună cu diverse simptome sistemice (vezi pct. Â«Tulburări ale sistemului imunitarÂ»).

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Foarte rare: reacţii asemănătoare lupusului.

BOALA BIPOLARĂ
Pentru a obţine un profil de siguranţă pentru lamotrigină, următoarele reacţii adverse trebuie comparate cu cele de la tratamentul epilepsiei.

Tulburări ale sistemului nervos:
Foarte frecvente: cefalee
Frecvente: agitaţie, insomnie, ameţeală

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Foarte frecvente: erupţie cutanată
Rare: sindromul Steven-Johnson. După o evaluare a studiilor (controlate şi necontrolate) cu lamotrigină în boala bipolară, incidenţa erupţiilor cutanate a fost de 14%. În studiile controlate erupţia apare la 9% dintre pacienţii trataţi cu lamotrigină şi la 8% dintre pacienţii care au primit placebo.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Frecvente: dureri articulare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Frecvente: durere, durere de spate (lombalgie).

Supradozajul:

Simptome
Au fost raportate ingestii acute ale unor cantităţi de 10-20 ori mai mari decât doza terapeutică maximă. Simptomele supadozajului au fost nistagmusul, ataxia, alterarea conştienţei şi coma. Pot apărea modificări ale EKG (îngustări ale complexului QRS şi alungirea intervalului PR).

Tratament
În caz de supradozaj pacientul trebuie internat în spital şi trebuie administrat tratament suportiv adecvat. Dacă este necesar se administrează cărbune activ şi se efectuază lavaj gastric. Nu există experienţă privind tratamentul prin hemodializă al intoxicaţiei. În cazul a 6 pacienţi cu insuficienţă renală care au primit tratament cu hemodializă timp de 4 ore, a fost înlăturată din circulaţie 20% din cantitatea de lamotrigină.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Se recomandă prudenţă când se administrează lamotrigină la pacienţii cu sindrom bipolar, deoarece este posibil să primească tratament şi cu alte medicamente ce conţin lamotrigină.

UDP-glucuronil transferaza a fost identificată ca fiind responsabilă de metabolizarea lamotriginei.

Nu există dovezi care să ateste faptul ca lamotrigina induce sau inhibă semnificativ metabolismul oxidativ hepatic, iar interacţiunile dintre lamotrigină şi substanţele care se metabolizează prin intermediul enzimelor citocromului P450 sunt improbabile.

Lamotrigina îsi poate induce propriul metabolism, dar acest efect este modest şi nu are semnificaţie clinică.

Efectul altor substanţe asupra farmacocineticii lamotriginei:
Tabel: Efectul altor substanţe asupra glucuronidării lamotriginei
Substanţe active ce inhibă semnificativ glucuronarea lamotriginei
Substanţe active ce induc semnificativ glucuronarea lamotriginei
Substanţe active ce nu induc şi nici nu inhibă semnificativ glucuronarea lamotriginei

Valproat
Carbamazepină
Fenitoină
Primidonă
Fenobarbital
Rifampicină
Etinilestradiol/levonorgestrel
Combinaţii *
Litiu
Bupropion
Olanzapină
Oxcarbazepină **

*Alte contraceptive orale şi tratament HRT nu au fost studiate, deşi pot afecta asemănător farmacocinetica lamotriginei

**Într-un studiu pe voluntari adulţi sănătoşi, folosind doze de 200 mg/zi de lamotrigină şi 1200 mg/zi oxacarbazepină, rezultatele comparate cu placebo au arătat că valorile medii ale concentraţiei de echilibru Cmax şi AUC(0-24) au fost reduse cu 2%, respectiv cu 8%. Intervalul de încredere de 90% a indicat ca diferenţele au fost între 22% şi 8% pentru AUC(0-24) şi 15% şi 15% pentru Cmax. Evenimentele adverse au fost raportate mai frecvent în cazul asocierii lamotrigină/oxcarbazepină decât în cazul monoterapiei. Cele mai frecvente evenimente adverse au fost: cefalee, ameţeală, greaţă şi somnolenţă.

Interacţiuni cu alte substanţe antiepileptice:
Valproatul, care inhibă glucuronidarea lamotriginei, reduce metabolizarea lamotriginei şi creşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al lamotriginei cu aproape 2 unităţi. De aceea, în cazul administrării concomitente de valproat, trebuie redusă doza de lamotrigină.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al lamotriginei creşte cu aproximativ 70 de ore, iar la copii sub 12 ani cu 45-55 de ore.

Anumite antiepileptice (precum fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi primidona) care induc metabolismul hepatic induc şi glucuronarea lamotriginei şi cresc metabolizarea acesteia. De aceea, în cazul administrării concomitente de inductori ai glucuronării lamotriginei trebuie crescută doza de lamotrigină.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al lamotriginei este redus la aproximativ 14 ore, iar la copii sub 12 ani la 7 ore.

Interacţiuni cu alţi agenţi psihoactivi:
Farmacocinetica litiului după administrarea a 2 g de gluconat anhidru de litiu de 2 ori pe zi timp de 6 zile la 20 de voluntari sănătoşi, nu a fost modificată de administrarea concomitentă de 100 mg/zi de lamotrigină. Această doză de lamotrigină este mai mică decât doza maximă recomandată în sindromul bipolar, dar se consideră că nu poate apărea nici un efect asupra farmacocineticii la doze mai mari de litiu deoarece nu există un suport ştiinţific pentru asemenea interacţiuni.

Doze orale multiple de bupropion nu au avut efect semnificativ asupra farmacocineticii unei singre doze de lamotrigină la 12 pacienţi şi au crescut uşor AUC-ul glucuronatului de lamotrigină.

Într-un studiu pe voluntari sănătoşi adulţi, 15 mg olanzapină au redus AUC şi Cmax pentru lamotrigină cu aproximativ 24%, respectiv cu 20%. Un efect de asemenea anvergură nu este clinic relevant.

200 mg de lamotrigină nu au efect asupra farmacocineticii olanzapinei.

În experimentele in vitro de inhibare s-a dovedit că formarea metabolitului primar al lamotriginei, 2-N-glucuronid, nu a fost afectată de co-incubarea cu amitriptilină, bupropion, clonazepam, haloperidol sau lorazepam. Datele despre metabolizarea bufaralolului în microzomii hepatici umani, au sugerat că lamotrigina nu reduce clearence-ul substanţelor active eliminate predominant prin intermediul CZP2D6. Rezultatele experimentelor in vitro au arătat de asemenea că fluoxetina, clozapina, fenelzina, risperidona, sertralina sau trazodona nu afectează clerence-ul lamotriginei.

Totuşi s-a dovedit că sertralina creşte toxicitatea lamotriginei prin creşterea concentraţiei plasmatice a acesteia.

Interacţiuni cu alte medicamente:
Într-un studiu pe 10 voluntari bărbaţi, rifampicina a crescut clearence-ul lamotriginei şi i-a micşorat timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare din cauza inducţiei enzimelor hepatice responsabile de glucuronare. La pacienţii care primesc in acelaşi timp terapie cu rifampicină, trebuie folosită schema terapeutică recomandată în cazul lamotriginei împreună cu inductori ai glucuronidării (vezi pct. 4.2).

Paracetamolul poate creşte eliminarea lamotriginei.

Contraceptivele hormonale:
Într-un studiu pe 16 voluntari femei cu 30 mcg etinilestradiol/150 mcg levonorgestrel sub formă de tabletă contraceptivă combinată orală, s-a observat o creştere cu 2 unităţi a clerence-ului total al lamotriginei, rezultând o scădere medie de 52% şi respectiv 39% a AUC si Cmax. Concentraţiile serice de lamotrigină au crescut în săptămâna administrării de tabletă inactivă, concentraţiile de la sfârşitul săptămânii cu tabletă inactivă fiind cu 2 unităţi mai mici decât cele din timpul co-medicaţiei.

Interacţiuni cu metabolismul acidului folic:
În timpul unui tratament îndelungat cu lamotrigină nu au fost observate modificări ale concentraţiei hemoglobinei, volumului eritrocitar mediu, concentraţiei acidului folic intraeritrocitară sau serică
într-un an sau concentraţiei acidului folic eritrocitar pe 5 ani.

Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii altor substanţe active:
Antiepileptice:
Au fost raportate efecte asupra SNC, precum cefalee, greaţă, vedere înceţoşată, ameţeală, diplopie, ataxie la pacienţii care au urmat un tratament cu carbamazepină după introducerea în schema terapeutică a lamotriginei. De obicei reacţiile adverse se reduc după ce este micşorată doza de carbamazepină.

Deşi au fost raportate modificări în concentraţiile plasmatice ale altor antiepileptice, studii controlate nu au arătat că lamotrigina afectează concentraţiile plasmatice ale acestor substanţe. Dovezi din studii in vitro au arătat ca lamotrigina nu înlătură aceste substanţe active de pe situsurile proteinelor de legare.

Contraceptive hormonale:
Într-un studiu pe 16 voluntari femei doza de echilibru pentru 300 mg lamotrigină nu au afectat farmacocinetica componentei etiniestradiolului din tableta contraceptivă combinată. O creştere uşoară a clerence-ului total al componentei levonorgestrel a fost observată, rezultând o scădere medie de 19% respectiv 12% pentru AUC şi Cmax. Măsurătorile FSH, LH şi estradiol serice au arătat o uşoară supresie hormonală ovariană la unele paciente, deşi progesteronul seric nu a indicat dovezi de ovulaţie la nici una dintre cele 16 paciente. Nu se cunoaşte impactul creşterii clerence-ului levonorgestrelului şi modificării nivelelor serice de FSH şi LH asupra activităţii ovulatorii ovariene. Nu au fost studiate efectele altor doze de lamotrigină decât 300 mg/zi la femeile ce folosesc alte preparate hormonale.

Administrarea de Lamotrin 25 mg, comprimate dispersabile în sarcină / alaptare:

Femeile de vârstă fertilă şi cele care sunt însărcinate trebuie să primească tratament anticonvulsivant în monoterapie deoarece riscul malformaţiilor creşte dacă se administrează tratament combinat.

Sarcină
Riscul general legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice:

Se ştie faptul ca nou-născuţii din mame ce au primit tratament cu antiepileptice sau au suferit de epilepsie, au dezvoltat mai frecvent tulburări, precum anomalii cardiace sau disfuncţii faciale. Terapia combinată cu mai multe antiepileptice pe timpul sarcinii poate creşte riscul malformaţiilor fetale şi de aceea trebuie evitată, putând fi administrată doar dacă după evaluarea balanţei risc potenţial la făt/beneficiu terapeutic matern se consideră imperios necesară.

Ricul legat de administrarea lamotriginei:
Sunt disponibile date postmarketing din înregistrările prospective despre 1000 de paciente care au fost expuse la lamotrigină în monoterapie pe parcursul primului trimestru de sarcină. Aceste date nu au evidenţiat un risc crescut de malformaţii congenitale la aceşti pacienţi comparativ cu populaţia generală. Date despre terapia combinată cu lamotrigină şi alte substanţe antiepileptice sunt insuficiente pentru a dovedi creşterea riscului malformaţiilor. De aceea este important ca femeile însărcinate sau cele care pot rămâne însărcinate să beneficieze de monoterapie.

Experimentele pe animale nu au dovedit efecte teratogenice (vezi pct. 5.3). Lamotrigina are un efect slab de inhibare a dihidroreductazei acidului folic şi de aceea, teoretic, poate creşte riscul apariţiei malformaţiilor embriofetale prin scăderea nivelului folaţilor.

Trebuie luat în considerare tratamentul cu acid folic în cazul planificării sarcinii sau în perioada de început a sarcinii.

Ca şi alte medicamente lamotrigina va fi administrată în cursul sarcinii doar după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt.

Modificările fiziologice specifice sarcinii pot afecta concentraţiile de lamotrigină şi/sau efectul terapeutic al acesteia. Au fost raportate scăderi ale concentraţiei de lamotrigină în perioada sarcinii. Trebuie asigurată o monitorizare clinică permanentă pe parcursul întregii perioade a sarcinii.

Alăptarea:
Lamotrigina se excretă în lapte şi poate atinge concentraţii serice la copilul alimentat la sân apropiate de cele ale mamei. Medicul curant trebuie să evalueze atent raportul risc potenţial la sugar/beneficiu terapeutic matern în timpul alăptării sau să recomande întreruperea alăptării pe durata tratamentului. Sugarul trebuie monitorizat pentru a fi observate eventualele reacţii adverse.

Prezentare ambalaj:

Comprimate dispersabile, rotunde, de culoare albă până la aproape albă, cu feţe plane şi gravate cu "25" pe una din feţe.

Cutie cu 1 blister din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate dispersabile.
Cutie cu 1 blister din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate dispersabile.
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate dispersabile.
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate dispersabile.
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate dispersabile.
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate dispersabile.
Cutie cu 5 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate dispersabile.
Cutie cu 4 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate dispersabile.
Cutie cu 7 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate dispersabile.
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate dispersabile.
Cutie cu 20 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate dispersabile.

Alte medicamente cu substanța activă lamotriginum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Lamotrin 25 mg, comprimate dispersabile(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Lamotrin 25 mg, comprimate dispersabile vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!