Prospect Vfend 200 mg pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă

Substanța activă: voriconazolum

Clasa ATC: [J02AC]: antiinfectioase de uz sistemic >> antimicotice >> antimicotice sistemice (excl. griseofulvina) >> triazol - derivati

Indicații Vfend 200 mg pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă:

Voriconazol este un medicament antifungic triazolic cu spectru larg, indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi peste, în:
- Tratamentul aspergilozei invazive.
- Tratamentul candidemiei la pacienţi fără neutropenie.
- Tratamentul candidozelor grave, invazive, rezistente la fluconazol (inclusiv al celor produse de C. krusei).
- Tratamentul infecţiilor fungice grave produse de Scedosporium spp. şi Fusarium spp.
Vfend este tratamentul de primă intenţie al pacienţilor cu infecţii progresive, care pot pune în pericol viaţa.

Contraindicații:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi.
Administrarea concomitentă cu substraturi ale CYP3A4, terfenadină, astemizol, cisapridă, pimozidă sau chinidină, deoarece creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente poate duce la prelungirea intervalului QTc şi, rareori, la torsada vârfurilor.
Administrarea concomitentă cu rifampicină, carbamazepină şi fenobarbital, deoarece este posibil ca aceste medicamente să scadă semnificativ concentraţia plasmatică de voriconazol.
Administrarea concomitentă cu doze mari de efavirenz (400 mg şi peste, o dată pe zi), deoarece la această doză efavirenzul scade semnificativ concentraţia plasmatică de voriconazol la subiecţi sănătoşi.
Administrarea concomitentă cu doze mari de ritonavir (minimum 400 mg, de două ori pe zi), deoarece la aceste doze ritonavirul duce la scăderea semnificativă a concentraţiilor plasmatice de voriconazol la subiecţii sănătoşi.
Administrarea concomitentă cu alcaloizi de ergot (ergotamină, dihidroergotamină), substraturi ale CYP3A4, deoarece creşterea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente poate duce la ergotism.
Administrarea concomitentă cu sirolimus, deoarece este posibil ca voriconazolul să crească semnificativ concentraţia plasmatică de sirolimus.
Administrarea concomitentă cu sunătoare.

Administrare Vfend 200 mg pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă:

Doze
Înaintea iniţierii şi în timpul tratamentului cu voriconazol dezechilibrele electrolitice, cum sunt hipokaliemia, hipomagneziemia şi hipocalcemia trebuie monitorizate şi dacă este necesar, corectate.
Vfend este disponibil şi sub formă de comprimate filmate a 200 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă 200 mg şi pulbere pentru suspensie orală 40 mg/ml.
Adulţi şi un subgrup de adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 14 ani şi ≥50 kg; cu vârsta cuprinsă între 15 şi 17 ani indiferent de greutatea corporală)
Tratamentul trebuie iniţiat cu doza de încărcare specifică administrării intravenoase sau orale de Vfend necesară atingerii în prima zi a unor concentraţii plasmatice foarte apropiate de concentraţia plasmatică constantă. Deoarece biodisponibilitatea după administrare orală este mare (96%), se poate trece de la administrarea intravenoasă la cea orală, atunci când este indicat clinic.
În tabelul de mai jos sunt prezentate detalii cu privire la recomandările de dozaj:
Intravenos Oral
Greutate corporală mai mare sau egală cu 40 kg
Greutate corporală sub 40 kg*
Doza de încărcare (primele 24 de ore)
6 mg/kg la fiecare 12 ore
400 mg la fiecare 12 ore
200 mg la fiecare 12 ore
Doza de întreţinere (după primele 24 de ore)
4 mg/kg de două ori pe zi
200 mg de două ori pe zi
100 mg de două ori pe zi
*Se referă la pacienţi cu vârsta de 15 ani şi peste.
Ajustarea dozei
Dacă răspunsul terapeutic este inadecvat, doza de întreţinere în cazul administrării orale poate fi crescută la 300 mg de două ori pe zi. La pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 40 kg, doza orală poate fi crescută la 150 mg, de două ori pe zi.
Dacă pacienţii nu tolerează aceste doze mai mari, doza orală de întreţinere se reduce treptat cu câte 50 mg până la doza de 200 mg de două ori pe zi (sau la 100 mg de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 40 kg).
Fenitoina poate fi administrată concomitent cu voriconazolul, dacă se creşte doza orală de întreţinere pentru voriconazol de la 200 mg la 400 mg, de două ori pe zi (de la 100 mg la 200 mg de două ori pe zi, pe cale orală, la pacienţii cu greutatea corporală sub 40 kg).
Administrarea concomitentă de voriconazol şi rifabutină trebuie evitată, dacă este posibil. În cazul în care administrarea concomitentă este absolut necesară, se poate creşte doza orală de întreţinere pentru voriconazol de la 200 mg la 350 mg de două ori pe zi (de la 100 mg la 200 mg de două ori pe zi, pe cale orală, la pacienţii cu greutatea corporală sub 40 kg).
Efavirenz poate fi administrat concomitent cu voriconazol dacă doza de întreţinere pentru voriconazol este crescută la 400 mg la fiecare 12 ore şi doza de efavirenz este redusă cu 50%, de exemplu la 300 mg odată pe zi. În cazul în care tratamentul cu voriconazol este întrerupt trebuie continuat cu doza iniţială de efavirenz.
Copii (cu vârsta cuprinsă între 2 şi <12 ani) şi adolescenţi cu greutate corporală mică (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 14 ani şi <50 kg)
Dozele recomandate sunt următoarele:
Intravenos Oral
Doza de încărcare (primele 24 ore)
9 mg/kg la interval de 12 ore Nu este recomandat
Doza de întreţinere (după primele 24 ore) 8 mg/kg de două ori pe zi
9 mg/kg de două ori pe zi (o doză maximă de 350 mg de două ori pe zi)
Notă: Pe baza analizei farmacocineticii la o populaţie de 112 copii imunocompromişi cu vârsta cuprinsă între 2 şi < 12 ani şi 26 adolescenţi imunocompromişi cu vârsta cuprinsă între 12 şi <17 ani.
Se recomandă iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, iar administrarea orală să fie luată în considerare numai după o îmbunătăţite clinică semnificativă. Trebuie să se ia în considerare faptul că administrarea intravenoasă a unei doze de 8 mg/kg va determina o expunere la voriconazol de aproximativ 2 ori mai mare decât în cazul administrării orale a unei doze de 9 mg/kg.
Aceste recomandări de administrare pe cale orală la copii se bazează pe studii în care Vfend a fost administrat sub formă de pulbere pentru suspensie orală. Bioechivalenţa între pulberea pentru suspensie orală şi comprimate nu a fost investigată la copii. Ţinând cont de faptul că tranzitul gastrointestinal la copii are o durată mică, absorbţia comprimatelor poate fi diferită la copii faţă de adulţi. De
aceea, la copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi < 12 ani este recomandată utilizarea suspensiei orale.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală, cu vârsta cuprinsă între 2 şi < 12 ani, nu a fost studiată.
Ajustarea dozei
Dacă răspunsul terapeutic este inadecvat, doza poate fi crescută cu câte 1 mg/kg (sau cu câte 50 mg dacă a fost utilizată iniţial doza orală maximă de 350 mg). Dacă tratamentul nu este tolerat, doza trebuie redusă cu câte 1 mg/kg (sau cu câte 50 mg dacă a fost utilizată iniţial doza orală maximă de 350 mg).
Durata tratamentului
Tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil, în funcţie de răspunsul clinic şi micologic al pacienţilor.
Pentru tratamentele mai lungi de 6 luni, trebuie avută în vedere o analiză atentă a raportului beneficiu risc.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii vârstnici.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Farmacocinetica voriconazolului administrat pe cale orală nu este modificată în cazul insuficienţei renale. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei orale la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară - severă.
Voriconazolul este hemodializabil cu un clearance de 121 ml/min. O şedinţă de hemodializă de 4 ore nu duce la eliminarea voriconazolului într-o cantitate suficientă pentru a fi necesară ajustarea dozelor.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică uşoară până la moderată (Child-Pugh A şi B), în cazul tratamentului cu voriconazol, se recomandă folosirea dozei standard de încărcare, dar doza de întreţinere trebuie să fie de două ori mai mică decât doza standard de întreţinere.
Administrarea Vfend nu a fost studiată la pacienţii cu ciroză hepatică cronică severă (Child-Pugh C).
Există date limitate referitoare la siguranţa administrării Vfend la pacienţii cu valori modificate ale testelor funcţionale hepatice (aspartat transaminază (AST), alanin transaminază (ALT), fosfatază alcalină (FA) sau bilirubină totală > 5 ori limita superioară a normalului).
Administrarea de Vfend a fost asociată cu creşteri ale valorilor testelor funcţionale hepatice şi semne clinice de afectare hepatică, cum ar fi icterul şi nu trebuie folosit la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă decât dacă beneficiile depăşesc riscul potenţial. Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie monitorizaţi atent pentru toxicitatea medicamentoasă.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării Vfend la copii cu vârsta mai mică de 2 ani nu au fost stabilite.

Mod de administrare
Vfend comprimate filmate se administrează cu cel puţin o oră înainte de sau după masă.

Compoziție Vfend 200 mg pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă:

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă:
Fiecare flacon conţine voriconazol 200 mg.
Dupa reconstituire, fiecare ml conţine voriconazol 10 mg. După reconstituire este necesară diluare
suplimentară înaintea administrării.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare flacon conţine sodiu 217,6 mg.
Solvent pentru soluţie perfuzabilă:
Fiecare pungă din polipropilenă conţine clorură de sodiu 0,9% în apă pentru preparate injectabile.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare pungă conţine sodiu 177.02 mg.

Precauții:

Hipersensibilitatea
Vfend trebuie prescris cu prudenţă pacienţilor cu hipersensibilitate la alţi derivaţi azolici.
Funcţia cardiovasculară
Voriconazolul a fost asociat cu prelungirea intervalului QT. Rareori, au fost raportate cazuri de torsadă a vârfurilor la pacienţi trataţi cu voriconazol şi care prezentau factori de risc, cum sunt: antecedente de cardiotoxicitate indusă de chimioterapie, cardiomiopatie, hipokaliemie şi administrare concomitentă de medicamente cu risc potenţial. Voriconazolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc în apariţia aritmiilor, cum sunt
• Prelungirea intervalului QT de natură congenitală sau dobândită
• Cardiomiopatia, în special în prezenţa insuficienţei cardiace
• Bradicardia sinusală
• Prezenţa aritmiilor simptomatice
• Administrarea concomitentă de medicamente care sunt cunoscute a prelungi intervalul QT.
Înaintea iniţierii şi în timpul tratamentului cu voriconazol dezechilibrele electrolitice, cum sunt hipokaliemia, hipomagneziemia şi hipocalcemia trebuie monitorizate şi corectate dacă este necesar. S-a efectuat un studiu la voluntari sănătoşi care a examinat efectul de prelungire a intervalului QT de către doze unice de voriconazol de până la 4 ori doza uzuală zilnică. La niciunul dintre subiecţi nu a fost constatată prelungirea intervalului QT peste valoarea clinic relevantă de 500 msec.
Toxicitatea hepatică
În studiile clinice au fost raportate cazuri mai puţin frecvente de reacţii hepatice grave în cursul tratamentului cu voriconazol (inclusiv hepatită manifestă clinic, colestază şi insuficienţă hepatică fulminantă, chiar letală). Reacţiile hepatice au fost semnalate mai frecvent la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave (mai ales afecţiuni hematologice maligne). La unii pacienţi, aparent fără factori de risc, s-au înregistrat reacţii hepatice tranzitorii, cum ar fi hepatita şi icterul. Disfuncţiile hepatice au fost de obicei reversibile la întreruperea tratamentului.
Monitorizarea funcţiei hepatice
Pacienţii trataţi cu Vfend trebuie monitorizaţi cu atenţie privind toxicitatea hepatică. Monitorizarea clinică trebuie să includă evaluarea analizelor de laborator pentru funcţia hepatică (în special AST şi ALT) la începutul tratamentului cu Vfend şi cel puţin săptămânal în prima lună de tratament.
Tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil; cu toate acestea, dacă pe baza evaluării raportului beneficiu-risc tratamentul este continuat, frecvenţa de monitorizare poate fi redusă la o dată pe lună, dacă nu există modificări ale testelor funcţionale hepatice.

Dacă valorile testelor funcţionale hepatice cresc marcat, tratamentul cu Vfend trebuie întrerupt, cu excepţia cazului în care evaluarea medicală a raportului beneficiu-risc al tratamentului pacientului justifică continuarea utilizării.

Monitorizarea funcţiei hepatice trebuie efectuată atât la copii, cât şi la adulţi.

Reacţii adverse vizuale
Au fost raportate cazuri de reacţii adverse vizuale prelungite, care au inclus vedere înceţoşată, nevrită optică şi edem papilar.
Reacţii adverse renale
Insuficienţa renală acută a fost observată la pacienţii cu afecţiuni severe, trataţi cu Vfend. Este posibil ca pacienţii trataţi cu voriconazol să fie trataţi concomitent şi cu alte medicamente cu potenţial nefrotoxic şi să prezinte afecţiuni concomitente care să ducă la diminuarea funcţiei renale.

Monitorizarea funcţiei renale
Pacienţii trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte afectarea funcţiei renale. Aceasta include evaluări de laborator, îndeosebi ale creatininemiei.
Monitorizarea functiei pancreatice
Pacienţii, în special copii, cu factori de risc pentru pancreatita acută (de exemplu chimioterapie recentă, transplant de celule stem hematopoietice (THSC)) trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu Vfend. În această situaţie clinică, poate fi luată în considerare monitorizarea amilazei sau lipazei serice.

Reacţii adverse dermatologice
Rareori, în cursul tratamentului cu Vfend, pacienţii au prezentat reacţii cutanate exfoliative, cum este sindromul Stevens-Johnson. Dacă pacienţii dezvoltă erupţii cutanate, ei trebuie monitorizaţi cu atenţie, iar dacă leziunile se agravează, tratamentul cu Vfend trebuie întrerupt.
În plus, Vfend a fost asociat cu fototoxicitate şi pseudoporfirie. Este recomandat ca toţi pacienţii, inclusiv copiii să evite expunerea intensă şi prelungită, direct la lumina soarelui, în timpul tratamentului cu Vfend şi să utilizeze măsuri de protecţie, cum sunt hainele şi produsele cu factor înalt de protecţie solară (FPS).

Tratamentul de lungă durată
Următoarele evenimente adverse severe au fost raportate în legătură cu tratamentul de lungă durată cu Vfend şi, de aceea, medicii trebuie să ia în considerare necesitatea de a scădea expunerea la Vfend:
La anumiţi pacienţi, dintre care unii au prezentat reacţii fototoxice în antecedente, a fost raportată apariţia carcinomului cu celule scuamoase. Dacă apar reacţii de fototoxicitate, trebuie avut în vedere un consult multidisciplinar, iar pacientul trebuie îndrumat către un medic dermatolog. Trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu Vfend. În situaţia în care tratamentul cu Vfend este continuat în pofida apariţiei leziunilor legate de fototoxicitate trebuie efectuată o evaluare dermatologică sistematică şi regulată, pentru a permite detectarea şi tratamentul precoce al leziunilor premaligne.

Tratamentul cu Vfend trebuie întrerupt dacă sunt identificate leziuni cutanate premaligne sau carcinom cu celule scuamoase.
La pacienţii la care s-a efectuat un transplant a fost raportată periostita neinfecţioasă cu concentraţii crescute de fluor şi fosfatază alcalină. Dacă un pacient dezvoltă durere osoasă şi semne radiologice sugestive de periostită, trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu Vfend, după consultul multidisciplinar.

Copii şi adolescenţi
La copiii cu vârsta sub 2 ani, siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite.
Voriconazolul este indicat la copii cu vârsta de 2 ani şi peste. Funcţia hepatică trebuie monitorizată atât la copii, cât şi la adulţi. Biodisponibilitatea orală poate fi limitată în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 2 şi < 12 ani suferind de malabsorbţie şi cu greutatea corporală mult mai mică decât cea corespunzătoare vârstei. În această situaţie, se recomandă administrarea intravenoasă a voriconazolului.

Fenitoina (substrat al CYP2C9 şi inductor puternic al CYP450)
Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor de fenitoină în cursul tratamentului concomitent cu voriconazol. Trebuie evitată administrarea concomitentă de voriconazol şi fenitoină, cu excepţia situaţiilor în care beneficiile depăşesc riscurile.

Efavirenz (inductor al CYP450; inhibitor şi substrat al CYP3A4)
Atunci când voriconazolul se administrează concomitent cu efavirenz, doza de voriconazol va fi crescută la 400 mg la fiecare 12 ore iar doza de efavirenz va fi redusă la 300 mg la fiecare 24 ore.

Rifabutina (inductor al CYP450)
Se recomandă monitorizarea atentă a hemoleucogramei, precum şi a reacţiilor adverse la rifabutină (de exemplu uveita), atunci când rifabutina se administrează concomitent cu voriconazolul. Trebuie evitată administrarea concomitentă de voriconazol şi rifabutină, cu excepţia situaţiilor în care beneficiile depăşesc riscurile.

Ritonavir (inductor potent al CYP450. inhibitor şi substrat al CYP3A4)
Administrarea concomitentă de voriconazol şi doze mici de ritonavir (100 mg de două ori pe zi) trebuie evitată, cu excepţia situaţiei în care analizarea raportului beneficiu/risc justifică administrarea de voriconazol.

Everolimus (substrat CYP3A4, substrat al glicoproteinei P)
Administrarea concomitentă de voriconazol şi everolimus nu este recomandată deoarece este de aşteptat ca voriconazolul să mărească semnificativ concentraţiile plasmatice ale everolimusului. În prezent nu sunt disponibile date suficiente pentru a face recomandări privind dozele în această situaţie.

Metadona (substrat al CYP3A4)
Se recomandă monitorizarea atentă a reacţiilor adverse şi toxicităţii asociate metadonei, inclusiv a prelungirii intervalului QTc, atunci când aceasta se administrează concomitent cu voriconazolul, deoarece în cazul administrării concomitente s-a demonstrat o creştere a concentraţiilor de metadonă.

Poate fi necesară reducerea dozei de metadonă.
Opioizi cu durată scurtă de acţiune (substrat CYP3A4)
În cazul administrării în asociere cu voriconazol trebuie luată în considerare reducerea dozei de alfentanil, fentanil şi a altor opioizi cu durată scurtă de acţiune cu structură similară cu alfentanilul şi metabolizaţi de către citocromul CYP3A4 (de exemplu sufentanil). Deoarece timpul de înjumătăţire a alfentanilului este prelungit de patru ori în cazul administrării în asociere cu voriconazol, şi într-un studiu publicat independent, utilizarea concomitentă de voriconazol şi fentanil a determinat o creştere a valorii medii a ASC0-∞ pentru fentanil, poate fi necesară monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse asociate opioizilor (incluzând o perioadă mai lungă de monitorizare a funcţiei respiratorii).

Opioizi cu durată lungă de acţiune (substrat CYP3A4)
Trebuie luată în considerare reducerea dozei de oxicodonă şi a altor opioizi cu durată lungă de acţiune metabolizaţi pe calea izoenzimei CYP3A4 (de exemplu hidrocodonă) în cazul administrării concomitente cu voriconazol. Poate fi necesară monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse asociate opioizilor.

Fluconazol (inhibitor al CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4)
Administrarea concomitentă a voriconazolului pe cale orală şi a fluconazolului pe cale orală a determinat o creştere semnificativă a Cmax şi ASCτ a voriconazolului la subiecţi sănătoşi. Nu s-a stabilit dacă prin reducerea dozei şi/sau a frecvenţei administrării voriconazolului şi fluconazolului se poate elimina acest efect. Monitorizarea reacţiilor adverse asociate voriconazolului este recomandată dacă voriconazolul este administrat după fluconazol.

Comprimatele de Vfend conţin lactoză şi, de aceea, nu trebuie administrate pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Vfend are o influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Poate determina tulburări tranzitorii şi reversibile ale vederii, incluzând vedere înceţoşată, creşterea sau diminuarea percepţiei vizuale şi/sau fotofobie. În cazul apariţiei acestor manifestări, pacienţii trebuie să evite activităţile care implică un risc potenţial, cum ar fi conducerea vehiculelor sau folosirea
utilajelor.

Reacții adverse ale Vfend 200 mg pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă:

Rezumatul profilului de siguranţă
Profilul de siguranţă al voriconazolului rezultă dintr-o bază de date de siguranţă ce cuprinde peste 2000 de subiecţi (1655 de pacienţi înrolaţi în studii terapeutice). Aceştia reprezintă o populaţie heterogenă de pacienţi cu afecţiuni hematologice maligne, infecţii cu HIV asociate cu candidoze esofagiene şi infecţii fungice refractare, pacienţi non-neutropenici cu candidemie sau aspergiloză şi voluntari sănătoşi. Unui număr de cinci sute şaizecişiunu (561) de pacienţi i s-a administrat voriconazol timp de peste 12 săptămâni, 136 de pacienţi primind voriconazol timp de peste 6 luni.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost tulburări de vedere, febră, erupţii cutanate tranzitorii, vărsături, greaţă, diaree, cefalee, edeme periferice şi dureri abdominale.

Intensitatea reacţiilor adverse a fost, în general, uşoară până la moderată. Nu au fost înregistrate diferenţe semnificative clinic în funcţie de vârstă, rasă sau sex.

Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse
În tabelul de mai jos, deoarece majoritatea studiilor au fost deschise, sunt prezentate toate reacţiile adverse de cauzalitate, clasificate pe sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.

Categoriile de frecvenţă sunt exprimate astfel: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţii adverse raportate la pacienţii trataţi cu voriconazol:
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe
Reacţii adverse la medicament
Infecţii şi infestări
Frecvente Gastroenterită, sindrom pseudogripal
Rare Colită pseudomembranoasă
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente Pancitopenie, supresie medulară, leucopenie, trombocitopenie, anemie, purpură
Mai puţin frecvente Coagulare intravasculară diseminată, agranulocitoză, limfadenopatie, eozinofilie
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente Sinuzită
Mai puţin frecvente Reacţii anafilactoide, hipersensibilitate
Tulburări endocrine
Mai puţin frecvente Insuficienţă corticosuprarenaliană
Rare Hipertiroidie, hipotiroidie
Tulburări metabolice şi nutriţionale
Frecvente Hipoglicemie, hipokaliemie
Tulburări psihice
Frecvente Depresie, halucinaţii, anxietate
Rare Insomnie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Cefalee
Frecvente Ameţeli, confuzie, tremor, agitaţie, parestezie
Mai puţin frecvente Edem cerebral, ataxie, diplopie, vertij, hipoestezie
Rare Convulsii, encefalopatie, sindrom Guillain-Barre, simptome
extrapiramidale, neuropatie periferică
Tulburări oculare
Foarte frecvente Tulburări vizuale (care au inclus vedere înceţoşată, cromatopsie şi fotofobie)
Mai puţin frecvente Edem papilar, afectarea nervului optic (inclusiv nevrită optică), nistagmus, sclerită, blefarită
Rare Atrofie optică, hemoragie retiniană, crize oculogire, opacifiere corneană
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare Hipoacuzie, tinitus
Tulburări cardiace
Foarte frecvente Edeme periferice
Mai puţin frecvente Fibrilaţie ventriculară, aritmie ventriculară, sincopă, aritmie supraventriculară, tahicardie supraventriculară, tahicardie, bradicardie
Rare Torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară, bloc atrioventricular complet, bloc de ramură, ritm nodal
Tulburări vasculare
Frecvente Tromboflebită, hipotensiune arterială, flebită
Rare Limfangită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Sindrom de detresă respiratorie acută, edem pulmonar, insuficienţă
respiratorie, dureri toracice
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente Durere abdominală, greaţă, văsături, diaree
Mai puţin frecvente Pancreatită, peritonită, duodenită, gingivită, glosită, edem lingual,
dispepsie, constipaţie
Rare Disgeuzie
Tulburări hepatobiliare
Frecvente Icter, icter colestatic
Mai puţin frecvente Insuficienţă hepatică, hepatită, hepatomegalie, colecistită, colelitiază
Rare Comă hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente Erupţie cutanată tranzitorie
Frecvente Dermatită exfoliativă, edem facial, reacţii de fototoxicitate, erupţii maculo-papulare, erupţii maculare, erupţii papulare, cheilită, prurit, alopecie, eritem
Mai puţin frecvente Sindrom Stevens-Johnson, edem angioneurotic, dermatită alergică, urticarie, hipersensibilitate medicamentoasă, psoriazis
Rare Necroliză epidermică toxică, eritem polimorf, lupus eritematos discoid, pseudoporfirie
Cu frecvenţă necunoscută Carcinom cu celule scuamoase
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Dureri de spate
Mai puţin frecvente Artrită
Rare Hipertonie
Cu frecvenţă necunoscută Periostită
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente Insuficienţă renală acută, hematurie
Mai puţin frecvente Proteinurie, nefrită
Rare Necroză tubulară renală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente Febră
Frecvente Reacţie / inflamaţie la locul injectării, frisoane, astenie Investigaţii diagnostice
Frecvente Creşterea valorilor parametrilor funcţionali hepatici (inclusiv AST, ALT, fosfatază alcalină, GGT, LDH, bilirubină), hipercreatininemie
Mai puţin frecvente Prelungirea intervalului QT corectat pe electrocardiogramă, hiperuremie, hipercolesterolemie
Descrierea reacţiilor adverse selecţionate

Tulburări vizuale
În cadrul studiilor clinice, tulburările vizuale legate de tratamentul cu voriconazol au fost foarte frecvente. În cadrul acestor studii, folosind atât tratament de durată, cât şi tratament pe termen scurt, aproximativ 30% din subiecţi au prezentat alterarea/creşterea pragului de percepţie vizuală, vedere înceţoşată, alterarea percepţiei culorilor sau fotofobie. Tulburările vizuale au fost tranzitorii şi complet reversibile, majoritatea cu remisie spontană în 60 de minute, pe termen lung nefiind observate efecte vizuale clinic semnificative. Au existat dovezi privind atenuarea acestora pe măsura administrării repetate de voriconazol. Tulburările vizuale au fost în general uşoare, rareori au impus întreruperea tratamentului şi nu au fost asociate cu sechele persistente. Tulburările vizuale pot fi asociate cu concentraţii plasmatice şi/sau doze mari.

Cu toate că mecanismul de acţiune este necunoscut, se presupune că acţiunea este localizată la nivelul retinei. Într-un studiu pe voluntari sănătoşi cu investigarea impactului voriconazolului asupra funcţiilor retiniene, voriconazolul a determinat diminuarea amplitudinii undelor electroretinogramei (ERG).

ERG măsoară curenţii electrici de la nivelul retinei. Modificările ERG nu au evoluat după 29 de zile de tratament şi au fost total reversibile după întreruperea tratamentului cu voriconazol.

Reacţii dermatologice
Reacţiile dermatologice la pacienţii trataţi cu voriconazol în cadrul studiilor clinice au fost frecvente, dar pacienţii respectivi aveau afecţiuni subiacente grave şi li s-au administrat concomitent multe medicamente. Majoritatea erupţiilor cutanate au fost de intensitate uşoară sau moderată. Rar, în cursul tratamentului cu Vfend, pacienţii au dezvoltat reacţii cutanate grave, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf.

În cazul apariţiei erupţiei cutanate tranzitorii, pacienţii trebuie atent monitorizaţi, iar dacă leziunile evoluează, tratamentul cu Vfend trebuie întrerupt. În special în cursul tratamentului de lungă durată au fost raportate reacţii de fotosensibilitate.

Au fost raportate cazuri de carcinom cu celule scuamoase la pacienţii trataţi cu Vfend timp îndelungat; mecanismul nu a fost stabilit.

Teste funcţionale hepatice
Incidenţa generală a modificării semnificative clinic a transaminazelor în cadrul programului terapeutic cu voriconazol a fost de 13,4% (200/1493) din subiecţii trataţi cu voriconazol. Afectarea testelor funcţionale hepatice poate fi asociată concentraţiilor plasmatice crescute şi/sau dozelor mari.
Majoritatea testelor funcţionale hepatice au revenit la valori normale fie în cursul tratamentului cu voriconazol fără modificarea dozelor, fie după ajustarea dozelor, inclusiv întreruperea tratamentului.
Rar, voriconazolul a fost asociat cu cazuri de hepatotoxicitate gravă la pacienţi cu alte afecţiuni subiacente grave. Acestea includ cazuri de icter şi cazuri rare de hepatită şi insuficienţă hepatică care au dus deces.

Copii şi adolescenţi
Siguranţa voriconazolului a fost investigată la 285 copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi < 12 ani, trataţi cu voriconazol în cadrul studiilor de farmacocinetică (127 copii) şi în cadrul unor programe de continuare a tratamentului după încheierea studiului clinic (compassionate use programmes) (158 copii). Profilul reacţiilor adverse observate la aceşti 285 de copii a fost similar celui observat la adulţi. Datele obţinute
după punerea pe piaţă sugerează că poate fi o apariţie mai frecventă a reacţiilor cutanate (în special eritem) la copii comparativ cu adulţii. La 22 de pacienţi cu vârsta sub 2 ani şi cărora li s-a administrat voriconazol în cadrul unor programe de continuare a tratamentului după încheierea studiului clinic (compassionate use programmes) au fost raportate următoarele reacţii adverse (pentru care asocierea
cu voriconazolul nu poate fi exclusă): reacţii de fotosensibilitate (1), aritmie (1), pancreatită (1), hiperbilirubinemie (1), creşterea concentraţiei de enzime hepatice (1), erupţii tranzitorii (1) şi edem papilar (1). În perioada de supraveghere după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de pancreatită la copii.

Supradozajul:

În cadrul studiilor clinice au fost înregistrate 3 cazuri de supradozaj accidental. Toate au fost înregistrate la copii, care au primit o doză de voriconazol de până la 5 ori mai mare decât doza intravenoasă recomandată. A fost raportat o singură reacţie adversă de fotofobie cu durata de 10 minute.

Nu se cunoaşte niciun antidot pentru voriconazol.

Voriconazolul este hemodializabil, cu un clearance de 121 ml/min. În cazul supradozajului, hemodializa poate fi eficientă pentru eliminarea voriconazolului din organism.

Administrarea de Vfend 200 mg pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă în sarcină / alaptare:

Sarcină
Nu există informaţii adecvate privind administrarea de Vfend la gravide.
Studiile la animale de laborator au demonstrat fenomene de toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru om.
Vfend nu trebuie administrat în cursul sarcinii, decât dacă beneficiul pentru mamă depăşeşte în mod cert riscul potenţial pentru făt.

Femei aflate la vârsta fertilă
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie întotdeauna să utilizeze mijloace eficace de contracepţie în timpul tratamentului.

Alăptare
Excreţia voriconazolului în laptele matern nu a fost studiată. La iniţierea tratamentului cu Vfend, alăptarea trebuie întreruptă.

Fertilitatea
În studiul efectuat la animale nu s-a demonstrat modificarea fertilităţii la şobolani masculi şi femele.

Prezentare ambalaj:

Vfend pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă este disponibil într-o cutie conţinând: 1 flacon din sticlă transparentă de tip I, de unică folosinţă, cu capacitatea de 30 ml, închis cu dop din cauciuc, capac din aluminiu şi sigiliu din plastic conţinând Vfend 200 mg pulbere pentru soluţie.
1 pungă de perfuzie din polipropilenă, sterilă, de unică folosinţă, cu folie protectoare, conţinând solvent pentru Vfend soluţie perfuzabilă într-un compartiment (50 ml).
1 adaptor pentru flacon, steril, de unică folosinţă.
1 seringă sterilă, de unică folosinţă.

Condiții de păstrare:

Acest medicament nu necesită cerinţe speciale de păstrare.

Alte medicamente cu substanța activă voriconazolum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Vfend 200 mg pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Vfend 200 mg pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!