Prospect Flebogamma DIF 50 mg/ml, solutie perfuzabila

Substanța activă: imunoglobulina normala pt. adm. intravasculara

Producator: Instituto Grifols SA, Spania

Clasa ATC: [J06BA]: >> >> >>

Grupa farmaceutică: imunoseruri şi imunoglobuline: imunoglobulină, umană normală, pentru administrare intravascular

Indicații Flebogamma DIF 50 mg/ml, solutie perfuzabila:

Terapie de substituţie la adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani) în:
- Sindroame de imunodeficienţă primară, cu producere scăzută de anticorpi.
- Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu leucemie limfocitară cronică, la care profilaxia cu antibiotice a eşuat.
- Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu mielom multiplu în faza de platou, care nu au răspuns la imunizarea pneumococică.
- Hipogamaglobulinemie la pacienţi după transplant alogen de celule stem hematopoietice (HSCT).
- SIDA congenitală cu infecţii bacteriene recurente.
Imunomodulator la adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani) în:
- Trombocitopenia imună primară (PTI), la pacienţi cu risc crescut de hemoragie sau anterior intervenţiei chirurgicale, pentru corectarea numărului de trombocite.
- Sindromul Guillain BarrÃ©.
- Boala Kawasaki.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Hipersensibilitate la imunoglobuline umane, în special la pacienţii cu anticorpi împotriva IgA.
Intoleranţă la fructoză.

Administrare Flebogamma DIF 50 mg/ml, solutie perfuzabila:

Terapia de substituţie trebuie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul imunodeficienţei.
Doze
Doza şi schema de dozaj depind de indicaţie.
În terapia de substituţie, doza trebuie stabilită individual, pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de răspunsul farmacocinetic şi clinic. Se recomandă următoarele scheme terapeutice.
Terapia de substituţie în sindromul de imunodeficienţă primară
Schema terapeutică trebuie să asigure o concentraţie minimă de IgG (măsurată înainte de următoarea injecţie) de cel puţin 5 la 6 g/l. Sunt necesare trei până la şase luni după iniţierea tratamentului pentru a realiza un echilibru. Doza iniţială recomandată este 0,4 - 0,8 g/kg administrată odată, urmată de o doză de cel puţin 0,2 g/kg, administrată la interval de trei sau patru săptămâni.
Doza necesară pentru a atinge o concentraţie plasmatică minimă de 5-6 g/l este de ordinul a 0,2 - 0,8 g/kg şi lună. Intervalul de administrare după care se atinge starea de echilibru variază între 3 - 4 săptămâni.
Concentraţiile plasmatice minime trebuie măsurate şi evaluate în conjuncţie cu incidenţa infecţiei.
Pentru a reduce incidenţa infecţiilor poate fi necesară creşterea dozei, pentru atingerea unor concentraţii plasmatice minime mai mari.
Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu leucemie limfocitară cronică, la care tratamentul profilactic cu antibiotice a eşuat; hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu mielom multiplu în faza de platou care nu au răspuns la imunizarea pneumococică; SIDA congenitală cu infecţii bacteriene recurente
Doza recomandată este 0,2 - 0,4 g/kg la interval de trei sau patru săptămâni.
Hipogamaglobulinemie la pacienţi după transplant alogen de celule stem hematopietice
Doza recomandată este 0,2 - 0,4 g/kg la interval de trei sau patru săptămâni. Concentraţiile plasmatice
minime trebuie menţinute peste 5 g/l.
Trombocitopenia imună primară
Sunt două scheme alternative de tratament:
* 0,8 - 1 g/kg în ziua unu, doză care poate fi repetată o dată în interval de 3 zile
* 0,4 g/kg zilnic, timp de două până la cinci zile.
Tratamentul poate fi repetat dacă are loc o recidivă.
Sindromul Guillain BarrÃ©: 0,4 g/kg pe zi în decurs de 5 zile.
Boala Kawasaki:
Doza de 1,6 - 2,0 g/kg trebuie administrată divizat, timp de două până la cinci zile sau ca doză unică de 2,0 g/kg. Pacienţilor trebuie să li se administreze tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.

Copii şi adolescenţi
Siguranţa si eficacitatea Flebogamma DIF 50 mg/ml la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost stabilite în studii clinice, totuşi 3 pacienţi copii au fost incluşi în studiul pentru indicaţia de imunodeficienţă primară.
Schema terapeutică pentru copii şi adolescenţi (0-18 ani) nu este diferită de cea utilizată la adulţi pentru fiecare indicaţie dată, dozele fiind ajustate în funcţie de greutatea corporală şi de evoluţia clinică a afecţiunilor menţionate mai sus.
Mod de administrare
Pentru administrare intravenoasă.
Flebogamma DIF 50 mg/ml trebuie injectat intravenos la un nivel iniţial de 0,01 - 0,02 ml/kg/min în primele treizeci de minute. Dacă este bine tolerat (vezi pct. 4.4), cantitatea administrată poate fi mărită treptat până la maxim 0,1 ml/kg/min.

Compoziție Flebogamma DIF 50 mg/ml, solutie perfuzabila:

Imunoglobulină umană normală (IgIV)

Un ml conţine:
Imunoglobulină umană normală .........50 mg (puritate de cel puţin 97% IgG)

Fiecare flacon a 10 ml conţine: imunoglobulină umană normală 0,5 g
Fiecare flacon a 50 ml conţine: imunoglobulină umană normală 2,5 g
Fiecare flacon a 100 ml conţine: imunoglobulină umană normală 5 g
Fiecare flacon a 200 ml conţine: imunoglobulină umană normală 10 g
Fiecare flacon a 400 ml conţine: imunoglobulină umană normală 20 g

Distribuţia subclaselor de IgG (valori aprox.):
IgG1 66,6%
IgG2 28,5%
IgG3 2,7%
IgG4 2,2%
Conţinutul maxim de IgA este 50 micrograme/ml.
Produs din plasma donatorilor umani.

Excipienţi:
Un ml conţine D-sorbitol 50 mg.

Lista excipienţilor
D-sorbitol
Apă pentru preparate injectabile

Precauții:

Sorbitol
Fiecare ml din acest medicament conţine sorbitol 50 mg. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. La alţi pacienţi, în caz de administrare accidentală şi suspiciune de intoleranţă la fructoză, perfuzia trebuie oprită
imediat, valorile normale ale glicemiei trebuie restabilite şi funcţiile organelor trebuie stabilizate prin măsuri de terapie intensivă.
Nu se anticipează interferenţe cu determinarea glicemiei.
Copii şi adolescenţi
La sugari şi copii mici intoleranţa ereditară la fructoză este posibil să nu fie diagnosticată şi, ca urmare, poate fi letală. De aceea, la aceştia nu trebuie să se administreze acest medicament.
Anumite reacţii adverse severe pot fi asociate cu debitul de pefuzare. Viteza de perfuzare recomandată indicată la pct. 4.2. trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape şi cu atenţie pentru decelarea apariţiei oricăror simptome în timpul administrării perfuziei.
Anumite reacţii adverse pot interveni mai frecvent
- în cazul unui debit crescut de perfuzare
- la pacienţi cărora li se administrează imunoglobulină umană normală pentru prima dată sau în cazuri rare, când medicamentul conţinând imunoglobulină umană normală este înlocuit sau când s-a scurs mult timp de la injecţia anterioară.
Deseori, complicaţiile posibile pot fi evitate dacă se asigură faptul că pacienţii:
- nu sunt sensibili la imunoglobulina umană normală, prin injectarea iniţială a medicamentului (cu viteză redusă de 0,01- 0,02 ml/kg/min)
- sunt atent monitorizaţi pentru decelarea oricărui simptom pe durata perfuziei. În special pacienţii cărora nu li s-a administrat niciodată imunoglobulină umană normală, pacienţii la care s-a administrat anterior un alt medicament conţinând IgIV sau în cazul în care a trecut un
interval lung de la perfuzia predentă, trebuie monitorizaţi în timpul primei perfuzii şi în prima oră după prima perfuzie, pentru a decela posibilele reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie monitorizaţi timp de cel puţin 20 de minute după administrare.
În caz de reacţii adverse, viteza de administrare trebuie redusă sau oprită perfuzia. Tratamentul necesar depinde de natura si severitatea reacţiilor adverse. În caz de şoc, trebuie aplicat tratamentul medical standard pentru şoc.
La toţi pacienţii administrarea IgIV necesită:
- hidratarea adecvată înainte de inţierea perfuziei cu IgIV
- monitorizarea diurezei
- monitorizarea valorilor creatininemiei
- evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă
Hipersensibilitate
Reacţiile adevărate de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot interveni la pacienţii cu anticorpi antiIgA.
Administrarea IgIV nu este indicată la pacienţii cu deficit selectiv de IgA, în cazul în care este interesat doar deficitul de IgA.
Rar, imunoglobulina umană normală poate provoca o scădere a tensiunii arteriale asociată cu reacţie anafilactică, chiar la pacienţi care toleraseră tratamentul anterior cu imunoglobulina umană normală.
Tromboembolism
Există dovezi clinice ale asocierii administrării de IgIV cu evenimente tromboembolice cum ar fi infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral (incluzând accidentul ischemic tranzitoriu), embolismul pulmonar şi tromboza venoasă profundă care se presupune că sunt legate de o creştere relativă a vâscozităţii sângelui prin influxul mare de imunoglobulină la pacienţii expuşi riscului.
Trebuie acordată atenţie prescrierii şi perfuzării de IgIV la pacienţii obezi şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru evenimente trombotice (cum ar fi vârsta avansată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli vasculare sau episoade trombotice, pacienţi cu tulburări trombofilice dobândite sau moştenite, pacienţi cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţi cu hipovolemie severă şi pacienţi cu boli care măresc vâscozitatea sângelui).
La pacienţii cu risc de reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin IgIV trebuie administrate cu o viteză de perfuzare minimă şi în dozele recomandate.
Insuficienţă renală acută
Cazuri de insuficienţă renală acută au fost raportate la pacienţi care urmează tratament cu IgIV. În cele mai multe cazuri, au fost identificaţi factori de risc cum ar fi insuficienţa renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie, obezitate, administrare concomitentă de medicamente nefrotoxice sau vârsta peste 65 de ani.
În cazul insuficienţei renale, trebuie luată în considerare întreruperea IgIV. Deşi aceste rapoarte de disfuncţie renală şi insuficienţă renală acută au fost asociate cu utilizarea multora dintre medicamentele autorizate care conţin IgIV care conţin diverşi excipienţi cum sunt zahăr, glucoză şi maltoză, acelea care conţin zahăr ca stabilizator au fost responsabile pentru un procent disproporţional din numărul total. La pacienţii expuşi riscului, trebuie luată în considerare utilizarea medicamentelor IgIV care nu conţin aceşti excipienţi. Flebogamma DIF nu conţine zahăr, maltoză sau glucoză.
La pacienţii care prezintă risc de insuficienţă renală acută, medicamentele IgIV trebuie administrate în doze şi la debite minime.
Sindromul meningitei aseptice (SMA)
Sindromul meningitei aseptice a fost raportat în asociere cu tratamentul cu IgIV. Întreruperea tratamentului cu IgIV a avut ca rezultat remisia SMA în decurs de câteva zile, fără sechele. De obicei sindromul debutează în câteva ore până la 2 zile de la tratamentul cu IgIV. Lichidul cerebrospinal studiat este frecvent pozitiv, cu pleocitoză cu peste mii de celule per mmÂ³, predominante fiind seriile granulocitare şi concentraţii mari de proteine de peste sute de mg/ml. SMA poate avea loc mai frecvent în asociere cu tratamentul cu IgIV în cazul utilizării de doze mari (2 g/kg).
Anemie hemolitică
Medicamentele care conţin IgIV pot avea în compoziţie anticorpi de grup sanguin, care pot acţiona ca hemolizine şi pot induce aderarea in vivo a imunoglobulinei de eritrocite, producând o reacţie antiglobulină pozitivă directă (testul Coombs) şi, rar, hemoliză. Anemia hemolitică poate să apară după administrarea intravenoasă a IgIV, ca urmare a sechestrării crescute a eritrocitelor. Pacienţii cărora li se administrează IgIV trebuie monitorizaţi pentru decelarea semnelor şi simptomelor clinice de hemoliză.
Interferare cu testele serologice
După injectarea imunoglobulinei, creşterea tranzitorie a titrului de anticorpi transferaţi pasiv în sângele pacienţilor poate determina rezultate fals pozitiv ale testelor serologice.
Transmiterea pasivă de anticorpi faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera cu anumite teste serologice pentru determinarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu testul direct antiglobulinic (DAT, testul direct Coombs).
Agenţi infecţioşi transmisibili
Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, testarea individuală a donaţiilor şi a rezervelor de plasmă pentru identificarea markerilor specifici ai infecţiei şi includerea unor etape eficace în procesul tehnologic pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. În pofida acestui fapt, când sunt administrate medicamente preparate din sânge şi plasmă umană, posibilitatea transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi exclusă complet. Aceasta se aplică şi virusurilor necunoscute sau recent apărute precum şi altor agenţi patogeni.
Măsurile adoptate sunt considerate eficace în cazul virusurilor încapsulate cum ar fi HIV, VHB şi VHC, şi pentru virusurile neîncapsulate VHA şi parvovirus B19.
Experienţa clinică reconfirmă lipsa transmiterii hepatitiei A sau a parvovirusului B19 prin intermediul imunoglobulinelor, prezenţa anticorpilor contribuind probabil la siguranţa medicamentului.
Este recomandat insistent ca la fiecare administrare a Flebogamma DIF unui pacient, să fie înregistrat numele pacientului şi numărul de lot al medicamentului pentru a menţine o legătură între pacient şi lotul medicamentului.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi influenţată de unele reacţii adverse, cum sunt ameţelile, asociate cu administrarea Flebogamma DIF. Pacienţii care au prezentat reacţii adverse în timpul tratamentului trebuie să aştepte ca acestea să se remită, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse ale Flebogamma DIF 50 mg/ml, solutie perfuzabila:

Sumar al profilului de siguranţă
Reacţii adverse precum frisoane, cefalee, ameţeli, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgii, hipotensiune arterială şi durere lombară moderată pot interveni ocazional.
Rareori imunoglobulinele umane normale pot provoca o reducere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar atunci când pacientul nu a manifestat nicio hipersensibilitate la administrarea precedentă.
Cazuri de meningită aseptică reversibilă şi cazuri rare de reacţii cutanate temporare, au fost observate la administrarea de imunoglobulină umană normală. Reacţii hemolitice reversibile au fost observate la pacienţii, în special la cei cu grupa sanguină A,B şi AB. Rar, anemia hemolitică care necesită transfuzie se poate dezvolta după tratamentul cu doze mari de IgIV.
Au fost observate creşterea concentraţiei creatininei serice şi/sau insuficienţă renală acută.
Foarte rar: Reacţii tromboembolice cum ar fi infarct miocardic, accident vascular cerebral, embolism pulmonar, tromboze venoase profunde.
Pentru măsurile de siguranţă cu privire la transmiterea agenţilor infecţioşi.
Lista sub formă de tabel al reacţiilor adverse
În tabelul de mai jos reacţiile adverse sunt prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe (ASO şi termenul preferat).
Frecvenţele au fost evaluate în concordanţă cu următoarele convenţii:
- foarte frecvente (â‰¥ 1/10)
- frecvente (â‰¥ 1/100 şi < 1/10)
- mai puţin frecvente (â‰¥ 1/1000 şi < 1/100) 9
- rare (â‰¥ 1/10000 şi < 1/1000)
- foarte rare (< 1/10000)
- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţa reacţiilor adverse în studiile clinice cu Flebogamma DIF 50 mg/ml
MedDRA clasificare pe aparate, sisteme şi organe (ASO)
Reacţii adverse Frecvenţa
Investigaţii diagnostice Test Coombs pozitiv, reducere a tensiunii arteriale sistolice, creştere a tensiunii arteriale sistolice, creştere a temperaturii corporale
Mai puţin frecvente
Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Frecvente
Ameţeli Mai puţin frecvente
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Bronşită, tuse, wheezing Mai puţin frecvente
Tulburări gastro-intestinale Diaree, greaţă, vărsături, durere abdominală, durere în etajul abdominal superior
Mai puţin frecvente
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Urticarie, erupţie cutanată pruriginoasă, dermatită de contact
Mai puţin frecvente
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Dorsalgii, artralgie, mialgie, crampe musculare
Mai puţin frecvente
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, hipertensiune arterială diastolică, fluctuaţii ale tensiunii arteriale
Mai puţin frecvente
Tulburări generale şi la nivelul Febră, reacţie la locul injectării Mrecvente locului de administrare Frisoane, astenie, durere, inflamare la
locul de perfuzare, edem la locul de injectare, durere la locul de injectare, prurit la locul de injectare,edem la locul de injectare, migraţie a implantului
Mai puţin frecvente
Copii şi adolescenţi
Rezultatele privind siguranţa provenite de la 3 copii şi adolescenţi (cei cu vârsta ï‚£ 16 ani) incluşi în studiul PID au fost, în general, similare celor raportate la populaţia generală de pacienţi.

Supradozajul:

Supradozajul poate duce la supraîncărcarea cu fluide şi hipervâscozitate, în special la pacienţii cu risc, inclusiv pacienţii în vârstă sau pacienţii cu insuficienţă renală.
Copii şi adolescenţi
Informaţiile privind supradozajul cu Flebogamma DIF la copii nu au fost stabilite. Cu toate acestea, ca şi la adulţi, supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, similar administrării intravenoase a oricărei alte imunoglobuline.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobulină poate afecta pe o perioadă de cel puţin 6 săptămâni şi până la 3 luni eficacitatea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate cum ar fi rujeolal, rubeola, oreionul şi varicela. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval de 3 luni înaintea vaccinării cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această alterare a răspunsului la vacin poate dura timp de 1 an. Ca urmare, pacienţilor cărora li se administrează vaccinul rujeolic trebuie să li se verifice titrul anticorpilor.

Copii şi adolescenţi
Se anticipează ca aceleaşi interacţiuni menţionate pentru adulţi să fie prezente şi la copii şi adolescenţi.

Administrarea de Flebogamma DIF 50 mg/ml, solutie perfuzabila în sarcină / alaptare:

Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită în studii clinice controlate şi, ca urmare, trebuie administrat cu prudenţă femeilor gravide şi celor care alăptează. A fost demonstrat că medicamentele care conţin IgIV traversează placenta, în concentraţii crescătoare după trimestrul al treilea. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu este de aşteptat niciun efect nociv asupra sarcinii sau fătului şi nou-născutului.
Alăptarea
Imunoglobulinele sunt excretate în lapte şi pot contribui la protecţia neonatală faţă de germenii patogeni care au ca poartă de intrare mucoasa.
Fertilitatea
Experienţa clinică cu imunoglobuline indică faptul că nu sunt anticipate efecte nocive asupra fertilităţii.

Prezentare ambalaj:

Soluţia este limpede sau uşor opalescentă şi incoloră sau galben deschis.
Soluţia Flebogamma DIF este izotonă, cu o osmolaritate cuprinsă între 240 şi 370 mOsm/kg.

Condiții de păstrare:

A nu se păstra la temperaturi peste 30 grade C.
A nu se congela.

Alte medicamente cu substanța activă imunoglobulina normala pt. adm. intravasculara:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Flebogamma DIF 50 mg/ml, solutie perfuzabila(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Flebogamma DIF 50 mg/ml, solutie perfuzabila vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!