Prospect Indapamid MCC 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungita

Substanța activă: indapamidum

Producator: S.C. Magistra C&C S.R.L., Romania

Clasa ATC: [C03BA]: sistem cardiovascular >> diuretice >> diuretice de intensitate redusa (excl. thiazide) >> sulfonamide

Grupa farmaceutică: diuretice cu efect moderat (exclusiv tiazide), sulfonamide

Indicații Indapamid MCC 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungita:

Hipertensiune arterială esenţială.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Insuficienţă renală severă.
Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
Hipopotasemie.

Administrare Indapamid MCC 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungita:

Doza zilnică recomandată este de 1,5 mg indapamidă (1 comprimat cu eliberare prelungită Indapamid MCC 1,5 mg), de preferat dimineaţa.
Doze mai mari nu cresc eficacitatea antihipertensivă a indapamidei, dar pot creşte efectul saluretic.
În cazuri severe, indapamida poate fi asociată cu alte medicamente antihipertensive cu efecte aditive. Dozele fiecărui medicament antihipertensiv trebuie stabilite cu precauţie, mai ales la începutul tratamentului.
Comprimatele cu eliberare prelungită se administreaza pe cale orală. Acestea trebuie înghiţite întregi cu un pahar de apă. Nu este recomandată spargerea sau ruperea acestora în gură.

Compoziție Indapamid MCC 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungita:

Un comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, povidonă K 30, hipromeloză, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, dibehenat de glicerol.

Precauții:

Indapamid MCC 1,5 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Concentraţia plasmatică a sodiului trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe grave. Scăderea concentraţiei plasmatice a sodiului poate fi iniţial asimptomatică, de aceea monitorizarea periodică, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici sau cu ciroză hepatică, este obligatorie (vezi punctele Reacţii adverse şi Supradozaj).
Depleţia de potasiu cu hipopotasemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipopotasemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, cum ar fi pacienţii vârstnici şi/sau subnutriţi şi/sau trataţi polimedicamentos, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă. Hipopotasemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor, precum şi riscul de tulburări de ritm cardiac.
Diureticele tiazidice şi înrudite pot să scadă excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere uşoară şi tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia persistentă şi marcată se poate datora unui hiperparatiroidism nediagnosticat. Tratamentul cu diuretice tiazidice trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.

Atenționări:

Pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (EKG) un interval QT lung, congenital sau iatrogen, au acelaşi risc ca şi în cazul hipopotasemiei.
În toate cazurile de mai sus este necesară monitorizarea frecventă a potasemiei. Primul control al concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat în prima săptămână după începerea tratamentului. În caz de hipopotasemie, se recomandă corectarea acesteia.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, diureticele tiazidice şi substanţele înrudite cu acestea, pot favoriza apariţia encefalopatiei hepatice. În acest caz, administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Indapamid MCC 1,5 mg nu influenţează capacitatea de reacţie, dar scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau dacă este asociat cu un alt medicament antihipertensiv poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Este recomandată evitarea acestui gen de activităţi până la observarea reactivităţii individuale la tratament.
La diabetici, se recomandă monitorizarea glicemiei, în special în prezenţa hipopotasemiei.
La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă doar când funcţia renală este normală sau doar uşor alterată (creatininemie â‰¤ 2,5 mg%, respectiv 220 Î¼mol/l pentru un adult). La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate în funţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de iniţierea tratamentului cu un diuretic, determină scăderea filtrării glomerulare şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nici o consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivii trebuie atenţionaţi că indapamida, ca şi alte diuretice, sunt incluse pe lista substanţelor dopante.

Reacții adverse ale Indapamid MCC 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungita:

Majoritatea reacţiilor adverse raportate sunt dependente de doză.
Diureticele tiazidice şi înrudite, inclusiv indapamida, pot determina:
- encefalopatie hepatică, în caz de insuficienţă hepatică preexistentă (vezi Contraindicaţii şi Atenţionări speciale);
- reacţii de hipersensibilitate, în special cutanate, la pacienţii cu teren atopic;
- erupţii maculo-papuloase, purpură, posibilitatea agravării lupusului eritematos sistemic preexistent;
- rar, au fost semnalate greaţă, constipaţie, uscăciunea gurii, vertij, stare de oboseală, parestezii şi cefalee. În general, acestea se remit la reducerea dozei.
- foarte rar au fost semnalate cazuri de pancreatită şi aritmii.
Modificări ale parametrilor de laborator:
-depleţie de potasiu cu hipopotasemie, care poate fi gravă în special la anumite grupe de pacienţi (vezi Atenţionări speciale);
-hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică secundară compensatorie; incidenţa şi intensitatea acestui efect sunt mici;
- în cursul tratamentului cu indapamidă pot să apară creşteri ale concentraţiei plasmatice a acidului uric şi ale glicemiei; de aceea indicaţiile acestor diuretice trebuie atent evaluate la pacienţii cu gută sau diabet zaharat;
- foarte rar au fost raportate modificări hematologice: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică;
- foarte rar au fost semnalate cazuri de hipercalcemie.

Supradozajul:

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică.
Semnele supradozajului se datorează afectării metabolismului apei şi electroliţilor (hiponatremie şi hipopotasemie). Clinic, pot să apară greţuri, vărsături, hipotensiune arterială, dureri musculare, vertij, somnolenţă, stare confuzională, poliurie sau oligurie până la anurie (datorită hipovolemiei).
Măsurile terapeutice în caz de supradozaj sunt: eliminarea rapidă a produsului prin lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-o unitate spitalicească specializată.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Asocierea indapamidei cu litiul este nerecomandată deoarece determină creşterea litemiei cu risc de efecte toxice, ca şi în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Dacă totuşi este necesară administrarea diureticelor la pacienţi trataţi cu litiu, se impune monitorizarea litemiei şi ajustarea dozelor.
Tratamentul concomitent cu medicamente care pot determina "torsada vârfurilor", altele decât antiaritmicele sunt: astemizol, bepridil, eritromicină i.v., halofantrină, pentamidină, sultopridă, terfenadină, vincamină,difemanil, clorpromazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină, mizolastină, amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă, droperidol, haloperidol, sparfloxacină, moxifloxacină. Factorii de risc sunt: hipokaliemia, bradicardia şi intervalul QT prelungit preexistent. În caz de hipokaliemie, pacienţii trebuie să utilizeze medicamente care nu determină "torsada vârfurilor".
Asocierea cu antiinflamatoare nesteroidiene AINS (sistemice) sau salicilaţi în doze mari impune prudenţă deoarece acestea pot să scadă eficacitatea antihipertensivă a indapamidei.
De asemenea, la pacienţii deshidrataţi, asocierea indapamidei cu AINS poate determina insuficienţă renală acută (prin scăderea filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale înaintea începerii tratamentului.
Asocierea cu alte hipokaliemiante [amfotericină B (i.v.), glucocorticoizi şi mineralocorticoizi (sistemici), tetracosactidă, laxative stimulante] creşte riscul hipokaliemiei prin efect aditiv.
Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia. Aceste măsuri se iau în considerare mai ales în cazul tratamentului digitalic concomitent.
Se recomandă administrarea altor tipuri de laxative.
Tratamentul concomitent cu baclofen necesită atenţie deoarece potenţează efectul antihipertensiv. La iniţierea tratamentului se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale.
Asocierea cu digitalice impune prudenţă deoarece hipopotasemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea kaliemiei, EKG-ului (electrocardiogramei) şi dacă este necesar, reevaluarea atitudinii terapeutice.
Asocierea cu diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren), deşi indicată în anumite cazuri, necesită prudenţă deoarece, chiar la dozele recomandate nu exclude apariţia hipopotasemiei sau, în cazul pacienţilor diabetici sau cu insuficienţă renală, a hiperpotasemiei. Se recomandă monitorizarea potasemiei, EKG-ului, eventual reevaluarea tratamentului.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) prezintă risc de hipotensiune arterială la prima doză şi/sau insuficienţă renală acută, dacă se începe tratamentul cu un IECA în prezenţa depleţiei de natriu (în special la pacienţii cu stenoză de arteră renală).
Asocierea cu medicamente antiaritmice care determină "torsada vârfurilor" [ antiaritmice din grupa I a (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă), amiodaronă, bretilium, sotalol] creşte riscul "torsada vârfurilor" (hipopotasemia, bradicardia şi preexistenţa un interval QT lung sunt factori predispozanţi). Se recomandă prevenirea hipopotasemiei şi, dacă este necesar, corectarea ei, precum şi monitorizarea intervalului QT. În cazul apariţiei "torsada vârfurilor", nu se recomandă administrarea de medicamente antiaritmice (control prin pace-maker).
Administrarea concomitentă cu antihipertensivele alfa-blocante prezintă un risc major de hipotensiune ortostatică.
Metformina poate favoriza apariţia acidozei lactice în prezenţa insuficienţei renale funcţionale determinată de administrarea de diuretice, în special de diuretice de ansă. Nu se recomandă administrarea metforminei când creatininemia depăşeşte 1,5 mg% (135 Î¼moli/l) la barbaţi şi 1,2 mg% (110 Î¼moli/l) la femei.
Administrarea substanţelor de contrast iodate impune prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice datorită riscului de insuficienţă renală acută, în special când sunt administrate doze mari de substanţe de contrast iodate. Înaintea administrării acestora se recomandă rehidratarea pacientului.
Tratamentul concomitent cu antidepresive triciclice sau neuroleptice, necesită atenţie deoarece acestea potenţează efectul antihipertensiv al indapamidei şi creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice (prin efect aditiv).
Administrarea de calciu sau săruri de calciu la pacienţii trataţi cu diuretice creşte riscul de hipercalcemie.
Asocierea cu ciclosporină poate determina creşterea creatininemiei fără modificarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei, chiar în absenţa depleţiei de apă şi sodiu.
Administrarea sistemică a corticosteroizilor scade efectul antihipertensiv al indapamidei (prin favorizarea retenţiei hidrosaline).

Administrarea de Indapamid MCC 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungita în sarcină / alaptare:

Administrarea diureticelor tiazidice şi înrudite trebuie evitată la gravide şi nu trebuie niciodată administrate ca tratament al edemelor fiziologice din sarcină. Diureticele pot produce ischemie feto-placentară, cu risc de hipotrofie fetală.
Deoarece indapamida se excretă în laptele matern, se va lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.

Prezentare ambalaj:

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.

Condiții de păstrare:

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj (după EXP.). Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25ÂºC, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Alte medicamente cu substanța activă indapamidum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Indapamid MCC 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungita(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Indapamid MCC 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungita vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!