Prospect Lercanidipin Actavis 10 mg, comprimate filmate

Substanța activă: clorhidrat de lercanidipina

Producator: Actavis Group, Islanda

Clasa ATC: [C08CA]: sistem cardiovascular >> blocanti de calciu >> blocanti de calciu cu efecte preponderent vasculare >> dyhidropyridine derivati

Grupa farmaceutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular

Indicații Lercanidipin Actavis 10 mg, comprimate filmate:

Lercanidipin Actavis este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, forme uşoare până la moderate.

Contraindicații:

- Hipersensibilitate la lercanidipină, la orice alte dihidropiridine sau la oricare dintre excipienţi.
- Obstrucţia ejecţiei sângelui din ventriculul stâng
- Insuficienţă cardiacă congestivă netratată
- Angină pectorală instabilă
- În decurs de 1 lună după un infarct miocardic
- Insuficienţă renală sau hepatică severă
- Administrarea concomitentă cu: inhibitori puternici ai CYP 3A4, ciclosporină, suc de grapefruit.
- Sarcină şi alăptare

- Femei aflate la vârsta fertilă, cu excepţia cazului în care se utilizează metode de contracepţie eficace.

Administrare Lercanidipin Actavis 10 mg, comprimate filmate:

Calea de administrare: pentru administrare orală.

Doza recomandată este de 10 mg, administrată oral, o dată pe zi, cu cel puţin 15 minute înainte de mese; doza poate fi crescută la 20 mg, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.

Stabilirea dozei se face treptat, deoarece pot fi necesare aproximativ 2 săptămâni până când efectul antihipertensiv maxim devine evident.

La anumiţi pacienţi, la care tensiunea arterială nu este controlată adecvat prin administrarea unui singur medicament antihipertensiv, poate fi benefică asocierea lercanidipinei la tratamentul cu un medicament beta-blocant, un diuretic (hidroclorotiazidă) sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.

Deoarece curba doză-răspuns este ascendentă, cu un platou atins la doze cuprinse în intervalul 20 - 30 mg, este improbabil ca eficacitatea tratamentului să crească la administrarea de doze mai mari, în timp ce reacţiile adverse pot fi mai intense.

Vârstnici
Deşi datele de farmacocinetică şi experienţa clinică arată că nu este necesară ajustarea dozei zilnice, se recomandă precauţie specială la iniţierea tratamentului la vârstnici.

Copii şi adolescenţi
Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, deoarece nu există experienţă clinică la acest grup de vârstă.

Insuficienţă renală sau hepatică
Trebuie acordată o atenţie deosebită în perioada de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate. Deşi schema terapeutică uzuală recomandată poate fi tolerată de către aceste grupe speciale de pacienţi, o creştere a dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuată cu precauţie. Efectul antihipertensiv poate fi amplificat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, în consecinţă, trebuie luată în considerare o ajustare a dozei.

Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min).

Administrare
Comprimatele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de apă, cu cel puţin 15 minute înaintea mesei.

Acțiune:

Lercanidipina este un antagonist al canalelor de calciu, care face parte din grupa farmacoterapeutică a dihidropiridinelor şi inhibă influxul transmembranar de calciu la nivelul miocardului şi musculaturii netede. Mecanismul acţiunii sale antihipertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul musculaturii netede vasculare, care determină scăderea rezistenţei periferice totale. Deşi prezintă un timp de înjumătăţire plasmatică mic, lercanidipina are o acţiune antihipertensivă prelungită, datorită coeficientului mare de partiţie membranară şi nu prezintă efecte inotrop negative datorită selectivităţii sale vasculare crescute.

Deoarece vasodilataţia indusă de lercanidipină se realizează treptat, hipotensiunea arterială acută cu tahicardie reflexă a fost rareori observată la pacienţii hipertensivi.

Similar altor 1,4 - dihidropiridine asimetrice, acţiunea antihipertensivă a lercanidipinei este datorată, în principal, enantiomerului S.

Suplimentar faţă de studiile clinice conduse pentru a susţine indicaţiile terapeutice ale lercanidipinei, a fost realizat un studiu mic necontrolat, dar randomizat, la pacienţi cu hipertensiune arterială severă (tensiunea diastolică medie Â± DS de 114,5 Â± 3,7 mmHg) care a arătat că tensiunea arterială s-a normalizat la 40% dintre cei 25 de pacienţi trataţi cu o doză zilnică de 20 mg lercanidipină administrată în priză unică şi la 56% dintre cei 25 de pacienţi trataţi cu o doză de 10 mg lercanidipină, administrată de două ori pe zi. Într-un studiu clinic dublu-orb, randomizat, placebo-controlat, efectuat la pacienţi cu hipertensiune sistolică izolată, lercanidipina a fost eficace în scăderea tensiunii arteriale sistolice de la valoarea medie iniţială de 172,6Â± 5,6 mmHg la 140,2Â±8,7 mmHg.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
După administrarea orală a unor doze de 10 - 20 mg, lercanidipina este complet absorbită, concentraţiile plasmatice maxime fiind de 3,30 Â± 2,09 ng/ml DS, respectiv 7,66 Â± 5,90 ng/ml DS şi au fost atinse în aproximativ 1,5 - 3 ore de la momentul administrării.

Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei au un profil al concentraţiilor plasmatice similar: timpul până la realizarea concentraţiei plasmatice maxime este acelaşi, concentraţia plasmatică maximă şi ASC sunt, în medie, de 1,2 ori mai mari pentru enantiomerul S şi timpul de înjumătăţire plasmatică al celor doi enantiomeri este acelaşi. Nu s-au observat interconversiuni in vivo ale celor doi enantiomeri.

Datorită metabolizării crescute la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absolută a lercanidipinei administată oral la pacienţi, în timpul mesei, este de aproximativ 10%, deşi se reduce până la 1/3 atunci când este administrată la voluntari sănătoşi în condiţii de repaus alimentar.

Administrarea orală a lercanidipinei determină concentraţii plasmatice ale acesteia care nu sunt direct proporţionale cu doza administrată (cinetică neliniară). După administrarea a 10 mg, 20 mg sau 40 mg, raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fost de 1:3 :8 iar cel al ariilor de sub curba concentraţiilor plasmatice în funcţie de timp (ASC) de 1: 4: 18, sugerând o saturare progresivă a metabolizării la nivelul primului pasaj hepatic. În mod corespunzător, biodisponibilitatea creşte proporţional cu creşterea dozei.

Biodisponibilitatea orală a lercanidipinei creşte de 4 ori atunci când aceasta este administrată cu până la 2 ore după o masă cu conţinut mare de lipide. În consecinţă, lercanidipina trebuie administrată înainte de masă.

Distribuţie
Distribuţia de la nivel plasmatic la nivelul ţesuturilor şi organelor este rapidă şi largă.

Gradul de legare al lercanidipinei de proteinele plasmatice depăşeşte 98%. Deoarece valorile proteinelor plamatice sunt reduse la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă, fracţia liberă a medicamentului poate fi crescută la aceste grupe speciale de pacienţi.

Metabolizare
Lercanidipina este metabolizată în proporţie mare prin intermediul izoenzimelor CYP3A4; nu a fost identificată prezenţa substanţei active netransformate în urină sau fecale. Ea este transformată în principal la metaboliţi inactivi şi aproximativ 50% din doză este excretată în urină.

Studiile experimentale in vitro realizate pe microzomi hepatici umani au demonstrat că lercanidipina are un grad de inhibare asupra CYP3A4 şi CYP2D6, la concentraţii de 160 de ori mai mari, respectiv de 40 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime măsurate la om după administrarea unei doze de 20 mg.

Mai mult, studiile privind interacţiunile medicamentoase la om, au arătat că lercanidipina nu influenţează concentraţiile plasmatice ale midazolamului, un substrat tipic pentru CYP3A4 sau ale metoprololului, un substrat tipic pentru CYP2D6. Ca urmare, nu este de aşteptat inhibarea de către lercanidipină, administrată la doze terapeutice, a metabolizării medicamentelor prin intermediul CYP3A4 şi CYP2D6.

Eliminare
Eliminarea lercanidipinei se realizează în principal prin metabolizare.

A fost calculat un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 8 - 10 ore iar durata de acţiune este de cel puţin 24 de ore, datorită gradului mare de legare de lipidele membranare. Nu s-a observat acumularea medicamentului după administrare repetată.

Vârstnici, insuficienţă renală şi insuficienţă hepatică

La pacienţii vârstnici şi la cei cu insuficienţă renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate, profilul farmacocinetic al lercanidipinei s-a dovedit a fi similar cu cel observat în populaţia generală de pacienţi; pacienţii cu insuficienţă renală severă sau pacienţii care efectuează şedinţe de dializă au prezentat concentraţii plasmatice mai mari ale medicamentului (cu aproximativ 70%). La pacienţii cu insuficienţă hepatică, forma moderată până la severă, biodisponibilitatea sistemică a lercanidipinei este probabil crescută, datorită faptului că, în mod normal, medicamentul este metabolizat în proporţie mare la nivelul ficatului.

Date preclinice de siguranţă
Studiile farmacologice de siguranţă efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra sistemului nervos vegetativ, sistemul nervos central sau asupra funcţiei gastro-intestinale la doze antihipertensive.

Efectele semnificative care au fost observate în studiile de lungă durată la şobolani şi câini au fost legate, direct sau indirect, de efectele cunoscute ale dozelor mari de antagonişti ai canalelor de calciu, care reflectă, în principal, o activitate farmacodinamică exagerată.

Lercanidipina nu a fost genotoxică şi nu a demonstrat potenţialul carcinogen.

La şobolani, fertilitatea şi funcţia reproductivă în ansamblu nu au fost influenţate de către tratamentul cu lercanidipină.

Nu au fost evidenţiate efecte teratogene la şobolani şi iepuri; cu toate acestea, la şobolani, dozele mari de lercanidipină determină pierderi embrionare pre- şi post- implantare şi întârzierea dezvoltării fetale.

Administrarea dozelor mari de clorhidrat de lercanipină (12 mg/kg şi zi) în timpul travaliului induce distocie.

Distribuţia lercanidipinei şi/sau a metaboliţilor săi la animalele gestante şi excreţia lor în lapte nu au fost investigate.

Metaboliţii nu au fost evaluaţi separat în studiile de toxicitate.

Compoziție Lercanidipin Actavis 10 mg, comprimate filmate:

Un comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 10 mg, echivalent cu lercanidipină 9,4 mg.

Excipient:
Lercanidipin Actavis 10 mg comprimate filmate: lactoză monohidrat 30 mg.

Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului:
Stearat de magneziu
Povidonă
Amidonglicolat de sodiu Tip A Lactoză monohidrat Celuloză microcristalină

Film:
Lercanidipin Actavis 10 mg comprimate filmate
Macrogol
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer ( E172)
Lercanidipin Actavis 20 mg comprimate filmate
Macrogol
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid roşu de fer (E 172)

Precauții:

Boala nodului sinusal
În cazul utilizării lercanidipinei la pacienţii diagnosticaţi cu boala nodului sinusal (dacă nu s-a implantant un pacemaker) trebuie luate masuri speciale de precauţie. De asemenea, deşi studiile controlate privind hemodinamica nu au evidenţiat perturbări ale funcţiei ventriculare, este necesară prudenţă la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă. S-a sugerat faptul că utilizarea unor dihidropiridine cu acţiune de scurtă durată poate fi asociată cu risc cardiovascular crescut la pacienţii cu cardiopatie ischemică. Deşi lercanidipina este o dihidropiridină cu acţiune de lungă durată, se recomandă utilizarea cu precauţie la aceşti pacienţi.

Angina pectorală
Rar, unele dihidropiridine pot determina durere precordială sau angină pectorală. Foarte rar, pacienţii cu angină pectorală preexistentă pot prezenta aceste episoade cu frecvenţă, durată sau severitate crescute. Pot fi observate cazuri izolate de infarct miocardic.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică:
Trebuie acordată o atenţie deosebită în perioada de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate. Deşi schema terapeutică uzuală poate fi tolerată de către aceste grupe speciale de pacienţi, o creştere a dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuată cu precauţie. Efectul antihipertensiv poate fi amplificat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, în consecinţă, trebuie luată în considerare o ajustare a dozei.

Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau la cei cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min).

Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul vasodilatator al medicamentelor antihipertensive.

Inductorii CYP3A4
Inductorii enzimatici ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu, fenitoină, carbamazepină) şi rifampicina pot să scadă concentraţiile plasmatice ale lercanidipinei şi, ca urmare, eficacitatea lercanidipinei poate fi mai mică decât este de aşteptat.

Acest medicament conţine lactoză monohidrat şi, ca urmare, nu trebuie administrat pacienţilor cu deficit de lactază (Lapp), galactozemie sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lercanidipina nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luate măsuri de precauţie deoarece pot să apară ameţeli, astenie, oboseală şi rareori somnolenţă.

Reacții adverse ale Lercanidipin Actavis 10 mg, comprimate filmate:

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă:

Evaluarea frecvenţelor:
Foarte frecvente: â‰¥ 1/10
Frecvente: â‰¥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: â‰¥1/1000 şi <1/100
Rare: â‰¥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare: <1/10000, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Reacţii adverse la medicament
Investigaţii diagnostice

Foarte rare
Creşteri reversibile ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice
Tulburări cardiace

Mai puţin frecvente
Tahicardie, palpitaţii, edeme periferice

Rare
Angină pectorală

Foarte rare
Durere toracică, infarct miocardic, hipotensiune arterială

Rareori, unele dihidropiridine pot angină pectorală.
Foarte rar, pacie existentă pot prezenta aceste episo severitate crescute; determina dureri precordiale sau nţii cu angină pectorală pre-ade cu frecvenţă, durată sau

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente
Cefalee, ameţeli
Tulburări gastro-intestinale

Rare
Dispepsie, diaree, dureri abdominale, vărsături

Foarte rare
Hipertrofie gingivală
Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare
Poliurie

Foarte rare
Micţiuni frecvente
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare
Erupţii cutanate tranzitorii
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Rare
Mialgie
Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente
Eritem facial tranzitoriu
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Rare
Astenie, fatigabilitate
Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare
Reacţii de hipersensibilitate
Tulburări psihice

Rare
Somnolenţă

Lercanidipina nu pare să influenţeze negativ glicemia sau valorile concentraţiilor plasmatice ale lipidelor.

Supradozajul:

În cadrul experienţei de după punerea pe piaţă au fost raportate trei cazuri de supradozaj (au fost ingerate în scopul tentativei de suicid doze de 150 mg, 280 mg, respectiv 800 mg lercanidipină).

Este de aşteptat ca supradozajul să determine vasodilataţie periferică excesivă cu hipotensiune arterială marcată şi tahicardie reflexă. În caz de hipotensiune arterială severă, bradicardie şi pierderea conştienţei poate fi util un tratament de susţinere a funcţiei cardiovasculare, pentru bradicardie administrându-se intravenos atropină.

Având în vedere efectul farmacologic prelungit al lercanidipinei, în caz de supradozaj, este esenţială monitorizarea funcţiei cardiovasculare a pacientului timp de cel puţin 24 de ore. Nu există informaţii privind eficacitatea dializei. Datorită liposolubilităţii mari a substanţei active este foarte probabil ca valorile concentraţiei plasmatice să nu fie un indicator al duratei perioadei de risc şi dializa poate fi ineficace.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Este cunoscut faptul că lercanidipina este metabolizată prin intermediul izoenzimelor CYP3A4 şi, ca urmare, medicamentele care au efect inhibitor sau inductor asupra CYP3A4, administrate concomitent, pot interacţiona cu metabolizarea sau eliminarea lercanidipinei.

Inhibitorii CYP3A4
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu inhibitori ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, ritonavir, eritromicină, troleandomicină) trebuie evitată.

Un studiu efectuat cu un inhibitor puternic al CYP3A4, ketoconazol, a demonstrat o creştere considerabilă a concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei (o creştere de 15 ori a ASC şi de 8 ori a Cmax pentru eutomerul S-lercanidipină).

După administrarea concomitentă a lercanidipinei şi ciclosporinei au fost observate concentraţii plasmatice crescute ale ambelor medicamente. Un studiu efectuat la voluntari sănătoşi tineri a demonstrat că, în cazul administrării ciclosporinei la 3 ore după administrarea lercanidipinei, concentraţiile plasmatice ale lercanidipinei nu au fost modificate, în timp ce ASC a ciclosporinei a crescut cu 27%. Cu toate acestea, administrarea concomitentă a lercanidipinei cu ciclosporină a determinat o creştere de 3 ori a concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei şi o creştere cu 21% a ASC a ciclosporinei. Ciclosporina şi lercanidipina nu trebuie administrate concomitent.

Similar altor dihidropiridine, lercanidipina este sensibilă la acţiunea sucului de grapefruit de inhibare a metabolizării, cu o creştere consecutivă a biodisponibilităţii sale şi o accentuare a efectului de scădere a tensiunii arteriale. Lercanidipina nu trebuie administrată cu suc de grapefruit.

În cazul administrării concomitente pe cale orală a unei doze de 20 mg lercanidipină cu midazolam la voluntari vârstnici, absorbţia lercanidipinei a crescut (cu aproximativ 40%) şi viteza de absorbţie a scăzut (Tmax a fost prelungit de la 1,75 ore la 3 ore). Concentraţiile plasmatice ale midazolamului nu au fost modificate.

Inductori CYP3A4
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu inductori ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu, fenitoină, carbamazepină) şi rifampicina trebuie efectuată cu prudenţă, deoarece efectul antihipertensiv al lercanidipinei poate fi redus, iar tensiunea arterială trebuie monitorizată mai frecvent decât în mod obişnuit.

Medicamente metabolizate prin intermediul CYP3A4
Administrarea concomitentă a unei doze de 20 mg lercanipină la pacienţii trataţi cronic cu b-metildigoxină nu a evidenţiat interacţiuni farmacocinetice. La voluntari sănătoşi trataţi cu digoxină, administrarea lercanidipinei în doză de 20 mg, în condiţii de repaus alimentar, a evidenţiat o creştere medie de 33% a Cmax a digoxinei, în timp ce ASC şi clearance-ul renal nu au fost modificate semnificativ. Pacienţii trataţi concomitent cu digoxină trebuie monitorizaţi clinic atent, în ceea ce priveşte semnele de intoxicaţie digitalică.

Administrarea concomitentă cu cimetidină, în doză de 800 mg zilnic, nu a determinat modificări semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei, dar pentru doze mai mari se recomandă prudenţă, deoarece biodisponibilitatea şi efectul de scădere a tensiunii arteriale ale lercanidipinei pot fi crescute.

Un studiu privind interacţiunile medicamentoase ale lercanidipinei cu fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6 şi CYP3A4) efectuat la voluntari cu vârsta de 65 Â± 7 ani (media Â± deviaţia standard) nu a evidenţiat modificări semnificative clinic ale parametrilor farmacocinetici ai lercanidipinei.

La voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a unei doze de 20 mg lercanidipină cu warfarină, în condiţii de repaus alimentar, nu influenţează farmacocinetica warfarinei.

Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente a lercanidipinei cu alte medicamente metabolizate prin intermediul enzimelor CYP3A4, cum sunt terfenadina, astemizolul, medicamentele antiaritmice, de exemplu chinidina şi amiodarona un antiaritmic din clasa III.

Alcool etilic
Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul vasodilatator al medicamentelor antihipertensive.

Alte interacţiuni
În cazul administrării concomitente a lercanidipinei cu metoprolol, un Î² blocant care se elimină predominant hepatic, biodisponibilitatea metroprolului nu s-a modificat, în timp ce biodisponibilitatea lercanidipinei a fost redusă cu 50%. Acest efect se poate datora reducerii fluxului sanguin hepatic determinat de Î² blocante şi, ca urmare, poate să apară şi în cazul altor medicamente din această clasă. În consecinţă, lercanidipina se poate administra concomitent în condiţii de siguranţă cu medicamente Î² blocante adrenergice, dar pot fi necesare ajustări ale dozei.

Atunci când o doză de 20 mg lercanidipină a fost administrată repetat concomitent cu o doză de 40 mg simvastatină, ASC a lercandipinei nu a fost modificată semnificativ, în timp ce ASC a simvastatinei a crescut cu 56% iar cea a metabolitului său activ Î²-hidroxi-simvastatina cu 28%. Este improbabil ca asemenea modificări să aibă relevanţă clinică. Nu sunt de aşteptat interacţiuni între aceste medicamente, atunci când lercanidipina este administrată dimineaţa şi simvastatina este utilizată seara, aşa cum este recomandat pentru acest medicament.

Lercanidipina a fost administrată în condiţii de siguranţă cu diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Administrarea de Lercanidipin Actavis 10 mg, comprimate filmate în sarcină / alaptare:

Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea lercanidipinei la gravide. Datele non-clinice nu au evidenţiat efecte teratogene la şobolan şi iepure, iar funcţia de reproducere la şobolan nu a fost afectată. Deoarece în cazul utilizării altor substanţe dihidropiridinice au fost evidenţiate efecte teratogene la animale, lercanidipina nu trebuie administrată în timpul sarcinii sau la femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepţia cazului în care se utilizează metode contraceptive eficace.

Alăptarea
Datorită liposolubilităţii mari a lercanidipinei, este de aşteptat ca aceasta să se excrete în laptele matern. Ca urmare, lercanidipina nu trebuie administrată la mamele care alăptează.

Prezentare ambalaj:

Lercanidipin Actavis 10 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametrul de 6,5 mm, cu o linie mediană pe una din feţe şi marcate cu "L" pe cealaltă faţă.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

Condiții de păstrare:

Blistere din Al/PVC: a nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Flacoane din PEÎD: a nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original. A se păstra flaconul bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.

Alte medicamente cu substanța activă clorhidrat de lercanidipina:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Lercanidipin Actavis 10 mg, comprimate filmate(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Lercanidipin Actavis 10 mg, comprimate filmate vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!