Prospect Zometa 4 mg pulbere si solvent pentru solutie perfuzabila

Substanța activă: acidum zoledronicum

Clasa ATC: [M05BA]: sistemul muscular-scheletic >> medicamente pentru tratamentul afectiunilor osoase >> medicamente implicate in metabolismul mineral >> biofosfati

Grupa farmaceutică: bifosfonati

Indicații Zometa 4 mg pulbere si solvent pentru solutie perfuzabila:

*Prevenirea manifestărilor osoase (fracturi patologice, compresie spinală, iradiere sau chirurgie osoasă sau hipercalcemie indusă de tumori) la pacienţi cu tumori maligne avansate, cu implicare osoasă.

*Tratamentul hipercalcemiei induse de tumori (HIT).

Contraindicații:

Zometa pulbere pentru soluţie perfuzabilă este contraindicat la femeile care alăptează şi la pacienţii cu hipersensibilitate semnificativă clinic la acidul zoledronic, la alţi bifosfonaţi sau la oricare dintre excipienţii din compoziţia Zometa.

Administrare Zometa 4 mg pulbere si solvent pentru solutie perfuzabila:

Zometa trebuie utilizată numai de către medici cu experienţă în administrarea intravenoasă a bifosfonaţilor.

Soluţia reconstituită de Zometa nu trebuie amestecată cu soluţii care conţin calciu sau alte soluţii perfuzabile care conţin cationi bivalenţi, cum este soluţia Ringer lactat, ci trebuie administrată intravenos, singură, pe o linie de perfuzie separată.

Prevenirea manifestărilor osoase la pacienţii cu tumori maligne avansate, cu implicare osoasă

Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată pentru prevenirea manifestărilor osoase la pacienţi cu tumori maligne avansate, cu implicare osoasă este de 4 mg soluţie perfuzabilă Zometa reconstituită şi apoi diluată (diluată cu 100 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9% m/v sau soluţie de glucoză 5% m/v), administrată în perfuzie intravenoasă cu o durată de cel puţin 15 minute, la fiecare 3 până la 4 săptămâni.

De asemenea, pacienţilor trebuie să li se administreze zilnic, pe cale orală un supliment de calciu de 500 mg şi 400 UI de vitamina D.

Tratamentul HIT

Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată în hipercalcemie (calcemia corectată în funcţie de albumine â‰¥ 12,0 mg/dl sau 3,0 mmol/l) este de 4 mg soluţie perfuzabilă Zometa reconstituită şi apoi diluată (diluată cu 100 ml soluţie sterilă de clorură de sodiu 0,9% m/v sau soluţie de glucoză 5% m/v), administrată într-o singură perfuzie intravenoasă cu durata de cel puţin 15 minute. Trebuie menţinută o bună hidratare a pacienţilor înainte şi după administrarea Zometa.

Insuficienţă renală

HIT:
Tratamentul cu Zometa la pacienţii care suferă de asemenea de insuficienţă renală severă trebuie luat în considerare numai după evaluarea riscurilor şi beneficiilor tratamentului. Pacienţii cu creatininemia > 400 Âµmol/l sau > 4,5 mg/dl au fost excluşi din studiile clinice. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu HIT a căror creatininemie < 400 Âµmol/l sau < 4,5 mg/dl.

Prevenirea manifestărilor osoase la pacienţii cu tumori maligne avansate, cu implicare osoasă:

Când este iniţiat tratamentul cu Zometa la pacienţii cu mieloame multiple sau leziuni osoase metastatice din tumori solide, trebuie determinate creatininemia şi clearance-ul creatininei (CrCl). CrCl este calculat din creatininemie, utilizând formula Cockcroft-Gault. Zometa nu este recomandat pacienţilor care prezintă insuficienţă renală severă înaintea iniţierii tratamentului, care pentru această populaţie este definită prin CrCl < 30 ml/min. În studiile clinice cu Zometa, pacienţii cu creatininemia > 265 Âµmol/l sau > 3,0 mg/dl au fost excluşi.

La pacienţii cu metastaze osoase care prezintă insuficienţă renală uşoară până la moderată înainte de începerea tratamentului, care pentru această populaţie este definită prin CrCl 30-60 ml/min, este recomandată următoarea doză de Zometa:

Clearance-ul iniţial al creatininei (ml/min)| Doza de Zometa recomandată*
> 60 | 4,0 mg
50-60 | 3,5 mg*
40-49 | 3,3 mg*
30-39 | 3,0 mg*

*Dozele au fost calculate presupunând ASC ţintă de 0,66 (mg•oră/l) (CrCl=75 ml/min). Se anticipează că dozele reduse pentru pacienţii cu insuficienţă renală vor realiza aceeaşi ASC ca cea observată la pacienţii cu clearance-ul creatininei de 75 ml/min.

După iniţierea tratamentului, creatininemia trebuie măsurată înainte de fiecare doză de Zometa, iar tratamentul trebuie întrerupt dacă funcţia renală s-a deteriorat. În studiile clinice, deteriorarea renală a fost definită după cum urmează:

- Pentru pacienţii cu o creatininemie iniţială normală (< 1,4 mg/dl or < 124 Âµmol/l), o creştere de 0,5 mg/dl sau 44 Âµmol/l;
- Pentru pacienţii cu o creatininemie iniţială anormală (> 1,4 mg/dl sau > 124 Âµmol/l), o creştere de 1,0 mg/dl sau 88 Âµmol/l.

În studiile clinice, tratamentul cu Zometa a fost reluat numai în cazul în care creatininemia a revenit la aproximativ 10% din valoarea iniţială (vezi pct. 4.4). Tratamentul cu Zometa trebuie reluat cu aceeaşi doză la care s-a întrerupt tratamentul anterior.

Instrucţiuni pentru prepararea dozelor reduse de Zometa

Extrageţi un volum corespunzător din soluţia reconstituită (4 mg/5 ml) conform necesităţilor:
- 4,4 ml pentru o doză de 3,5 mg
- 4,1 ml pentru o doză de 3,3 mg
- 3,8 ml pentru o doză de 3,0 mg

Cantitatea de soluţie reconstituită extrasă trebuie diluată cu 100 ml soluţie sterilă de clorură de sodiu 0,9% m/v sau soluţie de glucoză 5% m/v. Doza trebuie administrată într-o singură perfuzie intravenoasă cu durata de cel puţin 15 minute.

Utilizarea Zometa la pacienţi pediatrici nu a fost studiată. Zometa nu trebuie utilizat la acea populaţie de pacienţi până când nu vor fi disponibile date suplimentare.

Compoziție Zometa 4 mg pulbere si solvent pentru solutie perfuzabila:

Un flacon conţine acid zoledronic (anhidru) 4 mg corespunzător la acid zoledronic monohidrat 4,264 mg.

Lista excipienţilor:
Flacon cu pulbere: Manitol
Citrat de sodiu
Fiolă cu solvent: Apă pentru preparate injectabile

Precauții:

Generalităţi
Pacienţii trebuie evaluaţi înainte de administrarea Zometa, în scopul asigurării că aceştia sunt hidrataţi în mod adecvat.

Hiperhidratarea trebuie evitată la pacienţii cu risc de insuficienţă cardiacă.

Parametrii metabolici standard asociaţi hipercalcemiei, precum calcemia, fosfatemia şi magneziemia, trebuie supravegheaţi atent după începerea tratamentului cu Zometa. Dacă apare hipocalcemia, hipofosfatemia sau hipomagneziemia, poate fi necesar tratamentul pe termen scurt cu suplimente. În general, pacienţii cu hipercalcemie netratată prezintă un anumit grad de insuficienţă renală, de aceea trebuie avută în vedere supravegherea atentă a funcţiei renale.

La copii, nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu Zometa.

Insuficienţă renală
Pacienţii cu HIT care prezintă semne ale unei deteriorări a funcţiei renale trebuie evaluaţi adecvat, având în vedere dacă beneficiu potenţial la continuarea tratamentului cu Zometa depăşeşte riscul potenţial.

Decizia tratării pacienţilor cu metastaze osoase pentru prevenirea manifestărilor osoase trebuie să aibă în vedere faptul că instalarea efectului tratamentul se face în 2-3 luni.

Ca şi în cazul altor bifosfonaţi, Zometa a fost asociat cu raportări ale disfuncţiei renale. Factorii care pot creşte posibilitatea de deteriorare a funcţiei renale includ deshidratarea, preexistenţa insuficienţei renale, cicluri multiple de Zometa şi alţi bifosfonaţi, precum şi utilizarea de alte medicamente nefrotoxice. Deşi riscul se reduce pentru doze de Zometa de 4 mg administrate într-un interval de 15 minute, deteriorarea funcţiei renale se poate totuşi produce. Au fost raportate deteriorarea funcţiei renale, progresia la insuficienţă renală şi dializă după administrarea dozei iniţiale sau a unei singure doze de Zometa. Creşteri ale creatininemiei pot să apară la unii pacienţi în cazul administrării cronice a dozelor recomandate de Zometa pentru prevenirea manifestărilor osoase, dar cu o frecvenţă mai redusă.

Înaintea administrării fiecărei doze de Zometa, pacienţilor trebuie să le fie determinată creatininemia. La începutul tratamentului pacienţilor cu metastaze osoase cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, sunt recomandate doze mai scăzute de Zometa. La pacienţii care prezintă semne ale unei deteriorări evidente a funcţiei renale în timpul tratamentului, administrarea de Zometa trebuie întreruptă. Administrarea de Zometa trebuie reluată numai atunci când creatininemia revine la aproximativ 10% din valoarea iniţială.

Datorită potenţialului impact al bifosfonaţilor, inclusiv al produsului Zometa, asupra funcţiei renale, a lipsei datelor de siguranţă clinică la pacienţii cu insuficienţă renală severă (definită în studiile clinice prin creatininemie â‰¥ 400 Âµmol/l sau â‰¥ 4,5 mg/dl pentru pacienţii cu HIT şi â‰¥ 265 Âµmol/l sau â‰¥ 3,0 mg/dl pentru pacienţii cu cancer şi respectiv cu metastaze osoase) iniţială şi a datelor farmacocinetice limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) iniţială, nu este recomandată utilizarea Zometa la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

Insuficienţă hepatică
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă datele clinice disponibile sunt limitate, pentru această populaţie de pacienţi nu se pot face recomandări specifice.

Osteonecroză mandibulară
Osteonecroza mandibulară a fost raportată la pacienţi, în special la cei cu cancer, care au primit tratament cu bifosfonaţi, inclusiv Zometa. Mulţi dintre aceşti pacienţi erau de asemenea trataţi prin chimioterapie şi cu corticosteroizi. Majoritatea cazurilor raportate au fost asociate cu proceduri stomatologice, precum extracţiile dentare. Mulţi au prezentat semne de infecţie locală, inclusiv osteomielită.

Trebuie avută în vedere o examinare dentară adecvată, la o instituţie de stomatologie preventivă, înaintea tratamentului cu bifosfonaţi la pacienţii cu factori de risc concomitent (de exemplu cancer, chimioterapie, corticosteroizi, igienă orală necorespunzătoare).

În timpul tratamentului, dacă este posibil, aceşti pacienţi trebuie să evite procedurile stomatologice invazive. În cazul pacienţilor la care apare osteonecroză mandibulară în timpul tratamentului cu un bifosfonat, chirurgia dentară poate agrava afecţiunea. În cazul pacienţilor care necesită proceduri stomatologice, nu există date disponibile care să sugereze dacă întreruperea tratamentului cu bifosfonat reduce riscul de osteonecroză mandibulară. Decizia clinică a medicului curant trebuie să direcţioneze planul de tratament al fiecărui pacient pe baza evaluării individuale beneficiu/risc.

Dureri musculo-scheletice
În experienţa post-marketing, au fost raportate dureri osoase, articulare şi/sau musculare puternice şi ocazional incapacitante la pacienţii cărora li se administrează bifosfonaţi. Cu toate acestea, astfel de raportări au fost rare. Această categorie de medicamente include Zometa (acid zoledronic). Timpul scurs până la declanşarea simptomelor a variat de la o zi până la câteva luni de la începerea tratamentului. Majoritatea pacienţilor au resimţit o ameliorare a simptomelor după încetarea tratamentului. La un grup de pacienţi s-a produs reapariţia simptomelor la reluarea tratamentului cu acelaşi medicament sau cu un alt bifosfonat.

Atenționări:

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse ale Zometa 4 mg pulbere si solvent pentru solutie perfuzabila:

Frecvenţele reacţiilor adverse pentru Zometa 4 mg se bazează în principal pe datele colectate în timpul tratamentului cronic. Reacţiile adverse la Zometa sunt similare cu cele raportate pentru alţi bifosfonaţi şi pot fi aşteptate să apară la aproximativ o treime din pacienţi. Administrarea intravenoasă a fost asociată cel mai frecvent cu sindrom de tip gripal la aproximativ 9% din pacienţi, incluzând dureri osoase (9,1%), febră (7,2%), oboseală (4,1%) şi frisoane (2,9%). Ocazional, s-au raportat cazuri de artralgii şi mialgii la aproximativ 3% dintre pacienţi. Nu sunt disponibile informaţii privind reversibilitatea acestor reacţii adverse.

Frecvent, reducerea excreţiei renale a calciului este însoţită de scăderea fosfatemiei (la aproximativ 20% din pacienţi), care este asimptomatică şi nu necesită tratament. Calcemia poate să scadă până la valori de hipocalcemie asimptomatică la aproximativ 3% din pacienţi.

După perfuzia intravenoasă de Zometa s-au raportat reacţii gastro-intestinale, precum greaţă (5,8%) şi vărsături (2,6%). Ocazional s-au observat, de asemenea, reacţii locale la locul de perfuzare, precum eritem sau edem şi/sau durere, la mai puţin de 1% din pacienţi.

Anorexia a fost raportată la 1,5% din pacienţii trataţi cu Zometa 4 mg.

S-au observat câteva cazuri de erupţii cutanate sau prurit (sub 1%).

Ca şi în cazul altor bifosfonaţi, au fost raportate cazuri de conjunctivită la aproximativ 1% din pacienţi.

S-au raportat câteva cazuri de insuficienţă renală (2,3%), deşi etiologia pare să fie multifactorială în multe cazuri.

Pe baza analizelor cumulate ale studiilor placebo controlate, s-a raportat anemie severă (Hb < 8,0 g/dl) la 5,2% dintre pacienţii trataţi cu Zometa 4 mg faţă de 4,2% dintre cei trataţi cu placebo.

Următoarele reacţii adverse, enumerate în tabelul 1, au fost în raportate în studiile clinice, în special după tratamentul cronic cu acid zoledronic:

Reacţiile adverse sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (â‰¥1/10); frecvente (â‰¥1/100, <1/10); mai puţin frecvente (â‰¥1/1000, <1/100); rare (â‰¥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), incluzând cazuri izolate.

1. Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente:
Anemie

Mai puţin frecvente:
Trombocitopenie, leucopenie

Rare:
Pancitopenie

2. Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
Cefalee

Mai puţin frecvente:
Ameţeli, parestezii, tulburări ale gustului, hipoestezii, hiperestezii, tremor

3. Tulburări psihice
Mai puţin frecvente:
Anxietate, tulburări ale somnului

Rare:
Confuzie

4. Tulburări oculare
Frecvente:
Conjunctivită

Mai puţin frecvente:
Vedere înceţoşată

Foarte rare:
Uveită, episclerită

5. Tulburări gastro-intestinale
Frecvente:
Greaţă, vărsături, anorexie

Mai puţin frecvente:
Diaree, constipaţie, dureri abdominale, dispepsie, stomatită, xerostomie

6. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente:
Dispnee, tuse

7. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
Prurit, erupţii cutanate (inclusiv erupţii cutanate eritematoase şi maculare), hipersudoraţie

8. Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osose
Frecvente:
Dureri osoase, mialgie, artralgie, dureri generalizate

Mai puţin frecvente:
Crampe musculare

9. Tulburări cardiovasculare
Mai puţin frecvente:
Hipertensiune arterială, hipotensiune arterială

Rare:
Bradicardie

10. Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente:
Insuficienţă renală:

Mai puţin frecvente:
Insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie

11. Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente:
Reacţii de hipersensibilitate

Rare:
Edem angioneurotic

12. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente:
Febră, sindrom de tip gripal (incluzând oboseală, frisoane, stare generală de rău şi flushing)

Mai puţin frecvente:
Astenie, edem periferic, reacţii la locul de injectare (incluzând durere, iritaţie, edem, induraţie), dureri toracice, creştere în greutate

*Valori anormale ale testelor de laborator

Foarte frecvente: Hipofosfatemie
Frecvente: Creatininemie şi uremie crescute, hipocalcemie
Mai puţin frecvente: Hipomagneziemie, hipokaliemie
Rare: Hiperkaliemie, hipernatremie

Într-un studiu randomizat, dublu orb, controlat, cu durata de 3 ani, care a evaluat eficacitatea şi siguranţa acidului zoledronic 5 mg cu administrare o dată pe an comparativ cu placebo în tratamentul osteoporozei post-menopauză (OPM), incidenţa totală a fibrilaţiei atriale a fost 2,5% (96 din 3862) şi 1,9% (75 din 3852) la pacienţii cărora li s-a administrat acid zoledronic 5 mg, respectiv, placebo. Procentul evenimentelor adverse grave de fibrilaţie atrială a fost de 1,3% (51 din 3862) şi 0,6% (22 din 3852) la pacienţii cărora li s-a administrat acid zoledronic 5 mg, respectiv, placebo. Dezechilibrul observat în acest studiu nu a fost observat în alte studii cu acid zoledronic, inclusiv acelea cu Zometa (acid zoledronic) 4 mg administrat la fiecare 3-4 săptămâni la pacienţi cu cancer. Nu se cunoaşte mecanismul responsabil de creşterea incidenţei fibrilaţiei atriale în cadrul acestui singur studiu clinic.

Experienţa după punerea pe piaţă
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul utilizării Zometa după autorizare.

Cazuri de osteonecroză (în principal mandibulară) au fost raportate, în special la pacienţii cu cancer trataţi cu bifosfonaţi, inclusiv Zometa. Mulţi dintre aceşti pacienţi au prezentat semne de infecţie locală, inclusiv osteomielită şi majoritatea raporturilor se referă la pacienţii cu cancer după extracţii dentare sau alte tipuri de chirurgie dentară. Osteonecroza mandibulară prezintă multipli factori de risc documentaţi, inclusiv un diagnostic de cancer, tratamente concomitente (de exemplu chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi) şi afecţiuni patologice co-morbide (de exemplu anemie, coagulopatii, infecţii, afecţiuni orale pre-existente). Deşi cauzalitatea nu a fost determinată, ca măsură de precauţie se recomandă evitarea intervenţiilor chirurgicale dentare, deoarece recuperarea poate fi prelungită.

În cazuri foarte rare au fost raportate următoarele evenimente: hipotensiune arterială care a condus la sincopă sau colaps circulator, în principal la pacienţii cu factori principali de risc, fibrilaţie atrială, somnolenţă, bronhoconstricţie, reacţie/şoc anafilactic, şi urticarie. Deoarece aceste raportări provin de la o populaţie de dimensiune necunoscută şi sunt supuse acţiunii unor factori care pot crea confuzie, este dificil de determinat cauzalitatea şi de estimat incidenţa evenimentelor.

Supradozajul:

Experienţa clinică privind intoxicaţia acută cu Zometa este limitată. Pacienţii cărora li s-au administrat doze mai mari decât cele recomandate trebuie supravegheaţi cu atenţie deoarece s-au observat afectarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală) şi anomalii ale electroliţilor plasmatici (inclusiv calciu, fosfor şi magneziu). În eventualitatea unei hipocalcemii, trebuie administrat gluconat de calciu în perfuzie intravenoasă, când este indicat din punct de vedere clinic.

Interacțiuni cu alte medicamente:

În studiile clinice, Zometa a fost administrat concomitent cu medicamente citostatice, diuretice, antibiotice şi analgezice utilizate curent, fără să apară interacţiuni manifestate clinic. In vitro, acidul zoledronic nu prezintă o legare semnificativă de proteinele plasmatice şi nu inhibă enzimele citocromului P450 la om, dar nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunea clinică. Se recomandă prudenţă în cazul administrării bifosfonaţilor cu aminoglicozide, deoarece ambii agenţi pot avea efect aditiv, determinând o scădere a calcemiei pentru perioade mai lungi decât cele necesare. Se recomandă prudenţă în cazul în care Zometa se utilizează împreună cu alte medicamente potenţial nefrotoxice. De asemenea, în timpul tratamentului, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei hipomagneziemiei.

La pacienţii cu mielom multiplu, riscul disfuncţiei renale poate fi crescut atunci când bifosfonaţii administraţi pe cale intravenoasă sunt asociaţi cu talidomidă.

Administrarea de Zometa 4 mg pulbere si solvent pentru solutie perfuzabila în sarcină / alaptare:

Nu există date adecvate privind utilizarea acidului zoledronic la femeile gravide. Studiile asupra funcţiei de reproducere la animalele cărora li s-a administrat acid zoledronic au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Zometa nu trebuie să fie utilizat în timpul sarcinii.

Nu se ştie dacă acidul zoledronic se excretă în laptele matern la om. Zometa este contraindicat la femeile care alăptează.

Prezentare ambalaj:

Zometa 4 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă este disponibil în ambalaje conţinând 1, 4 sau 10 flacoane şi respectiv 1, 4 sau 10 fiole cu apă pentru preparate injectabile. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Flacon cu pulbere: Flacon de 6 ml din sticlă incoloră, clasă hidrolitică tip I (Ph. Eur.).

Fiolă cu solvent: Fiolă de 5 ml din sticlă incoloră.

Condiții de păstrare:

Nu sunt necesare precauţii speciale pentru păstrare.

După reconstituire şi diluare în condiţii aseptice, este preferabil să se utilizeze imediat produsul reconstituit şi diluat. Dacă nu se utilizează imediat, durata şi condiţiile de păstrare înaintea utilizării constituie responsabilitatea utilizatorului. Timpul total dintre reconstituire, diluare, păstrare la frigider la temperaturi cuprinse între 2°C - 8°C şi sfârşitul administrării nu trebuie să depăşească 24 ore.

Alte medicamente cu substanța activă acidum zoledronicum:

Medicamente cu indicații asemănătoare cu Zometa 4 mg pulbere si solvent pentru solutie perfuzabila(din aceeași clasă):

Dacă ați descoperit inexactități în prospectul Zometa 4 mg pulbere si solvent pentru solutie perfuzabila vă rugăm să ne sesizați printr-un mesaj rapid de pe pagina de contact. Mulțumim anticipat!