Prospect Neodolpasse, soluţie perfuzabilă

Substanța activă: combinatii

Clasa ATC: [M01AB]: sistemul muscular-scheletic >> preparate antiinflamatoare si antireumatice >> antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene >> derivati de acid acetic

Indicații Neodolpasse, soluţie perfuzabilă:

Neodolpasse este indicat pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei acute:
- Durerea de origine radiculară sau vertebrală;
- Durerea din afecţiuni reumatice;
- Durerea postoperatorie în intervenţii neurochirurgicale.

Contraindicații:

- Hipersensibilitate la diclofenac sodic, citrat de orfenadrină sau la oricare dintre excipienţi;
- Antecedente de astm, urticarie sau rinită acută după administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor inhibitori ai sintezei prostaglandinelor sau AINS;
- Tulburări hematopoietice, porfirie, diateze hemoragice;
- Hemoragii cerebrovasculare sau alte tulburări hemoragice acute;
- Miastenia gravis, paralizie bulbară;
- Glaucom cu unghi îngust;
- Insuficienţă cardiacă severă, tahiaritmii;
- Ulcer peptic recurent/hemoragie (antecedente de două sau mai multe episoade distincte de
ulceraţie sau hemoragie dovedite);
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, în legătură cu un tratament anterior cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
- Stenoză gastrointestinală;
- Megacolon, ileus paralitic;
- Insuficienţă hepatică severă;
- Insuficienţă renală severă ;
- Retenţie urinară (de exemplu, asociată cu adenom de prostată, hipertrofia prostatei sau obstrucţie vezicală);
- Trimestrul al treilea de sarcină;
- Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 14 ani.
Trebuie luate în considerare contraindicaţiile generale ale terapiei prin perfuzie intravenoasă, cum sunt hipervolemie, insuficienţă cardiacă decompensată, insuficienţă renală severă cu anurie sau oligurie, edem pulmonar şi edem cerebral.

Administrare Neodolpasse, soluţie perfuzabilă:

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 14 ani:
- Doza zilnică recomandată este de 250 ml soluţie perfuzabilă Neodolpasse.
- În cazuri excepţionale, se pot administra două perfuzii zilnice a câte 250 ml soluţie perfuzabilă;
în acest caz, intervalul dintre momentul terminării primei perfuzii şi începutul celei de-a doua perfuzii trebuie să fie de cel puţin 8 ore.
- Durata unei perfuzii cu 250 ml soluţie perfuzabilă Neodolpasse trebuie să fie de 1,5–2 ore.
- La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în mod corespunzător.
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor
Pacienţi cu funcţie renală afectată
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţi cu funcţie renală afectată. Prin urmare, aceşti pacienţi trebuie să primească cea mai mică doză eficace şi funcţia renală trebuie monitorizată. Neodolpasse este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă
Pacienţi cu funcţia hepatică afectată
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţi cu funcţie hepatică afectată. Prin urmare, aceşti pacienţi trebuie să primească cea mai mică doză eficace şi activitatea enzimelor hepatice trebuie monitorizată. Neodolpasse este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă
Vârstnici (peste 65 ani)
Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţi vârstnici (peste 65 ani). Este bine cunoscut că, incidenţa reacţiilor adverse la AINS (medicamente antiinflamatoare nesteriodiene) este mai mare la vârstnici. Prin urmare, aceşti pacienţi trebuie să primească cea mai mică doză eficace.
Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 14 ani
Neodolpasse este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 14 ani.
Mod de administrare
Se administrează în perfuzie venoasă.
Datorită osmolarităţii mici a soluţiei (aproximativ 303 mosm/l), Neodolpasse poate fi perfuzat printr-o venă periferică.
A se utiliza numai soluţii clare şi incolore, din flacoane nedeteriorate.
Neodolpasse trebuie utilizat imediat după prima deschidere a flaconului. Orice soluţie neutilizată trebuie aruncată.

Durata tratamentului
În general, durata tratamentului este de 5–10 zile.

Compoziție Neodolpasse, soluţie perfuzabilă:

1000 ml soluţie perfuzabilă conţin diclofenac sodic 0,3 g şi citrat de orfenadrină 0,12 g.
Excipient: aproximativ 190 mmol sodiu/1000 ml
Osmolaritate: aproximativ 303 mosmol/l.

Lista excipienţilor
Acetilcisteină
Acid L-malic
Edetat disodic dihidrat
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile

Precauții:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Neodolpasse influenţează uşor capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Când Neodolpasse este utilizat pentru tratament ambulatoriu, pacientul trebuie instruit că nu trebuie să conducă vehicule, să acţioneze utilaje sau să lucreze în condiţii potenţial periculoase, deoarece capacitatea de reacţie poate fi afectată din cauza posibilelor reacţii adverse ale substanţelor conţinute de medicament.

Atenționări:

În timpul perfuziei cu Neodolpasse, trebuie monitorizate tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi respiraţia.
Dacă apar manifestări severe sau durere în timpul administrării, perfuzia trebuie oprită. Din cauza riscului de contaminare bacteriană, trebuie respectate măsuri stricte de asepsie în timpul tuturor procedurilor de manipulare.

Diclofenacul poate produce reacţii de hipersensibilitate şi poate declanşa criza de astm bronşic. De aceea, înainte de administrarea Neodolpasse, este necesară o anamneză riguroasă în ceea ce priveşte reacţiile de hipersensibilitate (de exemplu, antecedente de rinite alergice, infecţii cronice ale tractului respirator sau astm bronşic).

Reacţiile alergice, incluzând reacţii anafilactice/anafilactoide, pot apare chiar şi în absenţa unui tratament anterior cu Neodolpasse sau alte medicamente care conţin diclofenac.

Trebuie evitată utilizarea Neodolpasse concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai 2-ciclo-oxigenazei - excepţie fac dozele mici de acid acetilsalicilic, administrat ca antiplachetar.

Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii şi perforaţii gastrointestinale, care pot fi fatale.
Datorită rolului prostaglandinelor pentru fluxul sanguin renal, trebuie luate precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală, la pacienţii vârstnici, la pacienţii aflaţi sub tratament cu diuretice şi pacienţii cu hipovolemie (de exemplu, în etapele peri-operatorii ale unor intervenţii chirurgicale majore). Dacă în astfel de cazuri se administrează Neodolpasse, trebuie monitorizată funcţia renală.

Tratamentul eficient al durerii poate masca semnele şi simptomele unei afecţiuni de bază. În cazul apariţiei unor simptome noi sau agravate ale unei infecţii, trebuie evaluată indicaţia unui tratament antiinfecţios/antibiotic.
De asemenea, s-au observat activarea unor infecţii latente şi mascarea simptomelor clinice după reactivarea unei infecţii anterior remise. Aceste observaţii trebuie avute în vedere pentru a evita întârzierea instituirii unei terapii antiinfecţioase eficiente.
ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA DICLOFENAC:

Aparatul digestiv (gastrointestinal)
Pacienţii cu tulburări gastrointestinale trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Hemoragii, ulceraţii sau perforaţii gastrointestinale, care pot fi fatale, au fost raportate pentru toate AINS, în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare, ori antecedente privind evenimente GI (gastrointestinale) grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare pentru doze mari de AINS, la pacienţii cu istoric de ulcer, în special complicat cu hemoragie sau perforaţie şi la vârstnici.

Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Asocierea medicamentelor protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avută în vedere la aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze reduse de acid acetilsalicilic sau alte medicamente susceptibile de a creşte riscul gastrointestinal.
Consumul concomitent de alcool etilic creşte riscul apariţiei hemoragiei gastrointestinale.

Pacienţii cu istoric de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (mai ales, hemoragiile GI), în special, în etapele iniţiale ale tratamentului.

AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastrointestinale (enterocolită, colită ulcerativă, boală Crohn), a căror stare poate fi exacerbată.

Se va acorda o atenţie sporită pacienţilor care primesc concomitent medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi, anticoagulante, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau agenţi antiplachetari, precum acidul acetilsalicilic.
Când apare hemoragie sau ulceraţie GI la pacienţi care primesc Neodolpasse, tratamentul trebuie întrerupt imediat.

Sistemul sanguin
Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări de coagulare şi trombocitopenie.

Sistemul nervos central
Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări psihice severe, epilepsie şi boală Parkinson.

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară sau moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie de lichide şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Trebuie efectuată o evaluare strictă a raportului risc/beneficiu la pacienţii cu presiune arterială sistolică sub 100 mmHg, având condiţii circulatorii instabile, cum sunt debut de insuficienţă circulatorie datorită infarctului miocardic, traumatism multiplu sau şoc circulator la debut.

Ficat
Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări hepatice.
Asemănător altor antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenac poate creşte activitatea serică a uneia sau mai multor enzime hepatice.
În caz de insuficienţă hepatică persistentă sau progresivă, tratamentul cu Neodolpasse trebuie întrerupt imediat.
Hepatita poate să apară fără simptome prodromale.
Diclofenac poate declanşa a criză acută la pacienţii cu porfirie hepatică.
Rinichi
Trebuie acordată atenţie pacienţilor cu tulburări renale.

Tegument
Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu lupus cutanat eritematos.
Foarte rar, s-au raportat reacţii cutanate grave, dintre care unele fatale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermală, asociate administrării AINS. Pacienţii sunt expuşi la cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii precoce în timpul tratamentului, debutul reacţiilor având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu Neodolpasse trebuie întrerupt imediat la apariţia eritemului cutanat, leziunilor mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Generale
Neodolpasse trebuie administrat cu prudenţă pacienţilor cu antecedente de astm bronşic, afecţiuni cronice ale căilor respiratorii, rinite alergice sau alte reacţii de hipersensibilitate.

Electroliţi
Trebuie acordată atenţie pacienţilor cu hipernatriemie sau hipokaliemie.

Date paraclinice
Este necesară monitorizarea ionogramei serice, echilibrului hidric şi acido-bazic, activităţii serice a enzimelor hepatice, funcţiei renale, hemoleucogramei, coagulogramei şi testelor pentru hemoragii oculte.

Dacă Neodolpasse se administrează în asociere cu antidiabetice orale trebuie monitorizată glicemia.
Dacă Neodolpasse se administrează în asociere cu diuretice care economisesc potasiul trebuie monitorizată potasemia.
Dacă Neodolpasse se administrează în asociere cu anticoagulante trebuie monitorizată coagulograma.

ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ:
Administrarea continuă, de lungă durată, a orfenadrinei poate produce obişnuinţă. Întrucât acest medicament nu este destinat administrării continue, această atenţionare nu ridică probleme pentru Neodolpasse.

Reacții adverse ale Neodolpasse, soluţie perfuzabilă:

Evenimentele adverse sunt clasificsate în acord cu următoarele categorii de frecvenţă:
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (≤1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul utilizării clinice a Neodolpasse sunt somnolenţă, vertij, uscăciunea gurii, simptome gastrointestinale şi prurit.
Reacţiile adverse la diclofenac sunt:
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt tulburările gastrointestinale. Au apărut: ulceraţii gastrice, perforaţii sau hemoragii gastrointestinale, uneori letale, în special la vârstnici. După administrarea de AINS, au fost descrise greaţă, vărsături, diaree, meteorism, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită aftoasă, agravarea colitei ulcerative sau a bolii Crohn preexistente. Gastrita a fost descrisă mai puţin frecvent.
Tulburări hematologice:
Foarte rare: inhibarea agregării plachetare, tendinţă la hemoragii, trombocitopenie, purpură, leucopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, anemie aplastică, panmielopatie.
Tulburări ale sistemului nervos:
Mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli, vertij.
Rare: somnolenţă, insomnie, agitaţie.
Foarte rare: tulburări de sensibilitate incluzând parestezii, tulburări de memorie, dezorientare, tulburări de vedere (reducerea acuităţii vizuale, diplopie), tinitus, hipoacuzie, insomnie, iritabilitate, crampe musculare, reacţii psihotice, depresie, anxietate, coşmaruri, tremor şi modificări ale gustului.
Tulburări cardiovasculare:
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul AINS au fost edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă, palpitaţii şi durere retrosternală.
Tulburări gastro-intestinale:
Mai puţin frecvente: epigastralgii, inapetenţă, greaţă, vărsături, diaree, crampe abdominale, dispepsie, anorexie şi meteorism.
Rare: hemoragii gastro-intestinale (care pot fi oculte); ulcer gastric cu sau fără hemoragie şi/sau perforaţie, uneori fatal, în special la vârstnici. hematemeză; melenă; diaree sanghinolentă; pancreatită.
Foarte rare: tulburări abdominale, cum sunt colită hemoragică nespecifică, agravarea enterocolitei, colitei ulceroase sau a bolii Crohn preexistente, stomatită aftoasă, glosită, leziuni esofagiene, gastrită şi constipaţie.
Tulburări hepatobiliare:
Mai puţin frecvente: creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale transaminazelor.
Rare: insuficienţă hepatică, hepatită cu/fără icter
Foarte rare: hepatită fulminantă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: rash, exantem.
Rare: urticarie, prurit.
Foarte rare: alopecie reversibilă, erupţii buloase, eritrodermie, purpură incluzând purpura alergică, eczeme, sindrom Stevens-Johnson (eritem exudativ multiform), sindrom Lyell (necroliză epidermală toxică), fotosensibilitate.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Foarte rare : agravare a inflamaţiilor de etiologie infecţioasă (de exemplu, dezvoltarea fasciitei necrotice) după tratament sistemic cu medicamente antireumatice nesteroidiene. Acest fenomen poate fi legat de mecanismul de acţiune al AINS.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Rare: insuficienţă renală acută şi cronică, hematurie.
Foarte rare: nefrită interstiţială, proteinurie, sindrom nefrotic, necroză papilară.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Rare: reacţii anafilactice sau anafilactoide sistemice, incluzînd hipotensiune arterială, şoc şi bronhospasm, criză de astm, eozinofilie.
Tulburări ale aparatului genital și sânului:
Rare: impotenţă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenac, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare:
Sunt posibile reacţii la locul de administrare (de exemplu, iritarea venei, tromboflebită).
Reacţiile adverse la orfenadrină sunt determinate, în majoritate, de efectul său parasimpatolitic.
Tulburări ale sistemului nervos:
Fatigabilitate, slăbiciune, cefalee, ameţeli, vertij şi insomnie.
Tulburări oculare:
Tulburări tranzitorii de acomodare, creşterea presiunii intraoculare.
Tulburări cardiace:
Tahicardie, palpitaţii.
Tulburări gastro-intestinale:
Greaţă, vărsături, xerostomie, inapetenţă, constipaţie.
9
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Disurie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Hiposudoraţie cu hipertermie, hiperemie cutanată.

Supradozajul:

Simptome:
Supradozajul acut cu diclofenac poate determina creşterea frecvenţei şi/sau intensităţii reacţiilor adverse, în special la nivel gastrointestinal (greaţă, vărsături, durere abdominală, hemoragie gastro-intestinală) şi al sistemului nervos central (cefalee, ameţeli, vertij, hiperventilaţie, tulburări ale conştienţei, agitaţie, crampe mioclonice), dar şi tulburări ale funcţiei renale şi/sau hepatice.
Supradozajul acut cu orfenadrină se manifestă prin tegumente fierbinţi şi uscate, tahipnee, midriază, tulburări de motilitate, tremor muscular, ataxie, convulsii tonicoclonice, halucinaţii, anurie, aritmii cardiace, tulburări ale echilibrului electrolitic şi balanţei acido-bazice.

Tratament:
Tratamentul supradozajului constă în măsuri generale de terapie intensivă, cum sunt hemodializă sau hemoperfuzie şi, dacă este necesar, administrarea unei medicaţii anticonvulsivante şi/sau antipsihotice.
Efectele anticolinergice ale orfenadrinei pot fi antagonizate cu fizostigmină.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Trebuie avute în vedere următoarele interacţiuni ale Neodolpasse cu alte medicamente:
Diclofenac:
Medicaţie concomitentă
Reacţii posibile
Litiu
Fenitoină
Glicozide tonicardiace
Creşterea concentraţiilor serice ale acestor substanţe
Chinolone
Convulsii
Metotrexat
Administrarea diclofenacului cu mai puţin de 24 ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat poate determina creşterea concentraţiei serice a metotrexatului şi creşterea toxicităţii acestuia
Glucocorticoizi
Risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală
Biofosfaţi
Pentoxifilină
Alcool
Risc crescut de hemoragie gastrointestinală
Medicamente antiplachetare
Risc crescut de hemoragie gastrointestinală
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de hemoragie gastrointestinală
Zidovudină
Risc crescut de hematotoxicitate
Triamteren
Insuficienţă renală
Moclobemidă
Exacerbarea efectelor diclofenacului
Alte antiinflamatoare nesteroidiene
Creşterea reacţiilor adverse
Diuretice care economisesc potasiu
Inhibitori ai agregării plachetare
Creşterea efectelor acestor medicamente
Inhibitoroare ECA (enzima de conversie a angiotensinei)
Ciclosporină
Tacrolimus
Diuretice
Risc crescut de nefrotoxicitate indusă de diclofenac
Inhibitoare ECA
Diuretice care economisesc potasiu
Risc crescut de hiperkaliemie
Anticoagulante
AINS pot exacerba efectele anticoagulantelor → risc crescut de hemoragie
Furosemid şi alte diuretice de ansă
Antihipertensive
Scăderea efectelor antihipertensive ale acestor medicamente
Acid acetilsalicilic
Reducerea concentraţiei plasmatice a diclofenacului sau acidului acetilsalicilic
Antidiabetice orale
Reacţie hipoglicemică
Orfenadrină:
Medicaţie concomitentă
Reacţii posibile
Amantadină
IMAO (inhibitori de monoaminooxidază)
Chinidină
Levodopa
Antidepresive triciclice
Creşterea efectelor anticolinergice ale acestor medicamente
Tranchilizante
Accelerarea metabolizării şi scăderea concentraţiilor plasmatice ale tranchilizantelor
Dextropropoxifen
Tremor, confuzie, anxietate
Tiroxină
Orfenadrina poate influenţa determinarea tiroxinei/funcţia glandei tiroide (niveluri crescute ale tiroxinei legate de proteine)

Administrarea de Neodolpasse, soluţie perfuzabilă în sarcină / alaptare:

Sarcina
Diclofenacul are un efect teratogen redus atât in vitro, cât şi in vivo.
Studiile arată risc de malformaţii cardiace şi avorturi. Prin urmare, Neodolpasse se va administra în primele 6 luni de sarcină numai după o riguroasă evaluarea a raportului beneficiu/risc.
Utilizarea inhibitorilor de prostaglandină în ultimul trimestru de sarcină poate produce toxicitate cardiopulmonară şi disfuncţie renală, la făt.
Există posibilitatea închiderii premature a canalului arterial Botalli.
Diclofenac are potenţial tocolitic, putând produce prelungirea/întârzierea naşterii.
În plus, există riscul prelungirii hemoragiei.
Prin urmare, Neodolpasse este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.
Alăptarea
La animale tratate, diclofenacul s-a regăsit în laptele matern numai în cantităţi reduse. Totuşi, se recomandă evitarea alăptării în timpul tratamentului cu Neodolpasse.
Fertilitatea
AINS, care sunt inhibitori ai sintezei prostaglandinelor, nu trebuie utilizate de către femeile care îşi propun să devină gravide, deoarece prostaglandinele joacă un rol important în ovulaţie, implantaţie şi vascularizarea placentei. Dacă femeile tratate cu AINS au probleme legate de fertilitate, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu AINS.

Prezentare ambalaj:

Flacoane din sticlă incoloră a 250 ml, închise cu dopuri din cauciuc halobutilic şi capse din aluminiu.
Cutie cu 1 flacon din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 5 flacoane din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Neodolpasse, soluţie perfuzabilă(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Neodolpasse, soluţie perfuzabilă vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!